Criticismul Junimist

Junimea a fost o grupare literar-cultural nfiinat la jumtatea secolului al XIX-lea, care a dat natere unui curent de idei numit junimism. Activitatea Junimii a reprezentat un moment de efervescen creatoare, susinut de un spirit critic remarcabil, impunndu-i n viaa cultural pe scriitorii care au transformat aceast perioad n epoca marilor clasici. Apariia gruprii, n 1863, a fost rodul iniiativei a cinci tineri, ntori de la studii din strintate: Titu Maiorescu, Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi i Petre Carp. Titu Maiorescu devine mentorul gruprii, impunndu-se prin exigen, prin cultura vast i prin corectitudinea i obiectivitatea aprecierilor critice: A introdus exigena n literatur. [] A fost modern n gndire. ( Ioana Prvulescu ) Junimistii au recunoscut meritele predecesorilor. Generatia pasoptista a avut rol decisiv in in procesul de modernizare a societatii romanesti, de cosntruire a identitatii nationale, atat prin participarea activa la viata politica a tarii ,cat si prin cultura,mai ales prin literatura originala , cu specific national. In toate domeniile culturii intemeiate de pasoptisti, junimistii provoaca schimbari majore: -

In domeniul limbii combat latinismul initiat de corifeii Scolii Ardelene si continuat de urmasii acestora, August Treboniu Laurian si Timotei Cipariu; sustin modernizarea alfabetului latin si ortografie fonetica; pledeaza pentru imprumuturile neologice strict necesare din limbile romanice; In domeniul educatiei culturale,sustin timp de 17 ani cicluri de conferinte pe teme de istorie,filozofie,literature,alte arte,prin care familiarizeaza auditoriul cu noile idei din spatiul cultural european , impun un nou tip de discurs public, de tinuta academica,in contrast cu oratoria practicata pana atunci si pregatesc un public avizat; In domeniul literaturii, isi propun sa realizeze o antologie a poeziei romane,proiect esuat, dar ideile esentiale ale discutiilor privind selectia si criteriile poeticitatii textelor se concretizeaza in studiul lui Titu Maiorescu, O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, reper teoretic fundamental; inlocuiesc criteriul cultural in aprecierea creatiei literare cu criteriul estetic.

Petre P. Carp n. 28 iunie 1837 Iai d. Comuna ibneti, judeul Iai; A fost un politician romn, membru marcant al Partidului Conservator, unul din ntemeietorii Junimii;

A participat activ la ndeprtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Romniei; n timpul Primului Rzboi Mondial a fost unul dintre susintorii ideii de intrare a Romniei n rzboi alturi de Puterile Centrale.

Vasile Pogor n. 20 august 1833 Iai- d. 20 martie 1906 Bucium judeul Iai; Scriitor si om politic; A fost unul dintre fondatorii Junimii; A participat activ la ndeprtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Romniei; A tradus din Horatius, Hugo, Baudelaire .a. Poeziile sale originale: Pastelul unei marchize, Melancolie, Magnitudo Parri, Sfinx egiptean .a. Au un aer de prospeime si o nuan de umor. Iacob Negruzzi n. 31 decembrie 1842, Iai- d. 6 ianuarie 1932, Bucuresti; A fost scriitor romn, membru fondator al societii Junimea, condus timp de peste 28 de ani revista Convorbiri literare, fiul lui Costache Negruzzi;

Selecie lucrri: Mihai Vereanu, roman, 1873; Copii de pe natur, portrete satirice n proz i versuri, 1874; Amintiri din Junimea, memorii, 1921.

Theodor Rosetti n. 5 mai 1837, Iai sau Soleti- d. 17 iulie 1932, Bucureti; a fost un publicist i om politic romn, Membru de onoare al Academiei Romne, jurist, diplomat, fondator al Societii Junimea; Opere selective: Despre direciunea progresului nostru, Micarea social la noi, Scepticismul la noi.

Criticismul junimist continu, la un nivel superior, activitatea de critic literar iniiat de Mihail Koglniceanu n revista Dacia literar. Ceea ce se distinge n cazul gruprii junimiste este ncercarea de a pune bazele teoretice ale criticii literare. De altfel, n 1867, apare revista Convorbiri literare, n care vor fi publicate articole de introducere n estetic pentru a se putea stabili criterii ferme de apreciere a creaiilor artistice. Etapele Junimii Prima etap,cea ieseana, desfurat ntre 1863- 1874, este aceea a stabilirii principiilor cluzitoare de lucru, membrii gruprii dovedind o larg deschidere, fiindc deviza lor era intr cine vrea, rmne cine poate. Este perioada n care se in preleciuni populare, pe teme literare, estetice, lingvistice, filozofice. inute ntr-o form academic, aceste prelegeri au avut rolul principal de a educa gustul publicului. Este perioada n care se afirm spiritul oratoric. Modelul de discurs pe care l impune Titu Maiorescu, atitudinea oratorului i arta compoziiei discursului instituie o tradiie, care va fi continuat n generaiile ulterioare. Tudor Vianu observ c unele dintre cele mai cunoscute opere ale junimitilor aparin disertaiei filozofice, fiind construite dup modelul micilor tratate morale ale antichitii i ale clasicismului francez. Aadar, disertaia filozofic este una dintre categoriile cele mai izbitoare pe care Junimea le introduce n literatura noastr ( Tudor Vianu ). A doua etapa, cea a sedintelor duble,(1874-1885), este marcata de intrarea junimistilor in viata politica, in partidul conservator. Functia de ministru al Instructiunii Publice il obliga pe Titu Maiorescu sa se stabileasca la Bucuresti. Lui i se alatura Mihai Eminescu si Ioan Slavici, ca redactori la ziarul Timpul, oficiosul partidului conservator. Junimea se scindeaza, sedintele se tin atat la Iasi, in casa lui Vasile Pogor, cat si la Bucuresti, in casa lui Titu Maiorescu. Activitatile Junimii se indreapta mai ales spre literatura: -se consolideaza directia noua in poezie si in proza prin capodoperele marilor scriitori Eminescu,Creanga,Caragiale,Slavici, publicate in revista Convorbiri literare, dar si in volume; -poeziile lui Eminescu si nuvelele lui Slavici sunt traduse in limba germana de Mite Kremintz, cumnata lui Titu Maiorescu; -Junimea continua sa ofere burse tinerilor pentru studii in strainatate; -criticismul se manifesta acum prin noi campanii, notabila fiind polemica lui Maiorescu privind arta cu tendinta si arta pentru arta, purtata cu Constantin Dobrogeanu-Gherea.

A treia etapa incepe dupa 1885,cand intrunirile in cenaclu se raresc, solidaritatea se destrama din motive diverse, revista Convorbiri literare este mutata la Bucuresti,unde se muta si Iacob Negruzzi,directorul publicatiei. Angajarea politica a intemeietorilor Junimii are efecte si asupra societatii,care pierde din autoritate. Revista Convorbiri literare capata caracter universitar, publicand studii si articole de stricta specialitate(istorie,filozofie,filologie,geografie);

Conducerea publicatiei trece in mainile discipolilor maiorescieni, deveniti intre timp figure importante in cultura vremii; acestia dau revistei o orientare stiintifica, in dauna creatiei literare originale, care ii conferise popularitate si prestigiu.

Trsturile junimismului nclinaia spre filosofie; Spiritul oratoric (carcterizat prin rigurozitate i laconism); Clasicismul; Ironia ( junimistii aveau convingerea c nu se poate construi nimic pe o baz nou fr a distruge mai nti, cu ajutorul ironiei, prejudecilor i ideilor greite); Spiritul critic: Membrii au adoptat atitudinea care nu admitea nimic dect sub rezerva argumentaiei temeinice. Aceasta este cea mai important trstur. Prin aceasta ortografia limbii romne trebuia s fie fonetic, alfabetul chiliric trebuie respins, stricarea limbii prin agramatisme trebuie urmrit, combatut si ridicularizat .a.

Obiectivele "Junimii":

rspndirea spiritului critic; ncurajarea literaturii naionale; neatrnarea intelectual a poporului romn; originalitatea culturii i a literaturii romne; crearea i impunerea valorilor naionale; educarea oamenilor prin cultur (culturalizarea maselor), eforturile lor ndreptndu-se spre receptarea i nelegerea culturii de ctre popor; unificarea limbii romne literare;

Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar si estetician a fost cel mai important membru fondator al societatii literare Junimea. Maiorescu a declansat o violenta campanie impotriva directiei vechi in cultura si literatura. Primul studiu va fi O cercetare critica asupra poeziei romane de al 1867. El va fi urmat de Asupra poeziei noastre populare, Limba romana in jurnalele din Austria, In contra directiei de azi in cultura romana, Directia noua in poezia si proza romana. Studiile vor fi renumite in anul 1874, intr-o prima editie de Critice. In articolul sau, O cercetare critica asupra poeziei romane, Maiorescu afirma ca poezia, ca toate artele de altfel, exprima frumosul, spre deosebire de stiinta care se ocupa de adevar. Cea mai importanta deosebire dintre adevar si frumos este ca adevarul cuprinde numai idei pe cand frumosul cuprinde idei sensibile. Prima conditie, dar o conditie indispensabila, este conditia materiala care indiferenta daca este poezie epica, lirica sau dramatica trebuie sa trezeasca in mintea auditoriului imagini sensibile, concrete care sa emotioneze cititorul. Frumosul nu este o idee teoretica, si o idee imbracata in forma sensibila si tocmai de aceea cuvantul poetic trebuie sa reproduca aceasta forma. Prin urmare, un sir de cuvinte care nu sunt

decat notiuni reci, abstracte, fie ele oricat de bine rimate, daca nu transmit sentimente, nu sunt poezii ci un tip de proza rimata. Conditia materiala este creata de urmatoarele mijloace: primul mijloc este alegerea cuvantului cel mai putin abstract, al doilea mijloc este folosirea adjectivelor, adverbelor, in doua cuvinte, ale epitetelor ornante, al treilea mijloc de a realiza aceeasi conditie sunt personificarile obiectelor prea abstracte precum si a calitatilor si actiunilor. Al patrulea mijloc pentru a ajunge la acelasi rezultat il reprezinta folosirea comparatiei si metaforei. A doua conditie care nu trebuie sa lipseasca dintr-o poezie este conditia ideala, aceasta conditie este reprezentata de sentimente si pasiuni. Prin urmare, iubirea, ura, tristetea, bucuria, disperarea, mania sunt obiectele folosite de poeti; invatatura, principiile morale, politica sunt obiectele stiintei dar niciodata ale artelor. Poezia trebuie sa cuprinda idei cu inceput si sfarsit si sa dea astfel o satisfactiee spiritului omenesc. Poetul trebuie sa exprime sentimente umane, aflat el insusi sub influenta lor. Intre deosebirirle care disting afectiunea in general de celelalte stari ale cugetului omenesc se pot exemplifica urmatoarele: o mare repeziciune a miscarilor ideilor, ca exemplu elocvent este spaima care strabate mintea cu o sumedenie de idei atunci cand o simtim si o alta deosebire o reprezinta extragerea obiectelor sub influenta setimentelor. Scopul celor doua conditii nu este acela de a crea poeti, ci de a ne feri de "falsi"poeti care pretind ca stiu sa creeze. Primul scop al articolului este acel ade a ajuta poetii inascuti sa isi perfectioneze felul de a scrie iar al doilea scop al articolului este acela de a ajuta publicul sa isi dea seama care sunt poezii cu adevarat pretioase. Aceasta critica urmareste sa curete literatura de falsi poeti pentru a-i ajuta pe cei tineri sa aleaga doar lucrurile bune din trecut si sa isi indrepte greselile. In articolul numit Comediile d-lui I.L.Caragiale, Maiorescu lanseaza ideea ca valoarea unei opere nu are nicio legatura cu calitatea umana si ca valoarea unei opere consta in capacitatae de a ridica cititorul din lumea in care traieste si sa il purifice prin arta. Titu Maiorescu afirma despre comediile lui I.L.Caragiale ca sunt lucrari originale si ca pun in scena stereotipuri umane din viata noastra sociala si le dezvolta trasaturile caracteristice, cu obiceiurile lor, cu limbajul lor si sunt puse in situatiile alese de autor.
Articolul Eminescu si poeziile lui(1889) cuprinde putine observatii critice,privitoare mai ales la forma versului eminescian(se arata armonia uneori onomatopeica,splendoarea unor rime noi si surprinzatoare,folosirea numelor proprii in rima,in genere perfecta adaptare a expresiei la fond). Ramane insa pana astazi poate cel mai izbutit portret moral al poetului, cea mai profunda caracterizare a personalitatii sale artistice. Eminescu traia, dupa Maiorescu, exclusiv in lumea ideilor generale si din aceasta cauza atitudinea sa fata de viata era seninatatea. Maiorescu face inca de pe acum distinctia intre eul artistic si eul empiric , intre om(interesand biografia) si creator(interesand critica). Inaltimea lui Eminescu rezulta din fuziunea geniului cu valorile de cultura ale epocii. De aiciprofunda lui emotie asupra inceputurilor lumii, asupra vietii omului, asupra soartei poporului roman. Studiul lui Titu Maiorescu, n contra direciei de astzi n cultura romn ( 1868 ), lanseaz teoria formelor fr fond, cu mare impact n epoc. Analiznd cu luciditate modul n care generaia paoptist a conceput i a nfptuit modernizarea societii i culturii romne, prin imitarea formelor civilizaiei

occidentale, fr s se preocupe de o pregtire corespunztoare a fondului autohton n vederea unei astfel de transformri, Titu Maiorescu identific problemele de fond i propune soluii. Teoria exprim viziunea autorului asupra culturii romne, i are un fundament filozofic, dezvoltnd trei principii: autonomia valorilor, unitatea ntre cultur i societate, unitatea ntre fond i form, att n cultur, ct i n dezvoltarea social.

n privina autonomiei valorilor, criticul junimist delimiteaz, dup modelul lui Immanuel Kant, domeniul esteticului de celelalte valori ( etice, tiinifice, politice ). Raportndu-se critic la cteva lucrri ale reprezentanilor colii Ardelene, Titu Maiorescu subliniaz ideea c acestea ncalc uneori adevrul tiinific i recurg la exagerri din motive demonstrative i politice. Autorul studiului explic necesitatea aprecierii fiecrui domeniu prin criterii specifice, evitnd astfel contaminarea, care are ca efect confuzia valorilor. Unitatea ntre cultur i societate este explicat ca raport necesar ntre dimensiunea universal a formelor culturale ( art, tiin etc. ) i determinarea concret a unei societi ( istorie, mod de via ) care constituie fundamentul dinuntru. Unitatea ntre fond i form n cultur i n dezvoltarea social este principiul derivat din teoria evoluiei organice. Prin fond, Maiorescu nelege sistemul activitilor materiale i sociale, dar i mentalitile dominante i formele caracteristice ale psihologiei colective, tradiiile i spiritul acestora ( n ansamblul lor ), aa cum se reflect n conduita practic. Prin form, sunt desemnate structurile instituionale, juridice i politice ale societii, sistemul de educaie, instituiile culturale ( presa, teatrul, conservatorul, filarmonica, Academia etc. ), prin care se realizeaz circulaia valorilor n cadrul societii. n ultima parte a studiului, sunt enunate cteva principii ( adevruri ), care sintetizeaz observaiile criticului n ceea ce privete evoluia cultural a societii romne i ofer puncte de plecare pentru conceperea unui program coerent i posibil de aplicat de reformare cultural. Astfel, se susine ideea renunrii la indulgena fa de mediocriti n toate domeniile, se sugereaz c imitaia formelor discrediteaz cultura unui popor i c falsa cultur este mai nociv dect lipsa ei. Teoria formelor fr fond promovat de Maiorescu este o analiz critic a evoluiei societii romne a momentului i subliniaz ideea c mprumuturile formelor trebuie fcute cu discernmnt, astfel nct fondul s fie pregtit s le recepteze i s le valorifice n sens creator. Marii clasici ai literaturii romane Cteva importane ale criticismului junimist Junimea i Convorbiri literare au avut un rol decisiv n cultura i literatura romn spiritul junimist a fcut s triumfe ideea conform creia, n evaluarea operei de art, este imperios necesar s primeze valoarea estetic, indiferent de ideea tematic nsemnatatea Junimii nu st ns n noutatea formulei, ci n solidaritatea intelectuala a unui grup de individualitai i n omogenitatea atitudinii fa de problemele culturale i sociale ale statului nostru, n prestigiul talentului, prin care, ieind n lumea teoriilor abstracte, junimismul a lucrat ca un reactiv mpotriva liberalismului

Burse pentru studii n strintate de care au beneficiat Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Alexandru D. Xenopol, Gheorghe Panu, G. Dan Teodorescu. Orientarea literaturii spre specificul naional Tiprirea de manuale colare, cri de tiin i literatur i, mai ales, ediii tiinifice cu note explicative i index.