Sunteți pe pagina 1din 9

C.

Morala i normele morale Definiie: morala reprezint un ansamblu de idei, precepte, reguli cu privire la bine i ru, la corect i incorect, cu privire la just i injust. Morala, ca sistem de norme, se bazeaz pe convingerea intim i pe contiina personal a fiecrui individ n comportamentul su. Mobilul regulii morale este datoria persoanei fa de sine nsi. amenii i raporteaz comportarea la valorile morale de bine sau ru, din care decurge i definirea acestui comportament ca moral sau imoral. Morala are deci ca valori fundamentale principiile binelui, dreptii, justiiei i adevrului, valori promovate i aprate de drept. !ormele morale sunt dotate cu sanciuni de aceeai natur, sanciuni care pot fi e"terioare subiectului, ca de e"emplu oprobiul public, sau pot fi interioare, adic din sfera contiinei subiectului, put#nd enumera aici forme ca: preri de ru, regrete, mustrri de cuget, scrupule de contiin .a. $ec%imea moralei este tot at#t de mare c#t i societatea, pentru c ea a jucat i joac un rol deosebit de important n reglementarea relaiilor sociale i n asigurarea ordinii sociale. &aportul dintre moral i drept este o problem mult discutat de'a lungul timpului, pentru c n multe privine normele morale erau confundate cu normele juridice. (nc din antic%itate, g#ndirea juridico'politic a fost preocupat de raportul dintre drept i moral. Dac n )recia antic nu se fcea o distincie bine precizat ntre cele dou categorii de norme sociale, doctrina juridic roman a fcut pai nsemnai n sensul conceperii dreptului independent de moral. C%. *%omasius +,-..',/012 a separtat pentru prima dat, din punct de vedere teoretic, dreptul de moral. 3a analiza acestui raport i'a adus o mare contribuie filozoful german 4ant, care a relevat caracterul absolut, aprioric al legii morale. 5nii filozofi au mers p#n la identificarea naturii normelor juridice i morale, iar alii au considerat c tiina dreptului trebuie s fac abstracie de influena moralei ca i a politicii i a altor factori e"trajuridici asupra dreptului. 6uritii n cvasitotalitatea lor, sunt de prere c ntre drept i moral e"ist o corelaie organic deoarece principiile morale ale binelui, dreptii, justiiei i adevrului sunt aprate i promovate i de drept. Dar fiecare din cele dou categorii, respectiv dreptul i morala, i pstreaz identitatea. 7semnri i deosebiri ntre moral i drept a2 7t#t dreptul c#t i morala reprezint un ansamblu de norme de conduit. b2 !ormele morale dintr' o societate nu sunt neaprat unitare. 8le variaz n funcie de grupul social, de colectivitatea naional, social, religioas. !u e"ist valori morale absolute, ntruc#t se sc%imb dup epoc, dup clase +c%iar n aceeai epoc2, dup categorii sociale sau profesionale. c2 Dreptul n sc%imb este i trebuie s fie unitar, asigur#nd o ordine juridic unic n societate ntr'o ar dat. d2 !ormele morale au un caracter spontan n apariia lor 9 normele de drept sunt rezultatul unei creaii contiente i organizate. e2 3egtur str#ns e"ist ntre moral i religie, cci religia a sacralizat preceptele etice i unele instituii sociale. Dezvoltarea dreptului a dus la desacralizarea i laicizarea instituiilor, dar procesul este difereniat de la o religie la alta. :istemul juridic islamic, de e"emplu, este i azi puternic influenat de morala religioas. Coranul este at#t ;cartea sf#nt<, c#t i ;codul< popoarelor islamice. f2 Din punct de vedere al sanciunii, deosebirea dintre drept i moral este foarte mare. !ormele de drept pot fi asigurate prin fora coercitiv a statului, normele morale au ca sanciune: oprobiul public, marginalizarea, desconsiderarea, regretul, mustrarea de contiin. 8ficiena sanciunilor morale depinde de profilul moral al persoanei respective. g2 !umeroase norme cu un coninut identic au at#t o natur moral c#t i una juridic. De e"emplu, normele penale care cer persoanelor s aib o comportare de respect fa de viaa, demnitatea i proprietatea altora sunt n acelai timp i norme cu un puternic coninut moral. =ora dreptului se gsete at#t n justificarea sa logic, raional, c#t i n aprobarea i susinerea sa moral. :au: orice injustiie este implicit imoral. %2 8"ist ns i norme morale care n'au relevan juridic +de pild relaiile de prietenie sau relaiile dintre soi p#n la un anumit punct2, precum i invers +de pild unele norme cu caracter procedural, cele te%nice sau cele organizatorice2.

(n general, sfera de aciune i cuprindere a moralei este mai e"tins dec#t cea a dreptului, dar reglementarea este mai puin concret. (n concluzie, este obligatoriu s subliniem c dreptul ajut la promovarea principiilor morale, dar i morala i e"ercit influena asupra elaborrii dreptului, c#t i asupra aplicrii sale

Morala :unt autori care considera ca >morala este totalitatea regulilor de comportare a oamenilor. 7ltii considera morala ca un ansamblu de reguli si conceptii despre bine si rau, despre just si injust, despre admisibil in interzis<. 7vand in vedere definitiile dreptului si ale moralei, constatam, in primul rand, ca atat dreptul, cat si morala se ocupa de comportarea oamenilor, stabilind regului sociale. !umai ca aria de referinta a moralei este mult mai larga decat cea a dreptului. De aici si o serie de opinii care au sustinut si sustin ca dreptul este inglobat in morala. 7sa cum am aratat, diferenta intre drept si morala se circumscrie naturii constrangerii: materiala in cazul dreptului si psihica in cazul moralei. 8"ista si autori care sustin ca deosebiile intre drept si morala se releva nu numai sub aspectul naturii sanctiunii, ci si al scopului si continutului sanctiunii. Cu toate acestea s'a ajuns la concluzia ca intre drept si morala nu e"ista o deosebire fundamentala ci una formala, care se refea la caracterul sanctiunii. ?entru ca intre drept si morala nu e"ista deosebire nici de natura, nici de scop si nici de continut. :unt si autori care sustin ca deosebirea dintre drept si morala consta, in primul rand, in faptul ca morala este unilaterala, fiindca se adreseaza unui singur subiect, pa cand dreptul este intotdeauna bilateral. @n al doilea rand, se sutine ca judecata morala are in vedere un proces interior, pe cand aprecierea juridica presupune un punct de vedere e"terior. De asemenea morala reprezinta o etica subiectiva, pe cand dreptul, o etica obiectiva.

gAdjtfAfj 7poi, distanta dintre realitate si conceptele umane mai cere ,, sa transformam pentru trebuintele dreptului fiecare aspect al realitatii in constructiuni logice. ?entru Mircea Djuvara, :tatul si individul nu apar cu interese antinomice, sanctiunea nu intra in elementele obligatorii ale raportului juridic. Si prin aceasta, el apropie dreptul mai mult de morala decat de politica. Corespunzator tuturor acestor ample activitati, in care a predominat gandirea juridica, Mircea Djuvara a scris si a vorbit, iar parte din vorbe @ s'au stenografiat ori @ sa'u conspectat. bibliografie completa a operei lui Mircea Djuvara, in care ar intra si cursurile sale universitare litografiate, si interventiile sale din intrunirile stiintifice ori politice, din tara ori internationale, care au primit lumina tiparului, trece de .BB de titluri. 7utorul, intr'o ultima autobibliografie selectata, publicata in iunie ,CD,, enumera ,DD de lucrari, care din pacate au fost notate din memorie.

Caracteristica principala a atitudinii filozofice a lui Mircea Djuvara a fost aceea ca el considera ca problemele specifice filozofiei dreptului nu pot fi solutionate fara o conceptie de ansamblu, epistemologica si filozoficaE aceasta intrucat filozofia dreptului este o parte integranta a filozofiei in genere. @n acest spirit, Mircea Djuvara scria ca ,,filozofia dreptului constituie unul dintre elementele indispensabile unei culturi adevarate. De ea nu se pot lipsi mai ales acei care pretind a avea o cultura juridica<. ?rintre problemele cele mai importante ale filozofiei dreptului ar trebui enumerate cele referitoare la fundamentul dreptului, esenta si specificul acestuia in raport cu alte domenii ale activitatii umane, finalitatile dreptului, continutul si specificul constiintei si cunoasterii juridice. :olutionarea unor astfel de probleme necesita depasirea oricarei analize ,,pur te%nice< a dreptului, a te"telor de lege pentru ca stiintele juridice nu sunt discipline autonome aceasta depind in privinta principiilor lor de o conceptie integrala, totalizatoare care este filozofia generala. 7naliza teoriilor ce vizeaza structura, dinamica, finalitatile dreptului evidentiaza ideea ca orice stiinta a dreptului este ridicata pe un sistem filozofic, este dependenta de o atitudine in raport cu marile probleme ale omului si societatii. De aceea tezele folozofiei dreptului vor servi intotdeauna pentru e"plicarea si aplicarea dreptului pozitiv. Mircea Djuvara a facut o distinctie principala intre cunoasterea dreptului si stiinta lui. Multi cetateni acumuleaza cunostinte despre drepturile si obligatiile lor si ale semenilor. 7stfel de cunostinte disparate nu sunt stiinta. $or deveni stiinta doar acele cunostinte juridice care descriu procesele reale din societate prin mijlocirea unor notiuni generale, a legilor asa incat sa reuseasca sa le lege intre ele prin caracteristici esentiale: in acest sens nu se numeste stiinta decat o cunoastere bine sistematizata. ?rin urmare, ;constituirea si progresul stiintei juridice nu e insa posibil decat prin mijlocirea unei filozofii juridice pe care dealtfel oricare jurist o are si o practica, fie ca stie fie ca nu 9si da seama de ea<. Ca neoFantian, Mircea Djuvara a respins empirismul si pozitivismul juridic in favoarea postularii coe"istentei determinismului fenomenelor naturale cu libertatea persoanei care constituie premisa fundamentarii dreptului.in spiritul conceptiei neoFantiene, Djuvara concepea dreptul ca modalitate de coe"istenta a vointelor libereE negarea libertatii ar ruina atat dreptul, cat si morala. 3ibertatea este postulatul oricaror probleme de drept, este fundamentul dreptului. @n al doilea rand, el subordona dreptul morale. De pe o astfel de pozitie Mircea Djuvara definea dreptul ca avand ca obiect constatarea drepturilor si obligatiilor privitoare la activitatile sociale e"teriorizateE el ar arata astfel actele permise, interzise sau impuse in societate pe baza ideii de justitie. Dreptul se deosebeste de morala, desi si acesta are ca obiect corelatia dintre drepturi si obligatii, prin aceea ca el reglementeaza numai activitatile sociale e"teriorizate, adica realizate prin fapte ale membrilor societatii, pe cad morala reglementeaza asa zisul for intern. 8"ista dupa convingerea sa doua nivele in totalul dreptului: unul este cel al dreptului pozitiv 9 alcatuit din normele si regulile dispuse prin lege, din obiceiul juridic, si altul este cel al dreptului rational care e"ista independent de orice referire la vreo norma de drept pozitiv ; intrucat noi putem emite judecati de drept c%iar facand cu desavarsire abstractie de dispozitiile pozitive. Concluzia filozofica esentiala la care a ajuns Mircea djuvara a fost aceea ca e posibila cunoasterea unei justitii obiective, valabila pentru ratiune la fel ca si aceea a realitatilor naturii. ?rin ea se va intemeia insasi aplicarea regulilor dreptului pozitiv. =ilozofia dreptului ar trebui sa se preocupe de problema interpretarii dreptului pozitiv, de metodologia stiintelor juridice, de intelegerea stiintifica a ideii de justitie elaborata rational, de afirmarea temeinica a valorilor juridice in lumina carora va trebui indrumata lumea. ?entru toate acestea, Mircea Djuvara aprecia ca filozofia dreptului ar trebui sa devina in curs sintetic

care sa se predea la sfarsitul studiilor universitare de drept, cu atat mai mult cu cat ,, nu e legislator si nu e om politic care sa nu faca filozofie a dreptului. problema importanta reluata de Mircea Djuvara este cea referitoare la natura cunoasterii juridice si mecanismul formarii ei. @n acest plan de gandire, Djuvara considera ca ideile si cunostintele juridice sunt distincte, c%iar opuse celor despre natura. Cunostiinta juridica se constituie astfel printr'o aplicare la cunostinta morala pentru ca ideea de societate juridica se suprapune in mod necesar celei de societate morala si aceasta celei de societate umana ca parte a naturii. @deea de justitie poate fi obtinuta sau elaborata numai printr'o analiza comparativa a realitatilor sociale, juridice si morale. 3egea de formare a cunostintele juridice, conc%idea Djuvara, este insasi legea generala de formare a oricarui fel de cunoasterea despre realitate. Cunostinta juridica va contine doua elemente: o constatare a faptelor si o apreciere a acestora. Doar aprecierea faptelor sociale le va ridica la rangul juridic. Mircea Djuvara a afuns la concluzia ca judecatile morale si juridice au obiectivitate, ca aplicatiile ideii de justitie pot afirma caracterul de adevar obiectiv. ?rin urmare, cunostinta juridica are aceasi valoare obiectiva ca si aceea a stiintelor e"acte, iar adevarul cunostintelor juridice consta in caracterul lor coerent. !oncontradictoriu, in sistematizarea si ordonarea lor rationala. @n justitie, adevarul este prin e"celanta coerentaE acesta nu este ceva dat in mod absolut, nu este definitiv, ci este in continua formatie si perfectionare. 7devarul cunostintelor juridice inseamna acordul acestora cu cerintele legilor logicii. interesanta contributie adusa de Mircea Djuvara la dezvoltarea filozofiei dreptului vizeaza raporturile dreptului cu morala. 8l considera ca judecatile noastre la adresa valorii rationale a activitatilor pot fi de un ordin moral si juridic. @n morala, judecata se face asupra unui act interiorE este deci scopul subiectiv al agentului care trebuie sa fie binele insusi, pe cand in cazul dreptului judecata se face asupra actiunii e"teriorizate in integralitatea ei, inclusiv asupra scopului sau. &adacina adanca a dreptului si a moralei trebuie gasita in orice act de ratiune obiectiva care presupune ideea de libertate, pe de o parte, si pe cea de necesitate a legilor logice, pe de alta parte. 7ceste doua aspecte reprezinta ideea de drept si cealalta ideea de obligatiune. 7sadar, dreptul nu poate fi despartit de moralaE orice afirmatie juridica opusa acesteia din urma n'ar putea fi decat o eroare. :pecificul dreptului este evidentiat si de scopul lui. Dupa Djuvara, acesta ar consta in infaptuirea justitiei care este un imperativ categoric si nu ipotetic, impus de ratiunea noastraE el este dezvoltarea progresiva a valorilor spirituale urmarite prin activitatea libera a persoanelor. 6ustitia si dreptul sunt garantia e"terioara a activitatii morale. 6ustitia este valoarea suprema in ierar%ia juridica. 7cesteia nu @ se pot sunstitui alte scopuri, fie ele utilul, solidaritatea sociala, asa cum s'a incercat pe parcursul mileniilor de filozofie a dreptului. $alorile sociale pot fi considerate ca scop al dreptului in situatia in care se identifica cu valorile supreme ale spiritului, cand apar ca valori etice, compunand ideea directoare a sitemului social. @n fond, scopul ultim al dreptului trebuie sa fie dezvoltarea morala a fiecaruia prin activitatea libera a spiritului creator. Ginele comun material nu este decat un mijloc, si nu un scop. Dreptul e"ista prin justitie in favoarea statului si in acelasi timp in favoarea individuluiE statul si individul trebuie sa fie considerati ca persoane juridice distincte dar nu antinomice. @n concluzie, dreptul si morala sunt strans corelate, intregindu'se reciproc. Cunostintele acestora au aceeasi structura logica si sunt paralele cu informatiile apartinatoare stiintelor naturii. rice realitate juridica cuprinde o directiva de gandire care corespunde ideii de drept sau de justitie si care se aplica normarii pozitive a fenomenelor sc%imbatoare ale vietii sociale. Dreptul constituie astfel conditia formala a activitatii sociale curente. @deea de justitie este in fond o metoda prin care se armonizeaza cu coerenta rationala, scopurile actiunilor e"teriorizate

ale persoanelor, in timp ce ideea binelui moral este o metoda de armonizare logica a scopurilor interne ale acelorasi actiuni. Mircea Djuvara a analizat specificul dreptului si pornind de la compararea planurilor de realitate corespunzatoare stiintelor care le studiaza. :pecificul dreptului ca realitate sociala in comparatie cu universul e"trasocial ar consta in urmatoarele: legile naturii sunt inviolabile, pe cand normele moralei si ale dreptului sunt violabile prin insasi natura lorE fenomenele naturii nu pot fi supuse dreptului decat in masura in care vor putea fi puse in legatura cu activitatea persoanelor in societateE o norma juridica nu poate avea ca obiect imposibilulE normele juridice si etice nu se desfiinteaza prin faptele care le violeaza. 7ceste elemente care releva specificul dreptului stau la originea modului special de cunoastere utilizata in stiintele juridice. "dj%cfgnfc% :tiintele juridice referindu'se la corelatia drepturi 9 obligatii 9 constrangeri, se deosebesc de alte ramuri ale cunoasterii care studiaza un referential similar: de pilda morala. Daca in morala fiecare poate avea obligatii fata de sine, in drept aceasta nu va fi posibil: aici obligatiile unei persoane sunt fata de altii. alta contributie remarcabila a lui Mircea Djuvara s'a produs in planul analizei raportului dintre drept, stat si natiune. &espingand ideea dreptului pur si pozitivismul juridic care au instaurat divinizarea absoluta a autaritatii legii scrise fara sa o controleze prin apelul la ideea de justitie, dovedindu'se a fi astfel o conceptie gresita si c%iar primejdioasa. Mircea Djuvara a fost convins ca dreptul se intemeiaza pretutindeni pe realitatile istorice ale comunitatii umane concrete. 7stfel, poporul roman isi intemeiaza dreptul pozitiv pe viata nationala. !atiunea este o realitate istorica ridicata la rangul de indatorire etica suprema, iar statul a devenit numai e"presia ei juridica. ?entru realizarea justitiei este nevoie de o conducere politica pentru realizarea unei ordini in actiunile natiunii este nevoie de conducerea unei elite politice, de o legatura solida intre condusi si conducatori. @ata de ce Mircea Djuvara considera ca politicul nu poate fi desfacut de juridic, ci el este format cea mai inalta a juridicului, intrucat se subordoneaza ideii de vii de justitie. @ata cum un mare carturar roman printr'o opera e"trem de fecunda, prin idei si o argumentatie foarte clare, solide a impus filozofia romaneasca a dreptului in circuitul europeanE prin valoarea si actualitatea sa conceptia filozofica a lui Djuvara a depasit epoca ei, a propus noi standarde de referinta in planul modernitatii e"ercitand o influenta de bun augur asupra :colii romanesti a dreptului, mai cu seama in ultima parte a secolului HH. !u intamplator, cunoscutul filozof italian )iorgio Del $ecc%io il considera pe Djuvara ca unul dintre cei mai mari ganditori contemporani in filozofia dreptului.
Dreptul si religia Normele juridice si normele religios-morale Dreptul natural este inscris in legea firii. Intr-adevar, dupa cuvantul Apostolului neamurilor, "paganii care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt lorusi lege. Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara" (Rom. 2, !- "#. Dreptul natural si legea morala, sadita in inima omului de la creatie, sunt deci afirmate prin puterea ratiunii umane, cu care este $ara%ita fiinta umana, indiferent daca este sau nu una religioasa sau morala. &-a spus ca vec$ile popoare ('a'ilonienii, egiptenii, romanii etc.# au facut o "confu%ie intre drept si morala...". Dar ca, "spre deose'ire insa de celelalte popoare, romanii au depasit aceasta confu%ie,

dovada ca, inca din epoca vec$e normele de drept erau desemnate prin intermediul de (us, iar cele religioase prin termenul de )as". In primul rand, tre'uie preci%at ca - la vremea respectiva - nu se facea distinctie intre normele religiosmorale si cele juridice, fiindca am'ele erau considerate a fi re%ultatul aceleiasi vointe divine, iar continutul lor nu facea altceva decat sa e*prime in precepte moral-religioase aceasta "voluntas Dei", impusa ca "le* vitae" (norma de viata#. Apoi, tre'uie retinut faptul ca, in epoca vec$e, la romani, legile au im'racat un vesmant religios atat ca e*presie lingvistica, cat si in privinta continutului lor. Intr-adevar, in epoca vec$e, pana si institutiile juridice, precum contractele, erau inc$eiate "in forma religioasa". De pilda, "... forma pe care au im'racat-o conventiile pentru a deveni contracte a fost cea religioasa... Cele mai importante contracte in aceasta forma sunt "sponsio" (promisiunea# religioasa si jusiurandum li'erti" (juramantul de%ro'itului#. Initial, si dreptul international (jus gentium# a avut un caracter religios. &e stie, de pilda, ca la romani, pro'lemele internationale intrau in competenta senatului si a unui colegiu sacerdotal (colegiul fetialilor#, condus de un "pater patratus", "care avea un rol deose'it in transarea diferendelor, declansarea ra%'oiului, inc$eierea pacii, a tratatelor de alianta, dupa un anumit ritual. )etialii aplicau normele cuprinse intr-un cod cu caracter religios, denumit jus fetiale, cuprin%and primii germeni ai dreptului international". +n amplu proces de desacrali%are a societatii romane, si, ipso facto, o delimitare intre jus si fas a avut insa loc dupa alungarea ultimului rege si instaurarea - repu'licii, a'ia in anul ",- i.e.n. Ca o consecinta imediata, "pontife* ma*imus" si-a pierdut in mare parte atri'utiile de ordin politic. .utem insa oare vor'i de un asa-%is "cult" al legilor la romani/ &-a afirmat de asemenea ca "... in conceptia romanilor primitivi, rurali si superstitiosi, cultul legilor figura alaturi de cultul %eilor, a caror 'unavointa era invocata pentru 'una desfasurare a raporturilor sociale". )ireste ca nu putem vor'i de un cult al legilor, si cu atat mai putin de un cult paralel - al legilor si al %eilor - ci doar de o sacrali%are a legilor. Caracterul lor sacru deriva din cultul adus %eilor, care erau considerati sursa insasi a legilor, de unde si o'ligativitatea o'servarii si aplicarii lor ca porunci divine. Dar, nu tre'uie inteles ca aceste legi implicau un cult aidoma celui adus %eilor, si cu atat mai putin deci sa vor'im despre "cultul legilor" si "cultul %eilor", fara sa riscam 'ineinteles a fri%a nu atat ignoranta realitatii religioase din epoca primitiva a romanilor, cat mai ales infeudarea gandirii noastre in aria unei mentalitati ideologice, revolute, din asa-%isa "epoca de aur"... Asadar, in epoca vec$e, nu putem vor'i de o asa-%isa "confu%ie", fiindca, atunci, toate legile divine si omenesti erau considerate ca $otarate sau i%vorate din vointa divinitatii, de unde si sintagma u%uala la vremea aceea0 "fas est", adica este permis (de %ei# sau ingaduit de legi. Dupa cum se stie, in anul !!- i.e.n., au fost pu'licate "leges 1II ta'ularum" (legile celor 1II 2a'le#3 gravate in ta'le de arama, ele au fost fi*ate la vedere. Asadar, de-a'ia de la aceasta data am putea vor'i de o distinctie intre ceea ce este permis sau ingaduit de %ei si ceea ce nu este permis de lege (per legem non licet#, desi orice act de supunere fata de vointa legiuitorului roman inseamna inca o supunere fata de vointa Divinitatii. Acest aspect tre'uie scos in evidenta si retinut cu atat mai mult cu cat nu cunoastem te*tul original al legii celor 1II 2a'le, fiindca "nu ne-a parvenit, deoarece ta'lele de 'ron% au fost distruse inca de la inceputul secolului al I4-lea, i.e.n., cand Roma a fost incendiata de catre gali". 2re'uie de asemenea invederat si faptul ca "aceasta lege pe care se sprijina impresionantul edificiu al dreptului roman, nu a fost a'rogata niciodata. Din punct de vedere formal, ea a fost in vigoare vreme de secole". &ensul initial pe care il e*prima notiunea de "le*", adica de supunere fata de vointa %eilor, a fost intradevar e*primata si materiali%ata de legiuitor si in epoca imperiului (25 i.e.n.-"6" e.n.#, cand, cel putin in epoca principatului (25 i.e.n. si 27! e.n.#, intreaga putere a fost concentrata in mainile imparatului, conducatorul autocrat al statului, cel "sfant" (Augustus#, venerat in virtutea alegerii sale prin vointa %eilor. De altfel, in aceasta perioada, desi senatul si vec$ile magistraturi supravietuiesc, "ele nu sunt altceva decat un paravan in spatele caruia se camuflea%a monar$ia", institutie pe care romanii de odinioara o considerau - ca si alte popoare din vremea respectiva - voita de Divinitate, de unde deci si legea e dictata de aceasta nu era finalmente altceva decat e*presia vointei divine. De o reala distinctie intre "fas" si "le*", nu putem vor'i decat de-a'ia din secolul al I4-lea, cand religia crestina devine religia Imperiului roman (anul 87,#. Imparatul a continuat sa fie insa considerat "+nsul lui Dumne%eu" (cf. can. 6- 2rulan# pana la pra'usirea imperiului roman, de rasarit ('i%antin#, in anul !"8, de unde, ideea a fost de altfel transferata in toate statele din 9uropa, inclusiv la romani, iar legile au continuat sa fie emise in numele Divinitatii si al legiuitorului, alias, imparat, domnitor, principe etc. :acar si din aceste succinte preci%ari ne putem asadar da seama ca este impropriu a vor'i de o asa-%isa "confu%ie" intre "drept" si "morala" sau de o desasire a acestei confu%ii prin ve$icularea celor doua notiuni, "fas" si "le*", fiindca, despre un adevarat divort intre sacru si profan nu putem vor'i decat in

epoca moderna, dar, si atunci, acesta a fost partial, si nu pretutindeni. Ca el nu s-a consumat in totalitatea lui, ne-o arata pana asta%i practica pe care o intalnim in unele sali de tri'unale din 9uropa sau dincolo de ocean, unde juramantul pe ;i'lie sau in numele Divinitatii este inca o realitate. Devi%a, "In <od =e trust", certifica si ea aceeasi credinta in >egiuitorul &uprem? Aceiasi specialisti in dreptul roman afirma ca,"... in te*tele clasice, cu deose'ire in scrierile jurisconsultilor, se reflecta vec$ea confu%ie dintre drept, pe de o parte, morala si religie, pe de alta parte". In primul rand tre'uie sa preci%am ca nu este vor'a de o asa-%isa "confu%ie" intre numele juridice si cele moral-religioase, ci de o e*primare veridica a conceptiei acestor popoare despre ideea de drept, si, ipso facto, a conceptiei lor despre raportul intre divinitate si om. De altfel, gandirea romanilor, despre drept, a fost c$intesentiata in acele rostiri despre natura si rostul dreptului, e*primate de jurisconsulti in acele formule lapidare si concise, unice, care adeveresc de fapt ca, pentru ei, principiile dreptului si ale moralei isi au un i%vor comun. Aceasta realitate ne-o confirma atat Celsus, cat si +lpianus. .entru Cels, de pilda, conform caruia @ "jus est ars 'oni et aeAui" (dreptul este arta 'inelui si a ec$itatii#, cuvantul drept are atat un sens moral, cat si juridic. De asemenea, pentru +lpian, principiile dreptului roman se ingemanea%a - in rostirea sau definirea lor - cu cele de natura morala in c$ip osmotic si organic. Intr-adevar, pentru el, "(uris praecepta sunt $aec0 $oneste vivere, alteram non laedere, suuiti cuiAue tri'uere" (principiile dreptului sunt acestea0 a trai in mod cinstit, a nu vatama pe altul, a da fiecaruia ce este al sau#. Dupa parerea unor specialisti, in teoria dreptului roman, in definitia lui +lpian aflam ca "un principiu de morala este pus alaturi de doua principii juridice, caci, daca a nu vatama pe altul si a da fiecaruia ce este al sau sunt principii de drept, a trai in mod onora'il (sic# este un principiu moral". Br, dupa cum se poate lesne constata, in definitia lui +lpian nu putem insa identifica "un principiu de morala,...", pus alaturi de doua principii juridice, asa dupa cum afirma respectivii romanisti, ci trei principii cu un fond comun, si mai precis, cu un continut moral-juridic. De altfel, a nu vatama pe altul este inainte de toate un principiu al legii morale - consfintit si de >egea Decalogului (9*od 2,, - 5# - si apoi un principiu invesmantat in rostirea juridica. 2ot un principiu moral - inainte de a fi unul de natura juridica este si a da fiecaruia ce este al sau. Iata de ce, si in cele'ra definitie a lui +lpian tre'uie sa vedem o e*primare fericita a am'elor principii, atat juridice si morale, care, la vremea respectiva, defineau insasi conceptia romanilor despre relatia intre sacru si teluric, de unde si o'ligativitatea "divanarum atAue $umanorum notitia" (cunoasterii lucrurilor divine si umane#, si, ipso facto, "a ceea ce este just si a ceea ce este injust" (insti atAue injusti# (+lpian, in Institutele lui (ustinian, cartea intai, titlul intai#. De altfel, din definitia aceluiasi cele'ru jurisconsult roman, +lpian (sec. II#, re%ulta in c$ipul cel mai graitor posi'il ca insasi stiinta dreptului este "justi atAue injusti scientia" (stiinta a ceea ce este drept si nedrept#. Br, pentru a distinge intre ceea ce este drept si nedrept - atat conceptual, cat si faptic - presupune intai de toate a avea o conceptie 'ine definita despre ceea ce este moral si imoral, 'un si rau, permis si nepermis etc, adica in conformitate cu preceptele legii morale naturale. Iata, asadar, ca si din aceasta definitie a lui +lpianus tre'uie sa retinem aceasta legatura organica, intrinseca, care e*ista intre legea morala si legea juridica, si de care tre'uie tinut seama atunci cand evaluam, categorisim sau judecam fapta umana, si nu s-o raportam doar la aspectul ei social. Ca pana si un drept "politic" tre'uie sa tina seama de principiile enuntate de "legea religios- morala", ne adeveresc c$iar si unii teoreticieni ai dreptului, pentru care "statul" este "o persoana morala politicoteritoriala". )ireste, normele morale nu au o valoare juridica, si nici nu operea%a prin masuri coercitive (de constrangere#. Si, totusi, ele au un caracter o'ligatoriu pana si in dreptul international, fiind adeseori respectate su' presiunea opiniei pu'lice. .rincipiile legii morale influentea%a de altfel toate ramurile dreptului international, civil, penal etc. De pilda, "morala internationala" - indiferent de ce principii religioase ar fi ea stra'atura (mo%aice, 'udiste, crestine, islamice etc.# -"influentea%a dreptul international, in sensul ca tot mai multe reguli ale moralei si ec$itatii, fiind respectate de state, au im'ogatit dreptul international, transformandu-se in reguli ale sale. Incalcarea regulilor moralei si ec$itatii e*ercita, dimpotriva, o actiune negativa asupra dreptului international. Invers, respectarea dreptului international - scrie prof. I. Diaconu - asigura promovarea unui element de moralitate in relatiile dintre state, in care si valorile morale, c$iar neprotejate prin norme de drept, sunt respectate". &u' aspectul sau va%ut, de institutie umana, ;iserica crestina a avut si are si ea nevoie - pentru indeplinirea misiunii sale - de norme juridice. De aceea, "mijloacele pe care ;iserica le are spre reali%area scopului sau, se supun in parte formelor de drept... Din atingerea cu statul pe de alta parte - scria un canonist ortodo*, roman, la sfarsitul secolului al 1l1-lea - cum si din contactul unei 'iserici cu alta re%ulta iarasi oarecare raporturi, care tre'uie sta'ilite dupa principii de drept". Dar, ;iserica, fiind o institutie

divino-umana, cu caracter spiritual, "legile ei, 'a%ate pe drept, au putere o'ligatorie, nu insa si constrangatoare ca legile civile,...". De aceea, din punct de vedere al caracterului legilor, " dreptul 'isericesc isi intemeia%a autoritatea sa pe partea morala a actiunilor...", si nu pe aspectul coercitiv (constrangator#, ca legile civile. De altfel, tre'uie stiut ca, in ;iserica, orice infractiune se judeca mai intai ca pacat, si, dupa gravitatea acestuia, se aprecia%a si gravitatea infractiunii, de unde deci si evaluarea acestuia prin prisma legii moral-crestine. Dupa cum se stie, la romani, notiunea de "lege" a avut - printre altele - si sensul de "credinta religioasa, crestina, ortodo*a". In rostirea romaneasca, cuvantul "lege" a fost preluat din latinescul "religio", care e*prima - in deslusirea data de C. Noica - "a lega dinauntru, prin credinta si constiinta", ceea ce la romani se transmisese prin legea nescrisa, adica prin "mos" (o'icei#. Nu este deci intamplator faptul ca atunci cand au aparut Colectiile nomocanonice (.ravilele 2arii#, romanii le-au numit "legea dumne%eiasca" sau "legea lui Dumne%eu". )ireste, cu o asemenea conceptie despre lege, cat de departe erau romanii nostri, autentici, de cei care, in epoca regimului comunist, incercau sa-i indoctrine%e ca religia "... constituie o reflectare falsa, denaturata, fantastica a realitatii naturale si sociale. &pre deose'ire de drept - care asiguta respectarea normelor juridice, inscrie in legi, prin forta de constrangere - morala asigura respectarea normelor convietuirii umane, de o'icei nescrise, prin o'icei, prin traditii seculare. Br, tocmai prin acest o'icei au fost statuate si relatiile morale dintre oameni, care au gasit in credinta lor religioasa suportul si criteriul judecatii faptelor lor. Dar, aceiasi doctrinari ai "religiei" mar*iste tineau sa ne invete ca, "in opo%itie cu conceptiile nestiintifice (sic# care e*plica originea si esenta moralei prin "vointa divina", "spiritul a'solut" sau "natura umana eterna", mar*ismul a dovedit ca morala are o origine si esenta sociala... Morala comunista, morala clasei muncitoare (sic#, repre%inta conc$ideau ei - treapta cea mai inalta a progresului moral al omenirii". Nu de mult, un specialist in dreptul administrativ roman, considera si el, cu indreptatire, ca nu putem vor'i despre "redresarea morala a tari fara redresarea morala a guvernarii si a administratiei, iar acestea din urma - remarca Domnia &a - nu sunt posi'ile fara elite profesionale si alese caractere". De unde si e*primarea convingerii sale ca "... cei care vin spre facultatea de drept, spre "studiul "dreptului despre cetate", sunt oameni cu alese trasaturi morale, constienti de rolul lor in procesul redresarii nationale". ")iat"? Iata, deci, si printre teoreticienii dreptului romanesc, constienti%area faptului ca, fara principii morale, insusite si aplicate atat de guvernanti, cat si de cei care sunt c$emati sa imparta sau sa apere dreptatea (justitio#, nu putem ajunge la o redresare morala a natiei romane si, ipso facto, a guvernarii &tatului. Asadar, legatura osmotica intre drept si morala, intre ce este drept si ce este 'ine ('un#, intre drept si religie etc. este adeverita nu numai de realitatea istorica a vietii umane, de ieri si de a%i, cat si de unii teoreticieni ai dreptului, de unde deci si conclu%ia fireasca0 nu tre'uie sa e*iste drept fara morala, fara afirmarea principiilor unei morale umaniste, sanatoase, care sa ai'a intotdeauna in vedere 'inele, dreptatea si ec$itatea, valori scumpe umanismului, asa cum sunt ele de altfel preva%ute si de legea morala, de sorginte 'i'lica, iudeo-crestina, si cerute si de drepturile universale ale omului, apreciate ele insele ca o "religie" a omului de a%i si de maine. 2re'uie sa pastram insa masura realitatii noastre si sa nu credem ca, in lumea juristilor romani, va fi usor sa se vor'easca despre drept si religie, despre raportul intre legea juridica si legea religios-morala etc, fiindca cei infeudati unei gandiri potrivnice, de dinainte de decem'rie -7-, continua sa gandeasca inca la asa-%isele "raporturi de drept civil si de drept muncitoresc,...", si sa considere ca proprietatea privata ar fi incompati'ila cu proprietatea de stat, asa cum au preva%ut de altfel si Constitutiile din -!7, -"2 si -6". Nu este deci de mirare nici faptul ca, si in Constitutia din -- , reglementarile constitutionale in privinta proprietatii lasa de dorit. Cei care au participat la formularea ei admit de altfel ca, in te*tul acesti Constitutii,"... se vor'este despre doua forme de proprietate0 a# proprietatea privata si '# proprietatea pu'lica, fata de care statul nu are aceeasi po%itie,...", fiindca aceasta din urma are "ca titular -justifica respectivii - fie statul, fie unitatile administrativ-teritoriale". .rintre altele, in manualele destinate studentilor )acultatii de Drept se mentionea%a ca cel care a contri'uit "la desprinderea dreptului international de morala si teologie" a fost juristul italian A. <entilis, profesor de drept la B*ford ( ""2- 6,7#, care a pu'licat o lucrare privind dreptul diplomatic ("Despre legatii"#. Apoi, ni se spune ca Cugo <rotius ( ",8- 6!"#, socotit parintele stiintei dreptului international, a eliminat "elementele teologice si de morala" din dreptul international, facand "sa decurga dreptul natural din ratiunea umana,...". Br, prin pacea de la Destfalia ( 6!7# se sta'ilea principiul "cujus regio ejus religio" (cui ii apartine domnia ii apartine si religia#, afirmandu-se astfel inca pe o anumita vreme starea de coa'itare a elementului teluric cu cel religios, si implicit, a dreptului international cu morala religioasa.

In loc de conclu%ii la aceasta succinta pre%entare a raportului dintre legea de drept si legea morala, tinem sa amintim ca la noi, la romani, "legea romaneasca" - de care fac mentiune e*presa .ravilele 2arii (de la <ovora, 6!,3 de la 2argoviste, 6"2 etc.# - presupunea intai de toate o'servarea si aplicarea legii moral-crestine, asa cum era ea preva%uta de Revelatia neo-testamentara. :ai mult, stim ca odinioara, in 2arile Romane, Domnitorii n-au avut asupra-le decat "pe Dumne%eu si legea", adica legea dumne%eiasca (religios-crestina#, si legea omeneasca3 nomo-canonica (de &tat si 'isericeasca#, am'ele re%ultate insa dintr-o vointa sinergetica (divino-umana#. B lege seculara - nationala sau internationala - care nu tine seama de principiile legii morale, universale, vadeste in mod graitor ca autorii ei sunt in divort total cu Creatorul lor, si ca s-au departat de gandirea >ui. Br, "cand mintea se desparte de gandirea lui Dumne%eu, omul devine sau demon sau animal... :intea, despartindu-se de gandirea lui Dumne%eu - spunea un ana$oret din secolul al I4-lea - cade in mod necesar in pofta si manie... Si pofta-i animalica, iar mania draceasca". )ireste, si noi, cei de asta%i, ne-am putea intre'a0 oare sentinta pronuntata printr-o $otarare judecatoreasca, care nu tine seama de principiile elementare ale unei legi morale, unanim-universale, se afla uneori si ea su' impactul acestei manii si instrainari de gandirea lui Dumne%eu /? .entru ca principiul moralitatii, al interioritatii, proclamat odinioara de &ocrate, sa devina constiinta generala, a avut nevoie de timp. )ara indoiala, de timp vom avea si noi nevoie pentru ca principiile moralei sa devina o constiinta civica, al carei spirit sa se e*prime 'ineinteles si in legile cetatii. )ireste, de-a'ia atunci vom putea vor'i si de o respectare si aplicare a legilor ca stare si constiinta civica si juridica, luminata si de principiile religios-morale enuntate de "Cartea sacra" a iudeo-crestinilor, adica ;i'lia, pe care "marile literaturi europene" au cunoscut-o inca din %orii afirmarii lor, si in care si neamul nostru si-a gasit insasi tre%via "constiintei nationale romanesti". .r. prof. dr. Nicolae 4. Dura