Sunteți pe pagina 1din 4

Medicina traditionala indiana dateaza de mii de ani si este considerata una dintre ramurile care a adus beneficii uriase

pentru medicina traditionala mondiala, adaugand pagini aurii in dezvoltarea medicinei.

Medicina Indiana contine adevaruri despre echilibrarea trupului fiintei umane, dar si a sufletului. Traditiile acestei civilizatii sunt o combinatie intre mister, cult si experienta. In India, pe timpuri, pentru ca cineva sa poata practica medicina traditionala, era obligatoriu ca persoana respectiva sa fie dreapta, morala si credincioasa. Si acum exista hindusi care refuza medicina moderna, considerand-o necurata, iar numarul lor nu este deloc de neglijat.

Se poate trage o concluzie pripita ca indienii inculti refuza progresul medicinei moderne, dar situatia nu este deloc asa. Medicina moderna a rezolvat multe, dar in acelasi timp a inregistrat si multe esecuri si si-a aratat neputinta fata de multe maladii, maladii pe care medicina traditionala le trateaza cu succes. De aici reiese ca nu sunt inculti acei oameni care refuza medicina moderna, ci medicina traditionala a aratat ca este puternica, valoroasa. In India, religia de baza a populatiei este budismul. Intemeietorul Budismului este Buddha, nascut in anul 560 i.Hr. Buddha era print, din neamul Shakuamuni si traia in bogatie si diversitate, obtinute datorita statutului si a starii sale sociale. Statutul acesta nu l-a mai multumit pe tanarul Buddha care, la varsta de 29 de ani, a devenit calugar, dedicandu-se meditatiei si cercetarii in ceea ce priveste fiinta umana. In scurt timp, Buddha a adunat in jurul lui multi adepti, care cautau in natura remedii pentru alinarea durerilor si tratarea suferintelor oamenilor.

Buddha a inceput sa-i invete pe adeptii lui cum sa aiba grija de oameni, folosind plantele oferite de natura, cum sa pregateasca si sa prepare acest tezaur oferit de natura. Nu a trecut mult timp si Buddha a fost recunoscut de catre toti ca regele medicilor si cel mai maret vindecator, datorita faptului ca ii ajuta si ii trata pe toti, invatandu-i sa se roage la natura in timp ce erau bolnavi, dar si dupa aceea. Buddha ii invata pe oameni cum sa ajunga sa isi puna capat dorintelor, ca prin acest fapt sa puna capat reincarnarilor si sa cunoasca adevarul suprem - Nirvana. Buddha i-a invatat pe fiecare dintre adeptii sai ca daca un om este ajutat sa se salveze de suferinta fizica, prin medicina traditionala cu plante medicinale, este pasul cel mare spre Nirvana. Buddha ii invata pe toti ca toleranta intre oameni este o calitate care ii poate aduce si ea spre alta treapta in evolutia personala. Ordinea si mostenirea pe care le-a lasat Buddha au influentat multi conducatori indieni. Acestia au construit centre de medicina traditionala in manastiri si dupa aceea in orase, unde se studiau plantele in functie de altitudinea la care cresteau, continutul de apa si minerale si afectiunile pentru care erau destinate. Asa s-au creat primele scoli de medicina traditionala in India, dupa Buddha. Trebuie mentionat faptul ca spitalele se amenajau si pentru animale, deoarece Buddha i-a invatat pe oameni ca si animalele trebuie respectate, fiindca si ele ajuta omul, au provenienta divina si apartin naturii, asa cum si fiinta umana este creatie a naturii. Din secolul I pana prin secolul IV budismul, cu toate invataturile lui, s-a extins, cuprinzand nu numai clasa sociala saraca, dar si pe cei bogati si intelectuali, practic toate paturile sociale. Principala invatatura al lui Buddha, exprimata in grija fata de oameni prin natura, folosind plante medicinale si aplicand cunostinte legate de modul de cultivare al acestora, grija fata de natura, precum si cunoasterea si ajungerea spre adevarul suprem, a devenit credinta oficiala a Indiei. In scurt timp Budismul, cu toata invatatura sa, a cuprins China, Japonia, toata partea asiatica, dar si Europa, Africa, in special prin misionarii care au ajuns acolo. Misionarii budisti au aratat tuturor popoarelor, pe teritoriul carora au trecut si s-au stabilit, beneficiile medicinei traditionale si tainele tratamentului cu plante si acupunctura. In anul 450 s-a descoperit un monument ingropat in pamant in care s-au gasit descrieri medicale, scheme de tratamente efectuate cu plante care au o reala valoare si in zilele noastre si dovedesc ca Buddha a facut experiente profunde in medicina traditionala.

O alta descoperire dateaza din anii 670-690 si reprezinta scrieri realizate de catre calugarul budist ITING, in care sunt descrise amanuntit proceduri medicale, simptomatologia unui numar mare de afectiuni (peste 250), modul in care erau culese si uscate uscare, plantele, precum al temperatura si modul si acestora de de dieta

administrare

medicala prescrisa in tratarea mai multor afectiuni. In cadrul aceleiasi scrieri se mentiona ca fiecare bolnav trebuia, in timpul tratamentului si procedurilor aplicate, sa rosteasca o serie de cuvinte intr-o anumita ordine, ca si o ruga, ceea ce dovedeste legatura existenta intre medicina traditionala Indiana si cea slavona al lui Zamolxis, deoarece si in cadrul acesteia din urma se rosteau cuvinte si rugi. In medicina traditionala indiana putem vedea cat de profunda era preocuparea medicilor pentru om, prin invatamintele pe care calugarii medici le transmiteau oamenilor, si anume:

in existenta umana, valoare au curatenia si onoarea omului corpul fiecarui om trebuie sa fie sanatos, iar in cazul in care nu este, inseamna ca omul respectiv nu a gandit si nu s-a tratat indeajuns oamenii sa nu se trateze decat cu plante medicinale, ci nu cu vrajitorii sa respecte un cod al bunelor maniere si sa aiba o viata sexuala in conditii de curatenie perfecta sa tina cont de demnitatea mortului, ritualul inmormantarii si de plantele care sa il insoteasca la intalnirea cu Buddha, ca sa vada Buddha ca pe respectivul om il interesa sanatatea lui proprie si ca nu i-a ignorat invataturile

Totodata, acestia s-au preocupat de definirea si introducerea de norme in medicina traditionala, precum si de introducerea scolarizarii, ca etapa premergatoare practicarii medicinei. Important in medicina traditionala indiana este si faptul ca medicii erau obligati sa acorde ajutor si celor condamnati pentru diverse infractiuni, chiar si celor condamnati la moarte, prin executare, intrucat se considera ca fiecare trebuie sa plateasca pentru faptele sale, dar sa plateasca fiind sanatos. Calugarii indieni acordau o atentie sporita celor saraci si suferinzi. Calugarii le daruiau plantele sau acestea erau platite de catre cei care erau mai bogati. Fiecare calugar aducea gratuit oamenilor foarte saraci medicamente din plante, daca persoana saraca arata ca este preocupata de cultivarea florilor si are grija de macar 3 animale. Medicina traditionala indiana a adus reguli care au imbunatatit semnificativ medicina traditionala mondiala, dar si plante care sunt un real tezaur pentru fiinta umana, acum si in viitor.

SECRETELE MEDICINEI TRADITIONALE


Viata depinde foarte mult de forta si echilibrul energiilor in corp. Un echilibru perfect nu ar permite infiltrarea afectiunilor intr-un corp avand asemenea energii perfect echilibrate. In medicina traditionala se cunoaste faptul ca afectiunea nu are doar o cauza locala, singulara, ci este o rezultanta a lipsei de echilibru al energiilor in corpul uman. De aceea, specialistii in medicina traditionala, in tratamentele aplicate, nu pun accentul doar pe o afectiune locala, intrucat aceasta este o rezultanta a dezechilibrului prezent in intreg corpul uman.

DISFUNCTIONALITATILE SEXUALE: CAUZE SI TRATAMENT


Specialistii in medicina traditionala cunosc de zeci de mii de ani ca actul sexual este un proces energetic. Actul sexual, ca si tratament indicat de catre specialistul nostru, va va elibera de emotii negative si va va directiona spre liniste si armonie. Din evul mediu se cunoaste ca partenerii sunt obligati sa fie sanatosi din punct de vedere psihic. Emotiile sunt controlate de procesele echilibrate energetice perfect ca interne sa dea si trebuie randamentul

asteptat. Energiile echilibrate pot transforma si obligatoriu transforma dorinta bruta in iubire fina si corecta.