Student: Carmen David

Pensionarii ca resursa in familie si societate.

Persoanele varstnice doresc sa fie tratate cu respect, sa li se recunoasca sis a li se ofere posibilitatea de a participa active si a-si adduce propria contributie in societate, precum sa li se asigure asistenta materiala de care au nevoie (Doru Buzducea, Asistenta sociala a grupurilor de risc, pag 368). In multe tari occidentale, dupa pensionare, varstnicii devin membri active ai unor asociatii, avand fiecare roluri bine determinate, ceea ce adduce de obicei scaderea marcanta a impactului pensionarii, sau devin active in cadrul unor societati caritabile, ori religioase. De asemenea, multi participa la cursurile unor universitati de vara sau pentru varsta a treia sau deschid mici afaceri (George Neamtu, Tratat de asistenta sociala, pag 921). Lucrul se dovedeste real atunci cand sunt examinate situatii in care sunt implicate bataranii non-autosuficienti sau batranii mari. Daca examinam in schimb situatia de mbatranire fiziologica, adica evolutia persoanei de-a lungul arcului vietii si al evenimentelor din ciclul vital al familiei, gasim o lunga perioada de care batranul tanar constituie o sursa deloc neglijabila atat in cadrul unui raport de cuplu, cat si fata de familia copiilor. In multe cazuri, prezenta sa constituie si o importanta resursa educative pentru nepoti printr-o relatie de reciproca afectivitate. Calitatea de bunic permite renasterea sentimentelor si a gesturilor paterne si materne, fara elemente de responsabilitate si necessitate. Bunicii, eliberati de obligatia de a educa, pot reprezenta o pretioasa oportunitate de schimburi spontane, plina de fantezie si usor in afara regulilor. Eliberati de-acum de obligatiile sociale si de obligatiile solicitari ale vietii cotidiene, ei se pot intalnii cu nepotii in acea zona de experienta, in spatial traditional care e characteristic copilariei, dar care se prelungeste chiar daca ramane intr-o zona marginala de-a lungul intregii vieti (Bruna Zami, Augusto Palmonari, Manualul de psihologia comunitatii, apud Vegetti Finiz, 1992).

Uneori perechea tanara trebuie ajutata sa sties a ceara fara sa pretinda, sa stie sa recunoasca sis a gestioeze un punct de trecere unde autonomia si dependent eoexista intr-un mod nou in raport cu trecutul; alteori, trebuie ajutat cuplul de batrani sau parintele ramas singur pentru ca ajutorul lor sa nu riste sa se transforme intr-un fel de instrument de santaj. Pentru a realize toate aceste lucruri, este importanta munca de counseling menita sa recunoasca sa duca la evaluarea angajamentelor de loialitate reciproca si in lumina propriilor nevoi specific (Bruna Zami, Augusto Palmonari, Manualul de psihologia comunitatii, apud Boszormeny-Nagy si Spark, 1973). Multe sunt datele care confirma existent unui amplu patrimoniu de resurse, de ajutoare propriu-zise pe care un segment de batrani active le pune in joc ca resurse informale in interiorul raporturilor de familie. Valorificarea lor este un obiectiv pe care operatorii comunitari trebuie sa si-l propuna (Bruna Zami, Augusto Palmonari, Manualul de psihologia comunitatii, pag 353). Categorizarea propusa de Guillenard (1970) a diferitelor stiluri sau practice de pensionare si pensionari cuprinde si trei stiluri de pensionare ca resursa. 1) Pensie varsta a treia Pensionarul se insereaza intr-o retea sociala prin activitat productive, care nu sunt doar modalitati de a face sa treaca timpul. Ele sunt central in organizarea temporal si reprezinta unul deintre centrele principale de interes. Acesta practica este asociata cu un sentiment de batranete reusita. 2) Pensiile timp liber sau familiile Pensionaul se insereaza social prin activitati de consum intr-un cadru familial sau de petrecere a timpului liber. In cazul centrat pe familie, se constata o coabitare a pensionarului cu copiii, o mare intensitate a relatiilor familial, in special cu nepotii, numeroase reuniuni familial si o participare financiara importanta pentru a-si ajuta copiii. Acest tip de pensioner considera ca joaca un rol important pentru mentinerea structurii familiei. Centrat pe timpul liber, pensionarul are numeroase activitati cultural si/sau sportive, numeroase iesiri si calatorii. Sentimentul de batranete reusita este adesea bun, dar tensiunile familiei pot antrena aparitia unor smptome depresive. 3) Pensia revendicare Pensionarul contesta statutul batranilor in societatea noastra. El

considera ca varstnicii ar trebui sa constituie o forta de presiune unindu-se, ca ei trebuie sa pastreze un rol active. Prefera sa stabileasca legaturi sociale cu personae la randul lor pensionare. Sentimentul de batranete reusita este foarte instabil la acest tip de pensionare. Ele pot dezvolta

sentimental de a fi excluse pe nedrept din societate si pot atunc sa o perceapa ca fiind ostila varstnicilor (Roger Fontaine, Psihologia imbatranirii, pag 179)

Bibliografie: Doru Buzducea, Asistenta sociala a grupurilor de risc, editura Polirom 2010; George Neamtu, Tratat de asistenta sociala, editura Polirom 2003; Bruna Zami, Augusto Palmonari, Manualul de psihologia comunitatii, editura Polirom 2003; Roger Fontaine, Psihologia imbatranirii, editura Polirom 2003.