Sunteți pe pagina 1din 60

SCOALA POSTLICEALA SANITARA SFANTUL VASILE

CEL MARE PLOIESTI

LUCRARE DE DIPLOMA

COORDONATOR:
FARM. DUMITRESCU ALEXANDRU

ABSOLVENT:
SANDU TATIANA

PROMOTIA 2006

CUPRINS
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE

CAPITOLUL 2
VITAMINE HIDROSOLUBILE GENERALITATI

CAPITOLUL 3
DESCRIEREA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE
VITAMINA B1
VITAMINA B2
VITAMINA B6
VITAMINA B12
VITAMINA PP (B4)
ACID FOLIC
ACIDUL PANTOTENIC
BIOTINA
ACIDUL PARAAMINOBENZOIC
VITAMINE P
COLINA
MEZOINOZITOL
ACIZI LIPOICI
VITAMINA t
VITAMINA C
CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
Vitaminele sunt substante organice esentiale pentru desfasurarea
normala a functiilor metabolice ale organismului. Ele sunt necesare in
cantitati mici si actioneaza ca biocatalizatori, impreuna cu enzimele si
hormonii.
Sunt elemente nutritive, asa cum sunt si proteinele, glucidele,
grasimile, mineralele si apa. Toate aceste substante sunt necesare producerii
de energie, dezvoltarii celulare, functionarii organelor.
Ele patrund in organism prin alimentatie si sunt utilizate la incheierea
procesului de digestie. La un om sursa necesara de vitamine este
reprezentata de aportul alimentar si sinteza efectuata de flora bacteriana
intestinala.
Structura chimica a vitaminelor este foarte diferita. Ele se pot
clasifica, in functie de solubilitate, in solubile in apa (hidrosolubile) si
solubile in grasimi (liposolubile). Vitaminele liposolubile pot fi stocate in
organism. Este vorba de vitaminele A, D, E, F, K, iar cele hidrosolubile
trebuie aduse in organism. Ele sunt beta carotenul si complexul B si
vitamina C.
Alimentatia echilibrata asigura necesarul de vitamine. Starile de
hipovitaminoza pot avea drept cauza fie un necesar crescut (sarcina, lactatie,
perioade de crestere, infectii, fie un aport scazut printr-o dieta
necorespunzatoare, absorbtiei insuficiente in diferite afectiuni digestive sau
datorita interactiunii cu alte medicamente sau o productie deficitara in cazul
distrugerii florei intestinale.
Vitaminele se utilizeaza preventiv sau curativ in hipovitaminoze. In
unele cazuri se folosesc in doze mai mari decat necesarul normal, doze care
au efecte farmacologice diferite de efectele vitaminice, apar de asemenea
dereglari metabolice, iar in cazuri grave apar intoxicatiile.
Hipervitaminozele in fazele incipiente sunt reversibile. Exista
persoane care manifesta intoleranta fata de unele vitamine (vitamina B 1), iar
administrarea acestora la gravide pot determina efecte teratogene cu aparitia
de malformatii la copii.

ROLUL BIOCHIMIC AL VITAMINELOR

Vitaminele au un rol multiplu si complex, fiind factori alimentari


esentiali, absolut necesari tuturor organismelor.
Ele se mai numesc si factori coenzimatici, deoarece un numar
insemnat de vitamine (in mod deosebit cele din complexul B) indeplinesc
rolul de coenzime, iar altele sunt activatori enzimatici, justificandu-se si in
acest fel incadrarea vitaminelor intre catalizatorii biologici.
Astfel, vitamina B2 este coenzima flavinenzimelor, vitamina B1 este
coenzima decarboxilazelor, vitamina B6 prin fosforilare formeaza coenzima
transaminazelor, vitamina PP formeaza partea activa a coenzimelor NAD si
NADP, acidul pantotenic intra in constitutia coenzimei A, indispensabila
metabolizarii acizilor grasi, biotina formeaza coenzima carboxilazelor,
vitamina C, pe langa numeroasele roluri si functii biochimice ce le are in
organism, determina si activarea esterazelor.
Este necesar sa se cunoasca interactiunile dintre diferite vitamine si
hormoni, vitamine si medicamente, care se realizeaza prin efecte sinergice,
de potentare a activitatii lor sau de scadere a efectului unor vitamine,
hormoni si medicamente.
Vitamina C stimuleaza absorbtia fierului, iar vitamina E mareste
stabilitatea acizilor grasi esentiali. Un continut mare de vitamina A si
vitamina E inhiba absorbtia vitaminei K si declanseaza aparitia
hemoragiilor.
Antibioticele cu spectru larg reduc sau distrug flora intestinala
afectand grav biosinteza vitaminei K si a unor vitamine din complexul B.
Din punct de vedere chimic, vitaminele sunt substante
micromoleculare foarte herogene sub aspectul structurii moleculare. Unele
vitamine contin grupari hidroxilice (A1), chinonice (K), nuclee heterociclice
(E), mono si biciclice (Biotina), lactone (C), amide (PP), esteri (Acidul
Pantotenic) etc.
Vitaminele, in special cele din grupa B, se caracterizeaza printr-o
mare specificitate structurala. Daca se produc unele mici modificari in
structura lor moleculara, compusii care se obtin nu prezinta activitate
vitaminica si pot chiar bloca activitatea vitaminelor.
Acesti compusi care au o structura moleculara similara vitaminelor se
numesc antivitamine sau vitamine antagoniste.

CLASIFICARE SI NOMENCLATURA

Denumirea de vitamine (amine vitale) data de Funk acestei grupe de


substante se mentine si in prezent, desi unele vitamine nu au in molecula lor
azot.
Ea reflecta importanta insemnata ce o au aceste principii alimentare
pentru buna functionare a organismului uman.
Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dupa trei criterii:
- dupa nomenclatura veche (alfabetica);
- dupa rolul fiziologic si terapeutic;
- dupa structura chimica.
Dupa nomenclatura veche sau alfabetica
Vitaminele continua sa se denumeasca si in prezent cu ajutorul
literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F, K). In cadrul aceleiasi
clase, vitaminele noi descoperite prin utilizarea unor metode si tehnici
moderne de cercetare se denumesc cu ajutorul indicilor. De exemplu,
vitaminele A1, A2, A3,; D2 D6; B1 B15; K1 K7 etc. La unele vitamine se
formeaza subgrupe in cadrul aceluiasi indice numeric, notate alfabetic cu
litere mici, spre exemplu vitaminele B12a, B12b, B12c.
Dupa rolul fiziologic si terapeutic
Dupa rolul fiziologic si terapeutic pe care il indeplinesc in organism,
vitaminele se denumesc astfel:
- vitamina A (vitamina antixeroftalmica)
- vitamina K (vitamina antihemoragica)
- vitamina B1 (vitamina antiberiberi)
- vitamina D (vitamina antirahitica)
- vitamina E (vitamina antisterilitatii)
- vitamina C (vitamina antiscirbutica)
- vitaminele PP (vitamina antipelagroasa)
Dupa structura chimica
Vitaminele se denumesc:
- vitamina B1 (tiamina)
- vitamina B2 (riblofavina)
- vitamina B6 (piridoxina)
- vitamina C (acid ascorbic)
- vitamina H (acid paraaminobenzoic)
- vitamina E (tocoferol)

- vitamina B3 (acid pantotenic)


- vitamina A (retinol)
Clasificarea vitaminelor se poate realiza de asemenea dupa mai multe
criterii (structura chimica, rol fiziologic, solubilitate, spectre de absorbtie,
grupari functionale).
Dintre toate aceste criterii, cel mai cuprinzator si mai practic s-a
dovedit a fi criteriul solubilitatii.
Dupa solubilitatea vitaminelor in solnventi organici si in apa, acestea
se clasifica in doua grupe mari: vitamine hidrosolubile si vitamine
liposolubile.
Din grupa vitaminelor liposolubile, care se dizolva in solventi organici
si nu se dizolva in apa fac parte vitaminele A, D, E, F, K, iar din grupa
vitaminelor hidrosolubile, care se dizolva in apa si nu se dizolva in solventi
organici, fac parte complexul de vitamine B (vitaminele B 1, B2, B6, B12, PP,
acidul pantotenic, biotina, acizii folici si folinici), vitamina C, vitaminele P.

CAPITOLUL 2
VITAMINE HIDROSOLUBILE GENERALITATI
Sunt substante biologic active foarte diferite sub aspect structural. Ele
au proprietatea fizica comuna de a fi solubile in apa si insolubile in solventi
organici.
Din aceasta grupa fac parte Complexul vitaminic B si vitamina C,
vitaminele P.
Vitaminele B se gasesc in general impreuna in aceleasi produse
vegetale, iar deficienta vitaminica B nu este in cele mai multe cazuri
vindecata de o singura vitamina, ci de mai multe vitamine B, care au actiune
sinergica, fapt pentru care poarta numele de Complexul vitaminic B -toate
vitaminele B necesare inmultirii si functionarii normale a celulelor.
Din grupa sau complexul vitaminic B fac parte vitaminele B 1, B2, B6,
B12, biotina, vitaminele PP, acizii folici, acidul pantotenic, acidul
paraaminobenzoic, Vitamine P, vitamina C.
Dupa rolul si activitatea lor biologica, vitaminele din complexul B se
pot clasifica in:
- vitamine de crestere B1, B2
- vitamine dermatrope PP
- factori de crestere a microorganismelor biotina B8
- antianemice B12 acizii folici si folinici
Activitatea biochimica a acestor vitamine se datoreaza in principal
indeplinirii rolului de coenzime, care perticipa la infaptuirea unor procese
biologice fundamentale pentru viata organismelor (respiratie, biosinteza,
metabolism, energetic, inmagazinarea si transmiterea informatiei genetice
etc.
Vitaminele care indeplinesc rolul de coenzime sunt: B 1, B2, B6, B12,
PP, biotina pantotenat lipoat, acizi folici.
Vitaminele din complexul B sunt biosintetizate de plante si de unele
microorganisme. Omul si animalele isi procura vitaminele B din hrana si
prin microflora din tesutul digestiv, fapt ce confirma dependenta accentuata
a organismelor animale fata de mediul inconjurator.
Un continut mare de vitamina B se gasesc in drojdii, boabele
cerealelor si ale plantelor leguminoase, in diferite fructe si legume, ciuperci,
polen si ficat.
Vitaminele din complexul B nu se depoziteaza in cantitati mari in
diferite organe si tesuturi, cu exceptia B12 care se depoziteaza in ficat.

Restul vitaminelor B se mentin in circulatia sanguina la un continut


necesar functiilor biologice pe care le indeplinesc, excesele fiind eliminate
prin urina.
Necesitatile in vitamine B cresc in cazuri de infectii, consum sporit de
glucide, stari de stres, sarcina, alaptare etc.
Vitaminele hidrosolubile se deosebesc de cele liposolubile sub mai
multe aspecte.
Excesul de vitamine hidrosolubile din celulele si lichidele biologice
este usor de excretat prin urina, astfel incat cazurile de toxicitate sunt rare in
comparatie cu vitaminele liposolubile.
Deoarece vitaminele au rol central in metabolismul energetic, in
starile carentiale este afectata cresterea organismelor, cu dereglari ale
sistemului nervos, muscular, cardiovascular, endocrin etc., afectand buna
functionare a unor organe (ficat, rinichi, tub digestiv, piele, glande endocrine
etc.).
Unele vitamine din complexul B nu au eficienta maxima daca se
administreaza singure in diferite tratamente, ci numai asociate cu alte
vitamine cu actiune sinergica.
Lipsa din hrana a vitaminelor din complexul B se manifesta in moduri
diferite, predominand stari de insomnie, nervozitate, depresie nervoasa,
albirea si caderea parului, tulburari cutanate, digestie, constipatie si anemii.
In majoritatea tratamentelor profilactice si curative pentru prevenirea
si vindecarea bolilor carentiale, este mai important sa se administreze
bolnavilor o hrana naturala bogata in cruditati, in fructe si legume, cu un
continut ridicat si variat in vitamine, decat sa se administreze o singura
vitamina sintetica care se administreaza nepotrivit, poate sa determine un
dezechilibru vitaminic si hormonal.

CAPITOLUL 3
DESCRIEREA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE
VITAMINA B1
Se mai numeste tiamina deoarece contine sulf si azot aminic in
molecula sa, intrucat previne si vindeca polinevrita aviara vitamina
antiberiberi pentru ca vindeca boala beri-beri.
Vitamina B1 are un rol important in metabolismul intermediar, in
procesle de crestere si dezvoltare, in procesele de biosinteza si catabolism, in
prevenirea si tratarea unor afectiuni digestive, hepatice, ale sistemului
nervos, endocrin, muscular, fiind totodata un factor de crestere pentru
numeroase microorganisme.
Se gaseste in cantitate mai mare in coaja boabelor de cereale, drojdia
de bere, arahide, fructe, legume, nuci etc.
Structura moleculara
Vitamina B1 are formula generala C12H17ON4S, iar formula structurala:
6
1N

CH2

CH3

+
3 N

A
2
H2C

N
3

NH2

S
1

CH2-CH2-OH

Proprietati fizice
Vitamina B1 pura se prezinta sub forma de pulbere alba sau de cristale
auriculare, incolore, care cristalizeaza cu o molecula de apa.
Vitamina B1 cristalizata in sistem monochimic, are punctul de topire
la 221 oC, iar in solutie prezinta un punct izoelectric la pH 9,2.
Este sensibila la actiunea luminii ultraviolete. Rezistenta la caldura
este mult influentata de conditiile mediului in care se afla.

Vitamina B1 este solubila in acetona si cloroform. Solubilitatea creste


in mediul bazic. Tiamina are un miros caracteristic pe care il imprima
drojdiei de bere.
Surse
Vitamina B1 are o larga raspandire in natura, fiind prezenta in toate
organismele vegetale si animale.
Se gaseste in toate alimentele de origine vegetala si animala, dar
continutul sau este foarte diferit de la un produs la altul. Printre sursele
naturale bogate in vitamina B1 mentionam: drojdia de bere, semintele
cerealelor nedecorticate (orez, grau, porumb, ovaz), ficatul, inima, rinichii,
muschiul de porc.
Fructele, produsele lactate si pestele sunt sarace in vitamina B 1. Flora
intestinala sintetizeaza vitamina B1, dar in cantitati insuficiente fata de
nevoile organismului, cand lipseste aportul exogen.
Absorbtia si metabolismul vitaminei B1
Retinerea maxima a vitaminei B1 are loc la nivelul intestinului subtire.
Pentru absorbtia ei, acidul clorhidric al secretiei gastrice constituie un factor
esential.
In absenta lui, tiamina este distrusa de bila, de sucul pancreatic si de
substante alcaline. Dupa absorbtie, vitamina B1 este transportata la tesuturi
de plasma sub forma libera sau combinata. La nivelul ficatului si al
rinichiului, tiamina sufera un proces de fosforizare, transformandu-se in
cocarboxilaza, forma sub care se depoziteaza.
Prin cuplare cu proteine specifice si in prezenta ionilor de mangan
alcatuieste enzime ce participa la metabolismul glucidelor. In fluidele
extracelulare, vitamina B1 se afla in stare libera, iar in celule sub forma de
ester. Tinand seama de marimea aportului, corpul omului contine 30-100 mg
de vitamina B1, organele cele mai bogate fiind inima, creierul si ficatul. Cea
mai mare cantitate se gaseste in muschi, aproximativ jumatate din depozitele
organismului.
Surplusul de tiamina este eliminat pe cale renala.
Rolul fiziologic
S-a stabilit ca vitamina B1 este necesara bunei functionari a sistemului
nervos central mai ales a celui periferic. Ea joaca un rol insemnat in
mecanismul umoral al excitatiei nervoase impreuna cu acetilcolina.
Are un rol nutritiv al miocardului, motiv pentru care se numeste
vitamina inimii.

Tiamina contribuie la functionarea normala a aparatului digestiv, prin


mentinerea tonusului musculaturii si a peristaltismului acesteia. De
asemenea, participa la sinteza proteinelor si este necesara dezvoltarii
intestinale. Are o actiune indirecta importanta si asupra functiilor glandelor
endocrine (hipofiza, suprarenalele si tiroida), care sunt in raport dependent
de sistemul nervos vegetativ. Cum rolul sistemului nervos vegetativ asupra
metabolismului apei, al glucidelor, al lipidelor si al proteinelor este strans
legat de glandele endocrine, vitamina B1 le influenteaza si pe acestea.
Vitamina B1 are o actiune antagonista vitaminei A si de protejare a
vitaminei C.
Ea favorizeaza depunerea de glicogen in ficat, fiind in corelatie cu
insulina.
Ridicarea cantitatii de vitamina B1 este recomandata si in unele stari
patologice ale sistemului nervos ca: nevrite si polinevrite, tulburari ale
metabolismului glucidic, protidic si hidric.
Hipovitaminoza B1
Se intalneste extrem de rar la persoanele cu o alimentatie echilibrata,
datorita numeroaselor surse de tiamina din hrana, precum cea furnizata prin
activitatea florei intestinale endofite. In cazul unui dezechilibru alimentar
poate surveni o policarenta vitaminica, dominata de o avitaminoza B1.
Ea se manifesta prin tulburari nervoase, pierderea poftei de mancare,
oboseala, dureri de cap, palpitatii, tulburari de memorie, iar in cazuri grave
apar polinevrite, nevralgii si convulsii.
Hipervitaminoza B1
La om si la animale apare in cazul unor conditii speciale in afectiuni
de absorbtie si metabolizarea vitaminei B1.
Interrelatii cu alte vitamine si hormoni
Vitamina B1 manifesta o actiune de protejare a vitaminei C, prin
actiunea sa asupra agentilor oxidanti. Excesul de vitamina PP si acizi folici
inhiba efectul vitaminei B1 in vindecarea polinevritei aviare. Antibioticele si
sulfamidele, aplicate parenteral, trebuie insotite de o hrana bogata in tiamina
si de substanta care stimuleaza refacerea florei intestinale endifite. Dintre
minerale Mg, Fe, Zn, Mn stimuleaza activitatea tiaminei.
Intrebuintari farmaceutice

Se administreaza in afectiuni cardiovasculare de origine carentiala


(insuficienta cardiaca, miocardite, alcoolicilor, diabeticilor), afectiuni
hepatice ale cailor biliare, ca auxiliar in toate formele de reumatism acut sau
cronic. Vitamina B1 nu e toxica, se observa uneori fenomenul de intoleranta
in unele cazuri de hipersensibilitate, care se manifesta prin greata, varsaturi,
ameteli, tehicardie, care dispar prin reducerea dozelor sau suspendarea
folosirii ei. In farmacii se gaseste sub forma de solutie injectabila si
comprimate ex: cutie cu 40 cmp de 10 mg, fiole de 1 ml cu 10 si cu 25 mg,
de 2 ml cu 100 mg. Mod de administrare dupa posologie: adulti 30-100
mg/zi, oral sau i.m., copii 5-20 mg/zi.

Sicovit B1 100 mg / 2 ml solutie injectabila


FORMA FARMACEUTICA
Solutie injectabila
COMPOZITIA
O fiola contine: clorhidrat de tiazina....................................100 mg
clorhidrat de L-cisteina
hidrogenocarbonat de sodiu
apa distilata pentru preparate injectabile pana la 2 ml
INDICATII TERAPEUTICE
* Boala beri-beri
- forma scuta: insuficienta cardiaca, edeme
* Alcoolism
- sindrom Wernicke Korsakoff (demielinizarea sistemului nervos
central)
Experimental:
- encefalomielopatia necrozanta subacuta
- deficitul de piruvat carboxilaza
- hiperalaninemia
CONTRAINDICATII
Sensibilitate cunoscuta la tiamina (extrem de rara) sau la excipienti.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Doze mai mari de 300 mg / zi se vor administra in deficitul sever de tiamina.
In sindromul W-K se va incepe cu o doza de 500 mg i.v., asociata cu alte
vitamine repetata la 8 ore, timp de 2 zile, daca simptomele persista, urmate
de 2 doze orale de 100 mg / zi sau, daca pacientul nu poate inghiti, 250 mg /
zi i.v., pana cand pacientul poate primi oral tiamina.
REACTII ADVERSE
Hipotensiune arteriala tranzitorie.
Reactii de hipersensibilitate, incluzand anafilaxia, pana la socul anafilactic.
Efecte dermatologice: prurit, urticarie, transpiratie, sezatie de caldura.
Efecte asupra SNC: slabiciune musculara, neliniste psihomotorie.
Alte efecte adverse: greata, senzatie de strangulare.
In cazurile mai severe: hemoragie intradigestiva, edemul intrapulmonar.
In administrarea intramusculara: induratie.

NEUROMULTIVIT
Vitamina B1 100 mg, vitamina B6 200 mg, vitamina B12 0,24 mg.
Comprimate filmate.

VITAMINA B2
Numele oficial actual al vitaminei B2 este de riboflavina. Are un rol
important in reactiile de oxidoreducere in procesele de crestere si dezvoltare,
fiind prevazuta in stare libera sau sub forma de compusi in toate celulele
organismelor vegetale si animale.
A fost descoperita in lapte se denumita lactoflavina, iar ulterior s-a
constatat ca are in constitutia sa o molecula de riboza si coloratie galbenverzuie, ceea ce a facut sa fie numita riboflavina.
Structura moleculara
Vitamina B2 are formula elementara C17H20N4O6, iar sub aspect
structural este formata dintr-un nucleu izoaloxazinic si ribitol (6,7 dimetil-9(D-1-ribitil)-izoaloxazina) de la care provine numele de riboflavina.
CH2OH
|
OH C H

OH C H

(5)
(4)
(3)

OH C H

CH2

C
N
// 8 \ / 9 \ //
H3C C7 C
C

H3C C6 C
C
\\ 5 / \ 10 // \
C
N

(2)
(1)
N
| \
2C = O

3NH
4 /
C

Proprietati fizice
Riboflavina este o substanta solida, cristalina, de culoare galbena sau
galben-portocalie, cu gust amar, optic activa, cu unghiul de rotatie (-)70o.

Prezinta trei forme polimorfe cristaline, cu puncte de topire diferite,


cuprinse intre 280 oC si 290 oC, cu descompunere. La 240 oC incepe sa se
inegreasca.
Riboflavina cristalina sun forma aciculara (ace fine) are punct de
topire 290 oC, iar cea cristalina sub forma de placute (lamele) se topeste la
280 oC.
In mediul acid riboflavina prezinta o activitate optica levagira mult
mai intensa decat in mediu neutru sau bazic. Culoarea galbena e determinata
de nucleul izoaloxazini, iar in solutie prezinta fluorescenta verzuie, care este
maxima in mediu de piridina.
Este usor solubila in solutii alcaline, piridina, acid acetic, alcool
amilic, fenol si practic insolubila in cloroform, benzen, acetona, etanol. In
apa este putin solubila.
Surse
Riboflavina este foarte raspandita in regnul vegetal si animal.
Produsele de origine vegetala bogate in vitamina sunt legumele verzi
(spanac, laptuci, mazare si fasole verde, ardei gras, rosii, conopida), nuci,
caise si prune uscate, struguri, vin rosu etc. Cea mai mare cantitate de
vitamina B2 se gaseste in drojdia de bere (6 mg de vitamina la 100 g de
produs).
Sursele principale de origine animala bogate in vitamina B 2 sunt:
ficatul, rinichiul, inima, splina, creierul, carnea de peste, icrele, albusul de
ou, branza, laptele etc.
In cantitati reduse vitamina B2 este sintetizata si de flora intestinala.
Absorbtia si metabolismul vitaminei B2
Retinerea vitaminei B2 are loc la nivelul mucoasei intestinului subtire
atat in stare libera, cat si sub forma de ester monofosforic.
Folosirea riboflavinei se realizeaza la nivelul mucoasei intestinale, sub
actiunea unei flavokinaze, ca donator de grupari fosfat. Dupa absorbtie,
riboflavina si flavinadeninmononucleoida (FMN) sunt transportate cu
ajutorul unor albumine serice la ficat, unde are loc formarea FAD-ului
(flavinadenindinudeotidei), o alta coenzima importanta in procesele de
oxidoreducere.
Ficatul, care este principalul organ de depozit, contine aproximativ o
treime din totalul compusilor riboflavinici in organism.
O cantitate mare de riboflavina in stare libera se gaseste in retina, a
carei functie inca nu se cunoaste pe deplin.
Eliminarea vitaminei B2 se face pe cale renala si pe cale digestiva.
Cantitati mici de vitamina se indeparteaza prin transpiratie.

Rolul fiziologic al vitaminei B2


Vitamina B2 este unul din constituentii celulari esentiali care
actioneaza sub forma de combinatie proteica in fenomenele de respiratie
celulara si intervine in procesele de dehidrogenare. Riboflavina este un
factor important al cresterii, fiind o componenta principala a unor enzime cu
rol fundamental in functionarea organismului.
Vitamina B2 in combinatie cu acidul fosforic si o proteina, formeaza
fermentul galben Warburg, care functioneaza in oxidoreducerile celulare,
unde participa in special la metabolismul glucidelor si sensibilizeaza
organismul la actiunea insulinei, fiind hipoglicemianta si sinergica cu
vitamina B1.
Sub forma pura, neesterificata, riboflavina joaca un rol important in
mecanismul vederii alaturi de vitamina A. Vitamina B2 este necesara
mentinerii bunei functionari a epidermului, epiteliului digestiv, a celui
respirator.
In metabolismul proteinelor, vitamina B2 are un rol important, mai
ales in sinteza hemoglobinei.
Hipovitaminoze
Atat la om cat si la animale, starile de hipovitaminoze B 2 apar foarte
rar intrucat aportul alimentar si activitatea florei intestinale asigura necesarul
de vitamina B2.
Datorita unor afectiuni digestive, gastrice, hepatice, care micsoreaza
absorbtia riboflavinei la nivelul intestinului subtire in cazuri de alterare a
florei intestinale, consum mare de antibiotice si sulfamide cu spectru larg, se
pot semnala stari de hipoavitaminoza si chiar de avitaminoza cu consecinte
grave asupra sanatatii organismelor.
Lipsa vitaminica provoaca aparitia unor tulburari specifice si
nespecifice.
Simptomele specifice sunt: paloarea mucoasei buzelor, urmata de
fisurare si macerare, limba uscata, rosie, dureroasa in timpul masticatiei.
Secretia seboreica creste, fiind urmata de dermite. Parul devine uscat,
unghiile friabile, indoite etc.
Organele de simt sufera si ele: scade activitatea vizuala si auditiva, cu
diminuarea campului vizual si dificultati de vedere la lumina slaba.
Tulburarile digestive se manifesta prin inapetenta si eliminarea de
fecale bogate in grasimi nedigerate.
Tulburarile generale nespecifice intereseaza metabolismul glucidelor,
lipidelor si metabolismul celular, vitamina B2 intrand in alcatuirea
fermentului galben Warburg.

La sugar provoaca oprirea cresterii. Hipovitaminoza B2 declanseaza si


aparitia unor tulburari psihice, manifestate printr-o emotivitate crescuta,
scaderea tonusului muscular, tremuraturi, ameteli. Scaderea coenzimelor
flavinice poate genera diferite forme de anemie, uneori destul de grave,
reducerea rezistentei organismului fata de unele substante toxice (metale
grele). Forme pure de carenta vitaminica B 2 se intalnesc rar la om,
ariboflavinoza fiind insotita de pluricarente de alte vitamine din grupul B.
Profilaxia avitaminozei B2 se face printr-o ratie alimentara care sa aiba
si produse ce contin aceasta vitamina in raport cu necesitatile fiziologice si
patologice ale organismului, precum si prin tratarea afectiunilor care produc
sau exagereaza manifestarile morbide ale lipsei.
Hipervitaminoze
Apar rar la om si animale in mod natural. Vitamina B 2 nu prezinta
efecte toxice.
Interrelatii vitaminice si hormonale
Vitamina C are o actiune sinergica cu vitamina B 2 in unele procese
metabolice.
Vitamina C diminueaza simptomele care apar in stari carentiale de
riboflavina si stimuleaza cresterea puilor in stari de hipovitaminoza B 2.
Actiunea sinergica se manifesta intre riboflavina si vitamina PP.
In stari de hipovitaminoza B2 cresc necesitatile pentru vitamina PP si
invers. Dozele mari de B1 determina o excretie accentuata riboflavinei prin
urina. Vitamina B2 participa alaturi de vitamina A in procesul vederii.
Hormonii steroizi in special cu corticosuprarenali stimuleaza fosforilarea
riboflavinei.
In metabolismul glucidic riboflavina are actiune sinergica cu insulina.
Indicatii terapeutice si preparate farmaceutice
Riboflavina se gaseste in farmacii sub forma de fiole care contin 1-2
mg de vitamina B2 /fiola.
Se gaseste de asemenea in tablete drajeuri capsule, in doze variabile
de 2-5 mg.
Se administreaza frecvent in amestec cu alte vitamine sub forma de
polivitamine sau complexul B. Tratamentele cu riboflavina se fac in
afectiuni dermice cum sunt: dermatitele seboreice, eczemele infantile, prurit
etc., iar la nivelul gurii, stomatite.
In afectiunile oculare se trateaza fotofobia, hemeralopia,
conjunctivitele, hemoragiile retiniene.

Se trateaza de asemenea tulburarile digestive


insuficiente hepatice, afectiuni alergice, astm bronsic.

(enterocolite,

RIBOFLAVINA solutie injectabila


COMPOZITIE
Riboflavin 5 fosfat de sodiu......................................................0,014 g
Acid citric...................................................................................0,002 g
Apa distilata pentru preparate injectabile pana la......................2 ml
INDICATII TERAPEUTICE
- tulburari de crestere
- hemeralopie
- keratina
- conjunctivite
- stomatita angulara
- cheiloze
- glosite
- seboree
- acnee, rozacee
- crampe musculare
- migrene
- hipogalactice
POSOLOGIE SI MOD DE ADMINISTRARE
Doza zilnica profilactica la adulti este de 0,002-0,010 g/zi, iar cea
terapeutica de 0,010-0,015 g/zi.
La copii sub 2 ani se administreaza 0,0005-0,0025 g/zi, iar la copii intre
2 si 15 ani 0,0025-1,010 g/zi.
Preparatul se injecteaza i.m. profund.

VITAMINA B6
Vitamina B6, denumita si piridoxina sau adermina, este un factor de
nutritie cu actiune vitaminica, care are o serie de functii importante in unele
procese metabolice.
Numele de piridoxina provine de la structura sa moleculara deoarece
este un alcool cu nucleu piridinic.
In grupul vitaminelor B6 exista trei substante cu acelasi efect:
piridoxina, piridoxal, piridoxamina. Cei doi derivati piridoxalul si
piridoxamina sunt naturali, iar piridoxina poate fi sintetica.
Vitamina B6 actioneaza predominant asupra sistemului nervos si a
celui muscular asigurand buna functionare a acestora.
Inima, creierul, ficatul, rinichii, pielea, functioneaza normal numai in
cantitati suficiente de B6 pentru organism.
Structura moleculara
Piridoxina este un derivat de piridina substituit la C-2 cu o grupare
metil, la C-3 cu o grupare hidroxil, iar la C-4 si C-5 cu cate o grupare
hidroxil metil.
Are formula moleculara C8H11O3N.
Sub aspectul structurii chimice piridoxina este:
2-metil-3-hidroxi-4;
5-dihidroximetil-piridina

CH2OH
CH2OH
|
C
// 4 \
HO C3 5C CH2OH

H3C C2 6CH
\\ I /
N
PIRIDOXINA

CH

C
// \
HO C

H3C C
\\

CH
/
N

CH2NH2

C
// \
HO C
C CH2OH

H3 C C
CH
\\
/
N
PIRIDOXAMINA

PIRIDOXAL

Proprietati fizice
Piridoxina in stare libera se prezinta sub forma de pulbere cristalina
incolora cu gust usor amar si punct de topire 160 oC.
In mediu acid se comporta ca un fenol.
In mediu bazic formeaza un anion fenolat cu N tertiar, iar in mediu
neutru se prezinta ca un amfion.
Piridoxina este optic inactiva, iar cu clorura ferica formeaza un
compus de culoare galben-rosie.
Da o coloratie rosie prin incalzirea sa cu cloroform si etilat de
sodiu.
Clorhidratul de piridoxina se prezinta usor sub forma de cristale
incolore sau de pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust acru, cu punct de
topire in jur de 207 oC, cu descompunere usoara.
Este usor solubil in apa, iar solutia are caracter acid. Este greu
solubil in alcool si acetona si insolubil in benzen si cloroform.

Clorhidratul de piridoxal formeaza cristale rombice, cu punct de


topire la 165 oC, usor solubil in apa dar greu solubil in alcool. Piridoxamina
este tot solida, cristalina, incolora cu punct de topire 193 oC. Clorhidratul de
piridoxina cristalina sub forma de placute hidroscopice, usor solubil in apa,
greu solubila in alcool cu punct de topire 227 oC. Toate formele vitaminei B6
sunt sensibile la lumina.
Surse
Vitamina B6 se gaseste in ambele regnuri, animal si vegetal, sub
forma libera, in combinatie cu fosfat sau cu proteine si fosfat.
Izvoarele de origine animala sunt: ficatul, rinichiul, inima, splina,
creierul, pancreasul si laptele.
Alimentatia de origine vegetala in care se gaseste piridoxina sunt:
graul, porumbul, taratele acestora, spanac, sfecla, varza si unele fructe
(struguri, mere, portocale, coacaze si prune). Drojdia de bere o contine in
cantitati importante.
Vitamina B6 poate fi sintetizata si de flora intestinala. Se gaseste in
aproape toate tesuturile si organele la om. In cantitate mare se gaseste in
ficat, care reprezinta pricipalul organ de depozit.
Absorbtia si metabolismul vitaminei B6
Vitamina B6, prin aport alimentar sau sintetizata de flora bacteriana,
se incorporeaza rapid, daca se gaseste sub forma libera, la nivelul
intestinului.
Vitamina B6 combinata cu proteine va suferi in prealabil o hidroliza
in stomac si partial in intestin, iar dupa eliberarea sa in diferite complexe, se
va absorbi prin mucoasa intestinala si va ajunge in sange si in organele de
depozit.
Dupa cateva ore de la absorbtie, piridoxina ajunge in hematii unde
este oxidata piridoxal, iar prin fosforilarea acesteia se formeaza coenzima
piridoxal-fosfat, care trece in palma.
Eliminarea se face in cea mai mare parte pe cale renala prin urina.
Rolul fiziologic al vitaminei B6
Aceasta vitamina are o sarcina importanta deoarece intra in
constitutia unui numar apreciabil de enzime cu functii oxidoreductoare,
intervenind astfel in metabolismul proteinelor, al lipidelor si indirect al
glucidelor. In metabolismul proteic influenteaza mai ales pe cel al

aminoacizilor in cursul proceselor de decarboxilare si transaminare, intrand


in constitutia enzimelor cu rol in aceste procese.
Vitamina B6 catalizeaza decarboxilarea unui mare numar de acizi
aminati: triptofanul, acidul glutamic, histidina; intervine si in formarea
adrenalinei. Vitamina B6 este necesara la sinteza hemoglobinei la
incorporarea fierului in molecula si la formarea globulelor rosii. In reglarea
activitatii nervoase are o atributie importanta. Astfel, la nivelul sinapselor
din sistemul nervos central, prin decarboxilarea acidului glutamic in
prezenta vitaminei se formeaza acidul gama-aminobutiric care diminueaza
intensitatea proceselor de excitatie, favorizand instalarea proceselor de
inhibitie.
Tot la acest nivel se formeaza serotonina prin decarboxilarea
triptofanului.
Indirect vitamina B6 intervine in metabolismul sistemului nervos,
prin influenta pe care o exercita asupra metabolismului lipidelor ce intra in
structura sistemului nervos (citoplasma, membrana celulara).
Vitamina B6 previne si vindeca tulburarile hepatice si musculare.
Hipovitaminoza
La oameni cu hipovitaminoza B6, pe primul plan stau tulburarile
nervoase care se manifesta prin iritabilitate, labilitate, greutate la efort
muscular, furnicaturi, amorteli ale extremitatilor, dureri abdominale. Carenta
de vitamina B6 afecteaza mecanismul imunitatii naturale, capacitatea de
aparare antiinfectioasa scade, in special formarea de anticorpi. Pana in
prezent nu se cunoaste o hipovitaminoza pura ci o polihipovitaminoza, asa
incat multiplele tulburari care apar ca: dermite, eczeme, anemii, nu pot fi
atribuite exclusiv lipsei de vitamina B6.
Hipervitaminoze
Nu s-au semnalat simptome ale hipervitaminozei B6 la om.
Toxicitatea celor trei vitamine este foarte mica.
Indicatii terapeutice
Pentru tratamentele profilactice si curative vitamina B 6 se gaseste in
farmacii subforma de fiole si tablete, de ex.: Sicovit B 6 50 mg / 2 ml solutie
injectabila. Tratarea convulsiilor care apar in stari de avitaminoza devine
eficienta numai prin administrarea unor doze mari de 500 mg / zi de
clorhidrat de piridoxal. La anemie se vor administra doze mari de piridoxina.
Tratamentele cu vitamina B6 se vor face femeilor gravide cu vomitari dese,
datorita dereglarii metabolismului acestei vitamine.

Preparatele ca piridoxina sunt recomandate in boli cardiace de


hipertensiune arteriala, arteroscleroza, dureri musculare, insomnii, epilepsie,
astenie nervoasa.

SICOVIT B6 50 mg / 2 ml
FORMA FARMACEUTICA
Solutie injectabila
COMPOZITIE
O fiola contine: clorhidrat de piridoxina...................................... 50 mg
Excipienti:
apa pentru preparate injectabile
INDICATII
Sicovit B6 este indicat in tratamentul sau profilaxia starilor de
deficit de piridoxina, precum si in urmatoarele situatii patologice:
*afectiuni hematologice:
- anemie aplastica si eritroblastica
- anemie hipocroma rezistenta la tratamentul cu fier
- granulocitopenie de origine toxica sau medicamentoasa
*afectiuni neurologice:
- la nivelul SNC: boli cerebrovasculare de origine arterosclerotica
sau encefalopatii; boala Parkinson
- la nivel periferic: polineuropatie de tip toxic, medicamentos,
cauzata frecvent de izoniazida sau de tip idiopatic sau senil
*afectiuni dermatologice:
- derrmatita seboreica, acnee, dermita de iradiere stadiul I
*alte afectiuni:
- tulburari vasculare periferice functionale sau aterosclerotice
- alcoolism (faza acuta sau sindrom de dependenta)
- varsaturi in cursul sarcinii, in cadrul sindromului premenstrual,
cauzate de contraceptive orale, postanestezice sau
postroentgenterapie
- miopatii, hipertonie musculara
- tulburari metabolice ereditare in metabolismul aminoacizilor
CONTRAINDICATII
Sensibilitate cunoscuta la piridoxina (extrem de rara)

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE


Adulti: 50-250 mg zilnic, timp de 15-20 de zile.
Copii: 20-50 mg/zi, individualizate in functie de varsta si de gravitatea
cazului.

VITAMINA B12
Vitamina B12 este indispensabila pentru viata omului si a
animalelor.
Are o importanta deosebita in ceea ce priveste cresterea,
hematopoeza si functionarea celulei nervoase. Denumirea de
cianocobalamida deriva din structura sa moleculara intrucat contine gruparea
cian (-C=N), un atom de cobalt si grupari amidice.
Se mai numeste si cianocobalamina, antianemica, factor anemic
extrinsec.
Structura moleculara
Vitamina B12 are formula moleculara C68H90N14O14Pco
Proprietati fizice
Vitamina B12 se prezinta sub forma unor cristale auriculare, de
culoare rosu inchis care contin 8-12 % apa de cristalizare, fara punct de
topire bine determinat.
Lumina descompune vitamina B12 aflata in solutie.
Vitamina B12 este incompatibila cu substanta cu reactie puternic
acida sau alcalina, ci agentii oxidanti sau reducatori, cu sarurile unor metale
grele. Este incompatibila cu tiamina, nicotinamida, vitamina C, cisteina,
sulfiti, glucoza, micsoreaza stabilitatea vitaminei B12 in solutii, iar florurile si
ionii de mangan accelereaza descompunerea vitaminei B12 in prezenta
vitaminei C.
Surse
Vitamina B12 se gaseste in cantitati mici in alimente de origine
animala in: ficat, rinichi, splina, muschi, peste, oua, lapte.

Flora intestinala elaboreaza cantitati mari de vitamina B 12, dar nu


pot fi utilizate deoarece la nivelul colonului intrinsec care permite
incorporarea vitaminelor, lupseste.
Absorbtia si metabolismul
Absorbtia vitaminei B12 din alimente si cea produsa de flora
intestinala are loc la nivelul intestinului subtire si necesita prezenta unui
factor intrinsec care este o glicoproteina secretata de mucoasa gastrica.
Cuplarea vitaminei B12 cu factorul intrinsec reprezinta prima etapa
in absorbtia vitaminei. Factorul are rol de protectie asupra vitaminei B12.
Unit cu vitamina B12 formeaza factorul antipernicios sau antianemic
ce trece in sange, care il vehiculeaza la tesuturi, in special la ficat, rinichi,
suprarenale, splina, creier, plamani. Vitamina B12 nu se afla in tesuturi, in
plasma si in ser sub forma libera, ci sub forma legata.
Eliminarea vitaminei se face prin fecale; in stare normala urina nu o
contine.
Rolul fiziologic
Are o actiune anabolica in metabolismul proteinelor si lipidelor, de
unde rezulta rolul important pe care il are in desfasurarea mecanismului de
crestere si inmultire a celulelor.
Vitamina B12 este contraindicata in boli precanceroase sau
canceroase, intrucat stimuleaza cresterea tumorilor. Ciancobalamida
participa la procesele de sinteza a proteinelor anumitor aminoacizi ca si in
utilizarea acestora pentru plasticitatea celulara.
Ea exercita si o actiune de protectie fata de supramarcarea grasa a
ficatului prin rolul pe care il joaca si sinteza colinei. Impreuna cu acidul
folic, vitamina B12 participa la sonteza hemoglobinei.
Maduva osoasa galbena sub influenta vitaminei B12 este inlocuita cu
maduva hematogena.
Hipovitaminoza si avitaminoza B12
Carenta de ciancobalamida poate fi primitiva, prin aport insuficient
sau secundara, din cauza factorului intrinsec Castle care este o enzima sau
cand se produc pierderi, precum si prin inhibarea florei intestinale in urma
administrarii prelungite de antibiotice. Simptomele lipsei sunt digestive
(greturi, diaree) si generale (astenie).
Apar tulburari hematologice (anemie, hipercroma, leucopenie,
neuro- si trombopenie). O carenta severa duce la o anemie Biermer, numita
si anemie pernicioasa. Ea se caracterizeaza prin lipsa de maturizare a

hematiilor datorita insuficientei sintezei factorului antianemic la nivelul


mucoasei gastrice.
Prin tratament cu vitamina B12 se constata o evolutie rapida a
tuturor hematiilor.
Aspecte terapeutice
Preparatele farmaceutice cu vitamina B12 se folosesc pentru
combaterea anemiilor, afectiuni digestive, toxiinfectii, operatii extinse la
stomac si intestin.
In farmacii se gaseste sub forma de comprimate.
Vitamina B12 se gaseste in solutie injectabila in fiole ce contin 10,
15 sau 30 mg.
Sicovit B12
Este indicata in tratamentul si profilaxia deficitului de B 12 care
apare in urmatoarele situatii:
- boli metabolice, gastrectomie, anemia Biermer.
Alte indicatii terapeutice:
- ambliopia tabagica, tulburari metabolice ale aminoacizilor, deficitul de B 12
fara anemie megaloblastica consecutiva sau alterari metabolice aparuta la
batrani, antidot in intoxicare cu cianuri rezultata prin arderile incomplete din
combustiile habituale.
Este contraindicat in:
- hipersensibilitate la B12 sau la excipienti;
- tumori maligne.
Ca reactii adverse da:
- reactii alergice: urticarie, prurit, eczeme, soc anafilactic;
- durere la locul injectiei;
- coloratie in rosu a urinei.

VITAMINA B COMPLEX INCLUDE SI COMBINATII


VITAMINA B COMPLEX
Beviplex
Tiamina 4 g, riboflavina 5 mg, piridoxina 2 mg, ciancobalamina 1 mcg,
pantotenat de Ca 5 mg, nicotinamida 25 mg
Drajeuri
Vitamina B Complex
Vit. B1 5 mg, B2 2 mg, B6 2 mg, nicotinamida 20 mg, pantenol 3 mg
Sirop
VITAMINA B COMPLEX CU VITAMINA C
Polivitamin
Sirop 100 ml continand: tiamina 20 mg, riboflavina 20 mg, piridoxina 10
mg, acid ascorbic 1 g, acid nicotinic 100 mg.
Polivitaminizant
Vit. A 1,55 mg, B1 1,5 mg, B2 1,5 mg, B6 5 mg, B12 0,005 mg, C 60 mg, D2
0,04 mg, E 30 mg, PP 18 mg
Drajeuri
VITAMINA B COMPLEX CU MINERALE
Electovit
Vit. B1 6 mg, B2 6 mg, B6 3 mg, B12 2 mcg, nicotinamida 10 mg, pantotenat
de Ca 10 mg, fosfat de Ca 50 mg
Drajeuri
XOTIC
Multivitamine
Vit. B1 1,5 mg, B2 1,8 mg, B6 2,1 mg, B12 5 mcg, C 100 mg, E 10 mg, Calciu
pantetonat 8,7 mg, nicotamina 20 mg, Acid folic 160 mg, Biotina 25 mcg

Comprimate efervescente

SICOVIT B12 50 g / ml
FORMA FARMACEUTICA
Solutie injectabila
INDICATII TERAPEUTICE
Tratamentul si profilaxia deficitului de vitamina B12
Deficitul de vitamina B12 apare in urmatoarele situatii:
- dieta inadecvata, strict vegetariana, de lunga durata
- sindroame de malabsorbtie
- boli metabolice
- gastrectomie
- rezectie ideala intinsa
- anemie Biermer
Deficitul de vitamina B12 duce la dezvoltarea unei anemii megaloblastice si
alte leziuni neurologice.
ALTE INDICATII TERAPEUTICE
- ambliopia tabagica
- atrofia optica
- tulburarile metabolice ale aminoacizilor
- antidot in intoxicarea cu cianuri rezultata prin arderile
incomplete din combustiile habituale
CONTRAINDICATII
- hipersensibilitate la vitamina B12 sau la excipienti
- tumori maligne
REACTII ADVERSE
- reactii alergice: prurit, eczeme, eritem, edem care poate fi sever,
soc anafilactic, necroza cutanata cu edem Quincke
- acnee
- durere la locul de injectie
- coloratia in rosu a urinei
EUROVITA ANTISTRES

-Vit. B1 3 mg, B2 3,4 mg, B6 3 mg, B12 10 g, C 60 mg, E 15 ui, Acid folic
400 g, Biotina 10 g, Acid pantotenic 5 mg, Calciu 100 mg, Magneziu 25
mg, Cupru 2 mg, Zinc 10 mg, Extract de valeriana 75 mg
-Comprimate filmate
-Indicatii: combaterea efectelor stresului (insomnie, anxietate,
hiperexcitabilitate nervoasa)
PHARMATON
Extract Ginseng 40 mg, Vit. A 1,4665 mg, Vit. D 3 0,005 mg, Vit.E 10 mg,
Vit.B1 1,4 mg, Vit.B2 1,6 mg, Vit.B6 2 mg, Vit.B12 0,001 mg, Biotina 0,15
mg, Vit.PP 18 mg, Vit.C 60 mg.
-Indicatii: stari de oboseala, epuizare, slabiciune, scaderea capacitatii de
concentrare si pentru cresterea tonusului psihic
-Mod de administrare: 1 capsula pe zi

VITAMINA PP
Este cunoscuta sub denumirea de vitamina antipelagroasa,
nicotinamida, vitamina B4.
In prezent vitamina PP este reprezentata de acidul nicotinic sau
niacina.
Structura moleculara
Are formula moleculara:
-C6H5O2N acidul nicotinic
- C6H6ON2 - nicotinamida

- CONH 2
3 - COOH

5
6

2
1
N

ACID NICOTINIC

NICOTINAMIDA

Proprietati fizice
Este o substanta solida, se prezinta sub forma de cristale incolore
asezate in timpul cristalizarii sub forma de snopi sau pulbere cristalina alba,
putin galbuie, fara miros, cu gust slab acru, cu punct de topire 234 239 0C.
Este putin solubila in apa si alcool la rece, dar mai solubila la cald.
Este greu solubila in eter, benzen, acetona si usor solubila in hidroxizi
si carbonati alcalini.
Vitamina PP este incompatibila cu substante acide sau bazice,
deoarece nicotinamida hidrolizeaza, iar acidul nicotinic formeaza saruri in
mediul bazic. Cu sarurile de Ag formeaza precipitate. Vitamina PP in solutie

apoasa reactioneaza cu vitamina C, cu formarea unui complex de culoare


galben-verde.
Surse
Printre sursele alimentare bogate in vitamina PP pot fi mentionate
produsele de origine vegetala: drojdia de bere, graul, orzul, fasolea uscata,
gulia, sfecla rosie, cartoful si ciupercile.
Zarzavaturile si fructele sunt sarace in vitamina PP.
Alimentele de origine animala care contin cea mai mare cantitate de
vitamina PP sunt: ficatul, rinichii, inima, creierul, plamanii, carnea de vita,
de pui, de peste, untul, ouale, slanina.
Absorbtia si metabolismul
Vitamina PP se absoarbe usor la nivelul intestinului subtire
transportata pe cale sanguina la diferite organe si tesuturi. Apoi se
transforma in coenzime complexe oxidoreductoare, care au proprietatea de a
accepta si elibera hidrogenul, intervenind astfel in transportul acestuia de pe
substrat (glucidic, lipidic, protidic) cu rol important in respiratia si
metabolismul celular.
Are de asemenea o actiune vasodilatatoare la nivelul pielii, circulatiei
cerebrale si coronariene, cu scaderea tensiunii arteriale.
Ea stimuleaza secretia gastrica, favorizeaza eliminarea bilei, mareste
glicemia si reduce colesterolul. Vitamina PP are rol in metabolismul fierului,
inlesnind asimilatia acestuia prin transformarea parafinei in hematina.
Intervine in utilizarea proteinelor vegetale si neutralizarea toxicitatilor,
proces care se traduce cu inactivarea vitaminei.
Vitamina PP se elimina prin sudoare, urina, lapte matern.
Rolul si actiunea biochimica
Vitamina PP are un rol esential in organism in producerea energiei
prin metabolizarea glucidelor, lipidelor, proteinelor si a altor compusi.
Ea are de asemenea un rol insemnat in procesele de crestere si in
biosinteza hormonilor.
Hipovitaminoza
Carenta in vitamina PP se manifesta prin aparitia de tulburari generale
si locale.
Ele se manifesta prin slabire, somnolenta, diminuarea reflexelor, iar
cele locale prin inrosirea pielii la inceput, apoi apar vezicule, fisuri etc.

Tratamentul este dietetic, constand in alimentarea unei doze alimentare


bogate in PP, proteine care economisesc vitamina, fier si vitamine din grupul
B; igienic (repaus si evitarea luminii), iar cel medicamentos conform
indicatiilor medicului.
Pelagra (piele aspra), pe cale de disparitie, a fost considerata multa
vreme ca fiind o avitaminoza PP. Astazi se stie ca este un sindrom
pluricarential, in care are importanta lipsa vitaminei PP.
In formele grave si tulburari psihice cu stari delirante, multa vreme
pelagra fiind numita si boala celor trei D: dermita, diaree, dementa.
Carenta in vitamina PP duce la o scadere a continutului de vitamine
B1, B2 si B6, cu care nicotinamida are o actiune sinergica in multe procese
metabolice.
Indicatii terapeutice si preparate farmaceutice
Preparatele farmaceutice cu nicotinamida se recomanda in dermitele
alimentare si toxice, in herpes, in enterocolite, intoxicatii cu plumb si
barbiturice practic in toate manifestarile pelagrei. Preparatele farmaceutice
cu vitamina PP se dau sub forma de tablete, capsule si siropuri. Multe
preparate cu polivitamine contin si vitamina PP.
Acidul nicotinic se gaseste sub forma de nicotinat de sodiu in fiole cu
concentratii de 5 sau 10 %, continand 50 sau 100 mg pe fiola.
Tabletele sunt dozate in general la 100 mg de nicotinamida pe tableta.
Pentru tratamentul pelagrei se foloseste administrarea pe cale orala,
iar pentru producerea unor efecte vasodilatatoare rapide se foloseste calea
intravenoasa (60-100 mg).
Viplex
Vit. A 2000 u.i., D2 250 u.i., B1 5 mg, B2 1,2 mg, B6 1,6 mg, Acid
nicotinic 3 mg, Vit. C 50 mg, E 3 mg, Drajeuri.
Multivitamine
Vit. A 1000 u.i., B1 1 mg, B2 1 mg, B6 0,5 mg, Acid folic 0,1 mg,
Pantotenat de calciu 1 mg, PP 5 mg, C 20 mg. Comprimate.
Multirovital
Acid ascorbic 30 g, Vit.E 50 % 0,6 g, B2 6,8 g, B6 7,2 g, B12 0,1 % 20
g, PP 72 g, Pantotenat de calciu 32 g, Acid folic 10 % 6,4 g, Biotina 0,5 %
120 g, Beta Caroten 10 % 40 g, Excipienti q.s. 100 g. Comprimate
efervescente.
Biovital

Vit.A 2000 u.i., E 10 mg, B1 1 mg, B2 1 mg, B6 mg, B12 3 mg, Acid
nicotinic 10 mg. Drajeuri.

Optima forte 29 + Beta Caroten


Vit. A 4000 u.i., Beta Caroten 1000 u.i., D 3 100 u.i., B1 2,25 mg,
B2 2,60 mg, Nicotinamida 20 mg, B6 3 mg, B12 9 mcg, C 90 mg, Biotina 45
mcg, Pantotenat de calciu 68 mg, E 1,15 mg, Acid folic 0,4 mg, Fumarat
feros 30,4 mg, Sulfat de cupru 7,85 mg, Sulfat de zinc 45,17 mg, Clorura de
mangan 18 mg, Clorura de potasiu 57,2 mg, oxid de magneziu 166 mg,
Calciu hidr. Fosfat 674 mg, Iodura de potasiu 19,6 mg, Molibdat de sodiu
0,025 mg, Clorura cromica 0,025 mg, Seleniu 0,025 mg, Sulfat de nichel
0,005 mg, Clorura de staniu 0,01 mg, Metavanadat de sodiu 0,01 mg, Fosfat
de calciu 84,6 mg. Comprimate.
Cavit 9 Forte
Vit. A 2000 u.i., B1 1 mg, B2 1,5 mg, B6 1 mg, Acid nicotinic 3 mg,
Calciu pantotenic 5 mg, C 35 mg, D 2 250 u.i., E 0,5 mg, Calciu gluconic.
Tablete.

ACIZII FOLICI SAU


PTEROILGLUTAMICI
Grupul generic al acizilor folici este constituit dintr-un complex de
vitamine B, care din punct de vedere chimic sunt corelate cu acidul
pteroilglutamic, au o actiune hematopoetica si leucopoetica, dar se
deosebesc intre ele prin actiunea specifica pe care o au asupra diferitelor
microorganisme si specii de animale.
Structura moleculara
OH

C
N
// \ / \\
N
C
C CH2 HN

H2N C C
CH
\\ / \ //
N
N

pteridin

COOH

C NH C H

CH 2

CH 2

COOH

acid paraminobenzoic

acid glutamic

grupare pterail
acid pterailglutamic

ACID FOLIC

Proprietati fizice si chimice


Este o substanta solida, cristalina, de culoare galbena, greu solubila in
apa, piridina, fenol, metanol, acid acetic glacial, si insolubila in benzen,
cloroform, eter si acetona.

Ca sare de sodiu este solubil in apa si in mediu acid este stabila. Cu


ionii metalelor grele formeaza compusi complecsi (cu Fe3+ rosu, Cu2+ verde,
Co2+ galben), iar in mediu bazic formeaza saruri cu metale alcalino
pamantoase.
Acidul folic se descompune sub influenta luminii si a razelor UV.
Acidul folic se prezinta sub forma de placute galbene, lenticulare,
subtiri, cu punct de topire 250 0C.
Surse
Acidul folic se afla in spanac, de unde a fost izolat, precum si in
lamai, banane, ficat, rinichi, oua, leguminoase, drojdie de bere si unele
bacterii.
In alimente se gaseste sub forma conjugata cu acidul glutamic din care
se elibereaza datorita unei enzime in organism (intestin, rinichi, ficat,
pancreas).
Absorbtie
Acidul folic in stare libera ca acid pterooilglutamic este usor si rapid
absorbit in organism in cantitati pana la 15-20 mg/zi.
Absorbtia are loc mai ales incepand din partea proximala a intestinului
subtire si continua pe toata lungimea sa cu un consum de energie, cu
implicarea unor procese active (energodependente) pentru cantitati
fiziologice mici. Dozele mari sunt absorbite mai ales prin difuziune pasiva.
Acidul este vehiculat in sange in special la ficat si considerat ca fiind
si depozit temporar. Tot aici se face si conversia in acid folinic, forma activa
dupa care se raspandeste in tot organismul. Incorporarea se face la nivelul
duodenului si al jejunului.
Se elimina in cantitate mare prin fecale, prin urina in cantitate mica. O
alta cale de eliminare a acidului folic este cea cutanata.
Prin transpiratie se elimina cantitati destul de insemnate de foliti,
precum si prin bila.
Rolul fiziologic
Acidul folic stimuleaza formarea globulelor rosii si albe.
Are o atributie importanta in sinteza acizilor nucleici, a proteinelor
precum si in cresterea si reproducerea celulara. Acidul folic participa la
formarea HCl in stomac si prin aceasta stimuleaza pofta de mancare.
Hipovitaminoza

Carenta de acid folic provoaca aparitia unei anemii cu hematii


imature, de dimensiuni mari (macrocitara megaloblastica). Concomitent,
pierderea puterilor se asociaza cu scaderea numarului de globule albe,
aparitia inflamatiei limbii. In deficitul vitaminic scade excretia urinara si
creste viteza de disparitie plasmatica. Administrarea de acid folic produce
remisiunea anemiei.
Aportul dozelor de acid folic nu produce nici o tulburare a functiilor
organismului.
Indicatii terapeutice
Preparatele cu acid folic se utilizeaza in terapia anemiilor
megaloblastice.
In tratarea anemiei pernicioase rezultatele sunt pozitive numai daca
acidul folic este administrat in asociere cu B 12. Tratamentele cu folati se
recomanda si in colita ulceroasa, in cancer insotit de anemie megaloblastica,
dermatite seboreice, enterite, hepatita epidemica, insuficienta cardiaca, in
terapia cu sulfamide si antibiotice, acnee rozacee etc. Acidul folic nu se va
utiliza in tratarea anemiilor megaloblastice cu leziuni nervoase, care se
agraveaza sub actiunea sa. In farmacie se prezinta sub forma de fiole sau
tablete, in doze variabile de la 1-2 mg la 5 mg, ex. Acifol. Reactii adverse da
in cazuri rare alergii cutanate si posibila aparitie de tulburari gastrointestinale.
Studii recente au demonstrat ca nivelul scazut al acidului folic este o
consecinta directa a aparitiei depresiilor. In studiu s-au luat in calcul factori
ce ar putea determina variatia acidului folic, alcool, droguri, tutun sau
folosirea suplimentelor vitaminice.
Astfel s-a constatat ca pacientii suferinzi de depresii aveau un nivel
scazut al acidului folic, impunandu-se administrarea acestuia.
De asemenea, administrarea zilnica de suplimenti nutritionali care
contin 400 mg de acid folic, pe toata durata sarcinii, reduce riscul aparitiei la
bebelusi a unei afectiuni a inimii cunoscuta drept spina bifida.
Studiul inainteaza un procent de 20 % mai scazut pentru sarcinile in
care mamele au luat multivitaminele respective inainte de aparitia sarcinii
sau incepand din prima luna de la conceptie, dar nu si pentru cele care au
intarziat inceperea curei.

ACID FOLIC 1 mg
Supliment alimentar
COMPOZITIE
O capsula contine ingredient activ: 1,00 mg acid folic si excipienti:
celuloza microcristalina, amidon de porumb si talc.
INDICATII
Acidul folic participa activ la sinteze importante din organism
- reduce incidenta bolilor cardiovasculare
- reduce riscul aparitie atacurilor de cord si accidentelor vasculare
cerebrale
Administrat persoanelor de peste 55 de ani si suferinzilor de boli
cardiovasculare:
- corecteaza anemiile megaloblastice prin deficit de acid folic
- reduce riscul aparitiei complicatiilor ce pot interveni in timpul
sarcinii: scaderea numarului de hematii, avorturi, sangerari, distrofii fetale si
premenopauza
- reduce riscul unei greutati scazute la nastere
- ajuta in perioada de crestere la copii si adolescenti
- reduce carentele datorate unei alimentatii dezechilibrate
MOD DE ADMINISTRARE
Ca supliment alimentar se inghite o capsula pe zi.
Dozele pentru copii se vor recomanda de catre medicul de familie sau
de catre medicul de specialitate.

ACIDUL PANTOTENIC
Acidul pantotenic este unul dintre cei mai raspanditi reprezentanti.
Denumirea sa actuala provine de la semnificatia cuvintelor grecesti
pas pantos peste tot, care reflecta larga sa raspandire in natura (prezent
in toate organismele animale si vegetale). Are un rol biochimic insemnat,
luand parte activ la numeroase procese metabolice din celule si tesuturi.
Denumirile anterioare ale acidului pantotenic au fost de vitamina B3,
B5, Bx, factorul antidermatitic, factorul antipelagrosal al puiului de gaina,
factorul hepatic filtrant.
Structura moleculara
Acidul pantotenic are formula moleculara C9H17O5H.
In molecula acidului s-a pus in evidenta o grupare carboxil prin
esterificare, doua grupari hidroxil libere, iar prin hidroliza s-a pus in
evidenta inca un atom de oxigen si unul de azot.
Acidul pantotenic este alcatuit din acid pantoic legat peptidic de alanina.
Formula structurala:
CH3
CH2 C CH CONH CH2 CH2 - COOH
OH CH3

OH

ACID PANTOIC

- ALANINA

ACID PANTOTENIC

Proprietati:
Se prezinta ca un ulei galben deschis, vascos, solubil in apa si acid
acetic, putin solubil in etalon, benzen si cloroform. Prezinta o mare absorbtie
de afinitate fata de carbunele activ.

Sarea de sodiu si de calciu a acidului pantotenic se prezinta sub forma


de pulbere alba in apa.
Pantotenatul de calciu este o pulbere cristalina cu punct de topire
0
196 C, hidroscopica, fara miros, cu gust slab amarui, usor solubil in apa,
fiind frecvent utilizat in preparatele farmaceutice.
Surse
Se gaseste in toate organismele vegetale si animale. Se gaseste liber
sau legat de proteine si este indispensabila pentru toate vietuitoarele. In
cantitati mari, ea se gaseste in drojdia de bere, tarate, orez, lapte, oua si ficat.
Pentru microorganisme este un factor indispensabil de crestere. In cantitati
mai mari, atat la plante cat si la animale, se afla sub forma de coenzima A,
sub forma de complexe proteice si mai putin in stare libera sau sub forme
fosforilate.
Acidul pantotenic se gaseste in:
- drojdie de bere, tarate de grau, mazare boabe uscate, ovaz bob intreg,
germen de grau, ou, muschi de porc, cartofi, mere, portocale, morcov si
rosii.
Absorbtia si eliminarea
Acidul pantotenic este administrat oral si absorbit complet in special
in intestinul subtire. Inclus in coenzima A sau in complexele proteice este
pus in libertate inainte de absorbtie, de catre enzimele digestive. Procesul de
absorbtie se bazeaza pe difuziune pasiva.
Prin acelasi mecanism se absoarbe si pantotenatul care este apoi
oxidat in acid pantotenic. Absorbtia este stimulata de prezenta vitaminelor
PP, B1, B2. Dupa absorbtie, acidul pantotenic este raspandit prin curentul
sangvin, in tot corpul.
Cea mai mare cantitate din acidul pantotenic absorbit se transforma in
coenzima A, o parte se leaga de proteinele transportatoare, iar o parte mica
ramane in stare libera.
Fiind un constituent al coenzimei A, acidul pantotenic se gaseste in
toate tesuturile si celulele organismelor, avand cea mai mare concentratie in
ficat, glandele suprarenale, rinichi si inima.
Eliminarea din organism se face in cea mai mare parte prin urina in
stare libera, sub forma de lactona sau alti compusi.
Rolul fiziologic
Forma activa a acidului pantotenic o reprezinta coenzima A, numita si
coenzima de acetilare, care are un rol esential in metabolismul lipidelor,

glucidelor, proteinelor, in biosinteza sterolilor, a hormonilor steroidici, in


functionarea sistemului nervos si a aparatului imunitar.
Acidul pantotenic are un rol important in formarea de acizi grasi,
acetoacetat, colesterol, corticoizi si vitamina D, hormoni sexuali.
Hipovitaminoza
Datorita faptului ca acidul pantotenic are o larga raspandire, nu s-a
observat la om o carenta vitaminica cu o simptomatologie specifica.
Acidul pantotenic nu provoaca fenomene toxice.
Indicatii terapeutice
Pantotenatul de calciu singur sau in asociere cu unele vitamine B este
folosit pentru profilaxia avitaminozelor B, in crampe musculare ale
membrelor inferioare, pentru prevenirea incaruntirii, caderii parului, in
hepatita cronica, in bronsite.
Este utilizat cu succes in tratarea hipertensiunii, anghinei pectorale,
aterosclerozei, arsurilor, degeraturilor, stomatitelor, pneumoniilor, precum si
in reducerea efectelor toxice ale salicilatilor.
In farmacii se gaseste sub forma de fiole de 5 ml cu 0,5 g substanta
activa.
Preparatele farmaceutice se administreaza in mare parte pe cale orala
intrucat se realizeaza usor, intramuscular, intravenos. Adulti 0,5 g/zi, copii
0,25-0,5 g/zi.
Optical
Vit. A 5000 u, B1 5 mg, B2 5 mg, B6 2 mg, C 200 mg, D2 400 u, E 10
mg, Pantotenat de calciu 10 mg, Nicotinamida 20 mg, Carbonat de calciu
500 mg.
Comprimate efervescente.
Multirovital
Acid ascorbic 30 g, Vit. E 50 % 0,6 g, B 1 5,6 g, B2 6,8 g, B6 7,2 g, B12
0,1 % 20 g, PP 72 g, Pantotenat de calciu 32 g, Acid folic 10 % 6,4 g,
Biotina 0,5 % 120 g, Beta Caroten 10 % 40 g, Excipienti q.s. 100 g.
Comprimate efervescente.
Sana Sol
Solutie interna, 10 ml, continand:
- vitamina A 1000 u.i.
- vitamina D3 400 u.i.

- vitamina E 10 mg
- vitamina B1 1,1 mg]
- vitamina B2 1,2 mg
- vitamina PP 16 mg
- vitamina B6 1,2 mg
- vitamina B12 2,5 mcg
- acid pantotenic 4 mg
- vitamina C 60 mg
Flacon 500 ml.

BIOTINA
Este o vitamina importanta pentru om si pentru numeroase
microorganisme.
In decursul timpului a fost numita bios II, bios II B, factorul X,
factorul W, vitamina 8, vitamina H, coenzima R, denumiri vechi scoase din
actuala nomenclatura, avand doar o semnificatie istorica.
Structura moleculara
Sub aspect structural se cunosc doua biotine naturale, cu activitate
vitaminica, numite si respectiv biotina.
Ele sunt substante izomere, au aceeasi formula moleculara
C10H16O3N2S, dar se deosebesc prin punct de topire, activitatea optica si
structura catenei laterale.

COOH
CH3
H
N
O=C

H
C

CH - CH
CH

CH3

N
H

C
H

S
CH2

- Biotina
H
N
O=C

H
C
a

N
H

(CH2)4 - COOH
CH
b

C
H

S
CH2

Biotina
Proprietati
Se prezinta sub forma de cristale aciculare incolore, cu puncte de topire
diferite pentru si -biotina. Biotina are ca punct de topire 230 0C, iar
unghiul de rotatie a luminii monocromatice de (+) 51 0C. biotina are
punctul de topire 233 0C in mediu bazic. Biotina libera este usor solubila in
apa calda si in solutii bazice diluate. Esterul sau metalic este insolubil in apa
su eter. -biotina este putin solubila in apa rece si acizi diluati, insolubila in
solventi organici.
In natura se gaseste legata de o proteina de care poate fi separata prin
hidroliza in intestin.
Surse
Biotina este una din vitaminele cele mai raspandite in produsele
alimentare naturale, neprelucrate industrial.
Galbenusul de ou, rinichii, ficatul, drojdiile, cojile cerealelor, reprezinta
surse importante de biotina. Biotina este larg raspandita in organismele
animale, vegetale si in microorganisme.
In plante, cu exceptia boabelor de cereale si a nucilor, biotina se
gaseste predominant in stare libera, solubila in apa in timp ce in carne,
drojdii, nuci, cojile cerealelor, se gaseste sub forma de complexe proteice
insolubile in apa.
Absorbtia si eliminarea
Biotina se absoarbe la nivelul intestinului subtire usor sub forma libera.
Complexele proteice si peptidice ale biotinei nu pot fi absorbite ca atare, ci
numai in urma hidrolizei acestora sub actiunea enzimelor digestive si a celor
specifice numite biotimidoze.
In sange se gasesc biocitinliaze numite biocitinaze, capabile sa desfaca
biocina si complexele biotinproteice, formate in organism. Dupa
administrarea orala a biocitinei, aceasta se desface in organism (ficat, rinichi,
sange etc.) in lizina si biotina, care se elimina prin urina in cea mai mare
parte sub forma libera.
Absorbtia biotinei in stare libera se face cel mai rapid in partea
anterioara a intestinului subtire. Dupa absorbtie, biotina se raspandeste prin
intermediul sangelui la toate tesuturile. In cantitate mai mare se depoziteaza
in ficat si rinichi.
Continutul biotinei din sange si cel eliminat prin urina variaza in
limite mari.

Biotina se elimina prin urina si fecale.


Rolul fiziologic
Biotina are un rol cheie in metabolismul glucidelor, lipidelor si al
proteinelor, precum si in metabolismul energetic celular. Ia parte directa la
formarea si functionarea pielii, fiind denumita in trecut si factor dermic.
Se gaseste in toate celulele vii si este biosintetizata de flora intestinala.
Ea este un determinant antilipotrop si produce infiltrarea grasa a
ficatului.
Hipovitaminoza
Apare rar, deoarece vitamina este biosintetizata de microorganismele
din flora bacteriana a intestinului gros. Ea se manifesta prin poluarea pielii si
mucoaselor si o dermita seboreica, insotita de anemie usoara, astenie,
somnolenta, pierderea poftei de mancare, dureri musculare si precardiale.
Indicatii terapeutice
Biotina se utilizeaza in intregime mai ales in asociere cu alte vitamine
B, pentru imbunatatirea metabolismului glucozei, biosinteza acizilor grasi.
Biotina, in asociere cu alte vitamine sau medicamente se recomanda in
hepatita infectioasa, ciroza, ateroscleroza, alcoolism, diabet, in boli
neuropsihice (schizofrenie, parkinsonism), distrofii musculare.
In farmacii se gasesc unguente cu concentrate de biotina avand in
vedere resorbtia cutanata usoara a biotinei.
Se gasesc tablete, drajeuri si fiole cu biotina metilata.
In combinatii cu alte vitamine, in farmacii gasim:
Multibiotina Plus Calcium And Magnesium
Acid ascorbic 75 mg, Niacinamida 18 mg, Vit. E 13,2 mg, Pantotenat
de calciu 8 mg, B2 2,33 mg, B6 1,8 mg, B1 1,3 mg, Acid folic 0,15 mg,
Biotina 0,03 mg, B12 3 mcg, Calciu carbonic 249,75 mg.
Comprimate efervescente.
Eurovita
Vit. A 5000 u.i., B1 1,5 mg, B2 1,7 mg, B6 2 mg, PP 20 mg, E 30 u.i.,
B12 6 mcg, Acid Pantotenic 10 mg, D 400 u.i., C 60 mg, Biotina 30 mcg, K 1
25 mcg, Acid folic 400 mcg, Calciu 162 mg, Fosfor 125 mg, Clor 36,3 mg,
Zinc 15 mg, Iod 150 mcg, Cupru 2 mg, Mangan 2,5 mg, Crom 25 mcg,
Molibden 25 mcg, Seleniu 25 mcg, Nichel 5 mcg, Staniu 10 mcg, Siliciu 2

mg, Vanadiu 10 mcg, Bor 150 mcg, Potasiu 40 mg, Magneziu 100 mg, Fier
18 mg.
Comprimate.
Supradin
Vit. A 5000 u.i., B 1 20 mg, B2 5 mg, B6 10 mg, B12 5 mcg, Biotina
0,25 mg, Nicotinamida 50 mg, Calciu pantotenat 11,6 mg, C 150 mg, E 10
mg, Calciu 262 mg, Fier 6 mg, Magneziu 40 mg, Mangan 2,05 mg, Cupru
0,35 mg, Molibdat sodic 0,25 mg.
Comprimate efervescente.
Multibiotina
Vit. A 1,1 mg, B1 0,75 mg, B2 1 mg, Biotina 40 mcg, Nicotinamida
7,5 mg, Dexpantenol 4 mg, Piridoxina 1 mg, B12 2 mcg, C 30 mg, E 10 mg,
Acid folic 150 mcg, D3 5 mcg.
Capsule.

ACIDUL PAPAAMINOBENZOIC (PAB)


A fost introdus in grupul viteminelor B cand s-a constatat actiunea sa
antagonista fata de sulfamide, substante cu actiune antibacteriana puternica.
In decursul timpului a purtat mai multe denumiri: vitamina
antiacromatica, factorul P de crestere al bacteriilor, factorul B x, vitamina H,
vitamina H2, PABA, Gerovital etc.
Structura moleculara
Sub aspect structural
H2N

COOH
Proprietati

PAB se prezinta sub forma de cristale aciculare, incolore, dispuse in


snopi, cu punctul de topire la 187 0C. Sub forma de acid e greu solubil in apa
rece, mai usor solubil in apa calda etanol, in solutii de hidroxizi si carbonati
alcalini.
Este foarte putin solubil in cloroform.
Sarea de sodiu se dizolva bine in apa.
Surse
Este larg raspandit in natura si organismele animale, vegetale si in
numeroase microorganisme pentru care reprezinta un factor de crestere
esential.
Bogate in PAB sunt: drojdia de bere, varza uscata, ficatul de porc,
rinichii, rosiile, spanacul, graul, laptele praf proaspat.
Absorbtie
In stare libera se absoarbe usor la nivelul intestinului subtire. Cel aflat in
forma de complexe sufera o hidroliza prealabila sub actiunea anzimelor
digestive.

Dupa absorbtie, PAB trece in curentul sangvin, fiind distribuit in


diferite organe si tesuturi. In cantitate mai mare se afla in rinichi, ficat,
muschi, unde se afla predominant sub forma legata de proteine.
In sange se afla in cantitate mica atat in stare libera cat si legata de
proteine transportate. Se elimina prin urina si in cantitate mai mica prin
fecale si transpiratie.
Rolul
PAB este un factor de crestere pentru numeroase microorganisme.
Unele microorganisme sintetizeaza PAB in timp ce pentru altele se
comporta ca inhibitor. Are actiune antagonista fata de sulfamide.
Este sintetizat in flora intestinala in cantitati suficiente pentru om si
animale.
PAB previne depigmentarea pielii si a parului. Se apreciaza ca PAB are
o actiune antiinfectioasa generala. Este coenzima tirozinazei.
Importanta mare a PAB rezulta din participarea sa in structura acizilor
folici si folinici precum si din rolul protector ce-l are asupra acizilor grasi
esentiali, adrenalinei, vitaminelor A si E fata de oxidare. Protejeaza pielea
fata de arsurile solare.
Stimuleaza cresterea organismelor tinere.
Indicatii terapeutice
Se utilizeaza in tratarea bolilor alergice, in depigmentarea parului,
artrite reumatismale, boli dermatitice, tifos exantematic.
Dozele mari nu au efecte toxice.
Tratamentele cu PAB determina o scadere a leucocitelor in leucemie, in
ameliorarea activitatii intestinului gros si in vindecarea constipatiilor
cronice.
PAB se gaseste in farmacii sub forma de pulbere, tablete, drajeuri si
fiole.

VITAMINE P
Sunt formate dintr-un amestec de glicozide naturale care au ca aglicon
pigmenti flavonoidici in special flavone si derivatii acestora.
Hesperidina, eriodictina, rutina cvercitrina.
Surse
Vitamina P se gaseste in organismele vegetale in proportii variabile.
Exista o mare asemanare intre raspandirea vitaminei C si vitaminei P in
plantele superioare. Bogate in vitamina P sunt: strugurii, citricele, macesele,
prunele, caisele, murele, coacazele, varza, spanacul, patrinjelul verde.
In rpodusele alimentare de origine animala cantitatea de vitamina P este
redusa.
Absorbtia
Se realizeaza la nivelul intestinului subtire, unde glicozidele sunt
probabil hidrolizate. Resorbtia acestor vitamine se poate realiza si la nivelul
intestinului gros, intrucat administrarea rectala are acelasi efect asupra
rezistentei capilare ca si administrarea orala sau parenterala.
O buna parte din vitaminele P eliminata prin bila este reabsorbita la
nivelul intestinului realizandu-se astfel un circuit entero-hepato-enteric.
Aproximativ 80 % din vitaminele P se elimina prin urina, fapt ce
demonstreaza ca aceasta vitamina traverseaza organul in cantitate insemnata.
Vitaminele P se elimina prin urina in cantitate redusa in forma libera.
Rolul si activitatea biochimica
Vitaminele P au un rol important in organismele vegatale si animale.
Ele ajuta vitamina C in prevenirea si tratarea scorbutului, maresc
tonusul miocardului, maresc rezistenta la rupere a vaselor sangvine, scad
presiunea arteriala, micsoreaza permeabilitatea vaselor capilare etc. Rutina
determina vasodilatatia si cresterea totodata contractibilitatea miocardului,
mai ales in starile de oboseala.
Un rol insemnat al vitaminelor P consta in participarea acestora ca
transporturi de hidrogen in procesele de oxidare celulara. Vitaminele P au de
asemenea o actiune antihialuronidazica si antihismatica, care contribuie
suplimentar la micsorarea permeabilitatii vaselor capilare.

Ele stimuleaza transportul oxigenului prin capilare, influenteaza


metabolismul apei si a electrolitilor prin cresterea diurezei.
In metabolismul glucidic vitaminele P intervin prin scaderea acidului
lactic in sange. Dupa administrarea vitaminelor P creste continutul calciului
in sange.
Hipovitaminoze si hipervitaminoze
In stari carentiale ale vitaminei P se produce marirea permeabilitatii
capilare a tuturor tesuturilor, cu aparitia purpurilor hemoragice, a
hemoragiilor retiniene, intestinale etc.
Pe baza acestor semne se recomanda suc de lamaie, ceai de macese,
fructe proaspete sau administrarea vitaminei singura sau asociata cu
vitamina C care ii potenteaza efectul.
Toxicitatea vitaminei P este foarte redusa.
Indicatii terapeutice
Vitamina P sunt indicate in tratarea afectiunilor determinate de cresterea
permeabilitatii si scaderea rezistentei vaselor de sange, in hemoragii si
fragilitate capilara, diabet zaharat in hemoragiile diferitelor organe, in
afectiuni dermice.
In farmacii gasim sub forma de comprimate sau fiole.
Produse industriale Rutosid, fiole de 2 ml cu 80 g rutosid (sol 4 %)
Tarosin, flacon cu 20 cmp avand rutosid 20 mg si acid ascorbic 50 mg.
TARISON comprimate
COMPOZITIE
Rutozida........................................................ 20 mg
Acid ascorbic................................................ 50 mg
Excipienti pentru un comprimat
INDICATII TERAPEUTICE
Afectiuni insotite de fragilitate capilara sau de o permeabilitate
anormala a peretilor acestora: purpura vasculara endogena sau toxica,
hemoragii retiniene, digestive, renale. Stari alergice, hemoptizii, boli
infectioase cu afectare capilara, varice, hemoroizi.
MOD DE ADMINISTRARE
Tarison se administreaza pe namancate, cu foarte putina apa, in prize la
2-3 ore.
Adulti: 5-10 cmp/zi
Sugarii: 1-2 cmp/zi

Copii 3-7 ani: 2-4 cmp/zi


Copii 7-15 ani: 3-5 cmp/zi
IN DECURSUL TIMPULUI S-AU DESCOPERIT NUMEROASE SUBSTANTE
CONSIDERATE VITAMINE CARE NU INDEPLINESC TOATE CONDITIILE
ALTE SUBSTANTE CU ACTIUNE VITAMINICA

COLINA
Structura moleculara
Formula moleculara este C5H15O2H
Formula structurala:
CH2

OH

CH2

CH3
CH3
CH3
CH3

Proprietati
In stare pura este o substanta solida, cristalina.
In mod obisnuit se gaseste sub forma de solutie incolora vascoasa
deoarece este foarte higroscopica. Este o substanta higroscopica, usor
solubila in apa, formol si metanol, insolubila in eter, benzen.
Din solutiile alcoolice, in mediu de HCl, colina cristalizeaza sub
forma unor cristale aciculare. La temperaturi mari, colina se descompune in
trimetilamina si o aldehida nevolatila.
Solutiile acide sunt mai stabile.
MEZOINOZITOL
Este o substanta solida, microcristalina, alba, fara miros, cu gust
dulce, optic activ, cu punct de topire de 225 0C.
Este solubil in apa, putin solubil in alcool, insolubil in acetona, eter,
cloroform.
Este un factor de crestere pentru numeroase bacterii, ciuperci, drojdii,
plante si animale.

Absorbtie
Se realizeaza la nivelul intestinului subtire in stare libera mai ales sub
forma de esteri mono- si difosforici.
Fitina se hidrolizeaza partial, iar o parte se elimina prin fecale.
Continutul mezoinozitolului in sange este cuprins intre
0,37-0,76 mg/100 ml.
Acidul fitic se defosforileaza treptat in intestin si se absoarbe sub
forma de esteri fosforici inferiori. Prin intermediul sangelui mezoinozitolul
este distribuit. Se mai afla si in creier, rinichi, stomac, ficat, testicul, ovar,
inima si muschi.
In mischii mitocondriali si microzomi se afla sub forma libera.
Surse
Se gaseste in galbenus de ou, mere, drojdie de bere, orez decorticat,
grau, ovaz, linte, fasole boabe, cartofi, morcovi.

ACIZII LIPOICI
Sunt factori de crestere pentru numeroase microorganisme de tipul
bacteriilor lactice.
Structura chimica
Formula generala este:
H2C (CH2)n CH (CH2)5-n - COON

VITAMINA T
Este numita si torultina, termitina, novoina; este un factor de crestere.
Sub aspect structural este:

(H3C)3 N CH2 CH CH2 COOOH

VITAMINA C
Vitamina C se mai numeste acid ascorbic, acid hexuronic, vitamina
antiscorbutica etc.
Este cea mai veche sesizata si mai bine cunoscuta vitamina, in lipsa
careia apare la oameni boala numita scorbut.
Vitamina C are o larga raspandire in natura fiind biosintetizata atat la
organismele vegetale cat si cele animale. Are un rol important in organism
intrucat are un pronuntat caracter antioxidant.
Stimuleaza sistemul imunitar, biosinteza colagenului si a acizilor
folici, secretia unor hormoni steroidici, ia parte la metabolismul
aminoacizilor, glicidelor, acizilor grasi, fierului, hemoglobinei si a altor
substante.
Structura moleculara
Are formula moleculara C6H8O6
Sub aspect structural
1
COOH

COOH

C=O

C OH

C=O

2
HO

C - OH

3
C OH
4

ENOLIZARE

C OH
5
HO CH
6
CH2OH
ACID2-CETOGLUCONIC

C - OH
CICLIZARE
H C - OH
HO C H

HO

CH2 OH
ACID 2 3-DIMETIL
L-GLUCONIC

C - OH
O SAU
HC
HO-C

HO - CH

CH2 OH
LACTONA
ACID ASCORBIC

CH2OH
VIT C

Proprietati fizice si chimice


Acidul ascorbic este o substanta solida, se prezinta sub forma de
pulbere alba cristalina, cu punct de topire la 192 0C (cu descompunere) fara
miros si cu gust acru.
Cristalizeaza din solutii apoase saturate sub forma de cristale
monociclice incolore.
Este usor solubila in apa si metanol si greu solubila in alcool etilic,
acetona si glicerina si insolubila in eter, hidrocarburi asfaltice si aromatice.
Principala proprietate a vitaminei C este caracterul sau puternic
reducator, adica usurinta cu care se poate oxida. Reactiile de degradare a
acidului ascorbic respectiv dehidroascorbic au loc in organism in procesul
metabolizarii acestora si respectiv al formarii produsilor de eliminare.
Acidul ascorbic reactioneaza cu ionii unor metale (Na +, Ca2+, Fe3+,
NH+4) cu formare de saruri (ascorbati) solubile in apa.
In solutii la aer si lumina, acidul ascorbic se oxideaza usor mai ales in
prezenta ionilor de Cu si Ag, si prin incalzire in mediu alcalin.
Se gaseste in organism sub forma unor complecsi stabili cu proteine,
peptide, aminoacizi, care completeaza metalele catalitice distrugatoare (Pb 2+,
Zn2+, Co2+, Fe2+, Mn2+, Ca2+, Mg2+, Al3+, NH4+).
Efectul stabilizator al cisteinei se datoreaza gruparilor sale SH, care
la fel ca si in alti compusi cu SH contribuie la transformarea acidului
dehidroascorbic in acid ascorbic.
Surse
Acidul ascorbic este cea mai raspandita vitamina din natura.
Se gaseste in toate organismele vegetale si animale si in numeroase
microorganisme.
Sursele cele mai bogate in vitamina C sunt lrgumele: ardeiul gras,
hreanul, salata verde, spanacul, conopida, prazul, varza alba, tomatele si
fructele: macese, coacaze negre, capsuni, fragi, portocale, lamai, piersici,
zmeura, visine, afine, mere si catina.
Cantitatea de vitamine din fructe variaza in functie de durata si de
felul conservarii.
Unele plante medicinale, bine cunoscute pentru efectele lor curative,
sunt in acelasi timp bogate si in vitamina C (sunatoarea, patlagina).
Muraturile, varza si gogonelele isi pastreaza aproape integral
continutul de vitamina C.

Alimentele de origine animala ca: ficatul, carnea, laptele, contin


vitamina C in cantitate mica.
Absorbtia si metabolismul
Vitamina C provenita din alimente este absorbita in tubul digestiv
similar monoglucidelor. In cantitate mica se absoarbe la nivelul cavitatii
bucale si in stomac, iar cea mai mare parte se absoarbe rapid la nivelul
intestinului subtire, in duoden si mai lent in jejun.
Absorbtia vitaminei C din alimente prin aparatul digestiv se face prin
mecanisme pasive (difuziune) si active (fosforilare).
Vitamina C este transportata mai ales la organele cu actiune intensa
ca, de exemplu, glandele endocrine suprarenale, hipofiza, glandele sexuale.
In tesuturi se gaseste sub forma redusa, acidul dehiplasmatic. In sange,
globulele sunt mai bogate in vitamina decat plasma.
Vitamina C se elimina prin urina, transpiratie prin plamani si sub
forma de CO2 si fecale 5 mg/zi.
Rolul fiziologic
In organism vitamina C are o atributie importanta in procesele de
oxidoreducere celulara si tisulara; ea este un donator de hidrogen.
Vitamina C mareste rezistenta endoteliului capilar, impiedicand
hemoragiile, mareste rezistenta organismului fata de infectii, activand
fagocitoza leucocitara si favorizand elaborarea de gama-globulie de catre
sistemul reticulo-histiocitar.
De asemenea, este necesara pentru buna functionare a glandelor
sexuale.
O alta destinatie principala a vitaminei C este de a regla formarea si
metinerea substantei intercelulare a colagenului si a dentinei. Ea participa la
formarea calusului fibros dupa fracturi si la procesul de calcifiere, alaturi de
vitamina D; cicatrizarea plagilor se face mai repede.
Vitamina C contribuie la sinteza corticoizilor si favorizeaza
coagularea sangelui, resorbtia Fe din intestin; are rol in maturarea
eritrocitelor, al leucopoezei si al trombocitopoezei.
Previne anemia, stimuleaza pofta de mancare si usureaza adaptarea
organismului la frig. Vitamina C influenteaza metabolismul glucidelor, al
proteinelor si al lipidelor, impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului
si asigura functia normala a celulei hepatice. Mai intervine si in
metabolismul carotenilor, al pigmentilor biliari si melanici.
Vitamina C protejeaza acidul folic. Asa se explica carenta de
vitamina, se manifesta prin aparitia unei anemii asemanatoare cu slabirea

macrocitara datorita lipsei de acid folic. Ratia zilnica de vitamina C este de


aproximativ 75 mg/zi.
In cazuri patologice cu metabolismul crescut, in maladii infectioase,
tuberculoza, in suferinta ulceroasa etc., cantitatile utile de vitamine sunt
crescute.
Hipovitaminoza si avitaminoza
Carenta de vitamina C apare cand ratia alimentara esre saracam lipsa
de vitamina sau cand nevoile organismului sunt marite, ca in unele stari
fiziologice (cresterea, sarcina, alaptarea) sau patologice (stari febrile, boli
infectioase).
Ea da nastere la tulburari manifestate prin: oboseala, dureri articulare,
palpitatii, dispnee (greutate in respiratie), hemoragii gingivale, cutanate.
Uneori apar dureri osoase generalizate, modificari cardiovasculare
(tahicardie, scaderea tensiunii arteriale) si revarsarii sangvine in articulatii.
Deficienta cronica de vitamina C este insotita de o acumulare de
colesterol in sange si in tesuturi, deoarece ea are un rol important in oxidarea
colesterolului.
Datorita consumului mai redus de legume si fructe pe timpul iernii in
primul anotimp al anului se instaleaza cunoscuta anemie de primavara.
Aceasta poate fi combatuta prin cresterea consumului zilnic de mere,
pere, citrice, legume bogate in vitamina C.
Indicatii terapeutice
Preparatele cu vitamina C se utilizeaza in stari de hipo sau
avitaminoza C in special in prevenirea si tratarea scorbutului.
Se folosesc in diferite boli ale aparatului respirator cum sunt: virozele,
pneumonia, astmul bronsic, tuberculoza.
O larga utilizare o au preparatele cu vitamina C in tratarea anemiilor,
afectiunilor hepatice si digestive, in afectiuni neurologice, in boli
reumatismale, in afectiuni bucodentare, in bolile endocrine (diabet).
Tratamentele cu vitamina C dau rezultate bune in vindecarea
tulburarilor de crestere la copii, in astenie, iar la gravide in iminenta de avort
si in perioadele de lactatie.
Vitamina C este utila la tratarea starilor de soc, a plagilor, arsurilor, in
starile de stres, gripe, raceli, viroze, in starile de astenie, la eforturi fizice
intense.
Efecte favorabile are vitamina C si in tratarea alergiilor, intoleranta la
unele medicamente pentru marirea rezistentei organismului la infectii,
intoxicari etc.

Se gaseste in farmacie sub forma de fiole 200-250 mg, comprimate


efervescente 500 mg, granule efervescente.
VITAMINA C COMBINATII
Ascolecitin Forte
Lecitina 0,25 g, acid ascorbic 0,10 g
Tablete
Eleutal
Glucoza monohidrat 2 g, acid ascorbic 0,025 g, mezoinozitol 0,125 g,
acid tartric 25 mg
Comprimate
Multibionta Plus
Vit. C 300 mg, PP 18 mg, E 13,2 mg, pantotenat de Ca 8 mg, B 2 2,33
mg, B6 1,8 mg, B11,3 mg, acid folic 0,13 mg, biotina 0,03 mg, B12 3 mcg
Comprimate efervescente
Rovital C
Vit. C 75 mg, E 12 mg
Eurovita

SICOVIT C 500 mg/5 ml


FORMA FARMACEUTICA
Solutie injectabila
COMPOZITIE
O fiola contine:
Acid ascorbic .................................................................. 200 mg
Excipienti: disulfit de sodiu, hidrogenocarbonat de sodiu, apa pentru
preparate injectabile pana la 5 ml
INDICATII TERAPEUTICE
-profilaxia si tratamentul starilor de deficit de vitamina C
-acidifierea urinei
-infertilitate
-stari de astenie
-gingivite
-intoxicatii
-prevenirea cancerului
-raceala, astm
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la acidul ascorbic sau excipienti
Litiaza renala oxalo-calcica contraindica doze mai mari de 1 g/zi
REACTII ADVERSE
Tulburari urinare
MOD DE ADMINISTRARE
Adult: 500-1000 mg/zi i.m. sai i.v.

CONCLUZII
Vitaminele sunt substante cu mare rol in sanatate si in boli.
Descoperirea lor constituie un moment important in medicina, fiindca au
fost intelese multe mecanisme de imbolnavire si o serie de posibilitati
privind ameliorarea sau insanatosirea.
Vitaminele sunt miracol si sanatate, iar importanta descoperirii lor
rezulta si din faptul ca toata lumea, si fiecare in parte, stie cate ceva despre
ele.
Pentru buna functionare a organismului si mentinerea sanatatii,
vitaminele sunt substante necesare in cantitati mici sau foarte mici, zilnic
cateva miligrame sau micrograme.
La copii si adolescenti unele stimuleaza cresterea in special inaltimea.
Intervin si in reglarea metabolismului si a unor functii ale organelor si
alesistemelor din organism.
Au relatii functionale cu glandele endocrine sau indeplinesc si actiuni
specifice fiecarei vitamine, ceea ce face, in caz de carenta sau de exces
vitaminic, sa apara boli sau tulburari caracteristice.
Organismul omului le primeste prin alimente din regnul animal si cel
vegetal fie ca vitamine active, fie ca polivitamine.
Daca englezii au proverbul Un mar pe zi tine doctorul departe, noi
romanii trebuie sa avem deviza: O alimentatie completa nu este posibila
fara vitamine.

BIBLIOGRAFIE
VITAMINO MINERALO TERAPIA
DOCTOR VIOREL MOGOS
EDITURA MILITARA BUCURESTI 1992
ENERGIE SI SANATATE PRIN VITAMINE, SARURI MINERALE, ENZIME
SI ANTIOXIDANTI
SCHIPOR VALERIAN
EDITURA POLIROM
BUCURESTI 2001
SE POARTA VITAMINELE SI UITE ASA, VOM TRAI SI FARA
MEDICAMENTE D. UBRIN EDITURA VENUS BUCURESTI 2001
VTAMINE VOL I
1994
MEMOMED 2004

PARASCHIV ION EDITURA RECIF BUCURESTI