Politici sociale Curs III - Concepte de baza si principii in domeniul politicilor sociale

Vom aborda, in cele ce urmeaza, principiile si conceptele specifice politicilor sociale. 1. Egalitatea perspectivele doctrinelor politice Ocupa un loc central in tematica de interes pentru politicile sociale. In legatura cu acest concept, exista o dezbatere intre spectrul politic de stanga si cel de dreapta sau de centru. Astfel, daca stanga vedea in politicile sociale instrumentul ideal pentru a crea o societate mai corecta, in sensul egalizarii beneficiilor din domeniul sanatatii, educatiei, samd, politicile de dreapta si centriste considera ca astfel de egalizari au un cost exagerat asupra societatii, cost redat de taxe ridicate asupra persoanelor cu venituri mari, ceea ce duce la o stagnare a cresterii economice, dar si la super-birocratizare, concomitent cu dezvoltarea caracterului interventionist al statului. Filosoful Robert Nozick, in Anarhie, Stat, Utopie, ataca virulent aceasta conceptie a interventionismului statal, in directia egalizarii artificiale, considerand ca este un atac la adresa libertatii (de aici, denumirea de libertarianism) si la drepturile individului. In concluzie, el considera ca statul trebuie sa devina minimalist la nivel de interventie. Ken Blakemore sustine ca este usor artificial a intelege egalitatea in acesti termeni ideologici- stanga, dreapta sau centru au devenit oarecum fluide in in ultimul timp, in aceasta epoca a postmodernismului. 1.1. Egalitatea in cele trei interpretari justificatorii In conditiile in care dreapta nu sustine o strategie in directia egalitatii, iar socialismul nu a reusit sa se impuna, egalitatea depinde, la nivel conceptual, de interpretarile care i se dau. Astfel, s-au impus trei interpretari diferite: Egalitarismul; Echitatea/dreptatea; Egalitatea de sanse.

1.1.1. Egalitarismul Concepie social care preconizeaz nivelarea, egalizarea consumului individual i a modului de trai al membrilor societii. Sisteme construite pe baza acestui principiu cele mai reprezentative au fost comunismul si marxismul. Egalitaristii acorda o atentie deosebita inegalitatii de venituri; un gap prea mare intre veniturile oamenilor poate conduce spre diviziune sociala, din pct lor de vedere. Trebuie spus ca exista si argumente impotriva acestei interpretari: a) Diferentierea indivizilor unii pot fi mai lenesi, altii mai muncitori, unii mai inteligenti si creativi, altii invers, samd. Ca atare, impunerea unei egalitati perfecte ar functiona impotriva acestor diferente de la nivelul indivizilor, diferente care-i individualizeaza. b) Ideea de constrangere si lipsa libertatii; pentru a mentine starea de egalitarism, este nevoie de o implicare agresiva a statului prin reglementari autoritare, in asa fel incat veniturile fiecarui individ sa fie atent monitorizate - intru egalizare artificial cu scopul ca bogatia sa fie redistribuita; de asemenea ar fi necesar a monitoriza cine ce slujba a primit, etc, ceea ce ar deveni o paranoia a egalizarii nerealiste. Acest lucru ar fi usor exagerat viata privata a individului ar fi invadata, in timp ce, in mod generalizat s-ar ajunge la concluzia ca a impune aceasta egalitate utopica ar conduce la limitarea libertatii. Cu alte cuvinte, exagerarile in aceasta directie (ex. Fosta URSS) au decredibilizat aceasta perspectiva; trebuie spus ca alte state au aplicat egalitarismul, in sensul unei social-democratii (Danemarca, Suedia), nu in forma extrema, ci la modul reducerii inegalitatilor, acolo unde acestea erau flagrante, ca urmare a economiei capitaliste. De asemenea, principiul functioneaza foarte bine in forma utilitariana the greatest happiness of the greatest numberScopul ar fi a face societatea mai egala decat era si nu a impune egalitate absoluta. 1.1.2. Echitatea Este un concept care precizeaza si completeaza conceptul de egalitate. Echitatea vizeaza egalitatea la nivel de stare finala intre indivizi; ei trebuie tratati echitabil, incat sa ajunga egal de fericiti. De exemplu, daca este sa hranim 3 indivizi aflati in urmatoarele stadii in ceea ce priveste foamea unul tocmai a mancat, al doilea nu este infometat, iar al treilea este

hamesit, ei trebuie tratati printr-un demers echitabil si nu sa li se imparta mancare in mod egal. Pornind de la aceasta premisa, primul fiind satul nu are nevoie sa fie hranit, in timp ce al doilea si al treilea proportional cu cat de infometati sunt. Finalitatea este echitabila astfel, iar in acest sens se aplica egalitatea ca echitate. 1.1.3. Egalitatea de sanse Aceasta precizare vizeaza eliminarea eventualelor discriminari de la nivelul societatii in ceea ce priveste accesul la job-uri, la educatie sau pregatire profesionala, dar si la serviciile de sanatate si cele de sanatate. Toti cetatenii trebuie sa aiba sanse egale.

2. Conceptul de nevoie Este un concept problematic. Pentru a demonstra acestea, Ken Blakemore recurge la un experiment: daca cerem unui grup de indivizi sa ierarhizeze si prioritizeze nevoile umane, le va fi dificil sa duca la bun sfarsit o asemenea operatiune. Care dintre acestea sunt mai importante? Sunt unele primare si altele secundare? Sunt nevoile depdendente de cultura in care traim? Sunt universale? Astfel se ajunge, totusi, la doua puncte fundamentale in legatura cu acest concept: A) Se poate defini obiectiv acest concept? Scopul ar fi pentru a identifica pe cei care au nevoie de ceva la modul real si cei care nu B) Al doilea punct se refera la responsabilitate si datorieAre statul datoria sa raspunda nevoilor cetatenilor sai? Este cazul ca cetatenii sa se astepte ca nevoilor lor sa primeasca un raspuns? Are comunitatea datoria sa raspunda acestor nevoi? In Marea Britanie, noua Lege a Saracilor (1834) abordeaza tocmai acest aspect, acceptand ca statul are datoria de a acoperi macar nevoile minime ale celor mai saraci dintre cetatenii sai. In acest moment, sunt evidentiate cele considerate a fi nevoi de baza (basic): adapost, hrana si suport medical minim. Practic se refera la ideea sigurantei fizice, insa si aici se poate ajunge in acelasi punct mort al intrebarii: ce inseamna nevoi elementare (basic)?

Deopotriva de importanta este si autonomia, care este vazuta drept elementara, in sensul in care viata unui individ este lipsita de consistenta, daca acesta nu are dreptul de a decide de unul singur, in alegerile pe care le face. Ca atare, s-ar putea spune ca sanatatea si autonomia ar putea constitui nevoi elementare ale individului. 3. Libertatea si drepturile Sunt la fel de fundamentale si problematice ca si egalitatea, mai ales cand se pune problema aplicarii acestora in practica, cum ar fi cazurile in care trebuie ca libertatile si drepturile unor persoane sa fie ridicate sau limitate/ingradite. Un exemplu este cel al suspendarii permisului unui conducator auto care are probleme de vedere; se poate spune ca multi dintre varstnici au aceasta problema, insa nu toti, ca atare cum se poate proceda sa se limiteze dreptul de a conduce un vehicul incepand cu o anumita varsta? Este o astfel de masura corecta fata de cei varstnici, dar care nu au neaparat o problema atat de mare incat sa nu ne permitem riscul de a-i lasa sa conduca? Discutia despre drepturi si libertati poate sfarsi intr-o aporie; totusi, o abordare eficienta ar fi in sensul distingerii drepturilor si libertatilor in civile, sociale si politice. Cele sociale sunt mai de interes pentru abordarea noastra si se refera la beneficiile ce le ofera un stat al bunastarii. O intrebare esentiala domeniului politicii sociale este urmatoarea: cat de mult poate statul interveni pentru a complementa pozitiv efectele pietei si concurentei, dar si ce poate face pentru a garanta drepturile si libertatile fiecarui cetatean? 4. Cetatenia Este conceptul care reuneste pe cele de mai sus in acelasi plan. Cetatenia vizeaza apartenenta la comunitatea de tipul stat-natiune. Aceasta apartenenta aduce anumite drepturi, inclusiv la nivelul politicilor sociale. In sensul politicilor sociale, conceptul de cetatenie a fost dezvoltat de T. H. Marshall in 1949, in directa legatura cu ideea statului bunastarii. El credea ca acest concept de cetatenie este dinamic si in continua dezvoltare. Conform lui Marshall, inegalitatile sociale aduceau prejudicii statului bunastarii. O alta preocupare a acestuia se leaga de drepturile civile, daca putem discuta

de egalitate in exercitarea acestora, in conditiile in care eventuale procese juridice sunt extrem de costisitoare financiar. Concluzii: Acest curs a incercat sa lamureasca unele dintre principiile cele mai importante ale politicilor sociale egalitatea, nevoia, libertatea, drepturile. Aceste principii sunt importante, insa nu intotdeauna sunt aplicate la nivelul politicilor sociale. Totusi, mereu raman la nivel de scopuri si obiective ale politicilor sociale.