Sunteți pe pagina 1din 87

Sfantul Nicolae Cabasila

~T>

E I

O m ilii
, l a A)a^+e*ea, la S u w a v e s + i ^ e a la yKdoK'mirea P V e a f s m + e i A A ^ i o j a lui D u m n e z e w

editura IGOS

f
Tipfiritu-s-a, din mila lui Dumnezeu, aceste dumnezeieti cuvinte ale SfSntului Nicolae Cabasila, in anul Mantuirii 1999, spre folosul obtesc al dreptcredincioilor cre^tini.

Talmacirea s-a facut dupa: Nicolas Cabasilas, La Mere deDieu, Homelies sur la Nativite, sur I'Annonciation et sur la Dormition de la Tres-Saintes Mere de Dieu, traduit du grec par Jean-Louis Palierne, Ed. 1'Age d'Homme, Collection LaLumiere du Thabor, Laussane, Suisse, 1992.

Mufyumim Editurii l'Age d'Homme, pentru bunavoinja cu care ne-a intampinat dorinta de a impartai in limba romana aceasta ofranda Tnchinata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

EdituraICOS,1999 I.S.B.N. 973-98828-3-8

INTRODUCERE Nicolae Cabasila i isihasmul


MELE LUI NICOLAE CABASILA este in general ociat importantei dezbateri teologice care s-a derulat, in npul secolului al XlV-lea in Sfantul Munte Athos i la Tesalonic, numita de catre istoricii occidentali, "controversa isihasta"1. Intr-adevar, Cabasila era admiratorul ?i prietenul isihatilor, ucenicul duhovnicesc al Sfantului Grigorie Sinaitul al Sfantului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Mama sa, dar mai ales unchiul sau, Nil succesorul Sfantului Grigorie Palama in scaunul arhiepiscopal al Tesalonicului 1-au indemnat in permanenta sa participe la aceste controverse in care se disputa insui intelesul intregii teologii i spiritualitati patristice. Intre altele, Nil Cabasila s-a facut remarcat la Sinodul din 1351, care marturisea ca harul, energie divina este necreat i care, de asemenea i-a condamnat pe antipalamiti2. Este chiar foarte probabil ca Nil a fost, ipipreuna cu Patriarhul Filoteu Cochinos unul dintre redactorii Tomurilor Sinodale de la 1351, expresia dogmatica a Sinodului. De asemenea, a compus numeroase opere teologice care au circulat atat in Orient, in Biserica Ortodoxa, cat $i in Occident, din moment ce, in secolul XVII Richard Simon vorbe?te despre ele in termeni elogioi3. intre operele sale, cele avand ca subiect controversa antilatina, dovedesc faptul ca era un foarte bun cunoscator al scolasticismului, in mod deosebit al scrierilor lui Toma d'Aquino4.
1 Adversarii isihasmului au dorit s i initieze un curent propriu. In aceastJ dispute, isiha$tii nu au fScut altceva decat sS pSstreze nestricate dogmele primite chiar de la Apostoli, care sunt tezaurul crcdintei dreptslavitoare. 2 Concluziile Sinodului au fost cuprinse Jn trei Tomuri Sinodale, combStandu-i pe Varlaam, Achindin, Prohor Cyndon, precum ji pe adepjii acelora. 3 In Critique de la Bibliotheque des auteurs ecclesiastique et de protegomenes de la Biblepubliepar M. Elie Du Pin, Paris, 1730. Richard Simon este unul din rarii autori care }i mentioneaza pe Parintii de dupi secolul al X-lea, indeosebi pe Sfantul Marcu al Efesului (1394-+1445) ?i pe lercmia Il-lca Tranos (1530-tl595). * Toma d'Aquino era cunoscut mai ales prin traducerile fScute de cStre D. Syndones (Summa contra barbarilor, 1360). Un alt mare isihast, Calist Angelikoudes, scria catre

Sfantul Nicolae Cabasila Nicolae Cabasila, pe care unii istorici ll confunda cu unchiul sau a fost de asemenea unul din aparatorii isihatilor, atat in Sfantul Munte, unde va depune marturie in favoarea monahului Nifon, acuzat de mesalianism, cat in intreaga lume ortodoxa, prin scrierea sa Impotriva flecarelilor lui Gregoras, scriere care constituie de fapt, o reluare a criticii dure aduse de Sfantul Grigorie Palama acestui filosof. Zelul de care a dat dovada Nicolae Cabasila in apararea credintei i spiritualitatii ortodoxe a fost laudat de numeroi dintre contemporanii sai, precum i al(i Parinti care reprezentau glasul Bisericii Ortodoxe. Spre exemplu Sfantul Simeon al Tesalonicului vorbejte despre "vestitul i pururea pomenitul Cabasila, care a bw& prin evlavia i curStfa sa, purtandu-?i cu B"', iar Patriarhul Grigorie Scolarios ||pN O C i din vechime, prin tiint5 i prin Ite ale lui Cabasila, Viata in Hristos ittftii Liturghii nu au incetat niciodata de a fl Bi C U deosebire in Rusia, unde au calauzit viata llceascft asceticd a multor sfinti, ca de pilda Sfantul loan de Kronstadt, ce publica la inceputul acestui secol Viata mea in Hristos7. Iar astSzi, cand in toata lumea este redescoperita credinta ortodoxa, scrierile lui Nicolae Cabasila sunt traduse in majoritatea limbilor europene8. Cu toate acestea, aa ciun se intampla intotdeauna cand indoiala ii arunca umbra sa, viata i opera lui Nicolae Cabasila nu au Incetat, mai ales in Occident sa suscite o multime nesfarita de intrebari. Unii autori i-au opus viata operei: a fost intr-adevar Cabasila un laic? Cum se face ca un laic cunotea asemenea lucruri
1370 Impotriva, lui Toma d'Aquino, o respingere cu argumente patristice a tomismului, considerat ca un amestec de cretinism $i neopaganism. 5 Migne, P. G. 155, 145 B. 6 In ale sale Opere complete. 7 Moia jiza vo Khriste, St. Petersburg, 1893. " in limba romana apare sub traducerca Pr. Profcsori Ene Branite Teodor Bodogac, cu titlul Talcuirea dumnezeieftii Liturghii despre viata in Hristos, Ed. Arhiepiscopici Bucurejtilor, 1992,300 p.

Treiomilii 7 legate de Sfanta Liturghie? Care a fost cu adevarat rolul sau in disputele din timpul sau? Poate el fi socotit un pre-umanist? Altii, din contra, au cautat argumente in opera sa care nu se puneau de acord cu viata sa: de ce nu a pomenit, in scrierile sale cele mai cunoscute de teologia "palamita", mai cu seama de energiile necreate? Nu din cauza ca el nu era atat de favorabil pe cat s-ar fi crezut operei arhiepiscopului Tesalonicului? Multi specialiti au trecut repede peste aceste lucruri, cautand in scrierile sale o spiritualitate a "inimii lui Iisus" sau chiar semnele unei credinte posibile in Imaculata Conceptie9! In realitate, toate ezitarile asupra operei lui Cabasila, ca i cele exprimate, in general asupra scrierilor altor teologi bizantini sunt simptomatice pentru dificultatile tiintei occidentale fata de Bizant. CSci cum sa clasifici o gandire, ireductibila la filosofia scolastica medievala dar care ii este totui contemporana? Din nefericire, solu|ia adoptata eel mai des a fost aceea de a considera teologia i filosofia "Noii Rome" ca o ramura moarta a elenismului tarziu, sclerozata, prea putin filosofica i lipsita de interes pentru istoria cultufii, construita pe modelul progresului 10 . Doar cafiva neoplatonicieni, precum Psellos sau Plethon au fost salvati de la disparitie, ca i precursori ai Rena$terii florentine. Chiar i limbajul istoricilor Evului Mediu tarziu a aratat multa vreme aceasta jena istorica, numindu-i "greci" sau "bizantini" pe
9 A se vedea spre exemplu, S. Salaville, Principiile devotiunii Sfintei Inimi in Biserica Orientala: doctrina lui Nicolae Cabasila, mRegnabit, martie, 1923, p. 298-308, precum i Martin Jugie, Doctrina mariala a lui Nicolae Cabasila, in Echos d'Orient, 18, 1919, p. 373-388. Acest autor scrie: "Gandirea fundamentals [a lui Cabasila] este aceasta: Maria este tipul ideal al umanitatii; Ea singuri a indeplinit ideea divinitatii din om; Ea este omul prin excelenta. Inutil, credem, S3 mai arSt&m c i aceasta tezj confine cat se poate de clar ideea dogmei catolice a Imaculatei Conceptii" (p. 376); dar, in pagina 377, scrie: "Spunand [asemeni lui Cabasila] cS cea care va 11 Maica lui Dumnezeu nu a primit nimic mai mult decat Adam ceilalti oameni in ceea ce privete harul, i c5 Dumnezeu a lucrat altfel, viollnd legea drcpt5(ii ji nefScand prefcrinti pentru nimeni, este o tez8 absolut inadmisibilS". Cele douS afirmatii la care se face referire, pentru Cabasila sunt acelea$i; doctrina sa privitoare la sinergie scoate din discu(ie orice referire la Imaculata Conceptie. 10 Hans Urs von Balthazar scrie cele ce urmcazJ in cartea sa despre Sfantul Maxim Marturisitorul: "BogStia lumii spirituale a lui Maxim da, in cele din urmi, sentimentul unei fecunditati organice. Cu toate acestea, dccadenta $i sterilitatea scolasticii bizantine se anunta deja in strangerea lipsita de duh, mecanici a trecutului in florilegii, antologii ?i enciclopcdii". CitatdePr. Patric Ranson in Richard Simon, Ed. L'Agc d'Homme, Lausanne, 1990, p. 19, n. 24.

8 Sfantul Nicolae Cabasila cei care se numeau pe ei inii "romani". Trecerea de la Imperiul Roman la Imperiul Bizantin nueun fapt istoric, ci doar o teorie inventatS de istoricii europeni care trebuie dovedita, chiar dacS unii o invoca, fara a-i pune problema fundamentarii ei reale. Or, justificarea lipsete adeseori, eel pujin in mod riguros: pentru unii, Imperiul Roman ajunge Bizantin cand !i pierde latinitatea i devine elenist, in timp ce pentru al^ii cadrul cultural i teologic al Imperiului trebuie numit "bizantin" in momentul in care, spun ei i?i pierde specificitatea "greceascS" pentru a se modela dupa un problematic spirit "bizantin", un fel de extrem orient al cretinismului, obsedat de distinctii dogmatice inutile i dominat de o conceptie teocratica despre Imperiu i Monarhie11. Progresele cercetarilor istorice asupra Imperiului bizantin au fScut, in parte sa cada cadrele limitative in care se inchidea o civilizafie bogata, i care a durat mai mult de o mie de ani. Dar, in acela$i timp nu se poate spune cS teologia, filosofia, cultura bizantinS au fost atunci luate In seama serios i cu tot meritul lor. Tot atunci, vointa de a plia istoria unei dezvolt&ri continue ?i de a o supune unor presupozitii metodologice mai recente nu au favorizat de loc studiul Bizantului in sine, cu propriile sale categorii ireductibile la cele ale noastre12. A studia teologia bizantind in sine ar redeschide problema unor prejudecatf asupra rela{iilor dintre chestiunile teologice $i progresul
' 1 Bizanful nu a fost niciodati cezaro-papist $i nici nu a dogmatizat vreodatS ideea unei supuneri a patriarhului Impiratului (sau Basileului). Doctrina oficiali a fost aceea a armoniei fntre cele douS puteri patriarhul, ca cetg(ean este supus impjratului, iar impSratul, ca $i credincios se face ascult&tor patriarhului. De fiecare datS cSnd aceasti armonie a fost ruptS de citre impjrat, Biserica a trecut printr-o crizS de proportii, cum s-a mtamplat tn cazul arianismului, al monotelismului ori al iconoclasmului. In acela$i chip in Rusia, Petru eel Mare, copiind modelul englez a cSzut In cezaro-papism, suprimand patriarhatul, i punSnd in capul Bisericii ruse un guvernator. Dar, hotSrSrile lui Petru eel Mare erau cu totul i cu totul impotriva randuielilor istorice $i canonicc ale Bisericii Ortodoxe. Pe de alta parte, este extrem de dificil pentru istoricii occidentali de a nega caracterul cezaro-papist al papalitg(ii care, panS ast&zi se infiti;eaz$ ca un stat, cu toate prerogativele puterii lume?ti, infelcgSnd prin aceasta o armatS fie ea $i numai simbolicl
12 Una dintre lucrarile de inceput in ce private studiul relatiilor rntre cultura Orientului bizantin i cea a Occidentului, este cea a lui Dimitri Obolenslcy, Six Byzantine Portraits, Clarendon Press, Oxford, 1988, tn care se inf5ti$eazS biografia a ?ase personajc importante prin rolul pe care 1-au indeplinit, acela de punti intre "lumi" ce erau pe cale sa se desparta. Lucrarca lui Obolensky face de asemenea s5 transparS in parte influenta istorica a Bizantului asupra Europei.

Treiomilii 9 in filozofie, ca i intre interactiunea dintre tiinta i cultura in Evul Mediu13. Una dintre cele mai importante presupuneri care este la originea scolasticii ca ?i interesul nostru modern pentru filosofia medievala afirma ca folosirea unei metode speculative formata de catre Platon apoi de catre Aristotel i aplicarea dogmelor, mai ales Sfintei Treimi a fost pricina unui progres in intelegerea Revelatiei, credinta fiind mediatizata oarecum de rationalitate14. Analogia propusa de Augustin intre viata intratrinitara $i sufletul uman, caracterul necesar al invierii la Anselm de Canterbury, "analogia fiintei" la Toma d'Aquino reprezentau, se spune, cu titluri diverse, progrese ale gandirii, deifilosofiapagana a jucat un foarte mare rol in elaborarea acestor concepte sau acestor doctrine15. intr-o astfel de analiza de relatii intre credinta iratiune,Bizantul nu-i avea locul ?i era considerat ca o structure ce refuza mediatizarea rationalitatii filozofice. Dar, in acelai timp, dacS ne Intoarcem nu atfit spre raporturile teologiei cu filosofia, cat mai ales spre cele ale filosofiei cu jtiinta, se observa de obicei ca "progresul", aceasta unire in spirit a credintei i a ratiunii, aceasta ridicare partiala a Revelatiei pana la speculatie a fost pentru tiintele pozitive ocazia unei intarzieri, mai ales deoarece conceptia arhetipala, platonista i augustiniana a cunoaterii rationale in Dumnezeu restrangea recursul la experienta. Astfel, s-a produs luptura cu scolastica incepand din secolele XV-XVI, ceea ce avea B & favorizeze dezvoltarea tiintelor pozitive i experimentale.
" Identificarea pozitivista a teologiei i a rupturii cu gatidirea pozitiva au fost lucruri ItfSine Sfmtilor Parinti. Bazata pe experienta tndumnezeirii, teologia era pentru ei o tiin(a Xperimentaia, iar nu una metafizica. u Aceasta idee o rcg&sim la Augustin, care concepea credinta ca o prima etapS, ce trebuia mai apoi inlocuita printr-o cunoa^tere mai adanca, prin concepte mai adecvate. Vezi J.S. Romanides, "Le Filioque ", Dossier HAugustin, L'Age d'Homme, Lausanne, 1988,197-217. 1 ' Parintii numesc filosofie 'Intclcpciunea de sus", care este capabila de a impodobi doar "omul launtric" nu eul nostru iar nu de a-I reinnoi pe acesta dupa chipul lui Hristos. Ei Vtdcau, de asemenea in aplicarea filosofiei profane Revelatiei dumnezeie$ti ridacina tuturor reziilor. Ideea ca aceasta filosofie ar putea fi vSzuta ca izvorul unui progres duhovnicesc li le pSrca mai mult decat un paradox, mai ales ca luptele hristologice antiariene i antinestoriene U fost indreptate tocmai impotriva aplicarii catcgoriilor filosofice la Sfanta Treime. Vezi, mai ales, critica adusa lui Eunomie de catre Sfantul Grigorie de Nyssa Sfantul Vasile ccl

Marc.

SfantulNicolae Cabasila Or, teologia i metafizica, in Occident se diferentiau, poate tocmai prin obiectul lor propfiu, insa nu prin metoda lor i criza teologiei scolastice avea sa o declaneze pe cea a metafizicii16. Incepand cu Descartes din secolul al XVIII-lea al iluminismului, gandirea moderna a refuzat, ca pe o mantie preoteasca apasatoare metafizica veche, incapabila sa permits dezvoltarea tiintelor. Ceea ce trecea pe timpul carolingienilor sau in secolul al XVIII-lea drept un progres in intelegerea adevarurilor despre Dumnezeu i lume de retinut, aplicarea categoriilor filosofice imprumutate de la Platon de la Aristotel e in mod sigur ceea ce ocazioneaza, la sfaritul epocii clasice i la inceputul secolului al XVII-lea repunerea in cauza a teologiei ?i a cretinismului, a acestei metafizici concordiste pe care autorul presupus al Oteanuluifilosof, Robert Challe, o denunta ca fiind artificiala17. Concordismul s-a aratat, deci, in timp dezastruos atat pentru tiintele exacte, cat i pentru religie. Or, tocmai aceasta metoda filosofico-teologica, ce are in Occident unitatea i istoria sa iata ceea ce Bizan{ul nu vrea cu nici un pret. Filosofia, care era invatata la perfectie la Constantinopol cu toata motenirea elenistica18 putea fi privity ca fiind utila cunoaterii lucrurilor din natura sau ale gandirii, dar ea era inaplicabila teologiei pe care bizantinii o considerau ca o "tiinta experimentala": aceasta este ideea centrala a teologiei patristice, pe care o gasim pusa in lumina, in special in Viafa lui Moise a
In amandoui cazurile este vorba de o erizS a augustinianismului. Gandirea raedievalS, incepand cu carolingienii a acordat o important foarte mare presupunerilor teologice fScute de episeopul Hiponei in scrierile sale. "Metafizica cre?tina" clasicS nu avea, mai apoi decat sa considere aceasta "teologie" ca simpia filosofie. A?a s-a tnttaplat, de pilda, cu Ambrosius Victor Malbranche. Or, doctrina Fericitului Augustin este o teologie platonicizanta, de multe ori contradictorie sau ambigua, iar neclaritatile i dificultatile sale se regasesc in "metafizica" perioadei clasice. " Se nume?te "concordista" doctrina ce postuleaza acordul intre certitudinile.credintei 51 perceptele filosofiilor pagane. "O^tean filosof' era numele dat editorilor din secolul al XVII-lea. 18 Contrar neoelenismului contemporan, bizantinii nu se gandeau sa fie continuatori intelectuali sau spirituali ai vechilor elini identificati cu intreaga paganatate. Dimpotriva, adepfi ai progresului, departe de a considera drept necesara experienta vietii anticc greceti judecau filosofia dupa Hristos cu mult superioara umanismului celor din vechime Jntrcgii intelepciuni omeneti. Bizantul i-a motenit pe PSrintii Bisericii care au luptat impotriva tuturor ispitelor "cline" ce impictau asupra credintei creatine. Synodicon-ul Ortodoxiei,
16

10

Treiomilii 11 Sfantului Grigpre de Nyssa. Pentru toata traditia ortodoxa, de fapt, Moise este modelul teologului, el este "eel care a vazut pe Dumnezeu". Din acest punct de vedere, spiritualitatea Parintilor este scripturistica, ea nu separa Vechiul de Noul Testament: experienta fundamentals ramane aceeai. Fiiiidca e vorba de o cunoatere a lui Dumnezeu nu teoretica sau metafizica, nu este ob|inuta din concepte sau imagini, ci empirica i traita. In ceea ce privete aceasta cunoatere, filosofia profana este inutila, ea se aseamana fiicei lui Faraon: "... fiica faraonului, cea stearpa i fSra copii (pe care eu o infeleg ca fiind filosofia din afara) ... caci e stearpa cu adevarat cultura dinafara, fiind mereu in durerile najterii, vrednica de atatea opintiri i osteneli"19. Dumnezeu Se arata lui Moise intr-o experienta mai presus de cuvant, descrisa ca o viziune nevSzuta, o auzire neauzita: viziunea slavei, a energiei dumnezeieti necreate constituie Revelatia a carei expresie, cea mai adecvata in limbaj sunt dogmele. Antinomia luata din Scriptura care afirma, de exemplu in acelaji timp ca "nimeni nu poate sa vada fata lui Dumnezeu i sa traiasca" i "am v&zut fafa lui Dumnezeu i am fost mantuit", nu este aici un joc de cuvinte: ea trjuiscrie o realitate, un adevar venic pe care cuvintele omeneti create nu pot sa-1 defineasca printr-o formula unica. "Caci cu adevarat munte inaltat piepti? i greu de urcat este cunoaterea lui
care este asemeni unui izvod al credinjei ortodoxe i care se citete in biserici in prima Duminica a Postului Mare nu vede in platonism in celelalte filosofii decat un act de cultura generals, nicidecum articole de credinta. Occidentul insS a trebuit sa a$tepte secolul al XVIII-lea pentru a se elibera de "dogma" platonica a Ideilor, ceea ce nu a putut fi admis de citre nici o $tiinja experimentaia. "Celor ce se adanccsc in studiul tiintelor pagSne $i nu se muljumesc a le cerceta pentru sporirea invataturii lor, ci iau de bune in$elatoarcle invataturi ale dascaiilor elini, care se apleaca asupra lor, ca ?i cum ar fi nemincinoase, pentru a le preda altora pe f a $ sau intr-ascuns de a le propovadui fara temere anatema! Celor care, nemultumindu-se cu amagirile din inchipuirile lor vor sa schimbe credinta noastra ortodoxa, ?i celor care (in de adevarate Idcile platonice zic ca materia fiinteaza nemijlocit ferS forma, aceasta fiindu-i data de acele Idei; celor care nesocotesc i batjocoresc astfel puterea libcrtatea Mcjtejugarului, Care a adus toate lucrurile de la ncfiinta la fiinta, hotarandu-le tuturor un inccput i un sfar$it, cu puterea mai presus de orice putere a Facatorului $i Stapanului a toate, acestor hulitori ai Celui Prcaputernic anatema! (Am citat traducerea aparuta la Ed. La Lumierc du ThaJjflfcJejtfxjjitet de J. Gouillard, "Le Synodicon de l'Orthodoxie", Travaux el "Sfantul G j i l w f t d a N Y s a a J ) M > f f i m a l u i Moise, II, 10,col. SourcesChretienncsnr. I bis, cd. ronyigH. S i w W ^ l ^ r ^ i S ^ c c h i ^ - i c u r c j t i , 1995, p. 62.

DETEOLOQIE^)

12 SfantulNicolae Cabasila Dumnezeu (teologia). i muJtimea poporului de-abia ajunge la poalele ei"20. Aceeai idee este in centrul Cuvcintarilor teologice ale Sfantului Grigorie de Nazianz, Teologul. E suficient sa le citeti atent ca sa vezi ca aceste discursuri nu anunta, cum au crezut anumiti occidentali scolastica, i nu pretind sa-L cerceteze pe Dumnezeu cu ajutorul categoriilor lui Aristotel, ori sa reduca Persoanele Treimii la unele relatii. Dimpotriva! Sfantul Grigorie se sprijina in acelai timp pe Scriptura Revelatia scrisa i pe propria sa experienta Revelatia experiata : "Am alergat pentru a-L atinge pe Dumnezeu i astfel am urcat cu greu muntele... dar cand ajn privit n-arn v3zut decat spatele lui Dumnezeu... "21. Or, acestea sunt "umbrele" slavei dumnezeie$ti a Treimii, pe care el le-a perceput, descoperind ca aceasta experienta inefabila este rodul curatirii, nu al discursului: "Nu-i este dat oricui, s3 titi acest lucru, nu-i sta in putinta oricarui om sa filosofeze despre Dumnezeu. Acest lucru nu apartine tuturor, fiindca este lucrarea celor ce au avut ravna i au sporit in theoria (vederea lui Dumnezeu) i care ?i-au curatat trupul i sufletul mai mult decat ceilalti sau eel putin sunt in curs de cur&tire"22. Sau inca, refuzandu-1 pe Platon pe care-1 citeaza explicit, Sfantul Grigore afirma acestea: "A-L concepe pe Dumnezeu este dificil, dar a-L exprima e imposibil, a spus filosofahd unui dintre teologii elini [Platon]: dupa parerea mea cred ca-i era u?or, deoarece dandu-i aerul de a-Lfiinteles pe Dumnezeu i declarand acest lucru dificil, el evita orice critica, pretinzand ca nu poate sa-L exprime. Dar iata ceea ce a? spune din partea mea: A-L exprima pe Dumnezeu e imposibil, a-L concepe e cu atat mai imposibil"23. in sfarit, explica Sfantul Grigore ceea ce e conceput poate fi enuntat, fie chiaf imperfect: dar Dumnezeu este in esenta Sa dincolo de orice intelegere i, deci, mai presus de orice cuvant.
Sfantul Grigorie de Nyssa, op. cit. II, 158, p.79, ed. rom. p.120 Sfantul Grigorie de Nazianz, Cel de-al doilea discurs teologic: cuvantul 28, 3, ed. rom. Ed. Anastasia, Bucurejti, 1994. 22 Sfantui Grigorie de Nazianz, op. ci!., 27, 3. u Sfantul Grigorie de Nazianz, op.cit., 28, 4.
21 20

Treiomilii 13 Orice intreprindere scolastica ce nu e in fond decat o imensa "maina" pentru a spune "Dumnezeu", este inca de la inceput inlocuita de o teologie a "curatirii pentru Dumnezeu". Sfantul Simeon Noul Teolog ocupa, in plin secol IX un loc important in aceasta tradifie, pe care a sustinut-o explicit contra tezelor apropiate de cele ale "teologilor filosofi"24. Sufletul sfinfit, dupa Sfantul Simeon, eel care i-a curatit simturile i inchipuirea i care, prin har s-a unit cu Dumnezeu e patruns de energia necreata divina ca o sfera de fier aruncata in foe25. A$a cum fierul ramane atunci fier dupa natura sa i devine cu totul foe, tot aa, ramanand om, sfantul devine cu totul dumnezeu. Aceasta experienta a vederii slavei lui Dumnezeu, a imp3rtairii de energia divina, Sfinfii Paring au numit-o "indumnezeire" sau "preaslavire", sau prin Sfantul Atanasie eel Mare, "hristificare". Nici un termen nu e de ajuns pentru a o contura. Cuvintele sunt ca i indicatoarele care tintesc spre ea: fiecaruia ii imprumuta drumul, numai sa simta dorinta curatirii in suflet. Hranit cu aceeai experienta, Sfantul Grigore Palama, care a fost, inca din timpul studiilor un fin cunoscator a lui Aristotel precizeaza in felul urmator raporturile "metafizicii" cu "teologia", in Omilia la Intrarea in Biserica a Maicii Domnulut26: "Dei ?tiinfa metafizica pe care grecii au numit-o prima filosofie, deoarece ei nu cunoteau o forma de contemplare mai inaltase ocupa de ratiuni avand subiectul Dumnezeu i, dei ea (tiinta) filosofeaza asupra tot ceea ce este cu totul nematerialnic i de
24 Vezi de exemplu: Sfantul Simeon Noul Teolog, Cateheze fi Discursuri teologice fi etice V (Desprc posesiunea incon;tienti con^tienta a harului Duhului Sfant) X (Despre Ziua Domnului m(elesul mistic al Judecatii lui Dumnezeu), ed. rom. Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 247-263 ?i 322-350. 25 Imaginea fierului care, aruncat in foe devine el Jnsu$i foe pastrandu-^i in acela?i timp firea sa a fost folosita de Sfintii PSrin(i pentru a arata unirea tn Hristos a firii dumnezeieti a celei omeneti, mdumnezeita prin aceastS unire. Aceea?i imagine descrie experienta indumnezeirii la Sfantul Simeon Noul Teolog, vezi, mai ales, Imnele sale (vezi ed. rom. in vol. Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Studii de teologie Dogmatica Ortodoxa, Craiova, 1991, p. 307-705). 26 Este vorba de Omilia 53, "Despre intrarea in Sfanta Sfintclor i despre viata pe care a dus-o acolo PreasfSntS Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea Pururea Fecioara Maria". Aceasta opera esentiala a Sfantului Grigorie Palama a fost tradusa in greaca modems de SfSntul Nicodim Aghioritul in secolul al XVIII-lea.

14 SfantulNicolae Cabasila necuprins cu mintea, dei ea gasete adevarul este totui foarte departe de theoria (vederea lui Dumnezeu), i este tot atat de departe de vorbirea cu El, precum este cineva care cunoate un lucru dar nu-1 stapanejte. Un lucru este insa sa vorbeti despre Dumnezeu i cu totul altceva este sa vorbe^ti cu Dumnezeu. Pentru a vorbi despre Dumnezeu ai nevoie de o vorbire aleasa i de maiestria cuvantarii ca sa impartaeti altora cunoaterea i arta feluritelor silogisme, demonstrate necesare i exemple luate din lucrurile acestei lumi din care mai toate sunt impreunate sau adunate de vedere i de auz. Pentru a fi scurt, a? spune ca o asemenea teologie se indeletnicete cu lucrurile acestei lumi i pe care inteleptii acestui secol pot sa le aiba chiar daca ei sunt cu sufletul viata necuratite. Dar, pentru eel care vrea sa vorbeasca cu Dumnezeu sa se uneasca cu El cu adevarat acest lucru e cu neputinta daca unul ca acesta nu s-a curajit mai inainte de patimi i dupa ce a f&cut acesta, dacS nu s-a intrecut pe sine, daca nu s-a stramutat dincolo de propriul sau eu, lasand deoparte tot ce sta in puterea simturilor, daca nu s-a ridicat deasupra silogismelor, cunotintei i gandirii chiar,... daca dupa toate acestea atingand necunotinta care e mai presus de orice cunoajtere n-a devenit mai inalt decat orice forma a mtelepciuni omeneti celei plina de fala, fiindca sfaritul intelepciunii omeneti este cunoaterea, in timp ce sfaritul intelepciunii divine e necunotinta". In realitate, toata disputa Sfantului Grigore Palama cu varlaamitii avea drept scop apararea acestei experiente a teologiei revelate, care este miezul Scripturii. Cum o spune lamurit Sfantul Grigore Palama, "ratiunea naturala" poate sa ajunga la o anumita cunotinta a lui Dumnezeu, dar distinctia ultima a creatului i a necreatului e revelata in Dumnezeu in experienta vederii slavei sau a Imparatiei Sale. Filosofia poate concepe pe Dumnezeu dar ea nu poate nici macar presupune ca El creaza lumea din nimic. Inteleptii pagani negau o asemenea creatie. Cunoaterea lor despre Dumnezeu se oprea la a arata transcendenta Sa, neputand ei crede in Providenta, aceasta revarsare a dragostei asupra creaturii27. De aici reiese ca Bizantul

Treiomilii 15 a combatut sau a depart problematicile platonismului in cautarea unei interpretari a originii lucrurilor. Or, daca, in Imperiul Roman sau Bizantin,filosofiilesistematice, ca neoplatonismul nu au incetat a fi in conflict deschis cu cre?tinismul, teologia nu s-a intrepatruns nici cu dezvoltarea $tiintelor, nici cu filosofia aristoteliana, deoarece ea nu avea nici un proiect de integrare conceptuala a filosofiei pagane care nu viza aceeai ordine a realitatii. Nu era, deci vorba de a reduce, de a plia textul lui Platon sau eel al lui Aristotel Evangheliei. Confiizia domeniilor sau a metodelor era considerata in general ca fiind inceputul ereziei, iar anatema pe care Sinodul al V-lea ecumenic a pronuntat-o asupra lui Origen viza acest gen de demersuri28. Opera Patriarhului Fotie da un exemplu graitor in ceea ce privete rela{ia teologiei cu tiinta. Biblioteca sa trateaza toate subiectele, suma a lecturilor sale, ca a cunoaterii timpului sau. Or, in ace!ai timp, atunci cand trebuie sa trateze despre dogme, despre mistagogie, despre cea mai inalta teologie a Sfantului Duh, spiritul sau enciclopedic nu-i este o povara in propovaduire29. El nu-1 urmeaza pe unui sau pe altul din filosofi, el !i urmeaza doar lui Hristos: "Chiar daca intreaga faptura s-ar uni intr-un glas,
27 Sfantul Fotie amintejte pe scurt, adresSndu-se armenilor: "Nu vedeti c5 nu le-a folosit cu nimic intclepciunti clinilor a rccunoa$te pe Dumnezeu, c&ci au rjmas bolnavi, refuzand Pronia?" Scrisoarea 285, Photii Epistulae et Amphibchia 3, ed. Laourdas-Westerink, Teubner, Leipzig, 1985, p. 105. 2 " in Synodiconul Ortodoxiei articolele lui Italos dcnuntS acest fel de confuzie. "Celor ce se zic ortodoc$i, dar mai degrabS sunt cu totul eretici i care Invata dogmele pSg&ie despre sufletele oamenilor ji despre cer, pJmant $i despre celelalte fSpturi, pentru a le introduce, fSra ruinc in Biserica drcptslavitoare i soborniceascS anatema!". In particular sunt condamnate origenismul ?i apocatastaza: "celor ce primese dejarteie invataturi pSgane, celor ce primese preexistenta sufletelor, ne voind s& creada ca totul a fost fScut adus intru fiinta din nimic, hotiirnicind vremea pedepsei ce va sa vie, ori afirmand restauratia intregii fapturi i a lucrurilor omeneti; celor care prin acest fel de invatatura propovaduiesc o ImpJrafic CereascS trecatoare nestatornica, pe cand Hristos Domnul ne-a invatat c5 fmpSrStia Sa este vejnicS nebiruita iar intreg Vechiul $i Noul Testament ne arata, de asemenea, osanda necurmata ImparStia cea ve^nici; celor care deci, invata impotriva, arvunindu-?i propria osanda $i facandu-se astfel, pentru altii pricina spre agonisirea vc$nicclor cazne anatema!" (vezi mai sus nota 18).

Vezi Biblioteca Sfantului Fotie, ed. R. Henry, ed. nouS in 9 volume din care un index de J. Schamp, Les Belles Lettres, Paris, 1991 $i ale sale Opere Treimice, 2 volume aparute, Fratia Sfantului Grigore Palama, Paris, 1989 51 1991.

29

16 SfantulNicolae Cabasila nimeni nu va lep&da vreodata mistagogia, nici inv&tatura Facatorului i a Pricinuitorului a toate, pentru a ravni in locul Sau f&ptura, daca aceasta s-ar ridica prin cuvant impotriva Facatorului sau"30. Or, aceasta separate a domeniilor, acest refuz al sistemului sau a metafizicii ca straine de adev&rata metoda teologica, toate acestea nu apartineau viziunii pe care istoricii voiau sa o dea Bizantului "pre-medieval" i "oriental", exterior curentului istoriei universale pe care, oricat i-ar costa, ei ar voi sa-1 identifice cu destinul singular al culturii occidentale ce se desfaoara eel mai adesea plecand de la propriile lui contradictii.

Cabasila i teologia ACESTE REMARCIGENERALE asupra "spiritului" veritabil


al Bizantului ne ajuta sa intelegem mai bine opera lui Nicolae Cabasila. Acesta din urma a fost, cu siguranta "umanist" sau "preumanist" in Tesalonicul veacului al XVI-lea, unde toate intrigile care izbucnisera in Renatere se gaseau deja condensate31. Dar, in acelai timp, cand a voit sa vorbeasca despre teologie, el n-a speculat: a descris-o ca viata in Hristos, plinire a tuturor insuirilor omeneti in dimensiunea dumnezeiesc-omeneasca, aceasta dimensiune noua, careia Sinodul de la Calcedon (451) i-a dat expr,esia dogmatica cea mai desavarita cu putinta. Ipostasul lui Hristos, Persoana Sa este in doua firi, dar fara amestecare, nici contopire; Hristos, Dumnezeu adevarat i Om adevarat este masura absoluta a tuturor lucrurilor. Aceasta este invatatura Sinodului al IV-lea ecumenic care, vorbind despre Hristos, despre Dumnezeu-Omul definete in acelai timp i scopul vietii noastre i mijlocul de realizare intrarea in Biserica. Biserica, in sfarit Trup al lui Hristos este insu?i locul teandrismului, "atelier teandric" unde fiecare se poate indumnezei. Cat despre eel mai inalt chip al vietuirii in Hristos, imparatia pe pamant este Liturghia care
10 Scrisoare milropolilului de Aqvilea, in Opere Treimice, torn I, cap. 23, p. 113. " O. Tafrali, Thessalonique auXIVeme siecle, op. cit., Paris, 1913, p. 149-169.

Treiomilii 17 daruiete, Liturghie pe care Cabasila se straduiete sa o descrie in Talcuirea dumnezeietii Liturghii. A cunoajte, a gusta viata in Hristos, aeeea a sfin^ilor care au incetat de a fi doar robi ai Domnului pentru a deveni i prieteni ai lui Dumnezeu, iata ce face cu putinta "a spori in intelepciunea duhovniceasca"32, sa intri in taina mantuirii i a impreuna-lucrarii firii omeneti la a sa mantuire. Intru Hristos stralucete ra^iunea adevaratei antropologii. Hristos, Dumnezeul-Om, este cu prisosinta chipul dupa care am fost ziditi: "Chiar dintru inceput aa a fost adusa firea omului pe lume ... Caci nu Adam eel vechi a fost model pentru Adam eel Nou, ci eel vechi a fost luat dupa chipul Celui nou (Filimon 2, 7) ... Pentru noi care il cunoatem mai demult ca stramo?, Adam eel Nou S-a facut incepatura firii omeneti, dar pentru Cel Care are in fa|a ochilor toate fapturile chiar inainte de a a-i lua ele inceputul vietii Adam eel vechi nu e decat o imitare a lui Adam eel nou, zidit dupa chipul i asemanarea Acestuia ... Ca sa spunem totul intr-un cuvant, Mantuitorul a fost Cel Dintai dintre toti i Singurul care ne-a aratat in fiinta Sa un chip de om adevarat i fara scaderi, atat m ce privete purtarile in viata, cat i in oricare alte privinte"33. Cel al Carui chip noi suntem vine sa-i reinnoiasca chipul stricat, vine sa restaureze firea omeneasca, cea care in Adam a cazut in stricSciune. Teologia rascumpararii la Cabasila nu ofera, deci nimic comparabil celei a lui Augustin, dupa care omul a cazut vinovat in Adam, vinovatia transmitandu-se fara voia noastra, din generate in generatie. Ea nu mai are nimic din cea a lui Anselm de Canterbury, care crede ca mania dumnezeiasesi impotriva omului n-a putut fi satisfacuta decat prin sacrificiul Celui Drept pe Cruce, al Fiului intrupat fara paeatceea ce face sa se centreze mantuirea pe satisfactia maniei dumnezeieti i pe Cruce ca instrument de suferinta oferita Tatalui. Dimpotriva, la Cabasila, mo^tenitor al teologiei apostolice i patristice, Dumnezeu S-a facut Om pentru ca pacatul, diavolul i moartea care tineau omul in robie sa fie
Cuvant dintr-o rugaciune a dumnezeic$tii Liturghii a Sfantului loan Gura de Aur. Sfantul Nicolae Cabasila, Despre Viata in Hristos, P.G. 150, 680. Vezi $i op. cit. in limbaromana.p. 260-261.
33 33

18 SfantulNicolae Cabasila invini i ca in Hristos, toti cei care voisera sa poata ajunge la vindecarea firii bolnave, la libertatea adevarata i la mantuire:"... iar p&catul nu-1 poate omori nimeni decat singur Dumnezeu. Firesjte ca, dac5 omul de bunavoia sa s-a lasat biruit de rau, tot a?a va trebui s& recatige singur biruinta. Dar din clipa in care a ajuns aproape un rob al pacatului, el nu mai este in stare de aa ceva ... i fiindca pe de-o parte omul care trebuia sa scape de datoria care-1 apasa greu pe suflet i sa catige aceasta biruinta prin puterile lui ajunsese el insui rob al celor peste care el trebuia sa fie stapan. iar pe de alta parte, fiindca Dumnezeu, ca Stapan Atotputernic nu era cu nimic dator fata de nimeni, urma ca nici Dumnezeu, nici omul n-au deschis lupta cu diavolul, iar intrucat faradelegea stapanea mai departe lumea, viata cea adevarata nu putea rasari pe pamant, caci unul era eel ce datora i cu totul altul eel care putea plati datoria. Din aceasta pricina a trebuit ca Dumnezeu i omul sa conlucreze, iar cele doua firi au trebuit sa se uneasca in una i aceeai persoana anume in a$a fel ca una din ele sa fie bimita, iar cealalta sa iasa invingatoare. i atunci, iata ce s-a intamplat: insui Dumnezeu vine i in locul omului ia asupra Sa lupta impotriva faradelegii, pentru ca de asta data El era i om. Ca om liber de orice pacat, El ca^tiga biruinta asupra pacatului, caci este i Dumnezeu. In felul acesta, firea omeneasca se mantuiete de rele ?i catiga cununa de biruinta asupra pacatelor in care cazuse"34. Prin Cruce inviere, libertatea omului a fostrestaurata: "atunci cand S-a facut ca un intai-nascut intre cei morti (Coloseni 1,18), Mantuitorul El singur a slobozit firea omeneasca din stricaciune, iar cand a intrat in Sfanta Sfintelor ca un inainte-mergator (Evrei 6, 20), a scos sufletul din fSradelegi, omorand pacatul, impacand pe om cu Dumnezeu, surpand zidul vrajbei (Efeseni 2,14) i sfmtindu-Se chiar i pe Sine pentru ca, la randul nostra i noi sa fim sfinfiti intru adevar (loan 17, 19). Urmeaza de aici ca pe buna dreptate numai aceia se vor slobozi din faradelegi i din stricaciune care, ca oameni ii schimba firea
" Idem, p. 144.

Treiomilii 19 straduintele dupa cele ale Mantuitorului i care preamaresc Intruparea i Patima Domnului, plecandu-se porancilor Lui i voind numai ceea ce vrea El"35. Nici o predestinare in sens augustinian, respectiv tomist, la Cabasila: taina mantuirii este aceea a sinergiei, a impreuna-lucrarii libertatii a harului dumnezeiesc: "aceasta este viata in Hristos, viata pe care o catiga Tainele Sfinte la care, bineinteles se adauga stradania binevoitoare a omului"36. Orice om are puterea de a-L urma pe Hristos, pentru fiecare r&scumpararea, actualizata in Sfintele Taine este o chemare deplina la alegerea cea mai inalta catre care ne cheama harul. in acest sens,fiecareom este chemat sa lupte, mantuirea nu este mecanica: "Aceasta insa nu insemneaza ca toti oamenii lupta i catiga biruinte, deoarece ei nu au pututfisloboziti de catuele faradelegilor decat prin mijlocirea dureroasa a lui Hristos Care a dat putere fiecaruia dintre oameni sa omoare pacatul i sa devina parta la preamarirea Lui"37. in sfarit, pentru Cabasila viata in Hristos se implinete in Biserica, cea care este taina prin excelenta, unde toate tainele ii dobafidesc sensul: "Biserica este intruchipata in Sfintele Taine nu in chip simbolic, ci ca madularele in inima, ca ramurile in radacina plantei sau, precum spune Mantuitorul, ca mladitele de vit& (loan 15,1 -8). Adica nu e vorba numai de o comunitate de nume sau de o simpla asemanare intre ele, ci chiar de o identitate de fapt. Caci Sfintele Taine sunt Trupul i Sangele Domnului, dar sunt totodata hrana i bautura cea adevaratS a Bisericii lui Hristos; iar prin impartaire nu Biserica le preface pe ele in trup omenesc, asemenea oricarei alte hrane, ci Biserica se preface in ele, deoarece cele mai tari biruiesc, precum i fierul varat in foe se preface el in foe, nu focul in fier i dupa cum fierul inroit in foe ni se arata aievea ca foe iar nu ca fier, deoarece insuirile fierului sunt absorbite cu totul de cele ale focului; tot a$a $i Biserica lui Hristos: daca ar putea cineva sa o cuprinda cu privirea, nu ar vedea decat insui
"Ibidem, p. 165-166. Vezi $i p. 148-149. Ibidem, p. 149. "Ibidem, p. 144-145.
36

20 SfantulNicolaeCabasila Trupul Domnului, prin aceea ca e unita cu El ?i ca se impartaete din Trupul Lui"38. Viata in Hristos nu este deci separabila de teologie, intrucat ea se implinete in Duhul Sfant, slavirea, indumnezeirea care este scopul insui al vietii creatine: "Dumnezeu S-a facut om, pentru ca omul sa devina dumnezeu".

Maica Domnului
DOMNULUI ESTE MODELUL insa?i al vietii desavar^ite in Hristos. Omiliile despre Maica Domnului, despre Naterea sa, despre Bunavestire i Adormire sunt deci implinirea fi desavarirea invataturii ortodoxe a lui Nicolae Cabasila despre viata in Hristos. Sfantul Grigore Palama, in a sa Omilie despre Cruce talcuiete chipul in care taina Crucii era lucratoare inca din Vechiul Testament i cum dreptii, chiar daca inca nu erau izbaviti din moarte se impartaeau pentru putina vreme de slava Ingerului Marelui Sfat, a Domnului Slavei, adica a Cuvantului "asarkos", inca neintrupat39. In lunga sa Omilie la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, Sfantul arhiepiscop al Tesalonicului arata cum Maica lui Dumnezeu, inca din copilarie, f5ra nici o grejeala personala, intru totul curata s-a inaltat intru slava. Este aceeai invatatura patristica pe care o aflam in Omiliile lui Cabasila, ucenic al Sfantului isihast. Pentru Cabasila, Maica Domnului n-a primit mai mult, Ea n-a fost despartita de o hotarare mai dinainte luata de Dumnezeu, care ar fi slobozit-o de "pacatul originar", cum se afirma in inovada occidentals a Imaculatei Conceptii: "Ea s-a infatiat lui Dumnezeu trecand peste vrajma^ia care inca via, iar peretele care despartea lumea de Dumnezeu n-a putut dainui in fata dorintei unui sigur suflet. Este oare lucru mai vrednic de lauda? Intr-adevar, Dumnezeu nu o pregatise in chip deosebit pentru aceasta intelepciune, iar daruindu-i tot atat cat i altora El nu o
38 Talcuirea dumnezeieftii Liturghii, cap. 38, 2, ed. cit p. 230-231. Vezi $i editia romancasca citata, p. 87. " Text In Migne, P. G., 151, 123-146.

MAICA

21 Treiomilii socotise vrednica de un ajutor mai mare; doar folosindu-se de Ea insai i de cai obinuite, daruite tuturor pentru urcuul spre virtuti, Ea a dobandit aceasta biruinta nemaipomenita i mai presus de fire"40. Taina Intruparii este aceea a acestei sinergii, a acestui sfat pe care Dumnezeu il cere fapturii Sale care, dintre toate zidirile este' cea care a urmat eel mai bine voirii Sale: "Or, lui Adam Dumnezeu nu i-a vestit defel mai dinainte i nici n-a incercat sa-i piece mintea scoata coasta din care va fi plasmuita Eva, ci a adus asupra lui somn pentru a-i lua coasta. Insa El o intiin|eaza din timp pe Fecioara, i ateapta consimtamantul Ei pentru a trece la fapte. IncS de la facerea lui Adam El ii spuse Fiului S&u Unul-Nascut: "S3 facem om" (Facere 1,26). Dar, de vreme ce trebui, cum zice SfSntul Apostol Pavel: "Sa faca sa intre in lume pe Cel intai ntbscuf (Evrei 1, 6), acest "Sfetnic minunaf (Isaia 9, 5) i sa-L zideasca pe al doilea Adam, aceea pe care o face partaja la iconomia Sa este Fecioara i aceasta minunata iconomie, cum zice Isaia, Dumnezeu o infa{i$eaza, iar Fecioara se invoiete cu aceasta rfinduiala. Astfel intruparea Cuvantului a fost lucrarea nu doar a TatSliri i a Puterii Sale i a Duhului Unul binevoind, Celalalt ftcapdu-i sala i Cel de-al treilea umbrind , ci in aceeai mSsura a fost lucrarea voinfei credintei Fecioarei. Caci de n-ar fi fost cu putinta, fara Cele Trei Persoane sa se implineasca aceasta iconomie, cu at&t mai mult aceasta dumnezeiasca lucrare n-ar fi putut avea loc fara consimtamantul i credinta Preacuratei"41. Daca Dumnezeu, ca i in sistemul foarte tarziu al Imaculatei Conceptii a despartit-o pe Maica Domnului printr-o hotarare aparte de toata omenirea care coboara din Adam, nu doar "fiat"-ul sau ar fi fara insemnatate, simplu ecou al harului dumnezeiesc irezistibil, rupt de asceza Maicii Domnului care a cautat adevarata intelepciune, adevarata teologie, aceea anecuno?tintei, despre care vorbe^te Sfantul Grigore Palama dupa Marele Dionisie; dar xnca, n-am intelege de ce Dumnezeu n-ar fi pus la o parte, in acela?i chip orice alta creatura, chiar inainte in cursul istoriei, evitand
40 41

Vczi Omilia la Slavita Na^tere a Preasfmtei Maici a lui Dumnezeu. Vczi Omilia la Slm'ita Bunavestire a Preasfmtei Maici a lui Dumnezev

22 SfantulNicolae Cabasila astfel atatea tragedii spirituale ce zicem noi? dar Dumnezeu, la Care totul este uor, s-ar fi cuvenit sa izbaveasca toti oamenii din pacat prin aceeai hotarfire? Daca, aa cum sustin unii protestanti, n-a depins decat de Dumnezeu sa Se intrupeze intru aceasta mai degraba decat intr-o alta asemenea Ei, vointa omeneasca se afla ca i anulata in fata vointei divine. Intr-o forma mai generala, gandirea umana nerestaurata, nehristificata este incapabila de a sesiza pogorarea lui Dumnezeu in Intruparea Sa i intalnirea vointei dumnezeieti cu vointa creata. Da, unindu-se liber cu Dumnezeu, Maica Domnului a imprumutat firea noastra i acesta e motivul pentru care in traditia patristica ortodoxa Ea este cea care poate mijloci pentru noi. "Unica i singura printre toti oamenii, Preafericita, daruind un suflet vrednic de Dumnezeu a putut lua apararea celorlalti"42. Hristos se face datornic fapturii Sale, Fecioarei care I-a dat trupul cu imprumut. Fiindu-i astfel indatorat pentru firea Sa omeneasca, ii impline$te intotdeauna rugaciunile. El asculta inimile crejtinilor atunci cand se intorc inspre Ea, rugandu-o: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuiete-ne pe oi"43 Citindu-1 pe Nicolae Cabasila, iti dai seama ca taina Maicii lui Dumnezeu nu stralucete decat intru cele mai necuprinse ale altarului. Aceasta este adevarata pricina pentru care cinstirea Maicii Domnului este ajezata in Biserica pe un loc atat de important, pe c^nd in propovaduirea dreptei credinte fScute celor dinafara Bisericii este atat de putin sesizabila. Sfintii Evangheliti i toti ceilalti Sfinti, ca intreaga Sfanta Traditie au dat dovada de o mare discrete atunci cand au vorbit despre Maica Domnului, pentru a nu o infatia celor necredincioi pe ceea ce este mai presus de orice cuget omenesc. Daca este de neconceput faptul ca Dumnezeu S-a facut om, este cu atat mai greu de crezut ca vointa unei singure fapturi a lucrat la aceasta minune. Intreaga cinstire ce se aduce
Vezi Omilia la Slavita Adormire a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu Aici se poate pune intrebarea: se poate spune oare "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuiete-nepe not! "Singur Dumnezeu mantuiejte, afirmS unii; Preasfanta nu poate decat sa se roage pentru noi". Impotriva acestora, Biserica Ortodoxa marturiscjtc ci nu cxista mantuirc decat prin Maica Domnului, prin care Dumnezeu S-a aratat, facandu-Sc cunoscut muritorilor.
43 42

Treiomilii 23 Maicii lui Dumnezeu in Biserica Ortodoxa ii trage radacinile din lumina acestui adevar. In loc de orice concluzii, punem inainte troparul, alcatuit din insuflarea Sfantului Duh de catre Sfantul Andrei Criteanul i care este asemeni unui sambure al xntregii imnografii ortodoxe inchinate Maicii lui Dumnezeu, preaslavire adusa de un popor credincios Preacuratei, celei " mai cinstita decat heruvimii mai slavita, f&r& de asemanare decat serajimif '44: "Bucura-te, dumnezeu dupa Dumnezeu, a doua dupaSfanta Treime! Numai tu primeti plinatatea tuturor darurilor dumnezeietipe care le impartaeti apoi Ingerilor i oamenilor. Mireasa a Tatdlui, Maica fara de stricaciune a Fiului, biserica qflnfita a Duhului, Cununa maipresus de cugeta intregiifapturi a c&rei podoaba pentru tine a fost facuta, intru naterea ta, o, Preacurata s-a plinit iconomia Facdtorului, cea mai inainte de
veer*5.

Parintele Patric Ranson (1957-1-1992)

Imn alcatuit de Sfantul Cosma, imn caruia Biserica i-a adjugat cantarea "Cuvine-se cu adevarat", cantare descoperita de un inger Parintilor din SfSntul Munte: "Cuvine-se cu adevarat sa tefericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu. Ceea ce e$ti mai cinstita decat heruvimii ji mai slavita, fara de asemanare decat serafimu, carea fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuv&ntul L-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te slavim". 45 Troparul in cinstea slavitului praznic al Na$terii Maicii lui Dumnezeu i Pururea Fecioarei Maria, alcatuit de Sfantul Andrei Criteanul. Punem aiaturi $i condacul ce a dobandit o atat de mare faima in Biserica Ortodoxa, mai cu seama in cea a Constantinopolului: "Aparatoare Doamna, pentru biruinta, mulfumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem fie, Nascatoare de Dumnezeu, noirobiitai Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruitd, sloboze$te-ne din toate nevoile, ca si strigam fie: Bucura-te Mireasa, pururea fecioaraf'

44

Naterea Maicii Domnului, Icoana din 1547 de la Manastirea Dionisiu, Sfantul Munte Athos

aterea ta de Dumnezeu NSscatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a r&sarit rele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostra, ?i, dezlegand ;atemul, a dat binecuvantare i, stricand moartea, ne-a Iruit noua viafa ve$nica.
(Troparul praznicului, glasul al IV-lea)

oachim i Ana din defaimarea nenaterii de fii, i Adam i Eva din stricaciunea morjii s-au izbavit, PreacuratS, in sfanta naterea ta. Aceasta o praznuie^te poporul III, de vina greale!or izbSvindu-se cand striga catre tine: lea stearpa na$te pe NascStoarea de Dumnezeu $i hrftnitoarea viefii noastre. (Condacul praznicului, glasul al IV-lea)

eea ce mai presus de cuget ai nascut Lumina cea nesuferitg, mantuie$te-mS de v&paia gheenei i aprinde sufletul meu spre dragostea Celui ce a venit sa puna pe pamant focul cuno$tintei, de Dumnezeu daruita PreacuratS Fecioara. (Mineiul pe aprilie, in 15 zile, Canonul Sfintilor Apostoli, Cantarea a IX-a)

OMILIA LA SLAVITA NAgTERE A PREASFINTEIMAICIA LUI DUMNEZEU


A CHEMAM INTAl DE TOATE pe Dumnezeu in ajutorul nostru, insa nu pentru a ne lua la intrecere cu puterea adevarului, nici pentru a spune totul despre acest lucru caci ar fi peste putintele omeneti , ci doar pentru a duce la bun sfarit cuvantul nostru i pentru a nu ne arata ru$inafi inaintea acelor ritori care deja au grait despre acestea. Inca facem aceasta spre a dobandi binecuvantare pentru a fi plinit in vreun chip o datorie sfanta. A cere, aadar folos sufletesc intrucat eu tiu ca acest lucru este eel care face cinste aceleia pe care noi o cantam, ceea ce Ea dorete eel mai mult celor care o cantS i ceea ce cauta prin toate binefacerile pe care ni le daruie?te ca i in tot ceea ce ne face vrednici de a primi facerile sale de bine. Cred de asemenea ca acei oameni cu adevarat prea fericiti, care ii daruiesc puterea cuvantatoare in aceasta viafa pentru folosul binelui objtesc nu se irosesc in vorbiri dejarte, nici nu ar aduce proslaviri doar din iubirea de cuvantare. Ci acetia, dupa puterea meteugului lor inching laude Fecioarei.

Lauda lui Ioachim i Anei, parintii Fecioarei

U AR FI DELOC CUVIINCIOS a-i trece sub tacere pe binefacatorii neamului nostru, nepomenind nici una, ori aproape nici una din binefacerile lor, astfel incat lumea intreaga, daca nu ar avea decat un singur glas, tot nu ar fi deajuns pentru ale multumi. Caci, daca e nevoie de osteneala lucratorilor pentru a fi implinit tot ceea ce e de trebuinta, cu

Treiomilii

27

cat mai mult atunci tie cel care randuiete lucrul cu in^elepciunea sa i, pe langa iscusinta sa, el are tot materialul trebuincios , cata mare multime de laude nu ar fi de-ajuns pentru voi o, insotire preafericita! pe care Dumnezeu a binevoit sa o foloseasca pentru cea mai desavarita i cea mai slSvita lucrare a tuturor veacurilor, cea mai tainica cea mai folositoare dintre toate vreau sa zic pentru invemantarea Sa cu trup, pentru naterea Sa printre oameni, luandu-i Maica dintre noi. Caci, chiar daca smintelile trebuie sa vina, i in acelai timp s-a zis: vai omului aceluia prin care vine sminteala (Matei 18,7), totui printre toji cei care au fost buni vrednici de a-i primi cinstea de la ceilalfi, printre cei care au fost h&riziti pentru a dobandi ceea ce este de folos neamului omenesc, voi simtefi cei mai buni i cei mai vrednici. Or, voi sunteti cu atat mai presus de ceilatyi capetenii i datatori de legi, preofi i carmuitori ai noroadelor i decat cei ce au luptat pentru cei de-un neam cu ei, cu cat, cele ce voi afi fScut pentru oameni se arata, puse langa ispravile acelora, ca fiind ceva nemaiauzit. Caci, daca pentru a |ine in viata firea cazuta i pentru ca firea omeneasca sa dainuiasca in fafa potopului, prin cafiva pufini, un singur om a fost alesNoe, cel mai drept dintre cei care viefuiau atunci; daca pentru a-i slobozi pe evrei era nevoie de un carmuitor i dintre mulji, singur Moise a capatat aceasta cinste el care spre osebire de oamenii vremii sale, i-a facut sufletul lucrator in toate virtutile de a-L putea vedea pe Dumnezeu si a-I auzi glasul; daca pentru a dobandi pamantul fagaduit a fost deajuns vestitul Iosua al lui Navi; i daca, inaintea lor, Avraam dobandise ca pecete a sfinteniei sale sa ajunga parintele unui norod invatat sa-L prosiaveasca pe Dumnezeu; i in sfarit, daca printre tofi cei care au fost folositori neamului omenesc nu s-ar fi gasit nici unul care sa nu fi fost mai intai lucrator a

28

SfantulNicolae Cabasila

tot binele, facandu-se astfel incepatorie semenilor loratunci cand Domnul a trebuit sa slobozeasca intreaga zidire din tirania diavolilor, sa puna inceput nemuririi in viaja celor muritori i sa puna in lucrare viata ingereasca in sufletele oamenilor i, ca sa spunem totul sa uneasca pamantul cu cerul, ce am putea spune mai mult despre Ioachim i Ana cei pe care e firesc sa-i socotim a fi lucratori , despre cei de care Dumnezeu a avut nevoie ca de ni$te unelte i impreuna-lucratori ai iubirii Sale de oameni, pentru a revarsa in lume minunatul Sau har? Daca e limpede ca mania i pedeapsade care e firesc sa fie lovi|i cei raile sunt trimise prin ingerii cei rai, bunatafile sunt date prin ingerii cei buni i cel mai mare bine este facut oamenilor prin cei mai mari binefacatori. Deci, lui Moise, lui Noe, lui Avraam i tuturor de pe urma cSrora neamul nostru a dobandit folos trebuie sa le fiti mai presus in dreptate, pentru ca sunteti mai drepti decat ei, caci ati pazit i mai bine poruncile i dupa adevir se cuvine sa fiti, mai mult decat toti acetia, prieteni ai lui Dumnezeu. In sfarit, faptul ca ati primit de la Dumnezeu putinfa unor asemenea izbanzi, ca ati fost ridicafi pentru aceasta pricina la o asemenea cinste este o dovada stralucitoare ca voi afi pazit Legea mai mult decat tofi ceilalti, c5 i-a|i intrecut pe tofi intru dreptate. DacS se cuvine sa intampinam roada voastra cu numire'a de "Fecioara binecuvantata" i s-a zis ca dupa roadele lor li vefi cunoate (Matei 7, 16) ce am putea spune mai mult? Ori, nu este doar de la fire ca voi ati avut prune, ci a fost o lucrare de rugaciune i dreptate chiar daca nu era ingaduita firii omeneti o natere mai presus de fire ca aceasta, insa la Dumnezeu toate sunt cu putinta. Iar Dumnezeu v-a daruit-o ca raspuns la rugaciunile voastre, dar taria nebiruita a acestor rugaciuni a fost covarita de statornicia i puterea virtuali voastre. Sau, mai bine a zice: Dumnezeu in dar trimite

Treiomilii 29 p^rintilor naterile care ii fac fericiti ori, e cu neputinta ca Dumnezeu sa fie partinitor in aceasta privinta, El care cantarete totul in talerele balantei - i El alege pe cei care vor primi darurile Sale din belug, i, de asemenea socotesc eu, ca dupa cununa putem cunoate atletul. De altfel, intrucat harul este desavarirea Legii i noi tim ca ceea ce este nou este roada a ceva vechi, dar ca nu poate fi rod din ceea ce inca nu e desavar$it , se adeverete cS voi ati facut sa creasca intra desavarire parga Legii altfel, voi n-ati fi adus comoara harului, roada darului, pe Fecioara. i daca Dumnezeu, in dreptatea Sa afla pe eel credincios intru putine, vrednic de a primi mai multe, oare n-ati aratat voi intr-un chip vadit ca a.\i pazit mai bine Legea ca ati cinstit mai mult decat toti ceilalti Cortul Marturiei, a?a incat voi singuri dintre toti oamenii ati adus i chiar ati ridicat voi iniva Cort al lui Dumnezeu mai presus decat eelalalt ce era asemeni unei oglindiri sau umbre? Caci voi nu v-a$i fi invrednicit de lucruri mari daca nu le-ati fi plinit pe cele mici, i n-ati fi primit adevaral daca nu v-ati fi ingrijit de umbra adevarului. Aa cum era firesc ca Mantuitorul - pentru a aduce o Noua Lege sa implineasca toata dreptatea Legii celei Vechi, in acelai chip i voi, ajuni in pragul Legii celei Noi i preg&titi fiind sa intampinati Templul harului era nevoie ca s i fiji pazitori intocmai ai Legii caci harul este plinatatea Legii. Cum deci a\i fi putut voi plini ceva ce inca lipsea, daca n-ati fi fost inturnafi de ceea ce era? In sfarit, cum sa pui bolta care incununeaza Legea fara a fi ridicat mai intai intreaga intaritura? Este limpede ca rautatea evreilor era mare, in masura de a fi vrut sa faca sa piara Legea i sa sparga tablele pe care aceasta era scrisa caci Moise n-a putut suferi sa incredinteze urechilor cufundate in betie ceea ce el primise dupa vreme de postire i cumpatare a mintii i dupa atata

30 SfantulNicolae Cabasila truda. Dar voi a{i facut loc Fecioarei, ati plasmuit aceasta carte vie care nu cuprinde numai Legea, ci chiar pe insui Legiuitorul acest lucru graiete din nou limpede spre cinstea bunului vostru nume. In sfarit, dupa ce afi postit L-a|i ascultat pe Dumnezeu precum odinioara Moise fost rasplatifi, dar intr-alt chip decat el. Caci el a primit o Lege care trebuia sa fie in scurt timp lepadata, i astfel voi ati primit sangele care incheie Noul Legamant, sangele pe care Dumnezeu 1-a luat asupra Lui, pentru a intra in Sfdnta Sfintelor a dob&ndi o veqnica rascumparare, dupa cum graiete Apostolul (Evrei 9, 12). Este, prin urmare vreo gura mai sfanta decat acestea care au fost astfel vrednice de a ridica glasul catre Dumnezeu? Care jertfe ar putea fi mai placute lui Dumnezeu? Ce jertfelnice sunt mai sfinte? Caci era nevoie de aceasta r&d&cina i era de trebuint& ca Maica lui Dumnezeu sa ia un trup duhovnicesc pe aceastS cale. Trebuia ca aceasta Maica s& fie mai aproape de Dumnezeu mai mult decat to{i oamenii i ca drumul urmat sa fi fost puterea rugaciunii; trebuia ca Ea s& fi folosit mijloacele cele mai potrivite pentru intrarea in via{a, Ea care i-a adus din nou pe oameni in unire cu Dumnezeu, stingand ura dintre ei, deschizand prin rugSciunile sale calea cerului i stricand peretele despartitor. De bunS seama acelai lucru s-a intamplat i altora care s-au n&scut ca dar al rugaciunii inainte sau dupa Maica Domnului, dar Ea este cea in care se afla in chip adeverit pricina acestui lucru, intrucat Ea este cea care ne-a deschis tuturor comoara darurilor dumnezeieti nu doar celor care au venit dupa Ea, c&ci Ei ii datorim de asemenea i ceea ce ni s-a intamplat inainte. Tot ceea ce li s-a intamplat celor dinainte izvorSte din acestea: aa precum umbra are forma trupului, tot astfel cei din vechime priveau catre cele noi; aa ca Ea era podoaba tuturor, chiar inainte de a fi adusa la viaja tot astfel precum Dumnezeu, in vederea

31 naterii Sale o impodobise dinainte pe Maica Sa cu toata cinstea. Din aceasta pricina nu s-a intamplat la fel, nici asemanator pentru ei i pentru Preacurata, precum nu se intampla la fel nici pentru umbra sau urma $i pentru adevar sau realitate. La cei de demult se vorbea de sangele curatitor de pacat inainte de marea jertfa; era aceeai leg&tura intre acestea ca ?i aici intre chipurile lucrurilor i numele lor, caci atat sangele, cat i jertfa sunt pentru pacat. Ea singura a fost lucrarea unei sfinte rugaciuni, in care nu se gasete nimic rau; Ea singura a fost un dar al lui Dumnezeu, vrednica totodata de a fi daruita din pricina rugaciunii i de a fi primita de cei care o cerusera, cSci nici mana care a daruit, nici cea care a primit n-au avut nici o pricina de parere de rau din partea Ei. De aici se vede ca firea nu a putut ajuta cu nimic la naterea Preacuratei, ci Dumnezeu, Cel chemat in rugaciune e Cel care a facut totul, i El este Cel care a creat-o pe Pururea Fericita, pentru a o spune astfel in chip vadit trecand cu vdderea puterea firii ca i atunci cand 1-a zidit pe omul cel dintai. De altfel, Fecioara este cu adevarat omul cel dintai, intrucat Ea a fost prima i singura prin care s-a descoperit firea omeneasca. i iata cum:

Treiomilii

Fecioara, podoaba desavarita a omenirii


MEROASE SUNT DARURILE pe care Dumnezeu -a facut oamenilor, atat cele pe care El le-a daruit deja, cat i cele pe care El le da celor care s-au luptat pentru a le pastra pe cele dintai. Dar cel mai mare dar dintre toate, cel care-1 face pe om sa fie om este de a-L iubi pe Dumnezeu in curatie, de a trai dupa minte, de a stinge patimile i de a nu avea nici o indulcire dintru pacat. Ori, puterea de a trai in acest chip i de a fi curati dupa ce am biruit toate pacatele a

32

Sfantul Nicolae Cabasila

fost aezata in noi inca de la inceput: mai intai puterea de a omori pacatul nu fara suferinta, ci dupa ce ne vom fi razboit. Apoi, dupa ce vom fi aratat i izbutit tot ceea ce tine de puterea noastra, aceea de a face sa inceteze ostenelile noastre, de a fi buni fara lupte i a ramane fara pacat dupa ce vom fi dobandit pana i nestricaciunea trupului. A intelege altfel ceea ce privete omul ar fi nesabuit, caci daca firea nu ar fi fost atat de aplecata spre pacat i dei facand i folosind totul impotriva acestuianoi nu am putea scapa in intregime neatini de ranile care decurg de aici, i aceasta stare rea ar fi in noi neschimbatoare. Am fi astfel mai rai decat dobitoacele in care nu este nici un rau i ne-ar fi aproape cu neputinta a nu-L huli pe Facatorul ca nu e intrutotul Bun i cu atat mai mult facatorul raului , de a nu-1 fi rasplatit intotdeauna pe cel drept, cerand de la noi ceea ce El nu ar fi sadit in noi i de a cere plata fara a-1 fi intr-armat pe om impotriva tuturor pacatelor. Numai daca El ne-ar fi legat de puterile binelui inca de la inceput, astfel meat am fi fost buni fara macar a fi suferit cat de putin in lume i, desigur nu ar fi fost cu putinfa sa fi fost buni in acest chip, fara sa fi avut de alergat noi inline spre bine i virtute, caci noi am fi fost atunci pregatiti mai degraba sa rabdam binele decat sa-1 savarim. Cum, dar am fi putut noi folosim aceasta libertate a propriei noastre vointe pe care am primit-o ca ea sa fie pricina laudelor i a biruintelor pentru acei care se sprijina pe puterile lor, spre deosebire de cei care nu sunt copti i pliniti decat prin firea trupului? Dar lui Dumnezeu nu I-ar fi fost bineplacut ca omul sa nu poata ajunge vreodata la capatul acestor izbanzi ale virtutii cu care El a cinstit firea noastra i sa-1 lase sa lupte la nesfarit, fara a cunoate capatul i incununarea luptei sale caci nu ar fi fost nimic mai impovarator pentru om, cata vreme toate celelalte fapturi au un tel spre care se indreapta i la care e de nevoie

Treiomilii

33

g & ajunga. De aceea, trebuie sa primim sa credem ca puterea de a lupta impotriva pacatului a fost aezata in firea omeneasca f i ca noi trebuie sa facem ca aceasta putere sa treaca in fapta, devenind buni in noi inline i prin noi inline pentru a plini binele care se afla in noi i pentru a incheia luptele i ostenelile. Daca nu, de ce am mai avea nevoie de lupte daca nu pentru a tp&ra virtutea care este nedeplina in noi i pentru a nu o lasa prea departata de cea care ne-a fost poruncita? Atunci nu va lai putea fi nici o primejdie i nici o putere tinzand spre pftcat, ori de care fel ar fi, intrucat Dumnezeu Binele iesavarit, Care este intreaga noastra nadejde nu lasa nici loc din care El sa lipseasca. Acestea sunt darurile lui Dumnezeu pentru om i aceasta ,gte maretia lor. Primind astfel din mana Sa o fire a tat de una, oamenii ar fi luat-o cu atat mai buna cu cat ar fi pastrat ltr-inii darurile dintru inceput; dar ei au stricat-o intr-atat, tncat nu au mai fost in stare sa stapaneasca i nici sa foloseasca ftceste daruri pe care le primisera i cu atat mai putin darurile inca mai bune care ar fi urmat sa le primeasca de la Dumnezeu daca s-ar fi dovedit buni chivernisitori ale celor dintai daruite. Dar nimeni nu a pus in lucrare puterea de a lupta impotriva pacatului putere pe care o aveau in firea lor i care se afla in toti. Nu s-a gasit nimeni care sa fi trait ferit de invinuiri, i boala inceputa de eel dintai dintre oameni i impartaita celorlalti ii intinse stapanirea asupra tuturor. Parea ca firea noastra avea raul in sine, ca frumusetea fireasca a omului se ascunsese i ca, intru atatea trupuri omeneti omul ramasese nevazut, caci toti lucrau toata faradelegea i rautatea pe care le-o ingaduia sufletul, fara ca vreodata binele care se gasea in firea omeneasca sa se fi aratat a fiinta cu adevarat. Dar Preacurata Fecioara, fara a avea cerul drept cetate caci Ea nu fusese zamislita din trupuri cereti, ci din cele pamanteti, intr-un chip care ne este obinuit tuturor celor

34

Sfantul Nicolue Cabasila

din acest neam cazut, care i-au uitat firea cea dintai Ea singura dintre oameni s-a luptat cu putere de la inceput i pana la sfarit impotriva oricarei rautati. Doar Ea a intors lui Dumnezeu neatinsa frumusetea pe care El ne-a dat-o, numai Ea s-a folosit de toata puterea i de toate armele pe care El ni le-a incredintat. Prin iubirea sa fata de Dumnezeu i prin puterea mintii sale, prin vointa sa mereu dreapta i prin nemarginirea intelepciunii sale, Ea aindepartat orice pacat i a dobandit o biruinta neasemanata. Astfel, Ea 1-a dezvaluit pe om aa cum a fost el zidit dintru inceput. Astfel L-a dezvaluit Ea pe Dumnezeu i intelepciunea Sa fara prihana i cat il iubete El pe om. Pe Cel pe Care L-a invemantat cu trup i L-a infatiat ochilor tuturor Ea II zugravise mai intai dupa Ea insai, i nimanui altcuiva decat numai Ei dintre toate creaturile nu i-a fost cu adevarat cu pufinta sa-L cunoasca pe Facatorul (Intelepciunea lui Solomon 13, 1). Caci aici pe pamant nici Legea nu putuse sa faca atat, nici gura Proorocilor, nici meteugul dumnezeiesc aratat de zidirile vazute, nici cerurile spunand slava Facatorului (Psalm 18,1), nici grija i luarea-aminte a ingerilor, nici nimic altceva din ceea ce a fost facut, nimic nu putea arata inafara nici bunatatea, nici intelepciunea dumnezeiasca. Doar un om purtand chipul lui Dumnezeu, daca s-ar fi aratat el insui doar aa cum e, fara a adauga vreo trasatura, II putea arata cu adevarat pe acest Dumnezeu. Singura Fecioara Preafericita, a putut arata acest lucru, doar Ea a putut pastra cu stralucire firea omeneasca neintinata de orice stricaciune, Ea singura dintre toti oamenii care au fost i care vor urma, caci nimeni altcineva, zice Proorocul, n-ar putea sa scoatd ceva curat din ceea ce este necurat (Iov 14,4). Acesta este lucrul care, mai mult decat orice minune starne^te nu numai minunarea oamenilor, ci gi a Ingerilor; acest lucru intrece orice cuvant: ca Fecioara sa fie o faptura omeneasca, avand in sine toate

Treiomilii 35 ale oamenilor, fara a adauga ceva, sa scape stricaciunii proprie firii omeneti cazute. Cum a putut savari Ea aceasta? Cu ce ganduri? Ba mai mult, cum a intrat la inceput in acest plan, cum s-a incumetat I se avanta in aceasta lupta, despre care n-auzise sa se spuna Cfi ar fi catigat-o vreunul din neamul Ei? Spre care dintre cei din vechime i-a indreptat Eaprivirea? Cine se putea atepta ; la biruinta din partea Ei? De unde ii tragea Ea atata cutezanta? Firea era cazuta i este cu neputinta a spune in cata rautate se tArau cei mai multi dintre oameni. Binele era rar i era socotit Ca indatorire doar celor ce urmau sa vina, astfel era inteles ca putea fi de folos celorlalti. Aadar, de unde ii trage Fecioara biruinta? Nefiind venita In lume inaintea celorlalti oameni, n-a putut primi o fire Omeneasca lipsita de orice rautate, i in acelai timp, nevenind dupa Omul eel Nou, nu a putut sa primeasca de la El lucrarea - Cea noua. Fara indoiala ca nu ar fi fost nemaipomenit ca Adam tftfijnvins pacatul, de vreme ce toate, deopotriva il impingeau ipre virtute i-l indepartau de rau: felul sau de viata, locul plin de tot felul de bucurii, lucrarea lipsita de orice fel de pStimire, trupul neimpartait de stricaciune, sufletul lipsit de pofta pentru pacat. Mai mult inca, el nu avea nici un om drept pricina a naterii sale, cunoscandu-L de-a dreptul pe Dumnezeu ca Parinte al firii sale, ca Invatator i Legiuitor. El era deci gatit pentru deplina impartajire de El i ar fi trebuit astfel sa poarte in sine o neostoita dorinta dupa Dumnezeu. Totodata, pentru cei veniti in lume dupa har i impacare, in vremea Noii Jertfe i a revarsarii Duhului, dupa negraita Na^tere din apa i din infricoatoarele Taine ale Sfantului Altar, pentru cei care s-au folosit astfel de ajutorul eel mai presus de fire, a fi straini de toata rautatea nu este nici o minune. Ori, daca este atat de greu i aproape cu neputinta pentru un om sa se impotriveasca pana la capat pacatului, i daca

36

Sfantul Nicolae Cabasila

insui intaiul om a fost deopotriva i cel dintai care a calcat porunca i care, fiind atat de bine inarmat pentru a savar^i binele i virtutea a cazut de indata, fara sa ramana neclintit in fata asaltului; ba mai mult, daca dupa baia Botezului i primirea harului, chiar i pentru cei care s-au aplecat mai temeinic catre intelepciunea cea mai malta i au ajuns stapani lorui, chiar i pentru acetia se afla rele de care nu sunt cu totul nevinovati, i daca prin urmare au nevoie in orice moment de curatiri neincetate: ce ar fi putut Ea reui, din ceea ce nici unul din care s-au ostenit in multe chipuri n-au izbutit nici inainte de boala tuturor, nici dupa Tamaduitorul de Care s-au folosit toti boala pe care Fecioara a putut totui sa o tamaduiasca, cu toate ca Ea a venit in lume atunci cand raul era mai grozav, pe pamantul pedepsei, in sanul unei firi invatate sa fie biruita in fiecare ceas, intr-un trup robit mor|ii, chiar atunci cand toti cei care puteau sa te impinga catre rau erau la un pas de tine i tofi cei care ar fi tiut sa duca lupta nu erau de fafa, Ea a putut in cele din urma sa-i pastreze sufletul curat de orice rautate, devenind o faptura cu totul omeneasca, numai i numai prin intelepciunea sa. Ce minte ar putea sa priceapa pe deplin acestea i ce limba ar putea sa o cante cu vrednicie pe Fecioara? Astfel, inainte de impacarea tuturor, inainte sa fi venit Facatorul de pace Ea a nimicit in Ea insai vrajba, a deschis cerul, a adus harul, a capatat puteri asupra | pacatului o, minune mai presus de minte! Ce a putut, deci sa dea Fecioara tot atat de suprafiresc, incat sa poata fi asemenea Jertfei? Astfel, inainte de alegerea sa, in aa fel facuta in ciuda impotrivirii firii, Ea s-a infatiat lui Dumnezeu trecand peste vrajma?ia care inca via, iar peretele care despartea lumea de Dumnezeu n-a putut dainui in fata dorintei unui sigur suflet. Este oare lucru mai vrednic de lauda? Intr-adevar, Dumnezeu nu o pregatise in chip deosebit pentru aceasta intelepciune, iar daruindu-i tot atat cat i altora,

Treiomilii 37 111 nu o socotise vrednica de un ajutor mai mare; doar )losindu-se de sine insagi i de cai obinuite, daruite tuturor intru urcuul spre virtuti, Ea a dobandit aceasta biruinta imaipomenita i mai presus de fire.

Maica Domnului nu a primit decat harul din care cu totii ne \mpartaim


CREDE INTR-ADEVAR ca Dumnezeu a facut virtutile lupa numarul de habitus1 -uri ale omului, ca pe o alta :rS a Sa, ar fi inainte de toate impotriva ratiunii de a fi a i{ii, care este un bine facut din proprie vointa i urmare a jgerii noastre. Pentru ca, daca omului fi revine sa-i |loseasca propria fiinta prin gandire i prin libertatea vointei le, atunci e de in|eles ci a vietui bine pentru el inseamna Ha intrebuintare a vointei sale a libertatii vointei. Daca lele nu poate pricinui vreun rau omului, atunci a deveni li b^xn nu ar trebui sa micoreze insuirile bune care exista noi, i a caror chemare este de a create mereu. Ar fi deci pfiresc ca din simplul fapt de a face binele, noi sa ajungem ne nimicim firea i ceea ce suntem, i sa ne marginim Ibertatea printr-un spor de virtute. A incuviinja acest lucru duce la numeroase socoteli nesabuite, pentru ca ar trebui !e ca nimeni sa nu primeasca nici o pedeapsa pentru rautatea Sjia, i ca cei ce sunt buni sa nu aiba incredintarea ostenelilor pentru ca ei nu s-ar calauzi singuri i nu ar fi stapani ai
Habitus - dispozifie naturals, calitate innascuta sau dobandita. Cei care a ifirmat ca virtutea este o calitate a firii omenejti a fost Aristotel. Conceptia sa eronata despre vointa a fost preluata de scolastici, denaturand astfel credinta cretina. Se poate raporta acest text al lui Nicolae Cabasila, la eel al Tomului Aghiorit, care afirma ca harul indumnezeitor nu este un habitus (calitate) a firii umane. Intalnirea i rmpreuna lucrarea voii dumnezeieti i a celei omene$ti, libcre una fa{8 de alta, sunt de negandit in sistemul scolastic.
1

38 SfantulNicolae Cabasila vointei lor , fie a-L socoti pe Dumnezeu nedrept cand nu da iertare, pentru ca facand deosebire intre cei pe care-i incununeaza i cei pe care-i osandete la muncile venice, El ar savari acestea fara vreun temei. Fiindu-I cu putinta sa-i faureasca buni pe toti oamenii i sa le daruiasca tuturor deopotriva binefacerile mainilor Sale atotputernice, ar fi fost cu totul fara de milostivire din partea Lui sa nu fi facut cele bune. Atunci ce ar vrea sa spuna aceste cuvinte: Dumnezeu nu cauta la fata omului (Galateni 2, 6) i El voiete ca toti oamenii sa se mantuiasca (1 Timotei 2, 4)? Cum ar fi putut Dumnezeu sa daruiasca tuturor tot acest bine care s-a revarsat peste noi din belug binele eel mai mic decat toate, dar mai mare chiar decat Soarele, decat lumina decat toate celelalte bunatati de care ne impartaim cu totii? Ori, aici nu se afla doar o concluzie sau o parere. Este de-a dreptul limpede ca Dumnezeu i-a socotit pe toti oamenii vrednici de cea mai inalta rasplata, pentru dragostea de infelepciune i daca ei sunt cu tofii vrednici de rasplata cea mai inalta, atunci sunt vrednici cu tofii de aceeai rasplata. Din toate lucrurile cu neputinta care au putut fi plasmuite i din toate marile minuni j care ar putea fi inchipuite, nu poate fi nimic mai minunat, : nimic care sa poata calauzi spre virtute, fara numai viata ' Mantuitorului i vietuirea Sa in trup, Moartea i Invierea Sa, tot ceea decurge de aici i toate cele de care intreaga omenire se poate bucura deopotriva. Prin urmare, ajutorul dat Maicii Sale nu este cu nimic mai mare decat eel mai mare ajutor pe care El 1-a daruit tuturor oamenilor. Astfel s-a intamplat ca, prin dreptatea sa Preacurata a impletit cu mainile Ei o cununa pentru Ea insai i Ea, care n-a primit mai mult decat altii i-a intrecut atat de mult pe toti ceilalfi prin ceea ce insai a lucrat, nu doar prin aceea ca a luat aceasta cununa acolo unde toti erau biruiti, ci mai mult,

Treiomilii

39

Cfl aceasta a fost de-ajuns pentru slava sa i a celorlalti oameni ca i cum ei toti ar fi dobandit-o. Caci Ea, care ne era podoaba n-a lepadat neamul nostra entru rautatea noastra; i nu l-a impovarat vadindu-i frangerea, ci l-a aratat mai frumos. Ea, care era ainfrumusetata mai mult decat toti, dat fiind ca nu i-a facut oameni sa-i marturiseasca propria ruine le-a redat imusetea dintai i, pentru ca a aparat in chip stralucit in e insai firea omeneasca, trecand pricina pacatului asupra C&rui om in parte, Ea nu le-a marit vina; dimpotriva, trezind ei respectul intr-un chip demn de lauda a biruit pacatul, perindu-1 cu ruine, pentru a-i slobozi de orice rautate pe i acoperiti de ruine i biruifi de pacat. In acest fel a pastrat neatinsa frumusetea firii aa cum fusese ea daruita doar pentru Ea insai, ci, pe cat a fost cu putinta, pentru i oamenii. Pentru toate acestea s-ar putea gasi numeroase adeveriri, li inainte de toate aceea ca Ea nu l-a putut impiedica pe .imnezeu sa Se pogoare intru Ea, atunci cand a trebuit, caci nu ar fi putut face acestea, daca intre ei s-ar fi ridicat un *d care sa-L impiedice. Aceasta s-ar fi intamplat daca ar fi :st in ea ceva de aceeai fire cu pacatul, caci este scris: elegiuirile voastre au pus despartire \ntre voi i Dumnezeul Vostru qipacatele voastre L-au facut sa-i ascunda fata ca nu va auda (Isaia 59, 2). Cu atat mai mult nu trebuie sa 'redem ca un perete s-ar fi pus intre cei doi i ca, ogorandu-Se, Dumnezeu ar fi daramat prin puterea Sa acest ^erete. In fapt, mijlocul prin care El se gandea sa surpe acest perete de despartire, nu era inca atunci cand S-a pogorat Vreau sa spun prin Sangele Patima Sa, caci doar prin acest niijloc s-ar fi putut nimici pacatul, deoarece chiar i la cei care traiau sub Lege, i la care se gasea inchipuirea Harului,/5ra varsare de sange nu se da iertare pacatelor (Evrei 9, 22).

Maica Domnului a fost fara pacat personal


N SFARIT, CINE NU TIE cajudecatile lui Dumnezeu o marturisesc straina de tot pacatul? Caci acest Judecator; care, s-a zis nu face nimanui partinire atunci cand judeca (Evrei 9,22) o judecase i pe maica noastra a tuturor, pe Eva, adica, i pe Fecioara, osandind-o pe cea dintai, pentru pacatul ei, sa traiasca in durere (Facere 3,16) i gasind-o pe aceasta, pe Fecioara, vrednica de a se bucura. Prin cea dintai parea ca durerea se cuvine celor ce au pacatuit, i prin urmare celor care n-au nimic in comun cu pacatul li se cuvine sa se veseleasca. De aceea Dumnezeu n-a ingaduit nici unui om si se bucure inainte de Fecioara, caci li socotea inca printre cei, ce atarna i care sunt partai la vechiul i nefericitul Legamant. Aceasta se vede inca mai lamurit daca socotim cum anume: Fecioara a fost pregatita pentru Taina (Luca 1,26-39). Atunci, cand Ea a cercetat acest chip uimitor de zamislire i de ceea ce i se va intampla pentru a-I da natere lui Dumnezeu, Gavriil i-a vorbit despre Duhul, despre puterea Celui Preainalt i de toate cele ce vor urma. N-a fost vorba in aceasta Bunavestire nici de tergerea pedepsei, nici de iertarea pacatelor. i totui, a fost necesara o asemenea pregatire dinainte, caci daca Isaia, trimis doar ca un vestitor al unei taine nedescoperite inca a avut trebuin|a sa fie curatit i inca prin foe (Isaia 6, 6-8) , lucru pe care Ea n-a trebuit sa-1 faca, Ea, care trebuia s5 slujeasca la implinirea tainei, oferindu-i nu doar limba, ci/ deopotriva i sufletul i trupul Sau, i chiar pe Ea insai in; intregime, oare nu arata acest lucru in mod limpede ca Ea nu avea nevoie sa fie slobozita de aceste rele pe care trebuia sa ; le iniature, pentru simplul fapt ca ea nu le avea? Este neindoielnic ca unii din Sfintii no^tri Invatatori spun ca Fecioara a fost curatita mai dinainte de Duhul. Dar trebuie inteles aici ca ei vad curatirea ca o sporire a harului aa

Treiomilii

41

, eum tot ei mai spun ca ingerii sunt curatiti in acest chip, aa tncat nu mai e in ei nici un rau. Pentru insai acestea, Mantuitorul, dupa negraita zamislire [ m3rturie Maicii Sale, intr-un cuvant rostit in auzul tuturor, aceste graiuri: Mama mea gifratii Mei sunt acetia care fculta cuvantul lui Dumnezeu i-l indeplinesc2 (Luca 8, ). Domnul a rostit aceste cuvinte nu atat pentru a-i cinsti aceia mai mult decat pe Maica Sa, ci El ne arata ca se ivine sa-i numim "maica" a Sa i "fraff ai Sai din pricina ' unii ca acetia implinesc Legea dumnezeiasca. Iar din faptul , Domnul nu a cinstit-o doar numind-o "Maica", nici doar lutand-o astfel, ci avand-o drept Maica dupa adevar, se arata 1 Ea a intrecut toate culmile sfinteniei. Caci daca El, pe cei pe care doar i-a cinstit cu acest nume ; marturisit a fi credincioi pazitori ai Legii Sale, nu se arata lurit ca in cea careia i s-a dat sa fie cu adevarat Maica a I, El nu a gasit nimic care sa se fi departat vreodata, in reun fel sau in vreo tnasura oarecare de dorintele ori de legile Sale, ci mai mult, El a cumpanit dreptatea Maicii Sale fund cu mult mai inalta decat dreptatea oamenilor aa precum este adevarul pus alaturi cu numirile sale, sau cum lunt realitafile alaturi de numele lor? Caci aa cum n-a fost cu putinta sa-L zamisleasca intr-un fel mai potrivit decat a fflcut-o, nici sa-I fie Maica mai adevarat decat i-a fostcaci Ea a ajuns la culmea adeveririi , tot aa n-a fost cu putinfa ifi atinga o stare mai inalta de sfintenie decat cea in care Ea a trait de la inceput i pana la sfarit. E vadit, aadar ca Fecioara a fost slobozita de orice patima caci cum altfel ar fi intrat Ea in locul eel mai sfintit, eel in care arhiereul nu putea intra pentru a mijloci curatirea pacatelor celorlalti, decat dupa ce se curatea mai intai pe sine
2

Acest citat se afla in pericopa evangheJica ce este citita la sarbatorile Maicii

Domnului.

42

Sfantul Nicolae Cabasila

de orice pacat. Ea a aratat astfel ca nu avea de curatit nici un pacat pentru care ar ft putut avea nevoie de jertfe bine primite i curatitoare. Ori, Fecioara nu doar ca a intrat in chip preaminunat in Sfanta Sfmtelor, ci a i ramas acolo din frageda pruncie i pana la tinerete, fara a avea nevoie de jertfS nici pentru a veni in lume, nici pentru a intra in varsta tineretii i ceea ce este vrednic de minunare este ca oamenilor din acea vreme nu li s-a parut ca acest fapt s-ar impotrivi sfmtelor randuieli ca arhiereul sa nu indrazneasca sa treaca pragul eel sfintit decat cu frica i cu cutremur, fara a trece cu vederea stropirea cu sange curatitor i aceasta doar odata pe an, i ca Fecioara, folosindu-se ca de tin sala de aceste locuri neajunse i neimpartaite, sa se hraneasca, sa doarma i sa-i traiasca toata viata sa acolo. Ea se impartaea de trebuintele firii, de?i intr-un chip mai inalt, deoarece nu avea nevoie de maini omeneti pentru a i se intinde masa, fiindca un Inger era eel ce ii slujea. i dupa cum ne putem inchipui, era vaditnu doar pentru cei ce contempla nevazutul, ci i chiar ochiului obtesc c& Ea era mai presus de orice invinuire i prea neprihanita pentru a avea nevoie de curafirile Legii, intr-atat era virtutea Ei de stralucitoare i prea mare pentru a ramane ascunsa. A?a cum nici varsta, nici semin|ia, nici felul s5u de viafa nu putura sa-i marturiseasca virtutea i mai ales oamenilor inca orbi i scufiindati in intuneric, caci Soarele dreptafii nu rasarise inca , tot aa nimic nu a putut impiedica stralucirea acestei lumini, caci frumusetea sufletului sau.strapunsese toata intunecarea, dand chiar i orbilor simtirea razelor care ajungeau pana la ei. Fara indoiala ca aa este! Caci nimiefn-ar fi putut ascunde maretia acestei intelepciuni care, dupa cum spune Proorocul acopera cerurile (Avacum 3,3). Ce negura de aici de jos ar fi putut acoperi aceasta intelepciune stralucitoare, care zboara cu mult deasupra a toata rautatea omeneasca, putand a o terge cu uurinta, printr-o singura micare?

Treiomilii

43

Pentru aceasta oamenii care recunoscusera in Ea cele mai mari ispravi cele mai presus de fire, cele care nu s-au mai v&zut la vreun alt om, au cinstit-o cu ceea ce aveau, fecand-o sa locuiasca in locul cel mai sfant. i acel loc pe care 1-au daruit lui Dumnezeu de la inceputul pamantului, iingurul care-I apartinuse doar Lui singur, i-1 dadura Fecioarei spre locuire, deoarece au socotit ca se cuvenea sa inchine templul lui Dumnezeu viefii Preasfmtei, cea care trebuia sa-L preamareasca pe Dumnezeu, i astfel s-o cinsteasca pe Fecioara prin aceleai locuri. Sau mai degraba se cuvenea ca locul care o adapostea pe Fecioara sa fie in aceeai vreme i templul lui Dumnezeu.

Templu al lui Dumnezeu


D A R DUMNEZEU CARE O CUNOTEA cu mult mai bine decat oamenii, caci El citea pana in adancul inimii Ei i tia de ce daruri se invrednicise i pe care El singur putea sa i le dea o impodobi cu cele care i se cuveneau doar Ei. Calauzind-o afara din aceste locuri sfinfite, unde nu e ingSduit a intra, El a facut-o s& treaca intr-un alt cort, fScut nu din nori groi, nici din aripi de ingeri sau de arhangheli, nici din ceva zidit pentru a sluji, ci Domnul insui Se facu Cortul Preacuratei, El Care locuiete \n lumina neapropiata (1 Timotei 6,16). Puterea Celui Precfinalt, Domnul insui a umbrit-o (Luca 1,35) cu puterea Sa, dupa cum li binevestete Sfantul Arhanghel Gavriil, caci Dumnezeu Se socoti pe El insui a fi Singurul vrednic de a fi Cortul celei care devenea Cortul vrednic a lui Dumnezeu. Faptul ca Fecioara a locuit in Templu, in aceste locuri oprite face cinste nu atat Ei, cat mai mult acestor locuri. Astfel, vechiul Pate este cinstit prin jertfa de bunavoie a Mantuitorului, botezul lui loan prin Botezul Duhului i alte

44

Sfantul Nicolae Cabasila

umbre ale Legii prin realitafi neinchipuite. Ori, daca celelalte inchipuiri trimiteau la alte realitati, Fecioara Preasfanta este cea la care ne trimite Sfanta Sfintelor. Iar faptul ca in Sfanta Sfintelor nu se ingaduia intrarea decat a singurului Mare Arhiereu, o data pe an i numai dupa curatirea pacatelor ne trimite la negraita zamislire, primind pe singurul Cel fara de pacat, i Care, printr-o singura jertfa a ters tot pacatul, o data pentru totdeauna (Evrei 9, 12-13). Iar aceasta, ca era oprit oricarui om, inafara celui mai sfant dintre toti, adica inafara Marelui Arhiereu era semnul ca Fecioara Preafericita n-a primit niciodata in inima ei nimic care sa nu fie intru totul sfant. Dar, daca acest templu era atat de vrednic de cinstire este pentru ceea ce putea sa primeasca in sine, caci nu-i apartinea nimic altceva decat ceea ce se afla in el, aa incat sa se invredniceascS unei asemenea cinstiri. Caci nimic nu era atat de vrednic de cinste prin sine insui, pentru ca sa nu poata fi atins de cei mai mulfi dintre oameni. Spre pilda, le era ingaduit tuturor sa culeaga mana, sa o duca in cort i sa o manance. i nici toiagul nu avea nimic mai sfinfit decat preojii care il purtau, $i pentru care el a odraslit. Legea era mai vrednica de cinste decat tablele Legii, i totui mainile tuturor puteau sa o poarte pe filacterii. Daca noi n-am lua aminte aici la preinchipuirile Preasfintei i nu ne-am gandi ca Aceea este cea la care acestea fac trimitere, care ar fi putut fi deci lucrul care putea sa faca acest loc atat de deosebit? De aceea, dei locul acesta fusese oprit tuturor oamenilor, singijra Ea putea intra. i de indata ce Ea se ivi, trecu peste legea pusa la inceput, ceea ce pe de o parte inseamna ca locul era respectat i pastrat numai pentru Ea caci cei din Templu nu ingaduisera nimanui altcuiva sa-i treaca pragul , iar pe de alta parte ca Ea era mai presus de oameni i nu-i ingaduia nici macar amintirea slabiciunii omene^ti. Aceasta s-a intamplat pentru ca deoarece locul care o preinchipuia era cu neputinta de

Treiomilii

45

Btins celorlalti, i nu avea, pentru a zice astfel, nimic indeobte cu oamenii lumiinoi sa invatam din aceste pilde cum trebuie i& gandim, pentru a putea vedea din masura lucrurilor mici mSretia celor mai mari, Caci, aa cum in umbrele trupurilor se pastreaza conturul |i forma celor inchipuite, tot aa faptul ca Fecioara s-a retras din lucrurile omeneti, faptul ca Ea venea de pe pamant fara i trage dupa sine nimic de la el, i de asemenea, faptul ca Ea t |i pastra vointa nebiruita i neplecata fata de orice rautate se glindea ca intr-o inchipuire umbroasa i nedeslu^ita in Sfanta ifintelor. Aceasta reiese din ratiunea firii, dar se potrivete de asemenea ?i ordinii realitatii. Ori, era nevoie pentru multime (a o fiinta omeneasca, din ea insai, prin truda i micarea leincetata a mintii sale sa devina mai puternica decat pacatul, a sa fi fost nevoie a fi Maica Celui Care este fara de pacat, ici de a dobandi vreo inrudire cu El, caci trebuia mai intai Ca aceasta fire omeneasca sa se arate deplin ca ceea ce este, penlyu a da Facatorului ei cinstea care Ii este datorata cu lava. Caci, nici in stramoii neamului nostru, nici intre cei care se trag din Adam, corupti prin pacat El nu a putut zari Omul. Iar al doilea Adam, in aceea ca era i Dumnezeu prin fire nu ne-a ingaduit sa-I vedem a doua Sa fire, a noastra adica, in starea sa desavarita. Caci, cum El n-avea cu pacatul o legatura aa cum are omul in aceasta viata, in El neputand a fi pacat, nu a avut de deosebit binele de rau, i neputand deveni rau, El n-a avut de tins spre bine (Isaia 7, 15-16)3: intr-un cuvant, El nu putea pacatui. De aceea trebuia sa vina cineva care, dei putea sa savareasca pacatul, sa nu aiba nici un pacat, cineva care sa fi aratat in aceasta viata omul, aa cum Dumnezeu 1-a vrut. Altfel spus, maiestria sa ar fi fost
' Prancul despre care vorbe^te aici Proorocul este Dumnezeu-Omul (in textul original este folosit citatul din Septuaginta: "Inainte de a c u n o a j t e raul, va alege binele" n. ed.).

46 SfantulNicolae Cabasila trecuta cu vederea de catre Ziditor daca, chiar intru cea mai frumoasa dintre lucrarile sale, firea nu ar fi descoperit, in niciunul dintre oamenii din aceasta viata alcatuirea frumusetii pe care izvodul Mefterului i-1 harazise. i apoi, cum ar fi fost cu putinta ca Legea lui Dumnezeu sa nu fi fost pazita deplin, i Cei Intelept sa fi dat Legea in van pentru ca nimeni nu urma toate legile Sale , sa fi dat porunci carora nimeni sa nu se supuna, ca El sa fi vorbit fara ca nimeni sa-L asculte, i ca Cei Care cunoate izbanda in toate, sa n-o fi cunoscut tocmai aici? Aadar, ceea ce oriicum ar fi fost de trebuinta, era o faptura a firii omeneti, curatata de toata rautatea, un lucrator pe de-a-ntregul al tuturor randuielilor dumnezeieti. i cine ar fi putut sa fie, daca nu eel mai bun? Ei bine, prinjudecatile lui Dumnezeu, aceasta a fost Fecioara Maria, pe care i-a ales-o ca Templu care, din intreaga lume, era pastrat pentru Sine insui. Era de neaparata trebuinta ca o fiinta omeneascS, oricare ar fi fost, sa fi arStat firea in toata curatia ei i toji ceilalti oameni au lasat toata aceasta biruinta Fecioarei. i aceasta pentru ca Dumnezeu ne-a dat puterea de a stSvili pScatul cum am spus deja prin post i trezvie. El dorea sa ne dSruiasca biruinta de a ne arata intariti in bine. Acestea doua sunt lucrurile pe care Fecioara le-a dobandit pentru firea noastrS, atat prin ostenelile pe care Ea le-a implinit asupra ei insSi, cat ?i prin aceea ca a devenit MaicS. In cele din urma, prin Fecioara omul a adeverit cu prisosinta puterea care se gasea in el pentru a invinge pacatul, ferindu-se de orice rautate, de la inceput pana la sfarit, prin trezvia mintii, intarirea vointei i maretia intelepciunii. Intru Cei pe Care Ea L-a zamislit in chip negrait, omul i-a ca^tigat laurii biruintei: fara de pacat, El catigase fara lupta; incununat inca de la inceput, El S-a aratat in fafa vrajmailor asemenea unui luptator deja biruitor. Caci Acela nu primise o vointa in stare

47 de a pacatui, pentru a trebui sa o pazeasca prin trezvie, nebiruita de pacat, ci a primit-o netirbita, neputincioasa de a s&vari vreun pacat, aa incat, inviind din mormant, El a avut un trup strain stricaciunii. Astfel, dupa randuiala firii, randuiala harului ajunse pana la noi, dar acea randuiala este cea care a izvorat-o pe aceasta altfel spus, neamul nostra a dobandit binele cu totul neschimbabil, pentru a deveni fara pacat prin truda Fecioarei.

Treiomilii

Aratarea Dumnezeului-Om
5TFEL ESTE MAICA CEA CARE a daruit firii eprihanirea cea dintai prin incepatura sa; Pruncul este Cel care a daruit-o pe cea de a doua i cea mai buna. i ceea ce i se potrivea unei Preafericite Maici erachiar daca toate care i s-au intamplat i-au venit prin Fiul sau ca Ea sa fie intrecuta in virtute de Pruncul Ei, sa poata implini prin El inca mai mari ispravi, dobandind astfel o biruinta i mai inSemnata decat ar fi dobandit prin Ea insai. Aceasta lume este aa cum in Rai omul a fost aratat neprihanit i intreg, cum a fost creat dintru inceput, cum trebuia el sa ramana i cum ar fi redevenit dupa ce ar fi luptat pentru a se reinvemanta cu inaltimea virtutii. i pentru ca trebuia ca firea omeneasca sa se intalneasca cu firea dumnezeiasca, de care sa fie strans unita, pentru ca un Ipostas unic sa ia natere din cele doua firi, trebuia ca fiecare dintre ele sa apara mai intai neamestecata. i Dumnezeu aparu, aa cum I se cuvine lui Dumnezeu sa Se arate, iar Fecioara arata omul in starea sa neprihanita; devenit astfel i unul i celalalt, Iisus Se facu aratat, deosebit de cele doua firi aparute mai inainte, la care El participase. i precum Dumnezeu a ipostaziat mintea i apoi a creat simtirea i in sfarit El a alcatuit ceea ce este compus omul, tot astfel Dumnezeu-Omul aparu din Dumnezeu,

48 SfantulNicolae Cabasila Care era dintru inceput, din omul care urma sa apara la plinirea vremilor, in acele zile care sunt cele de pe urma. Mi se pare ca, daca Dumnezeu n-a voit sa participe dinainte la firea omeneasca, ci doar la sfaritul veacurilor este pentru ca aceasta inca nu fiinta cu adevarat, i doar atunci se ivi ea pentru prima oara. Astfel Preacurata nu il crea catui de pu^in pe om, ci il afla pierdut. Ea nu ne dadu catui de putin firea noastra, ci doar o pastra. Nu ne plasmui deloc, ci atunci cand noi eram deja plasmuiti, ne veni in ajutor i ii darui impreuna-lucrarea Meterului, pentru a plasmui chipul. Caci ea a oferit mai intai ceea ce era, i Acela adauga la acestea ceea ce nu era deloc, i ceea ce El nu ar fi ad&ugat daca nu ar fx gasit mai intai lucrul de care avea nevoie pentru a fi intregit. intre tot ce era viu, doar Eva a fost pentru Adam un ajutor. Pentru toate celelalte fiinte, singura Fecioara veni sa-L ajute pe Dumnezeu pentru aratarea binelui. Meterul face cel mai bine ceea ce i se cuvine, dar se arata cel mai bun prin aceea ca tie gasi cea mai potrivita unealta pentru maiestria Sa. Dumnezeu gasi nu doar o unealta care I se potrivea cu desavarire, ci i impreuna-lucratorul cel mai in masura a savari lucrul acesta, Preacurata, i abia atunci Se dezvaiui pe Sine insui. Pana atunci El era pentru a spune aa r^mas ascuns, caci nimeni nu se ar&tase inca; dar de-ndata ce se arata Fecioara, deveni i El pe deplin vazut. Precum din tot ceea ce ne inconjoara doar prin vazduh se poate vedea lamurit soarele caci acesta nu adauga nimic din el insui inaintea ochilor notri, tot aa i Ea nu avea nimic altceva decat neprihanirea sa care o inrudea cu Lumina cea dintai.

Veniti s-o praznuim pe Maica lui Dumnezeu STRALUCIND DE BUCURIE, sa praznuim aadar
luminos aceasta zi pe care am ajuns-o, aceasta zi in care

Treiomilii 48 Icepe zamislirea Fecioarei sau mai degrabl a I livers, aceasta singura i cea dintai zi care, in chip adevfl gvarsa lumina calauzitoare tuturor oamenilor. A s t l l l ! Imantul a dat curat rodul Sau (Psalm 66, 7), cSci pSnft jm el nu daduse decat spini i maracini, rod al pacatului. Itfizi cerul tie ca n-a fost zidit in zadar, caci a aparut Cei Intru care El fusese facut, i soarele tie ca a primit lumina Mitru a-L vedea. Acum intreaga faptura se cunoate mai le, intrucat stralucete podoaba obteasca a intregii firi iite. Acum toti ingerii lui Dumnezeu sunt uniti i canta cu is inalt pe Stapanul lor, mai mult decat pentru ca El a Ipodobit cerul cu bolta instelata, caci cea care se arata este 11 inalta i mai stralucitoare decat orice stea i cu mult mai lositoare lumii intregi (lov 36, 7). Acum firea cea orbita a lenilor ii recapata vederea pentru a razbate prin aceasta j Cum o va face mai apoi cu orbul din natere, Dumnezeu a Unit in sfarit firea omeneasca ratacind in intuneric, a j)rins-o cu mila Sa i i-a dat in chip minunat vederea, omul Iffind acum ceea ce multi Prooroci i imparafi au dorit sa Jfi i n-au vazut (Luca 10,24). Caci aa cum in trup se afla lite madulare, dar nici unui in afara de ochi nu are insuirea a vedea soarele, tot astfel intre toti oamenii care au fost sodata, doar Fecioara a primit Lumina cea curata, i prin I, tofi oamenii. De aceea, fara incetare cele doua creajii o proslavesc, toata lb a canta intr-un singur glas faptele sale minunate i tofi Imenii, toate Cetele Ingereti se fac fauritori de neincetate le catre Maica lui Dumnezeu. Sa cantam deci noi faptele lie inalte sa ne unim noi cu silinta ob^teasca de a darui, lai putin decat s-ar cuveni, mai putin decat ar trebui sa dorim, Jai putin chiar decat am fi dorit sa spunem atat de mult ar trebui pentru a trage folos! Dar ti se cuvine tie, o, intru St vrednica de slavosloviile noastre, tie i dragostei tale pentru

50

SfantulNicolae Cabasila

om sa-ti masori haral nu cu masura noastra, ci cu cea a mareti tale. i aa cum tu ai fost aleasa din neamul nostru i afierosi lui Dumnezeu pentru a impodobi pe restul oamenilor, tot a J prin aceste cuvinte pe care ti le inchinam sfintete comoa " cuvintelor inima noastra i fa ogorul sufletului nostr neroditor pentru tot pacatul, prin harul i prin iubirea d oameni a Unuia-Nascut Fiului tau, Caruia I se cuvine toat slava, cinstea i inchinaciunea, impreuna cu Tatal Cel fara d inceput i cu Preasfantul, Bunul i de viata Facatorul Sa Duh, acum i pururea i in vecii vecilor. Amin!

Bunavestire, Icoana din 1547 de la Manastirea Dionisiu, Sfantul Munte Athos

stazi este mceputul mantuirii noastre i aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei se face, i Gavriil harul bine-1 vestete. Pentru aceasta i noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i Btrigam: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine!
(Troparul praznicului, glasul al IV-lea)

A
C

pSratoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tSi; ci ca ceea ce ai stp&nire nebiVuita, slobozete-ne pe noi din toate nevoile, ca sa Itrigam tie: BucurS-te, Mireasa, pururea FecioarS!
(Condacul praznicului, glasul al VHI-lea)

a un trandafir din vSi, Curata, ca un crin cu bun miros cunoscandu-te pe tine Fac&torul nostru, Domnul, a iubit frumusetea ta, Curata, acum va sa Se tntrupeze din sangele tau, ca pentru bunatate sa goneasca duhoarea cea rea a inelciunii.
(Mineiul pe martie, in 24 de zile, cantarea a VHI-a, stihoavna a Ill-a)

OMILIA LA SLAVITA BUNAVESTIRE A PREASFINTEI MAICI A LUI DUMNEZEU


ACA AR FI TREBUIT VREODATA ca omul sa se desfateze, sa dantuiasca i sa cante de bucurie, daca ar fi fost o vreme care ar fi trebuit praznuita cu maretie i stralucire, daca trebuie ca pentru aceasta sa chemi inaltimea duhului, frumusetea ritoriceasca i sarguinfa cuvintelor, eu nu cunosc altceva decat aceasta zi, cand un Inger a venit din cer ca sa vesteasca tot binele pe pamant. Acum cerul este in sarbatoare, acum pamantul stralucete, acum intreaga zidire se veselete i Acela, dei tine cerurile cu mana nu lipsejte de la praznic caci ceea ce se petrece azi este o praznuire a toata lumea, o s&rbatoare a intregii fapturi. Toti se Strang aici intr-un singur gand, intr-aceeai bucurie, in aceeai fericire care sosete pe neateptate pentru toti: i pentru Ziditor i pentru toate zidirile Sale, i pentru chiar insai Maica Ziditorului, cea care face din El un parta al firii noastre, al adun&rilor noastre i al sarbatorilor noastre.

Pricina bucuriei tuturor


ARA INDOIALA CA EL A FOST BINEFACATORUL nostru inca de la inceput. A lucrat astfel pentru noi, fra a avea nevoie de cineva, tiind doar sa daruiasca, sa faca binele i nimic altceva. Pururea savarete binele, dar acum trece de alta parte, printre cei care primesc. Daruind din El insui, prin Creatie, i primind dupa aceasta, in iubirea Sa de oameni nu se vesele$te intr-atat de ceea ce a daruit cu multa imbelugare, cat de ceea ce a primit de la datornicii Sai. i nu Se bucura doar de ceea ce a aezat in smeritele Sale slugi, cat

Treiomilii 55 de darnicia celor lipsiti, iar pentru ca a ales tocmai sa Se goleasca de Sine i sa poarte asupra-i saracia noastra, darul nostru se preschimba pentru El in podoaba imparateasca. Iar pentru faptura a fost oare mai mare pricina de bucurie atat pentru cea vazuta cat i pentru cea pe care nu o putem vedeadecat sa-i tie Facatorul venit in ea insai, Stapanul a toate printre slugile Sale? Nu atat pentru a-i statornici imparatie, cat pentru a lua chip de rob. Nu pentru a Se dezbraca de bogatia Sa, ci pentru a da saracilor. Nu pentru a Se pogori de la inaltimea tronului Sau, ci pentru a-i inalta acolo pe cei smeriti. i Ea, cea care este pricina a tot binele pentru toti se bucura mai intai dimpreuna cu ceilalti de a avea parte de binele obtesc, fund un crampei al creatiei, dar, de asemenea, inaintea tuturor i mai mult decat toti, caci prin Ea ne-a ajuns totul noua tuturor. Insa eel de-al cincilea motiv i eel mai mare pentru care se bucura Fecioara este faptul ca nu doar Dumnezeu prin Ea, ci Ea insai, prin ceea ce a invatat i prin ceea ce tie a dobandit pentru oameni Invierea.

Maica lui Dumnezeu impreuna-lucratoare cu Dumnezeu in lucrarea de mantuire

CACI N-A FOST, AADAR, CU FECIOARA ca i cu


pamantul, atunci, la facerea omului: acela lua parte, dar nu trudi, nedand Creatorului decat materia sa, multumindu-se sa "fie" fara "a face". Dar Fecioara se darui pe sine insai, fiind lucratoare a ceea ce atrase pe Meter catre pamant, i punand in mi$care mana Sa cea creatoare. Care au fost deci acestea? Viata ei preacurata, lepadarea de tot pacatul, lucrarea tuturor virtutilor, sufletul mai curat decat lumina, trupul cu totul duhovnicesc, mai luminos decat soarele, mai curat decat aurul, mai sfant decat tronul heruvimilor; o falfaire a duhului

56

Sfantul Nicolae Cabasila

care nu se infricoa de nici-o inalfime, i care intrecea chiar aripile ingerilor. O dorinta dupa Dumnezeu, stingand orice manie a sufletului; o voita supunere lui Dumnezeu, o apropiere de Dumnezeu afara de orice gandire creata. Impodobindu-i sufletul i trupul cu atata frumusete, Ea plecase privirea lui Dumnezeu spre sine i dezvalui frumusetea firii noastre omenejti prin propria sa frumusete. Astfel a adus catre sine ceea ce era cu neputinta, i Cel pe care omul L-a scarbit prin p&cat a devenit om prin Fecioara. Or, acest perete de despartire (Efeseni 5,14-15) i aceasta stavila Ea le-a trecut cu vederea: in ceea ce o privete, tot ceea ce-L despartea pe Dumnezeu de neamul Ei fusese inlaturat, Ea se impacase singura cu El, chiar inainte de impacarea obteasca sau, mai degraba, Ea nu avusese niciodata nevoie de vreo impacare, caci fusese inca de la inceput aleasa ca i intaistatatoare a cetelor prietenilor lui Dumnezeu. Toate acelea au fost facute pentru alfii. Chiar inainte de Mangaietorul, Ea era pentru noi ca un mangaietor inaintea lui Dumnezeu, cum zice Sfantul Apostol Pavel4 (Romani 8,34; Evrei 7,25; 8,1) nu ridicand mainile catre El, ci punand inainte, ca o ruga viata Ei. i virtutea uneia singure a fost indeajuns pentru a stavili pScatul tuturor oamenilor din toate neamurile: caci aa cum Area, cea care a salvat omul de potop nu a fost cuprinsa de prapad i a izbavit izvorul vie|ii neamului omenesc, la fel ni s-a intamplat i noua cu Fecioara. Ca i cum nici un om n-ar fi savarit vreodata vreun pacat i cu totii, pazind casa cea veche, ramasesera credincioi la ceea ce trebuia, Ea nu a fost deloc copleita, ca sa spunem aa, de raul raspandit pe tot pamantul, iar acest potop de rautate care a acoperit pamantul a inchis cerul i a deschis iadul, a semanat vrajba intre Dumnezeu oameni, a
Paraclet (avocat, aparator, m a n g a i e t o r ) este Hristos, care f a g a d u i e j t c trimiterea unui "alt paraclet": Sfantul Duh (loan 14, 16).
4

Treiomilii

57

vanat binele de pe pamant a facut loc raului, acest potop deci, nu a putut face nimic impotriva Fecioarei. Atunci, dei acest rau domnea asupra mtregului univers i azvarlise totul in neoranduiala, framantare i pieire, a fost biruit de o singura minte i un singur suflet i acestuia i se pleca, i nu doar Fecioarei, ci prin Ea intregului neam omenesc. Acesta este chipul in care Ea a lucrat la mantuirea tuturor, inainte de a ajunge la aceasta zi cand Dumnezeu trebuia sa Se pogoare, plecand Cerurile. Inca de la Najterea Sa Fecioara a savarit temelie unde urma sa Se salaluiasca Cel Care poate sa mantuiasca lumea, facandu-se astfel loca al lui Dumnezeu, aa cum I se cuvenea. Astfel imparatul n-a avut vreo pricina sa-i dispretuiasca Palatul. Totodata, Ea nu I-a daruit o locuinta imparateasca vrednica de maretia Sa, ci I-a impletit Ea insa^i Vemantul de purpura i Cingatoaiea, frumusetea, precum zice i David , puterea imparatia (Psalm 92,1). O asemenea cetate stralucitoare care, intrecandu-le pe toate celdalte prin maretia i frumusetea ei, prin intelepciunea i multimea locuitorilor, prin bogatia i puterea ei, nu ii daruiete
A

numai Imparatului primire i cucernica gazduire ci ii da imparatie, tarie, cinste i putere agonisind astfel dumanilor o infrangere neindoielnica, cetatenilor ei mantuirea i tot felul de bunuri din belug. De acestea s-a bucurat neamul omenesc chiar inainte de a fi sosit vremea mantuirii. Apoi, cand a venit clipa in care s-a infatiat cel care aducea vestea, Ea a crezut, a fost incredintata i s-a invoit cu slujirea. Caci aceasta era de trebuinta i El a facut-o in chip vadit pentru mantuirea noastra. Daca, in sfarjit, Ea ar fi fost neputincioasa - cum tocmai am spus Preafericita n-ar fi putut vedea bunavointa lui Dumnezeu catre om, deoarece El n-ar fi dorit sa Se pogoare fara sa fi fost cineva care sa-L primeasca, cineva care sa fi fost in masura sa slujeasca iconomia mantuirii iar vointa lui Dumnezeu

58 Sfantul Nicolae Cabasila in ce ne privete nu s-ar fi putut preschimba in fapta, daca Fecioara n-ar fi crezut i n-ar fi consimtit. Iar dovedirea acestora este ca Gavriil s-a bucurat atunci cand graindu-i i numind-o " plina de har" ii talcuiete intreaga taina. Dar Dumnezeu nu S-a pogorit fara ca Fecioara sa-I fi cerut sa tie in ce chip va zamisli. De indata ce El a facut-o sa priceapa, fara intarziere Ea a primit rugamintea i intreaga lucrare dumnezeiasca se implinete deodata: Dumnezeu Se invemanta cu omul i Fecioara deveni Maica Ziditorului sau.

Taina Buneivestiri
R, LUI ADAM DUMNEZEU NU I-A VESTIT defel mai dinainte i nici n-a incercat sa-i piece mintea sa-i scoata coasta din care va fi plasmuita Eva, ci a adus asupra lui somn pentru a-i lua coasta. insa El o intiinteaza din timp pe Fecioara, ?i ateapta consimtamantul Ei pentru a trece la fapte. Inca de la facerea lui Adam El Ii spuse Fiului- Sau Unul-Nascut: "Sa facem om" (Facere 1, 26). Dar, de vreme ce trebui, cum zice Sfantul Apostol Pavel: "Sa faca sa intre in lume pe Cel intai nascuf (Evrei 1, 6), acest "Sfetnic minunaf (Isaia 9, 5) i sa-L zideasca pe al doilea Adam, aceea pe care o face partaa la iconomia Sa este Fecioara i aceasta minunata iconomie, cum zice Isaia, Dumnezeu o infatieaza, iar Fecioara se invoiete cu aceasta randuiala. Astfel Intruparea Cuvantului a fost lucrarea nu doar a Tatalui i a Puterii Sale i a Duhului5 Unul binevoind, Celalalt facandu-i sala i Cel de-al treilea umbrind, ci in aceeai masura a fost lucrarea vointei i credintei Fecioarei. Caci de n-ar fi fost cu putinta, fara Cele Trei Persoane sa se implineasca aceasta iconomie, cu atat mai mult aceasta dumnezeiasca lucrare n-ar fi putut avea loc fara consimtamantul credinta
5

adica Tatal, Fiul

Duhul

Treiomilii

59

Preacuratei. Aadar, numai dupa ce a intiintat-o astfel i a convins-o, Dumnezeu a facut-o Maica, intrucat numai dintr-o Mama contienta i consimtitoare a vrut El sa ia trup. i, aa cum din proprie vointa El devenea ceea ce se zamislea, tot aa El voia ca Maica Sa sa zamisleasca in deplina libertate. Cu atat mai mult voia ca Ea sa nu ia parte doar la iconomia mantuirii ca la vreo fapta a altcuiva, ci ca sa se daruiasca Ea insai, sa devina impreuna-lucratoare la iconomia lui Dumnezeu asupra neamului nostru, sa se impartaeasca de slava lui Dumnezeu care ar fi urmat de aici. Apoi, aa cum Mantuitorul insui era Om i Fiu al Omului, i aceasta nu doar din pricina trupului, ci pentru ca avea suflet i ratiune, vointa i tot ceea ce este omenesc, tot aa trebuia ca El sa aiba o Maica desavarita care sa slujeasca naterii Sale, nu doar prin natura trupului, ci i prin ratiunea i vointa sa i prin tot ceea ce Ea avea i astfel Fecioara sa fie Maica i trupului i sufletului, i sa faca sa fie cuprins intregul om intr-o zarpislire de negrait. De aceea, Ea mai intai a invatat, apoi a crezut, a vrut, apoi s-a rugat pentru implinirea tainei, inainte de a lua asupra-i slujirea. De altfel, Dumnezeu voia sa arate virtutea Fecioarei, sa dezvaluie care era credinta acesteia in El, i care era nobletea maretia sufletului sau atunci cand Ea ar fi primit minunata veste pe care o va crede, ?i intru care Dumnezeu ar fi venit pentru a implini El insui iconomia Sa cea pentru noi, inca sa arate ca Ea insa$i i-ar fi adus partea de faptuire la aceasta lucrare ca ar fi pe deplin in masura de a o sluji. Prin aceea ca a cerut cunotinta cu privire la aceste mari iconomii se arata lamurit ca nu avea alta dorinta mai mare. Iar faptul ca Dumnezeu a vrut ca Ea sa-i vadeasca prin lucrare virtutea arata ca Ea a fost limpede randuita ca marturie a bunatatii i a dragostei lui Dumnezeu pentru om. i aceasta este lamurirea, cred eu, ca Ea nu a fost invatata de Dumnezeu insui,

60

SfantulNicolae Cabasila

nemijlocit, pentru ca in acest chip sa-i fie aratata credinta netagaduita in care vietuia, i pentru a nu fi pus totul in seama puterii Celui Care o convinsese. Caci aa cum dintre credincio^i, cei care n-au vazut sunt mai fericiti decat cei care au vazut, tot aa i cei care au aratat credinta slugilor lui Dumnezeu sunt mai intelepti decat cei pe care Dumnezeu Insui I-a convins. Ca taina a fost pe potriva sufletului sau, fara nici o impiedicare, ca felul in care s-a savarit lucrul i s-a potrivit ca sa se poata intrevedea vreo slabiciune omeneasca, apoi ca Ea nu s-a indoit asupra chipului de implinire a lucrului, nici nu s-a poticnit in ce privete putinta de a fi atat de neprihanita, fara a avea trebuinta de a fi calauzita in aceasta taina, eu nu tiu daca trebuie sa socotim ca acestea toate fin de natura creata.

Rdspunsul Maicii lui Dumnezeu


S A FI FOST EA UN HERUVIM, sa fi fost Eaun Serafim, ba chiar ceva mai neprihanit, cum a putut indura aceasta salutare? Cum i-a putut Ea inchipui ca aceste vestiri vor avea vreo urmare? Cum a putut afla atata putere pentru lucrari atat de mari? Nimeni n-a fost mai mare decat loan, dupa judecata Mantuitorului insui (Matei 11,11) i totui loan nu se socotea pe sine vrednic de a atinge inc&ltamintea AcestuiaCare Se smerise deja. Dar Preacurata indrazni si poarte in pantecele sau pe Cuvantul insui, acest Ipostas al lui Dumnezeu, chiar inainte ca El sa Se fi smerit: Cine sunt eu,m Doamne, ce este casa tatalui meu? Vei mantui tu Israelul xntru mine Stapane? (1 Regi 18, 18; 2 Regi 7, 18) Am fi putut auzi asemenea cuvinte in gura dreptilor chemati sa implineasca lucrari pe care atatia oameni au putut adesea sa le implineasca. Ori, Fecioara Preafericita era chemata la lucrari care nu erau nici obinuite, nici fireti i care intreceau

Treiomilii

61

orice putinta: era vorba despre a ridica pamantul pana la inaltimea cerurilor, de a preschimba intreaga zidire prin Ea insai. i totui duhul Ei n-a fost tulburat, cu atat mai mult, cu cat Ea nu se socotea pe sine a fi mai prejos acestei lucrari. A fost ca i cum cineva ar fi vestit stralucirea luminii in ochii sai fara a fi stanjenit de lumina, sau ca i cum cineva gasea firesc ca soarele, intors asupra pamantului sa creeze ziua. Invatand Ea ca putea sa poarte i sa zamisleasca pe Dumnezeu pe Care nici un loc nu-L putea cuprinde, Fecioara nu gasete aici nimic neobinuit. Ea nu lasa aceste cuvinte sa treaca fara sa le incerce, nu ingaduie uuratatea, nici nu se lasa sa se inalfe prin multimea laudelor, ci, oprindu-se cerceteaza vestirea i salutarea, invata chipul zamislirii i cauta sa inteleaga lucrurile. Ea nu cerceteaza ca sa afle daca este putincioasa i in masura sa chezauiasca o atat de mare slujire, nici daca i-a curatat indestul sufletul i trupul. Nu se grijete de ceea ce este potrivit firii, i lasa deoparte ceea ce privete preg|tirea sufletului i nu pentru aceasta cere socoteaia lui Gavriil: acestea le cunoate prin Ea insai. In sine insai, in sfatuirile inimii sale afia ea incredintareadupa cum zice loan (1 loan 3, 21). "Cum se va face? zice ea Nu ca eu a avea nevoie de o intelepciune mai inalta sau mai buna; dar la cei care au ales sa traiasca in feciorie, firea nu cunoate zamislirea". Cum va fi aceasta, zice ea, intrucat eu nu cunosc barbat? (Luca 1, 34). "In ceea ce ma privete, sunt gata sa-L primesc pe Dumnezeu, sunt indeajuns pregatita pentru aceasta. Daca firea trebuie sa se supuna, spune-mi cum". De asemenea, de indata ce Gavriil ii descoperise chipul tainicei zamisliri: Duhul Sfant Se vapogoripeste tine iputerea Celui Preainalt te va umbri (Luca 1, 35), lucrurile ii incep desfaurarea, caci Fecioara nu se mai indoia de vestire. Preafericita care era, devenise slujitoarea acestui semn preamare, a acestei minuni i, ca ceea

62

Sfantul Nicolae Cabasila

ce este Preafericita, Ea este in masura de a sluji lucrul in care crezuse. Ori, aceasta minune nu era infaptuirea unei uuratati, ci o comoara negraita, de cea mai desavarita intelepciune, credinta i curatie, cum o va arata Duhul Sfant prin aceea ca o va numi Preafericita de a fi primit fagaduinta i de a fi crezut buneivestiri. in sfarit, umpluta de Duhul Sfant, maica lui loan o numete Preafericita: ifericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de la Domnul (Luca 1, 45), lata roaba Domnului (Luca 1, 38), zise Ea, caci era cu adevarat roaba lui Dumnezeu, cea care cunotea intoarcerea acasa a Stapanului. De indata ce a venit la ua a batut (Apocalipsa 3, 20), cum s-a zis, Ea a deschis casa, i intr-adevar era El, Cel Care pana atunci nu avea acoperamant deasupra capului, i pe care Ea L-a gazduit. Aa precum Adam, pentru care intreaga lume vazuta a fost randuita, iar atunci cand toate celelalte fiinte i-au gasit cele de care ele aveau nevoie, el singur nu a putut gasi un ajutor (Facere 2,20) inainte de Eva, tot aa i Cuvantul Care infaptuiete totul i randuiete fiecaruia locul sau nu poate gasi pentru El insui nici loc, nici sala inainte de Fecioara. Dar Ea a fost cea care nu dadu somn ochilor sai i nici dormitare genelor sale (Psalm 131,4), pana cand nu-I gasise un sala i un loc pentru El. Caci de la Preacurata trebuie sa auzim aceste cuvinte, care au fost rostite de gura lui David, cel din a carui semintie se trage. Tot aa i Sfantul Pavel zice cu privire la Avraam i Melchisedec ca inca din coapsele Tataluisau, Levi plati zeciuiala (Evrei 7, 9-10). fnsa minunea cea mai mare era ca, fara ca Ea sa fi fost nici intiintata nici inainte-vestita, era aa de pregatita sufletete i atat de gatita pentru taina, incat de indata ce Dumnezeu S-a aratat, sufletul sau ferecat in feciorie, gata ?i veghetor putu sa-L primeasca aa cum I se cuvenea. Iar daca

Treiomilii 63 Ea dadu un asemenea raspuns prea bun i priceput, a fost pentru ca toti oamenii sa poata ti in ce sfintenie traia Fecioara Preafericita, cu cata covarire se afla mai presus de firea omeneasca, cu cat de mult intrecea puterea duhului nostru, i cum ardea in Ea o atat de minunata dorinta nu atat pentru ceva din ceea ce-i fusese fagaduit, nici pentru acelea de care doar ea avusese parte, ci pentru darurile cunoscute indeobte sau care urmau sa se vadeasca, cele care veneau de la Dumnezeu, deopotriva pentru toti oamenii. Tot aa cum Iov este laudat nu atat pentru cele pe care le-a indurat, cat pentru nesocotirea celor care au izvorat din ostenelile sale, tot aa i Fecioara se arata vrednica de harurile cele mai presus de minte i pe care Ea nu le luase in seama. Ea era asemeni unui pat de nunta care nu atepta logodnicul, ca un cer care nesocotea ca soarele va sa rasara. Cine ar putea atinge o asemenea sfintenie? i cine ar fi putut ti lamurit de dinainte totul, dobandind astfel aripile nadejdii? Aadar, ce nu tia Ea? Nu era limpede ca nu mai era nifi o culme a sfinteniei pe care Ea ar fi putut pai? Ca nu se putea adaugi nimic la ceea ce Ea era? Ca nu era cu putinta ca Ea sa sporeasca mai mult in virtute, intrucat ajunsese la culmea virtutii? Caci daca s-ar fi putut spune ca mai era vreo fapta a virtutii inca i mai inalta decat cele pe care le infaptuise, n-ar fi nesocotit-o, deoarece ajunsese la aceasta viata cu invatatura lui Dumnezeu pentru a putea strabate ce mai ramasese, de a fi inca mai bine pregatita pentru taina. Nu mai este ingaduit a spune ca Fecioara n-a fost mai buna decat tot ceea ce este cu putinta a nadajdui de la intelepciune, caci dei n-a fost nimic care sa-i poata impinge sufletul spre virtute, a lucrat virtutea intr-atat, incat a fost aleasa in locul intregii firi omeneti de catre Dreptul Judecator i nu s-ar fi cuvenit ca Dumnezeu sa nu o impodobeasca defel pe Maica Sa, nici ca El sa nu o fi creat altfel_decat cea mai buna, cea mai desavarita i cea mai frumoasa dintre toate.

Cununa a creatiei
AGAND 1 NEVESTINDU-I NIMIC despre cele ce urmau sa fie, El a aratat limpede ca nu cunotea nimic mai mare, nici mai frumos decat pe Fecioara. E vadit deci, ca a ales-o ca Maica nu doar pe cea mai buna dintre oamenii care erau, ci pe cea care era cu desavarire buna. i nu pe cea care I Se potrivea eel mai bine din tot neamul omenesc, ci pe cea care I Se potrivea intru totul caci aa bine I Se potrivea sa-I fie Maica. Deoarece era intru totul de nevoie pentru firea omeneasca sa se infa|ieze intr-o zi gata de lucrarea pentru care fusese dintru inceput zidita i sa scoata la iveala un om in masura sa slujeasca cu vrednicie scopului hotarat de creatorul Sau. Intrucat Dumnezeu nu o zidise mai intai pentru un scop i mai apoi pentru altul aa cum silim noi uneltele catre o altalntrebuintare decat aceea carora au fost ele randuite dintru inceput, El a creat-o pentru ca Insui sa primeasca o Maica, atunci cand va fi sa Se nasca. Punand dintru inceput aceasta iconomie ca lege trebuincioasa, dupa aceasta randuiala il zidi mai apoi pe om. De aceea este nevoie de a intrebuinta aceasta lege la orice lucru: noi nu trebuie sa banuim a fi alt scop al zidirii omului, decat eel mai bun dintre toate, eel care aduce cea mai multa cinstire i slava Meteugarului fapturii. ?i nu I Se potrivete defel lui Dumnezeu de a da gre in tot ceea ce face, in ceea ce binevoiete. Dulgheri, croitori i cizmari izbutesc i lucrarea lor este in tot chipul potrivita, dei nu stapanesc cu desavarire materia i ea nu le este in intregime pe plac, ba se intampla ca adeseori sa li se i impotriveasca i totui ei o imping prin maiestria lor spre scopul ei. Or, Dumnezeu este Stapanul materiei, E L insui a facut-o dupa ceea ce Lui I se parea bun, tiind cum ar folosi-o. Ce piedica ar fi putut opri materia de a fi intru totul potrivita i impacata

Treiomilii 65 cu ceea ce dorete El? Dumnezeu este Cel Care-i randuiete iconomia mantuirii, ea (materia) este marea Sa zidire, ea este, in chip deosebit lucrul mainilor Sale. Nu i-a incredintat nimanui altcuiva grija, nici printre oameni, nici printre ingeri: S-a impovarat pe Sine insui. Cine, deci, este in stare sa ia aminte la ceea ce este de trebuinta in zidirea Sa, daca nu Dumnezeu? i pentru care alt scop, daca nu pentru cel mai bun dintre toate? Cui, printre toti ceilalti, i-ar fi dat ceea ce se cuvenea, daca nu lui Dumnezeu, daca nu Siei insui? i Sfantul Apostol Pavel cere de asemenea episcopului ca, inainte de orice alta grija sa chiverniseascS bine ceea ce este al lui i ceea ce ii este incredintat (1 Timotei 3, 5). Aadar cand toate acestea se intalnesc: i Stapanul cel preadrept i sluga cea credincioasalucrarea desavarita a tuturor veacurilor , nu avem noi intru acestea tot ce ne este de trebuinta? Trebuia sa fie pazita armonia i potrivirea intru toate in chip nemitarnic, in aceasta mare minunata lucrare. Atunci, cand era deci nevoie ca Dumnezeu sa fie drept, da. Ziditorul sa cantareasca totul in cantar dupa cum se cuvine, Fecioara, potrivindu-se intru toate II purtain pantece i se facu astfel Maica Celui Caruia era cu dreptate sa-I fie Maica. Daca ne este ingaduit sa spunem ca i cum acesta era singurul folos pe care trebuia sa-1 ateptam de la faptul ca Dumnezeu a devenit Fiul Omului pentru ca Fecioara sa devina intru adevar Maica a lui Dumnezeu nu trebuia nimic mai putin decat acestea. Aceasta noutate, a celor doua firi decurge din aceea ca este nevoie ca Dumnezeu sa dea fiecaruia ce i se cuvine i sa faca ceea ce este drept. Caci daca Preacurata a implinit in fata Lui tot ceea ce trebuia implinit, daca Ea s-a vadit tot atat de sfanta ca i om, fara ca sa uite ceva din ceea ce era datoare, cum sa nu fie pe placul lui Dumnezeu? i daca nimic nu i-a scapat Fecioarei din ceea ce o putea alege ca Maica a lui Dumnezeu, daca Ea

66

SfantulNicolae Cabasila

a simtit inlauntrul Ei o dragoste arzatoare pentru Dumnezeu, cu atat mai mult Dumnezeu trebuia sa pretuiasca dreapta intoarcere i sa devina Fiul Ei. El, care da imparatilor celor rai dupa inima lor, cum sa n-o fi luat ca Maica pe cea care se aratase in toate dupa voia Sa? Astfel acest dar a fost insuit i potrivit in toate pentru Preafericita. De aceea, pentru a-i vesti ; limpede ca va zamisli pe Dumnezeu, Gavriil ii zise: i va impdrati peste casa lui Iacov in veci i imparatia Lui nu va avea sfar$it (Luca 1,33). Ca i cum ceea ce tocmai aflase nu era nici strain, nici neobi?nuit, Ea primi aceasta vestire cu bucurie. i cuun glas preafericit, cu sufletul ferit de tulburare i in linitea gandurilor, raspunde: lata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! (Luca 1,38). Acestea au fost cuvintele sale i implinirea lor urma: i Cuvantul trup s-a facut S-a salaluit intru noi (loan 1, 14). Dand raspunsul sau lui Dumnezeu, Ea primi Duhul Sfant, Facatorul acelui trup consubstanfial lui Dumnezeu, glasul sau a fost un glas puternic (Psalm 67, 34) cum a zis David, i Cuvantul Tatalui lua trup prin cuvantul unei Maici, Facatorul prin glasul unei f&pturi. i tot aa cum Dumnezeu zise: Sa fie lumina, ?i lumina se facu (Facere 1, 3), tot aa Lumina cea adevarata rasari la glasul Fecioarei, se uni cu trupul i fu zamislit Cei Care lumineazape tot omul ce vine in lume (loan 1, 9). O, glas sfant! O, marefie a puternicelor Tale cuvinte! O, gura preafericita adunand din surghiun universul intreg! O, comoara a acelei inimi care revarsa in cateva clipe asupra noastra belugul bunStatilor sale! Aceste cuvinte au> preschimbat pamantul in cer i au golit iadul de robii sai, au facut din cer lacaul oamenilor i din Ingeri prieteni ai lor, au: topit intr-o singura inima neamul ceresc eel pamantesc in jurul Celui Care, fiind nascut din unui i devenit al celuilalt este al amandurora.

Cum sa o proslavim pe Maica lui Dumnezeu?


E FAPTA DE MULTUMIRE SA-TIARATAM pentru aceste cuvinte? O, ce ti-am putea spune tie, cea fata de care totul e nevrednic printre oameni? Cuvintele noastre vin din ceea ce este, dar tu intreci tot ceea ce intrece lumea. Daca trebuie sa-ti infatiam cuvinte, acesta trebuie sa fie lucrul ingerilor, izvodire a mintii Heruvimilor, revarsare a limbilor de foe. i iarai, pentru a grai cu vrednicie despre puterea ta, praznuind prin buna cuvantare ceea ce este de la tine, cantand ca pe o inchinare a noastra intr-atat cat ne este cu putinta, noi am vrea sa avem glasul Ingerilor, i vom incheia cuvantul cinstindu-te prin aceste graiuri ale intampinarii lui Gavriil: "Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine!" i gate?te-ne, de asemenea pentru a primi in noi ceea ce putem aduce in proslavire i in laude i pentru El i pentru tine care L-ai zamislit, i nu doar prin cuvinte, ci i prin fapte, caci Luil se cuvine toata slava in veci. Amin!

Adormirea Maicii Domnului,


icoana din 1547 de la Manastirea Dionisiu, Sfantul Munte Athos

adormire lumea nu ai p&rsit de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata fiind Maica Vietii, i cu rugaciunile Tale izbaveti din moarte sufletele noastre.
(Troparul praznicului, glasul I)

Intra natere Fecioria ai pazit, intra

/V

P e N&scatoarea de Dumnezeu cea intra rugaciuni i intru folosinte neadormita, nadejdea cea neschimbata, mormantul i moartea nu au tinut-o. C&ci ca pe Maica Vietii, la viata a mutat-o Cel ce S-a saia$luit in pantecele Ei cel fecioresc.
(Condacul praznicului, glasul al II-lea)

Mielueaua vazand pe Mielu$elul sau tras spre


junghiere, mergea pe urmS Maria cu pSrul despletit, impreuna cu alte feinei grSind a$a: Unde mergi Fiule? Pentru ce faci caiatorie grabnica? Au doara este altS nuntS in Cana Galileii, i acum te grabefti a merge acolo, ca s5 le faci vin din apa? Dar merge-voi cu Tine, Fiule? Sau atepta-Te-voi? Da-mi raspuns Fiule, nu ma trece tacand, Cel ce m-ai pazit curata, ca TQ e$ti Fiul i Dumnezeul meu.
(Cartonul Rastignirii Domnului, Icosul Cantarii a Vl-a)

OMILIE LA SLA VITA ADORMIRE A PREASFINTEIMAICIA LUI DUMNEZEU

OCOTESC CA NIMENI NU TRECE CU VEDEREA ca nu este nimic mai greu, decat a lua aminte ceea ce trebuie in osteneala de acum. Cat despre mine, imi e greu sa gasese cuvinte in aceasta zi, cand eu gandesc ca toti oamenii sunt datori Fecioarei cu fapte atat de mari, caci nu e cu putin$ sS nadajduim ca bietele noastre cuvinte sa apropie maretia realitatilor. Deci nimeni sa nu nadajduiasca sa ne piece catre trufie! i, dealtfel, unde ar fi trufia? N-ar fi de bun simf s& te ascunzi in fata infrangerii, dupa ce vei fi fost pus in fata unor lucrari atat de inalte, c&ci acolo unde nimeni nu poate izbandi, nimeni nu poate fi invinuit de nebagare de seama. i pentru ca mi-am potrivit cuvantul cu puterile mele, m& indrept spre cantarile de proslavire, adaugand doar pe acestea, pe care nu le incerc spre a face cunoscute ascult&torilor darurile celei pe care o cant, ?i care lor le sc&paser& c5ci nimeni nu trece cu vederea ceea ce este bine al tuturor dar este spre folosul sufletului meu faptul c& incerc sa-mi amintesc, atat cat este cu putinta, incepStura mantuirii mele. C5ci aceasta este pricina, mi se pare pentru care toti o cantS pe Preasfanta. Nimeni n-a putut pune la cale aceasta fapta plina de slava, fara a urmari, in vreun fel acest scop, caci nu doar c& Ea este acum vrednica de toate cantarile noastre, pentru Cei pe Care L-a zamislit, ci era vrednica de acestea chiar mai inainte de a-L fi daruit oamenilor. Netagaduit ca Fecioara este cea pe care o cantasera proorocii in cantarile lor de Dumnezeu insuflate. Dintotdeauna a ales Dumnezeu un lucru vrednic de cinstire:

Treiomilii 71 Casa, Area ori Cortul Sfant al lui Moise, sau oricare altul dintre aceste lucruri cu care se faleau evreii oricare ar fi numele lor, toate aceste minuni o inchipuiau pe Fecioara; i daca aceste lucruri fiinfau, daca ele au fost facute vrednice de cinstire Inca de la inceput, este doar pentru a o vesti i a o arata mai inainte oamenilor. Dar ce zic eu? Toate laudele care au putut fi inchinate vreodata oamenilor, care sa fi laudat intregul nostru neam omenesc laolalta sau chiar numai pe cafiva dintre noi, trebuieprivite ca fiind savar?ite in socoteala Fecioarei. Caci nu este, i nu poate fi vrednic de cinste nici un bine, nici mai mic, nici mai mare, care nu a fost dobandit prin aceasta noua Maica i prin zamislirea ei cea noua i nu doar incepand de la aceasta zamislire, ci chiar inainte de ea, pentru timpurile de dinainte ca i pentru cele ce vor urma.

Parga intregii creafii


DACA NOI FACEM TOTUL spre a-L dob andi pe Dumnezeu, i daca acesta este tocmai sfaritul oricarui bine, aceasta n-ar fi fost cu putinta oamenilor fara darurile pe care ni le daruiete Fecioara. Cum, deci sa nu purtam noi acest folos, daca Ea e pricina de lauda pentru tot ceea ce poate fi cinstit printre oameni pentru ca pricina oricarui bine pentru noi este aceasta unire cu Dumnezeu, pe tare noi o Uatoram Fecioarei? Trebuie, deci sa recunoajitxn i sa cantam in Ea pricina oricarei frumuseti, pricina a tot ceea ce este vrednic de a fi proslavit i cinstit, i sa rostim cu glas mare ca doar Ei trebuie sa-i inchinam orice binecuvantare. i trebuie sa-i fim cu desavarire multumitori Preafericitei, chiar i pentru starea noastra, pentru toate lucrurile fiintei omeneti. Mai mult inca, asemenea ji cerul, pamantul, soarele i toate cele cate sunt, toate au venit la viata i toate sunt prin Fecioara Preafericita, in acelai chip cum roada este cea care

A f ADAR,

72

SfantulNicolae Cabasila

a facut sa r&sara pomul. Caci, d^ca noi trebuie sa laudam pomul pentru rodul lui, oricine se bucura de pom a laudat rodul. Oare cine este cel ce poate nesocoti ca tot ceea ce este de cinste printre fiinte, toata frumusetea i toata gingaia daca-i vreo virtute ceva care sa merite lauda (Filimon 4, 8), dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel nu le datoram decat Fecioarei? Dei am putea spune ca judecata pe care a indreptat-o Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, cand El spunea ca ele sunt bune i bunefoarte (Facere 1,31) este tot o binecuvantare a Fecioarei. Astfel a fost Ea cantata deja de multa vreme. Aceasta se vede preabine din ceea ce noi am spus deja, i anume ca Preafericita este parga intregii zidiri, i c5 aceasta este menirea sa de a fi in lume. Or, intrucat in tot lucrul, roada este cea care duce la viata firea ce se indreapta spre pieire cea care, prin rodnicie, o face s& aparS noua, ca la inceput cine a innoit faptura omeneasca? De unde vine aceasta innoire? Cine a preschimbat aceasta lume? Fara indoiaia ca, daca cerul a primit noi locuitori, innoiti in fire, Fecioara este cea care i-a dus de pe p5mant acolo; iar daca pamantul a fost locuinta Omului Celui nou, a Stapanului Cerului, aceasta s-a mtamplat deoarece a rodit nu poama cea veche, spinii maracinii pacatului (Evrei 6, 8), ci noua floare a dreptatii: Fecioara. Nu doar ca Ea a izgonit pe cele vechi i le-a aratat tuturor cum sa redobandeascS plinatatea vietii, ci chiar cerul primete prin Ea un trap mai bun, curat de toata intunecarea i intinaciunea, la fel luna, pamantul ?i stelele. Or, pentru ca nu-i este cu putinta zidirii sa se ridice din intinaciune, cu atat mai putin cu cat fiii lui Dumnezeu nu-i redobandisera slobozenia, a trebuit ca Fecioara sa-i daruiasca mscumpararea acestei libertati, pe Intaiul-Nascut din morti (Coloseni 1, 15-21).

Treiomilii

73

Ea este deci cea care va slobozi pamantul din stricaciune i ii va implini dorinta daruindu-i aceasta nestricaciune pe care el o agtepta suspinand (Romani 8, 22), dupa cuvantul SfSntului Apostol Pavel, aa incat, ceea ce I-a spus lui Dumnezeu Proorocul: din rodul lucrurilor Tale se va satura pamantul (Psalm 103,14), inseamna ca rodul la care se face trimitere, i pe care il ravnete pamantul, este Fecioara, caci aceasta este slava aratata de Mantuitorul, de care pamantul se va satura dupa cum spune Scriptura (Psalm 16, 15). i daca ceea ce Scriptura numete " pamant " sunt oamenii, i ei sunt cei carora Fecioara le va implini rugaciunile, va veni astfel ziua pe care au ravnit-o Proorocii (Matei 13, 17). Netagaduit este ca la aceasta bucurie, dupa care am tanjit inca de cand am pierdut starea noastra cea dintai, nimeni,
a

nici printre Ingeri, nici printre oameni n-au putut sa ne calauzeasca. Fara a putea gasi prin noi inline calea intoarcerii, am cazut inca mai jos, plangand cu vaiete, fara a mai dori altcfeva. Or, de aceasta bucurie singura Fecioara ne-a ingaduit sa ne bucuram, numai Ea ne-a implinit dorinta, unindu-ne cu Cel Care este Singurul vrednic de a fi dorit i o data uniti cu El nu mai putem cauta nimic altcevai aceasta printr-o asemenea unire prin care ne afiam in partaie cu El, nu printr-un chip de a trai, nici printr-un anume loc, ci prin insai firea noastra. i chiar mai mult, Ea n-a daruit mila sa doar oamenilor i acestei lumi, ca ?i cum ar fi ingradit cerul ca margine a binefacerilor sale, ci a intrecut cerul i l-a acoperit cu slava sa (Avacum 3, 3). Intr-adevar, vremurile s-au plinit chiar i pentru Ingeri, pentru Incepatorii i Stapanii i lumina a rasarit pentru ei, caci Ea le-a ingaduit sa ajunga inca mai intelepti i mai curati ca inainte i sa cunoasca mai bine bunatatea i intelepciunea lui Dumnezeu. Caci, prin Ea, Incepatoriile i Puterile au putut cunoate intelepciunea cea de multe feluri a

74

Sfantul NieolaeCabasila

lui Dumnezeu, precum adancimea bogatiei, a intelepciunii i tiintei lui Dumnezeu6, ca i cum ei au avut toti nevoie, pentru a vedea de ochii sau de lumina Preafericitei. Ea singura este calauza oricarui suflet i a oricarui duh catre adevarul lui Dumnezeu. Astfel, Fecioara a putut plasmui un cer nou un pamant nou (Apocalipsa 21,1) sau, mai bine zis, este Ea insai acest cer nou i pamant nou: pamant pentru ca Ea vine de aici i nou, pentru ca nu i-a urmat pe stramoii sai, nici n-a motenit plamada cea veche, caci Ea este cea care, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, infatieaza noua framdntaturd (Romani 11, 16), $i face incepatura unui neam nou. i cine nu tie de ce este Ea cer? inca un cer nou, caci este dincolo de toate cele vechi, fund fara asemanare deasupra oricarei intinaciuni, i ca atat in vechime, cat i mai de curand, precum i in aceste zile mai din urma, Ea a fost daruita oamenilor dupa fagaduinfa dumnezeiasca pe care ne-a lasat-o Isaia: Eu va voi da un cer nou i un pamant nou (Isaia 65, 17). Sau, daca voiti, Fecioara este un pamant i un cer minunat i mai presus de fire, intrucat s-a ridicat deasupra pamantului i a intrecut cerul in maretie i in neprihanire. In mare tie, pentru ca a cuprins pe Cei necuprins in neprihanire, pentru cS de ceea ce nu le era ingaduit oamenilor s& vada cu ochii, numai daca s-ar fi sfaiat s-ar fi intredeschis cerurile, acum nimic nu-i mai poate impiedica sa se bucure. Mai mult chiar, Ea ii'calauzete pe cei care suie catre Dumnezeu, chiar atunci cand cerul este piedica. Atunci cand acesta nu mai poate sa mijloceasca, daca Fecioara nu ar starui la Dumnezeu pentru oameni, n-ar fi cu putinta celor de aici, de jos s i se impartaeasca de cele de dincolo. Ori, este bine ftiut ca cerul nu a putut suferi stralucirea Dumnezeirii s-a deschis la trecerea Lui, caci de indata ce Duhul Se pogori asupra Celui deopotriva in slava cu El,
6

Acest citat IntSrejte: Efeseni 3, 10; Romani 11, 33.

Treiomilii

75

slavitul loan vazu cerurile deschizandu-se (Marcu 1, 10). Dar cand DuhulSepogori asupra Preafericitei (Luca 1,35), Ea s-a putut bucura de o pace inca mai mare, aceea^i despre care Sfantul Apostol Pavel spunea ca ea covarete orice minte (Filipeni 4,7). Fecioara a devenit mai presus de fire locaul Ipostasului Mantuitorului insui, Care nu cunoate totui marginire. Ea L-a purtat cu uurinta pana la vremea randuita i L-a nascut fara dureri. De asemenea, ceea ce Proorocul numete "cerul cerurilor" i care i se cuvine doar lui Dumnezeu, caci cerul cerurilor este al Domnului (Psalm 113, 24)7 este Fecioara Preafericita. Cerul insu$i nu e curat inaintea ochilor Sai (Iov 15, 15), este spus, in timp ce aceea care sta langa Domnul (Psalm 44, 11), nu doar ca e curata de orice rau, ci e frumoasa, i nu doar frumoasa, ci preafrumoasacaci tu e?ti intru totulfrumoasa (Cantarea Cantarilor 4, 7). Or, aici judecata nu este omeneasca, ci Dumnezeu insui este Cei Care o marturisete frumoasa pe Preafericita, i inca intru glasul mare al minunarii: ce frumoasa eti tu, draga Mea! (Cantarea Cantarilor 1, 14 4, 1). i totui, dupa Scriptura toate faptele dreptatii omeneti sunt mai intinate decat un vemant lepadat, inaintea lui Dumnezeu (Isaia 64,5), i ele sunt numite rautate. Vedem, astfel cum dreptatea Fecioarei iese din marginirile omeneti i le intrece, i asta nu putin sau mult, ci, pentru a cuprinde acestea intr-un chip de pilda, Ea intrece intr-atat firea de rand, incat nici ca se poate masura departarea.

Impacarea muritorilor
D I N ACEASTA PRICINA a acoperit Ea toata rautatea omeneasca, aratand ca oamenii erau vrednici de a se uni cu Dumnezeu i pamantul de a fi salaul Domnului. Totis-au
7

yt

Unele versiuni ale Psalmilor cuprind expresia " cerul cerului"

76

SfantulNicolae Cabasila

abatut, impreund netrebnici s-au facut (Psalm 13, 3), nici unul nu putea veni in ajutor neamului nostra aflat in primejdie, nici sa opreasca noianul pacatului. Nici preotii, nici judecatorii, nici adunarea Proorocilor, nici toti cei care erau de partea lui Dumnezeu i de la care se putea atepta vreo indreptare pentru neamul nostra, nici unul dintre acetia nu putea face nimic pentru ceilalti, caci ei nu s-au putut arata pe ei inii lipsiti de orice vina, nici de orice pedeapsa, i atimci cand au parasit aceastS lume au fost inghititi de iad. Tot aa era cu neputinta ca i noi sa ne reintoarcem la viata cea dintai, caci oamenii nu-i puteau fi de ajuns lor inii. Ingerii, cerand cu noi i pentru noi binele nostra se opinteau sa lupte alaturi de noi, insa mulfimea relelor noastre i-a biruit; iar Singurul a CSrui suferinta era de trebuinta era urat de oameni din pricina pacatelor lor. Caci El a privit pe pamant, i nu era nimeni care sa aibe minte, care sa caute pe Dumnezeu (Psalm 13, 2-3). Pamantul era atunci ca un trap doborat de boala, in care cel care ar fi vrut sa-1 ingrijeasca nu ar mai fi g&sit nimic din care s5-i fi redobandit sfintenia (Isaia 1, 5-6). Ori, in dragostea Sa pentru om, Dumnezeu voia pentru noi mantuirea, dar nu avea pe nimeni cu care s& inceapa, dupa dreptate, impartirea milei Sale. Caci acolo e Legea drept&fii dumnezeieti: binefacerile care imbunatafesc firea noastra uneori chiar far& ca noi sa voim , dar care ridica i vointa noastri i mi$carile launtrice, care fac sa Se salaluiasca Dumnezeu in noi i care ne dau pacea care vine dintru inaltime; cu adevarat mari sunt aceste binefaceri. Ele intrec orice nadejde omeneasca, dar nu sunt daraite tuturor, ci acelora carora le-a fost dinainte dat sa-?i aduca partea lor de osteneaia. De aceea, inainte ca Domnul sa Se pogoare, inainte ca El sa implineasca tainele care duceau inapoi, la starea ei dintru inceput vointa noastra c8zuta din dragostea lui Dumnezeu, era nevoie de o dreptate omeneasca, nu doar atat

Treiomilii TJ cat era de trebuinta pentru a fi pe potriva r8ut{ii, ci in chip miraculos mai mare. Astfel trebuia sS se inlature firea cea rea i sa se tearga ruinea pacatului, i aa trebuia stavilita furia vrajmaului, pentru ca Dumnezeu sa intinda mana oamenilor spre impacare. Aa stateau lucrurile, i Fecioara a daruit lumii aceasta minunata dreptate. Ea a fost pentru noi ca o curatire i o ispaire, curatind intreg neamul nostru. Ca un uvoi de lumina, sau ca o vapaie, Ea a impartait din propria sa stralucire tuturor celor de care s-a apropiat. Aa dupa cum lumina de aici apare ca frumusete a lucrurilor vazute, insa ea n-a fost data tuturor acestor lucruri, ci numai soarelui, tot aa frumusetea oamenilor i toata nobletea firii lor, harul cu care se impodobea firea inainte de a cadea de la Dumnezeui pe care 1-ar fi pastrat inca, daca ar fi pazit Legea Sa i dreptatea pe care o avea i pe care trebuia s-o pastreze dar pe care n-o mai are sunt impreunate doar in Fecioara. Ea este cea care i-a indreptatpe toti oamenii (Romani 5,18-19), ceea ce i Sfantul Apostol Pavel a spus despre Mantuitorul, i Ea a fost ca o comoara, sau mai bine zis ca un izvor, sau altceva, pentru care nu mai gasesc cuvinte, al temeliei sfinteniei oamenilor. De aceea, dintre oamenii tuturor veacurilor, Ea singura a putut locui in Sfanta Sfintelor, daruita ca j e r t f a inaintemergatoare i curafitoare, inaintea Marii Jertfe aduse pentru intregul neam omenesc. In acest fel a intrat Iisus ca inaintemergator in Sfanta Sfintelor (Evrei 6,20; 9,12) i aa a patruns Preafericita inaintea Mantuitorului, dincolo de catapeteasma Sfintei Sfintelor, aducandu-se Tatalui. Hristos a desavarit impacarea Tatalui cu oamenii, murind pe Cruce, dar aceasta s-a intamplat pentru ca Preafericita, infatiandu-se lui Dumnezeu, II facuse deja sa Se piece intr-atat spre impacare, incat a trimis un Impaciuitor printre oameni, facand din Acest Mijlocitor un Frate al celor pentru care El trebuia

78

SfantulNieolaeCabasila

sa ajunga pana la Dumnezeu, pentru a-i putea cere ca pe unii din acela^i neam cu Sine. Caci El trebuia sa se faca in toate asemanatorfratilor Sai, pentru a deveni milostivi credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului (Evrei 2,17). Avand amandoua firile in Ipostasul Sau unic fund i ceea ce suntem noi, i ceea ce este DumnezeuEl S-a facut parta fiecarei firi, i deci ca unire a lui Dumnezeu cu oamenii, impacare i pace i dragoste tot ce se revarsa dintru acestea. Preafericita este pe de o parte o faptura omeneasca, prin cei din care ii trage obaria; dar pe de alta parte Ea se inrudete cu Dumnezeu vreau sa zic prin dreptatea sa mai presus de fire. In ceea ce este om, Ea le face cinste oamenilor i, prin cealalta parte, II indeamna pe Dumnezeu sa-i iubeasca pe oameni, biruindu-L prin frumusetea Ei. Or, Mantuitorul a piatit rascumpararea cu care noi eram datori, caci nu se vadea nimic de care El sa fie vinovat, intrucat El n-a savarit nici un pacat (1 Petru 2, 22), dar le-a purtat pe ale noastre i a patimitpentru noi (Isaia 5 3,4). A fost de ajuns suferinfa unuia Singur Care nu cunotea nici o nedreptate finand loc de rSscumparare, pentru a-i slobozi pe oameni de toate greelile lor, trecand cu vederea toatS nepasarea i impra^tierea mintii lor. Unica i singura printre toti oamenii, Preafericita, daruind un suflet vrednic de Dumnezeu a putut lua apirarea celorlalti. De aceea Ea a fost singura pe care Dumnezeu a numit-o Preafericita, intre toti cei carora le-a vorbit odinioarS. !n multe feluri i in multe chipuri. C5ci n-a fost nimeni care sa fie atat de slobod de pacat pentru a putea fi dezrobit de rascumparare. Intr-adevar, Dumnezeu ne-a osandit pe toti la suferinta i la chinuri, atat de mare era pedeapsa oamenilor pentru ca au incalcat legea bucuriei i a pacii. Dar, socotind-o pe Preafericita vrednica de a se bucura i de a fi numita "plina de har" ?i "binecuvantata " (Luca 1, 28), Domnul a aratat ca

Treiomilii

79

nu este oarece de care El sa fie prihanit din toate cele de care firea omeneasca s-a facut vinovata.

Unirea cu Dumnezeu
RA DE NEAP ARATA TREBUINTA ca aceasta noua jertfa, care ne pregatea pentru multimea curatirilor de care aveam nevoie safieneprihanita i sfanta. Caci daca altarul care este izvodul i chipul darurilor Fecioareieste Sfanta Sfmtelor, ce nume s-ar cuveni sa-i dam acesteia intru adevar? Cu adevarat, altarul este cu mult mai prejos decat Fecioara, ale carei umbra > i chip ii sunt, fiind ca la o departare cu neputinta de masurat. Caci, zice Sfantul Apostol Pavel, Heruvimii acopera altarul cu umbra lor (Evrei 9, 5); dar pe Cea vrednica de toata slava nu sunt Heruvimii cei care au acoperit-o, nici alfii care sunt mai mari decat ei, ci insui Acela Caruia Ii slujesc, este puterea Celui Preainalt cea care a umbrifc-o, cum a marturisit Gavriil. De altfel, jertfa este mai sfanta decat altarul, caci prin jertfa este slavit acela, i cea care ii daruiete sfintenia este stropirea cu sange, insa Fecioara Preafericita, este cu atat mai sfanta decat orice jertfa, incat nici nu se poate spune. Caci sangele acestei noi jertfe nu este doar primit de altar i mistuit de foe, ci Dumnezeu insui este Cei Care l-a luat asupra Lui i care S-a invemantat cu el, precum cu haina mantuirii i cu vegmdntul bucuriei (Isaia 61, 10), pentru a-i pazi pe oameni de tot raul i de toata chinuirea. Nu S-a ruinat sa Se invemanteze astfel. i-a facut din aceasta o pricina de slava i de vrednicie imparateasca, i atunci cand, luandu-i asupra aceasta hlamida, S-a aflat in partaie cu oamenii, traind printre ei, Imparatia Cerurilor, s-a zis, este aproape, la ua (Matei 12,28; 24,33). De aceea II intreaba Ingerii pe Mantuitorul despre vemantul Sau imparatesc: Pentru ce ve$mintele Tale sunt roii? (Isaia 63,

80

SfantulNicolae Cabasila

2) Aceasta este imparatia in care Mantuitorul a imparatit (Psalm 95, 9); aceasta este puterea i aceasta slava cu care S-a imbracat. Astfel imbracat, astfel incins, El 1-a biruit pe cel putemic. L-a inlSntuit, i-a smuls robii din maini. I-a izbavit astfel i aa trupul Mantuitorului nostru a de venit, pentru noi, care suntem mantuiti, putere a lui Dumnezeu, dupa Sfantul Apostol Pavel (1 Corinteni 1,18). O, noutate a tainelor! O, minune a dreptatii! O, curatie a acestui suflet care a curatit trupul sau! O, minune a acestui trup care a trecut cu vederea firea, care s-a inaltat cu sufletul! O, minte plina de lumina! Ce a? putea spune eu, cum a grai? (Daniel 10, 17) zice Proorocul intra nedumerirea sa. Acest Dumnezeu, Care nu Se afla in vreun loc, pe Care faptura nu L-ar fi putut cuprinde, chiar daca ar fi crescut de mii de ori, Fecioara L-a imbracat cu sangele Ei ?i, ceea ce este mai mult, F-a (esut o hlamida pe potriva vredniciei Sale imparateti. Cu toate acestea, Dumnezeu n-a imbracat trupul aa cum cineva imbraca un vemant, nici firea nu a luat parte la slava dumnezeiasca, a$a cum hlamida ia parte la stralucirea impSrateasca, intrucat nu se poate vorbi de imbracaminte cu privire la Mantuitorul decat pentru a arata aceasta: ca firile nu se amestecS intre ele ci ii pastreaza fiecare insuirile, farS nici o amestecare iar ce este peste aceasta, ne intrece puterea de inchipuire, tot atat de mult, cat unirea desavar?ita intrece deplina deosebire. Nici o altS pilda nu putem da pentru o asemenea unire, i nici nu putem sa o infttiam in vreo inchipuire. Ea este unica, se arata ca fiind cea dintai i singura. Caci, daca sangele Preafericitei devine sangele lui Dumnezeu, ce am putea sa mai spunem? Impartaindu-se atat de strans cu El insui de aceleai lucrari, Ea ajunge sa imparta aceeai cinste i acelai tron, aceeai dumnezeire cu natura divina. La o asemenea inaltime a sfinteniei s-a ridicat Fecioara: astfel, cele despre Ea intrec orice minte.

Treiomilii 81 A fost o faptura omeneasca, inflorind dintre oameni. Prin fire, ia parte la tot ceea ce tine de ei, dar n-a motenit starea lor duhovniceasca. N-a fost ademenita de obiceiul pacatului, ci s-a ridicat impotriva lui. A tinut piept intinaciunii noastre a pus capat rautatii noastre. Ea este cea care a fost parga noastra, cea care ne-a aratat calea care duce catre Dumnezeu. Singura din aceasta lume, astfel cum nimeni din ceilalti oameni, nici vreuna din celelalte creaturi oricare vor fi fost elen-a putut fi aratata, ci Ea singura, in fata Singurului DumnezeuEa I-a implinit vointa. Nu i-a indreptat privirea spre vreuna din zidiri, nici nu s-a intors catre nimic din cate se afla, ci de indata ce a rasarit printre oameni s-a dep&rtat de ei indreptandu-se catre partea cea mai buni, astfel intreaga f&ptura, pamantul i cerul, soarele f i 1 chiar cetele ce II inconjoara pe Dumnezeu, EftflUI inainte de a se fi unit in neprihanirea Sa cu ne Dumnezeu. A fost mai sfanta decat jertfele, mai vrednicft de Dumnezeu decat altarele; i-a intrecut atat de mult pe Prooroci, drepti i preoti in sfintenie, cat cea care sfmtete ii intrece in sfintenie pe cei sfintiti. Caci nimeni nu e mai sfant decat Preafericita, dar Ea, care a fost singura i cea dintai despartita de pacat, o data pentru totdeauna, Ea s-a aratat sfanta, sfanta intru toata sfintenia i inca tot ce s-ar putea spune mai mult. Pregatita in chip desavarjit pentru a-L zamisli pe Domnul, a deschis celorlalti oameni calea sfinteniei, caci prin El a fost daruita sfintenia Proorocilor ?i preotilor i tuturor celor care sunt vrednici de Sfintele Taine.

Maica Domnului IzVorul mantuirii tuturor


ACI SINGURUL 1 CEL DINTAl ROD pe Care L-a purtat Fecioara este Cei Care a adus sfintenia in lume i aceasta este ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel: Iisus a intrat dincolo de catapeteasma, pentru noi toti, ca inaintemergator (Evrei 6, 20). Daca incS dinainte ca Mantuitorul sa vin& intre noi se poate spune ca multi purtau acest nume, aceasta s-a intamplat pentru ca luau parte in chip simbolic la tainele Sale. Aa s-a intamplat cu Moise, caci chiar inainte ca Hristos sa patimeasca, dupa cum zice acela^i Apostol, a socotit ca batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogatie decat comorile Egiptului (Evrei 11, 26). Tot aa evreii au putut sa fie botezafi, i sa primeasca duhovnicete painea i apa, mai inainte chiar de venirea painii pogorate din cer i de pogorarea Duhului Sfant, caci Iisus inca nu fusese proslavit (loan 6, 31-33; 7, 39) pentru cei ce erau pregatifi pentru sfintenie i gata sa primeasca lumina mantuirii. Aa sose^te pe nea^teptate acest cuvant al Mantuitorului: Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine insumi, ca ei sa fie sfintifi intru adevdr (loan 17,19). Astfel, aceia din vechime, mai inainte de venirea Mantuitorului au primit binecuvantarea Sa ca pe un simbol, ca pe o umbra, caci n-au primit ce le fusese fagaduit, pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu iafara noi desavar$irea, zice Sfantul Apostol Pavel (Evrei 11,39-40). i, voi zice eu, de vreme ce chiar Proorocii nu s-au putut slobozi din legaturile iadului inainte de a fi primit darurile Fecioarei, nu este Preafericita mai sfanta chiar decat Ingerii i Arhanghelii, Heruvimii i Serafimii? Caci, daca Dumnezeu este rasplata sfinteniei i El Se daruiete tuturor la fel, dar daca eel care este eel mai bine pregatit este eel ce ia rasplata cea mai mare, nu este oare de neaparata trebuinta sa pretuim

Treiomilii 83 sfmtenia dupa rasplata i sa o socotim pe aceasta dupa apropierea de Dumnezeu? De aceea s-a zis ca Heruvimii se tin in jural lui Dumnezeu i primese stralucirea Lui, dar ca nu indraznesc a ridica ochii catre El. Insa Fecioara, intr-un chip cu totul nou i de negrait a cuprins in Ea insai pe Cei pe Care nici un loc nu-L cuprinde. Or, nu o lumina sau o slava, ci Insui Ipostasul lui Dumnezeu a fost cuprins in Ea. Dumnezeu S-a infatiat deci Fecioarei mai limpede decat Heruvimilortocmai in masura in care Ea era mai sfanta i mai sfintita ?i El a facut-o cu o limpezime atat de mare, incat nu poate fi descrisa. Ea intrece in neprihanire i sfintenie chiar adevarurile prin care intelepciunea dumnezeiasca se arata eel mai mult Accastyk este asemeni lucrurilor care sunt cele mai apropiate de acelea sunt cele mai curate; Dumnezeu dflruind f fapturilor, acestea pot a fi prihfinite de feluritefa nearatarii stralucirii Sale. In aceasta alcfttuire a lot cine nu intelege ca Fecioara este mai sfintita dec&t Ingerii fi oamenii? Sigur, Legea lui Dumnezeu, cuvantulpropovSduit de ingeri (Evrei 2, 2), ca i semnele dreptatii i ale puterii Sale au fost date oamenilor prin Ceata Ingerilor. i Fecioara nu L-a aratat pe Dumnezeu doar tot atat cat au facut-o ei, ci Ea a revelat oamenilor chiar Intelepciunea ipostatica a lui Dumnezeu i nu in semne sau inchipuiri, ci pe insui Dumnezeu, nemijlocit, pe Mantuitorul; i nu doar oamenilor, ci i Incepatoriilor i Puterilor; pentru ca prin aceasta sajie adusa la cunotinta (Efeseni 3, 10), zice Apostolul Pavel, incepatoriilor i stapaniilor intelepciunea cea de multefeluri a lui Dumnezeu. El n-a zis "pentru ca sa fie adusa mai bine la cuno?tinta...", ca cum ei o cunoteau deja, oarecum nedesavarit, ci a zis simplu: "Pentru ca sa fie adusa la cunotinta...", aratand astfel, dupa parerea mea ca aceasta cunotinta era intr-atat de nedesavarita inainte de Fecioara

84

SfantulNicolae Cabasila

Preafericita, incat nu suferea nici o asemanare cu ceea ce a urmat, i careia Ea i-a dat nattere; deci Ea a facut intr-adevar sa risara Soarele dreptatii nu doar pentru oameni, drepti i nedrepti, buni rai, ci chiar i pentru Puterile cereti. Nimic din ceea ce a implinit Preafericita nu este mai prejos in str&lucire decat iconomia Mantuitorului pentru mantuirea noastra. i de vreme ce El a facut-o mai presus decat Ingeni SSi, incat Apostolul n-a indraznit sa asemene bunatatea lor cu a Ei, s3 cunoatem a?adar cu cat este Ea mai presus decat aceia. Daca cel mai mic ia binecuvantare de la cel mai mare (Evrei 7,7), ce asemanare poate fi intre a face binele i dobandi indurare? De aceea, Proorocul a vazut-o pe Fecioara ca pe un scaun inalt i maret, iar pe Heruvimi i-a v&zut in jurul scaunului, in frica i cutremur, neindraznind sa-i ridice ochii8 (Isaia 6,1). Or, daca s-a zis ca vegherea i cantarile lor in fata lui Dumnezeu sunt neincetate, cu atat mai mult ar trebui sa socotim ca Fecioara a simtit o i mai mare straiucire dumnezeiascai eu inteleg aceasta nu doar dupa plecarea Ei de aici de jos, de pe pamant, ci inca din aceasta viata caci ceea ce face sa vegheze Puterile Ingereti care-L inconjura pe Dumnezeu, ceea ce le face sa-L doreasca pe Dumnezeu mai mult decat orice altceva, este faptul ca ele au gustat din harurile dumnezeieti. Astfel incat, ceea ce li se intampia altor sfinti atunci cand i-au parasit trupurile lor anume sa ramana statornici in bine i virtute , aceasta s-a intamplat Fecioarei, inca inainte ca Ea sa-i fi parasit trupul. i aceasta era o urmare fireasca. Intr-adevar, acel trap de care a trebuit sa se desparta intrece acest nume, de trap; intr-adevar, nu mai era "trupesc", ci ceea ce Sfantul Apostol Pavel numete un trup " duhovnicesc ", intrucat Duhul Se saia?luise deja in trupul Ei i preschimbase in acesta legile
A

Proorocul vorbete de Serafimi; autorul nostru ii asociazS Heruvimilor.

Treiomilii 85 firii altminteri, un trup lumesc nu le-ar fi ingaduit sfintilor sS se intoarca spre Dumnezeu; dar aeela le-a fost de un foarte mare ajutor. Atunci chiar, cand erau plini de ravna in a se apropia de Cel pe Care II doreau cel mai mult, i cand ii intorceau toata puterea mintii lor spre contemplarea Celui ce fiinteaza cu adevarat, ei nu puteau sa-i intinda i nici sa-i intoarca vointa, ca o privire spre alt lucru, caci toata lumea v3zuta se afla intre ei i Dumnezeu. Or, toate acelea s-au petrecut intr-adevar intru Fecioara, mai presus de orice minte ?i ratiune, i singuraam putea oare s-o trecem cu vederea? Ea a fost vrednica de a-L primi pe Dumnezeu, dincolo de tot ce poate fi inchipuit. Este, aadar vadit ca inainte de a trece dincolo aceastfi virtute atat de minunata, Ea dobandise binele StatQBllfrJtj neschimbator, mai presus de fire, iar intrucAt se t ^ U p H H de bunatafile ce vor sa vina, imp&r&tea tod (to Mm^HKm imparatia randuita dreptilor, i in mijlocul valurilor vicfii 0 i n se squrge, Ea traia dintru aceasta viata ascunsi in Hristos, Caruia I-o daruise: trebuia, aadar, ca totul sa se innoiasca pentru Preafericita, in fata careia se biruie legile firii. Facand dovada bunavointei dumnezeiejti de care se bucurase, Ea canta lauda: Ca mi-afacut mie marire CelPuternic sfant este numele Lui (Luca 1,49).

Partaia Fecioarei la Crucea, Moartea i Invierea Mantuitorului


O F A P T E NEMAIAUZITE! O, lupte vitejeti! i cu toate acestea, dupa laude i cununi vreau sa zic Soarele dreptatii pe Care Ea L-a primit i cu Care s-a unit, Ea ajunse acum la incercarea necfazurilor i a durerilor in locul bucuriei care i se puse inainte (Evrei 12, 2). i Ea a fost partaa cu Fiul Ei la ruine batjocura atunci cand L-au umilit cei pentru

86 SfanMNkolaeCabasila care El Se smerise. Ea 1-a imbarbatat in cercarea sa pe eel care paruse ca a facut-o sa zamisleasca, pe Iosif9 i are rabdare, luptand alaturi de Fiul sau pentru mantuirea mea; cand El savarea minunile pentru a indrepta firea noastra, Ea ii era alaturi; cand El a fost ucis i urat de catre cei ce s-au folosit de binefacerile Sale, Ea lua parte la suferinta i la ura. i cand ii ceruse Fiului Ei, la nunta din Cana sa inceapa aceste binefaceri, din preaplinul iubirii Ei de oameni, El I-a raspuns: Ceasul Meu n-a sosit inca, aratand astfel ce cutezanta ii ingaduia El mamei Sale, ca Ea sa poata stramuta timpul pe care El il hotarnicise 10 . lar cand trebuia ca Mantuitorul sa sufere pentru noi groaznice Patimiri i chiar Moartea, ce incercare indura Fecioara! Ce sagefi o lovira! S& nu fi fost decat un om i nimic altceva, aceasta n-ar fi scazut cu nimic durerea mamei: dar era vorba despre Fiul, Fiul Unic al unei Maici unice, Fiul minunii, care n-o ranise nici pe Ea nici pe vreun alt om, Care a imp&rtit tuturor atatea binefaceri, incat intrecusera orice nadejde. Ce nu va fi simtit, in chip firesc Fecioara, atunci cand L-a vazut in mijlocul unei atat de mari rautati pe Fiul Ei, blandsmerit cu inima,jara a striga ijara a Se impotrivi (Matei 11,29; Isaia 42,2), El pe Care nimeni nu L-a vadit de nimic, printre aceste fiare salbatice, despuiat, biciuit, socotit cu cei faradelege i lepadat de la judecata ca de un tiran, osandit la cea mai grea dintre pedepse, sa moara de moarte ruinoasa, printre cei mai rai dintre oameni? Nu cred ca poate fi o durere mai mare. Ar trebui sa plangem victimele nedreptatii? Nu este nimic mai indepartat de dreptate decat
' Aluzie probabila la ispitirea lui Iosif, care a fost incercat de mdoiala in fata zamislirii feciorejti. Icoana Najterii Domnului o arata pe Maica lui Dumnezeu intorcand o privire plina intelegere catre Iosif, pe care eel rau tocmai tl ispitea. 10 loan 2, 4. Cabasila se refera la interpretarea acestui text uzual la Sfintii Parinti. Hristos accepts, prin aceste cuvinte sa faca minunea, de?i timpul n u sosise inca, pentru a implini dorinta Preacuratei Maicii Sale.

Treiomilii 87 Moartea Mantuitorului i cu siguranta nimeni n-a fost vreodata pe de-a-ntregul osandit pe nedrept, caci chiar daca nu se aduce nici o invinuire pentru care sa fi fost osanditi, intotdeauna am savarit ceva pentru care sa fim pedepsiti dupa dreptate, dar despre Mantuitorul, Proorocul a zis: El n-a pdcatuit defel (Isaia 53,9). Sau chiar este cu neputinta sa nu fie ranit cineva de suferintele apropiatilor sai? Ori, n-a fost nimeni vreodata atat de apropiat precum a fost Fecioara de Hristos11. lata de ce a cuprins-o pe Fecioara o durere atat de fireasca i atat de straina, aa cum nici un om n-a putut sa simta, caci era i inteleapta i Maica i in masura sa vada nedreptatea. Trebuia deci ca Ea sa fie partaa la pronia Fiului Sau in ceea ce ne privete; i aa cum Ea I-a dat din carnea i din sangele Ei ?i cum, la randul sau Ea s-a imp3rtait de darurile Lui, tot astfel a luat parte la toate suferintele i la toate durerile Lui. Pironit pe Cruce, El a primit o lovitura de suli0. in coastS; prin sufletul Ei trecu o sabie, aa cum i-a vestit mai inainte Sfantul Simeon (Luca 2, 35); i toate celelalte prin care au trecut Fiul i Maica, cele spuse de acei caini, cand foloseau cuvintele spuse de El ca pe acelea ale unui inelator, privindu-L ca pe un mincinos i incercand sa-L incredinteze ca Se injeala. Prin acestea Ea a devenit cea dintai care a luat parte, prin asemanare la Moartea Mantuitorului i tot prin acestea a gustat inaintea tuturor din Invierea Lui. Iar cand Fiul Sau a stricat stapanirea diavolului i a Inviat, Ea a putut intelege auzirea mantuirii Lui, i sa insoteasca, pe cat era cu putinta inaltarea Sa la cer; dupa inaltarea Lui, Ea ii lua locul printre ucenicii ceilalti insotitori ai Domnului, sporind binefacerile Ei in ceea ce privete firea omeneasca $i plinind ceea ce li lipsea lui Hristos (Coloseni 1, 24), mai indreptatita decat oricine
11 Dragostea Maicii Fecioarei este intreaga, fara imparteala, caci Fiul Ei este Unic i Ea nu are barbat.

88

SfantulNicolae Cabasila

altcineva. Cui altcuiva i se cuvenea aceasta, mai mult decat Maicii Sale? Trebuia ca acest suflet preasfant sa fie dezlegat de acest preasfant trap. Ea a fost dezlegata de el i s-a unit cu cel al Fiului Ei, lumina a doua a Luminii celei dintai. Iar trupul, ramas pentru un scurt rastimp pe pamant pleca i el, caci trebuia ca i el si treaca prin toate cele prin care trecuse Mantuitorul i sa straluceasca in fata mortilor a viilor, ca firea omeneasca s5 fi fost sfintita in mijlocul tuturor i sa-i ia locul care i se cuvenea. Ea a cunoscut, aadar pentru putin timp mormantul; iar cerul moteni acest pamant nou, acest trap duhovnicesc, aceasta comoara a vietii noastre, mai vrednica de cinstire decat Ingerii, mai sfanta decat toti Arhanghelii. Ea a daruit tronul sau imparatului, Raiul Pomului vietii, astral Luminii, roadapomului, ?i Fiului o Maica vrednica de intregul neam.

Slava Maicii lui Dumnezeu, Ceea ce este mai presus de orice slava
C E CUVANT AR FI DE-AJUNS pentru a canta virtutea ta, o, Preafericita, darurile pe care Mantuitorul ti le-a dat, i cele pe care tu le-ai daruit oamenilor? Nimeni n-ar fi putut face aceasta, macar de-ar fi vorbit limba ingerilor i a oamenilor, cum a zis Sfantul Apostol Pavel (1 Corinteni 13, 1). Mi se pare ca pentru a intelege i pentru a vesti bunatafile Tale cum.se cuvine, trebuie sa luam parte la fericirea gatita dreptilor. Caci ceea ce ochiul n-a vazut-o, urechea n-a auzit-o, nici lumea nupoate s-o cuprinda, dupa loan Teologul (1 Corinteni 2, 9; loan 21, 25). Minunile tale sunt doar ale acelui loc unde se afla cerul nou i pamantul nou, i acest Soare al dreptatii, inaintea i in urma Caruia nu este nici un fel de intuneric, iar Vestitorul bunatatilor tale este Mantuitorul

Treiomilii

89

insui, in bataile din palme ale ingerilor. Doar acolo afli tu o vrednica proslavire oamenilor nu le-a fost dat sa ajunga pana acolo: noi nu putem decat sa atingem in treac&t slava ta, in masura in care tu sfinteti i limba, i sufletul nostru. Caci doar o cuvantare i o chemare pot inalta sufletul, pot face mintea noastra mai buna i sa ne prefaca pe noi din trupeti, duhovniceti i din pangariti, sfinti. Dar tu eti tot binele pe care-1 cunoatem in aceasta viata i pe care il puteam cunoa?te dupa plecarea noastra din cele de jos. Tu insati eti cea care ai inceput pentru ceilalti i fericirea i sfintenia. Tu eti mantuirea oamenilor i lumina lumii, calea i poarta catre Mantuitorul, viata i toate aceste numiri pe care ti le putem da negreit, i cu care Domnul a binevoit s5 fie numit, pentru mantuirea mea. El a fost pricina, tu ai fost impreuna-pricinuitoare cu El a sfinteniei pentru mine, i a tuturor celor prin care m-am bucurat de Mantuitorul prin tine, i de propriile tale daruri; sangele tau e eel care cur5tete lumea; din tine a ieit acest Trup, in care eu am fost sfinfit, in care am primit Noul Legamant, in care se gasete toata nadejdea de mantuire; pantecele tau este imparatia lui Dumnezeu. O, tu care eti mai presus decat toata lauda i decat orice nume cu care te-am putea chema, primete aceasta cantare de slava i nu trece cu vederea dorirea noastra; da-ne noua sa putem intelege mai bine i sa cantam mai cu pricepere bunatatile tale i acum, in viata aceasta, i mai apoi, in viata cea venica. Amin!