Sunteți pe pagina 1din 1

Aceiasi oameni cu care imi petrec fiecare zi se invart de colo-colo vorbind intr-

una fara sa zica nimic. Ii urmaresc cu privirea tacut. S-a strans si ceva lume pe
care nu o cunosc. In dreapta mea, sta pe niste trepte un tip ciudat si atent la el-
stie-ce, gandindu-se parca la nemurire. I-am urmarit privirea si mi-am dat seama
ca nu se uita in gol. In faţa noastra era o fata care parea la fel de neinteresata de
ce bodogane cei din jurul ei ca si mine.

Desi nu zicea si nu facea nimic, cel de langa mine o studia cu mare atentie. Se
ridica si se duce in dreapta fetei [stanga mea] trecand prin faţa noastra. Ea l-a
zarit pret de o secunda in care a tresarit si s-a ridicat de parca a vrut sa-l urmeze.
Dar s-a intors cu spatele la el.. cauta ceva cu privirea in partea cealalta. Am
observat si cred ca am fost singurul, ca tipul ciudat avea intr-o pana un pumnal…
si o sclipire plina de ura in ochi. Fata si-a rasucit privirea pe undeva prin zona
picioarelor mele si parea ca a gasit ce cauta. Alt tip a injurat-o cand a dat peste el
din neatentie. M-am uitat in jos si am vazut un rucsac negru; probabil ca era al ei.
Acum nebunul era in spatele ei. M-a tentat ceva… am simtit ceva.. m-a facut
ceva sa ma ridic si sa strig “OPRESTE-TE”. In urmatoarea secunda pumnalul era
infipt in spatele fetei.

Cumva ea stiuse ce va urma si a vrut sa plece.. dar nu a reusit. M-am simtit


vinovat pentru ca nu i-am dat rucsacul, pentru ca nu am observat mai devreme,
pentru ca puteam sa il dau si sa fuga, sau puteam sa il opresc pe nebun … il
vazusem cu pumnalul in mana si nu facusem nimic…

De la picioarele mele, ea si-a ridicat privirea direct in ochii mei. Din cauza
strigatului meu toat luma s-a oprit din activitatile lor jalnice si priveau muti
scena. Fata a cazut in genunchi scuipand sange si tusind si incercand din
rasputeri sa traga o gura de aer. Revine galagia. Prietenii ei sunt peste tot in jur
strigand-o si intreband-o daca e bine si toata lumea in toate partile intreaba “ce
s-a -ntamplat” si cativa baieti sar pe maniacul ala si il imobilizeaza si fetele de
langa ea incep sa planga… dar ea, ea nu are treaba cu nimeni. Ori nu oate
raspunde din cauza sangelui care o ineaca, ori chiar nu-i observa.

Eu inca stau in picioare si ma uit de sus la ea. Durerea ei trebuie sa fie cumplita.
Desi, mai mult plang fetele din jur, ea nu varsa nicio lacrima, dar citesc pe ea ca
nu mai are vlaga. Si am dreptate. Ii tremura coatele si pana la urma o vad toata
intinsa pe ciment, cu faţa in jos, cu privirea indreptata in stanga mea, cu mainile
pe langa cap, intr-o balta de sange, si manerul cutitului in zona inimii.

Ma apropii de ea si o strig. Nu-I stiu numele dar o strig. Sunt in genunchi langa ea
si o strig. Aud sirenele de la ce se presupune a fi politia sau salvarea. Cineva a
avut suficient creier cat sa-i cheme. Au ajuns destul de repede… in timp record
chiar. Toata scena asta, desi pare nesfarsita nu cred ca a durat mai mult de 10
secunde. Ea se uita in gol si faţa ei e lipsita de expresie. Nu cred ca mai traieste.
Se spune ca inainte sa mori iti vezi toata viata. Oare ea asta a vazut in cele 10
secunde, de nu raspundea nimanui?