Sunteți pe pagina 1din 29

Drept Financiar Fiscal TEORIA GENERALA A DREPTULUI TEMA I: Conceptul de Drept 1 Notiunea de Drept 2 Originea si evolutia Dreptului 3 Primele

codificari 4 Continutul si forma Dreptului 5 Tipurile de Drept 1. Notiunea de Drept. Dreptul este unul din ansamblul de norme juridince care au drept scop reglementa rea relatiilor dein cadrul unei colectivitati umane. Cu alte cuvinte dreptul est e un ansamblu de norme sociale care au drept scop organizarea vietii in cadrul u nei comunitati. In sens ethnic Dreptul este un ansamblu de idei, notiuni, concep te si principia. Dreptul poate fi interpretat in mai multesensuri: a. Drept Obiectiv - care constituie totalitatea normelor juridice, adic a regu lelor de convetuire sociala instituite in cadrul societatii b. Drept Pozitiv - reprezinta a cea parte a dreptului obiectiv aflata in vigoare la un anumit timp. Deasemenea dretpul pozitiv reprezinta acel drept aplicabil si obligatoriu care in caz de ne cessitate poate fi asigurat prin forta coercitiva (constringere) a statului. c. Drept Subiectiv- reprezinta prerogativele, obligatiile ce revin unei persoan e si posibilitatea de apararea drepturilor asezate de catre persoane terte Atit dreptul obiectiv cit si dreptul subiectiv reprezinta 2 ipostaze complementa re ale fenomenului numit drept. Dreptul e asimilat de catre toate formatiunile statale si reprezinta o necesita te in redarea evolutiei ulterioare. 2. Originea si evolutia Dreptului. Dreptul fiind un fenomen aflat in strinsa legatura c viata sociala a e volutiona t o data cu evolutia omenirii. Primele elemente de drept apare o data cu primele forme de organizare in familii , ginte, truburi. Cercetarile

efectuate de antropologi, sociologi si istorici au consemnat ca primele raportur i in cadrul comunitatilor tribale erau reglementate de catre Tabouri. Aceste reguli ulterior a sat la baza ascendentei Dreptului pin ala perioada Normei Cutumiare. a) Cutuma - este o norma (obicei) care fiind practicat de o perioada indelungat a de timp ulterior devenind ( Norma Obligatorie) este o norma necesara repetata in timp si ajunge sa devina o ordine p-u o anumita comunitate. Odata cu aparitia statului Dreptul trece la o alta etapa evolutiva si majoritate a normelor cutumiare devin norme scrise si sunt codificate in acele normative al e statelor respective. Dretptul ca fenomen al statului cu timpul se configureaza ca un sistem distinct structurat desprins de morala si obicei, alcatuieste norme juridice scrise in i nstitutie de stat si aplicabile la nevoia fortei publice. 3. Primele Codificari. Primele monumente legislative le intilnim in orientul antic si in antichitatea g recoromana. Primele codificari sunt: a) Legile lui Manu b) Codul lui Hamurabi c) Codul lui Mu d) Legile lui Solon e) Legile lui Moise

a) Legile lui Manu cuprind norme juridice contopite cu norme religioase, erau r edactate in versuri reglementau relatiile caste. b) Codul lui Hamurabi cuprinde norme juridice morale si religioase. 2000 .H Drep tul roman: (Jus Civile) -Dreptul cetatenilor romani . (Jus Cantium)- Dreptul gintilor. c) Legile lui Solon: Dreptul Atenian si contine reglementarile de ordin relig ios, casatoria, adoptia etc. d) Legile lui Moise: Dreptul Ebraic care se intersecateaza cu normele religio ase. 4. Continutul si forma Dreptului. Continutul reprezinta totalitatea elementelor constituitive esentiale care carac terizeaza existenta unui obiect sau fenomen, ansamblu interactiunilor si proprie tatilor care asigura functionalitatea acestuia. Forma reprezinta modul de existentza, organizare, structurare, a elenetelor cons tructive ale unui fenomen. Respectiv continutul normativ al dreptului reprezinta conduita prescrisa de norm a juridica, drepturile si obligatiile subiectelor de drept. Continutul social re prezinta vointza si interesul general pe care dreptul il promoveaza. Forma drept ului reprezinta modul de exprimare a normei juridice. Forma poate fi divizata in : a) Forma Interna- exprimarea dreptului in ramuri si institutii juridice b) Forma Externa- adica haina pe care o imbraca dreptul este (LEGEA DECRET STAT UT).

5. Tipurile de Drept. Tipul istoric de drept reprezinta delimitarea tuturor trasaturilor caracteristi ce sistemelor de dreptsi astfel se disting: a) Drept Antic b) Drept Medieval c) Drept Modern d) Drept Contemporan Fiecare tip istoric de drept poarta amprenta exigentelor politicomoralesi a ofer it valori si solutii de convetuire sociala dupa o ordine de drept specifica orcii sale. Un lucru este cert, o data cu trecerea de la o perioada la alta sau fundamentat tot mai mult valorile general umane apogeul fiind constituit perioad a de dupa cel dial doilea razboi mondial cind a fost codificate majoritatea normelor si tin de drepturile si libe rtatea fundamentala ale omului.

TEMA II: Conceptul de Stat 1 Notiunea de stat 2 elementele Statului 3 Functiile statului 4 Separatia puterilor in stat. Statul de Drept 1. Notiunea de stat Statul reprezinta principala institutie politica a societatii. Nicolo Mekedeli - statul reprezinta o necesitate exterioara fata de societatea c ivila manifestata ca un instrument de conducere sociala.

Statul a aparut ca raspuns la anumite cerinte intr-un anumit moment al evolutiei sociale. Statul s-a constituit pe baza unei asociatii a indivizilor si reprezin ta o institutie meita sa functioneze in cinformitate cu anumite norme in virtute a une finalitati distincte, respectiv io reprezinta forma prin care grupul de in divizi se unifica supuninduse dreptului. In sensul larg al cuvintului statul e o organizare politica a societatii, a unei populatii in limitele teritoriului sau istorie recunoscut de comunitatea internationala in care putera si libertatea se infrunta si coexista pentru apararea valorilor umanitatii. 2. Elementele Statului a) Element Personal (populatia)-care reprezinta colectivitatea umana si social a asupra careea statul isi revarsa autoritatea. Intre stat si indivizi este o anumita legatura juridica (Cetatenia) . Populatia se raporteaza la un anumit teritoriu fata de care are anumite dreptu ri, obligatii, dar si interese. b) Element Material (teritoriu)- 1) spatiu terestru 2) spatiu aerian 3) subsolul 4) apele teritoriale Teritoriul reprezinta portia de pamint pe care locuieste in mod permanent poporu l sau natiunea, si asupra caruia se exercita puterea de stat. c) Element suveranitatea(puterea publica) Suveranintatea- independenta unui stat in luare deciziuilor aiti de ordin intern cit si de ordin extern adica nu este permis amestecul unui stat tert in treburile sale interne.

Un stat nu poate fi suveran daca e dependent de alt statsi daca nu poate action a liber in interesul general al poporului pe care il reprezinta. Puterea de stat e suverana, unitara si exclusiv a, ea emana de la popor si apartine acestuia. 3. Functiile Statului a) Functia Legislativa-stabileste dreptul normelor generale si obligatorii de co nduita. b) Functia executiva- (guvern) care aplica in viata legile si norme de conduita elaborate de puterea legislativa. c) Puterea judecatoreasca- judecatoria, curte de apel, curte de justitie. d) Functia Economica - organizarea si activitatea economica. e) Functia sociala - organizeaza un sistem de protectie sociala, asigurari socia le si de sanatate. f) Functia culturala - asigurarea unor conditii corespunzatorare de instruire si de educare a cetatenilor. 4. Separatia puterilor in stat. Statul de Drept Primele 3 functii mai sus reprezinta in fapt 3 forme de manifestare a puterii pu blice. Fiecare din aceste puteri (Legislatia, Executia, Judecatoria) treb sa se exercite independent sa se auto l imiteza in raport cu celelalte pentru a preveni abuzul de putere. Separatia puterilor in stat este un lucru necesar pentru existenta democratiei s i p-u existenta unui stat de drept. a) Democratia- reprezinta puterea pe care se afla in mina poporului si poporul e condus de catre alesii sai. b) Statul de drept- este acel stat in care puterea a fost cucerita pe cale demo cratica. Exista o constitutie care asigura egalitate membrelor statului si in care toti cetatenii au obliga tia de a respecta legea. In statul de drept sunt clar delimitate competentele autoritatilor publice astfel inc

it subsitutia unei autoritati publice in locul alteia sa fie expusa din punct de vedere legal si orce autoriatate publica are obligatia de a isi aduce la indeplinire sarcinile si prerogativele care a fost investita. TEMA III: Obiectivul si metoda teoriiei generale a dreptului 1 Notiunea de teorie generala a dreptului 2 Obiectul 3 Metoda cercetarii stiintifice a dreptului 1.Notiunea de teorie generala a dreptului. Definitia teoriii generale a dreptului reprazinta material didactica care este n ecesara pentru studierea cunostintelor fundamentale ale dr precum si a tuturor c elorlante materii de specialitate Dreptul reprezinta in ansambul de norme de conduit obligatorii ce incorporiaza d reptui libertati si obligatii ale cetatenilor in relatii le lor reciproce, dease menia dr contine norme instituite si aceptate de catre stat a caror respectare e ste obligatore. Stiinta este un system de conostinte despre natura societate si gindire, cunosti nte obtinute prin metode corespunzatoare exprimate in concept categorii principii si notiuni. La rindul s au stiinta se clasifica in stiinte ale naturii , societate, si despre gindire. Stiinta dreptilui prin continutul si specificul sau apartine categorii de stiint e sociale. Sistemul stiintelor sociale inbraca structura : a) Stiinte de tip nomoetic care stabilesc legile si relatiile functionale cores punzat; economia politologia sociologia, demografia , psihologia. b) Stiinte istorice care isi propun reconstituirea si interpretarea trecutului in toata complexitatea sa. c) Stiinte ce delimitiaza lumia dominate de norme obligatii si atributii; stiin tele juridice, etica,.

2. Obiectul. Obiectul spre deosebire de alte stiinte sociale dreptl abordiaza fatorii obicti vi care au dus la aparitia sa precum si constituirea nurmelor juridice ca modele de conduit umana precum si consecintele incalcarii regulilor. In clasificarea stiinteleor de drept distingem urmatoarele grupe. 1. Stiinte juridical ce descifria aspect principale ale statului si dreptulit(t gd, tgs) 2. Stiinte juridice care cercetiaza statul di punctual de vedere a evolitiie sa le istorice(sj istorice- istoria iniversale a statului, istoria dr rominesc, derptul privat roman), doctr inele politice si de drept. 3. Stiintele de ramura dreptul constitutional, civil , vamal. 4. Stiintelle auxiliare (statistica juridical). Tgd surprinde aparitia dezvoltare si evolutia dreotului, normelor si raporturilo r juridice, sistematizarea , interpretarea si aplicarea dreptului. Raspunderea j uridica Tgd este o stiinta sociala deoarece studiaza fenomenile sociale astfel a laturnduse celorlalte categorii ce studiaza fenomenul social: a) Sociologia b) Politologia, c) Filosofia d) Fstoria e) Economia. TGDtgd urmareste scoul de a cauta ekilibrul intre ceia ce este si ceia ce trebui e sa fie. TGd fiind o stiinta juridical de asemenia consacra principi care care se inpun a fi respectate de celelante stiinte juridice.Ca disciplina de sinestatator TGD sa materializat in secolul 20 avnd la baza asa te oriticeni ca Hans Kelsen,

mircea Djuvara.Orice cercetare stiintifica secsiaza pe normele si teoria dreptul ui astfel dind un imbolt pentru dezvoltare derptilui in general. 3.Metoda cercetarii stiintifice a dreptului. Orice cercetare stiintifica se acsiaza pe o anumita metodologie care represzinta un ansambu de procediri reguli I ajutorul carora se decifreaza sensul stiintei. Studiul metodelor de crcetare a dreptului ii revine teorii generale a dreptului, astfel deintingen urmatoarele metode de cercetare a dr: a) Metoda logica- prin ea cercetarea face abstractie de ceia ce este neiesentia l si intimpaltor, in existenta dreptului si caute ceia ce este esential si caracteristic dreptului. b) Metode istorica- presupune analiza diferitor categorii de drept evolutia i storica, luind in calcul esenta, firma, si functiile dreptului si statului. c) Metoda comparetiva - care reprezinta constatarea unor elemente indentice sa u divergente la 2 fenomene. d) Metoda sociologica- cercetarea sociologica, a aparut la inceputul secolului 2 fiind introdusa asa procedura ca observatia, sondajul de opinie, ancheta sociologica, interv iul. e) Metode cantitative- ptin intermediul acestora se folosesc mijloacele tehnice (calculatorul in planul evidentei legislative).

TEMA IV:

P rincipiile si functiile drreptului

1 2 3 4

Principiile generale ale draptului, consideratii generale ale dreptului . Inportanta studierii principiilor dreptului Functiile freptului, conceptual Analiza functiilor dreptului

Rescriu .. Rolul constructiv al princiipilor dreptului, este subliniat de relatia ce se man ifesta in momentul crearii dreptului, si traditiilor. Rolul cel mai important al principiilor dreptului se manifesta in procesul de creare a dretului, astfel cu cit normele juridice vor raspunde prin continutul si principiile sale nevoilor sociale atit din prezent cit si viitor. Renuntarea la principii nu este permisa intr-un stat de drept deoarece ar fi incalcata traditia care sa manifestat dea l ungul evolutiei intregului sistem de drept. 2. Inportanta studierii principiilor dreptului. Importanta studierii princiipilor dreptului consta in legatura dintre acestea si realitatile concrete din societate. Pe baza acestor principia legiuitorul se or ientiaza catre o anumita forma a reglementarii juridice si judecatorul care apli ca dreptul pe de alta parte. Utilitatea practica a studierii principiilor dr consta in: a) principiile dr ajuta la construirea dr si orientiaza activitatea legiuitorul ui. b) principiile dreptului au un rol important in administrarea justitiei.

c) principiile de dr in unile cazuri tin loc de norme de reglementare atunci ci nd intro cauza civila sau comerciala legea tace judecatorul poate lua o decizie in conformitate cu principiile generale ale draptului(cu spiritual legii) Prezentarea princiipilor dreptului: a) Asigurarea bazelor legale de functionare a statului- acest principiu impune existent unei reguli de aur a democratiiei (putrea trebue sa limiteze puterea). b) Principiul legalitatii si libertatii- statul garantiaza juridic libertatea s i egalitatea indivizilor. Libertatile sunt garantii pe care statul le recunoaste cetatenilor si care nu a r trebui sa fie pur teoretice dar si practice. Libertatea si egalitatea duc la e chilibrul vietei si ofera posibilitatea oamenilor de ase manifesta in plinitudinea finita a lor. Termenul de egalitate si termenul de libertate sunt interdependente. c) Principiul responsabilitatii- responsabilitatea este un fenomen social si re prezinta gradul de angajare a indvidului in cadreul societatii, responsabilitatea presupune faptul cs orice individ trebue sesi retionalizeze comportamentul in cadrul colec tilvitatii a carei parte este. Responsabilitate este strins legata de notiuneqaa de om liber deoarece omul liber isi alege in mod con stient comportamentul.

d) Principiul ekitatii si justitie - acest principiu presupune ca orice persoana nu poate fi invinuita pe nedrept si nu i se pot aduce invinuiri false. Justitia reprezinta satisfacerea drepturilor si intereselor ligitime ale tuturor , realizarea unei justitii concrete nu reprezinta doar o necessitate sociala ci reprezinta o etoda de asigurare a egali tatii dintre membrii unei ocietati. 3. Functiile freptului, conceptual. Reprezinta direc?iile fundamentale ale ac?iunii mecanismului juridic ndeplinirea carora participle intregul system al dreptului, instantele sociale special abilitate si institutii cu comp retente in domeniul realizari dreptului. Dreptul reglementiaza relatiile sociale si trebue sa explice de ce si pentru ce exista un act normative sau altul , car e este scopul interventiei sale normative. Dreptul se manifesta pe 2 mari direct ii de ac?iune: a) Stabile?te modul de desfa?urare a raporturilor sociale. b) Ii sanctioniaza pe cei care nu se supun conduitii normei juridice, de asemen a dreptul mai este privit ca un instrument de solutionare a litgiilor. Dreptul se prezinta ca un factor fundamental in organizarea social politica a s ocietatii, in aprarea si garantarea valorilor a societarii.reptului conceptual. 4. Analiza functiilor dreptului. 1. Functia normativa deriva din rolul superior al dreptului din faptul ca este d estinat sa asigure subordonare actiunilor individuale fata de o conduita tip. Norma reprezinta o unitate de mas ura iar normativitatea juridica este o parte componenta a normativitatii sociale . Dreptul reglementeaza cele mai importante relatii sociale reprezentind un mijl oc de organizare si conducere a societatii. 2. Functia de instutionalizare a organizarii social politice. Organizare si func tionarea puterilor publice precum si a institutiilor politice fundamentale sunt concepute intr-o maiera juridica, iar mecanismul raporturilor juridice ce se nas c este reglat prin intermediul dreptului. Pentru a afirma ca satul institutional izeaza intregul sistem de drept este necesar de cerut parerea cetatenilor. 3. Functia de conducere a societatii conducerea societatii este un concept polit ic si juridic practic adus la desavirshire fie de catre un grup de persoane sau intr-un mod individual.

4. Functia de aparare si de rabdare a valorilor esentiale ale societatii. Statul este obligat sa garanteze ordinea constitutionala, proprietatea, individul, si toate celelalte valori care sunt in circuitul societatii sau comunitatii. Mijolo acele prin care dreptul asigura acest lucru pot fi numite mijloace specifice car e sunt caracteristice numai fenomenului Statul de Drept. TEMA V: Norma Juridica 1 Definitia si caracterele normei juridice 2 Structura normei juridice 3 Clasificare normelor juridice 4 Actiunea normelor juridice in timp, spatiu, si asupra persoanelor 1. Definitia si caracterele normei juridice Nicolae Popa - consideraca norma juridica reprezinta celula de bazaa dreptului s i e un sistem juridic elemeentar, deasemenea autorul afirma ca norma juridica e o regula pe care puterea de stat o instituie p-u a determina pe membrii societatiila o conduita corespunzatoare. Conduita poate fi impusa in caz de nerespectare prin forta de constringere. Norma juridica se diferentiaza fata de celelalte normecare sunt circuitul social prin faptul ca: a) Au un caracter social si anume vizeaza dirijarea comportamentului uman.

b) Norma juridica are un caracter general, au un grad maxim de generalitate. In acelas timp norma juridica poate avea un grad minim de generalitate (se refera la o anumita categor ie de persoane). c) Caracter tipic, deoarece prescrie un anume comportament p-u subiectii de drept. Este in strinsa legatura cu caracterul general al normei astfel incit conduita tipica prescrisa de norma jur idica stabileste in mod genereic drepturile si obligatiile partilor raportului juridic. Respectiv norma juridica devine un criteriu unic de apreciere a conduitei subiectelor de drept. d) Caracterul impersonal al normei juridice, se caracterizeaza prin faptul ca norma juridica se adreseaza nu numai unui subiect sau unui grup de subiecte ci tuturor care adopta o co nduita care se afla sub incideta normei juridice. e) Caracterul de continuitate, se caracterizeaza prin faptul ca norma juridic anu se aplica numai o data si la un anumit caz ci poate fi aplicata de mai multe ori in cazul in care apare aceiasi situatie. f) Caracterul obligatoriu, este o necesitate stringenta deoarece in caz con trar nu ar fi putut sa fie asigurata ordinea sociala, care defapt si dicteaza obligativitatea normei juridice. In soc ietate toate normele sunt considerate a fi obligatorii. Numai norma juridica isi poate asigura obligativit atea prin forta de constringere a statului (atutoritatilor statului-instatnele j udecatoresti, organe ce asigura ordinea publica, etc). g) Caracterul prescriptiv, stabileshte un anumit comportament adica impune o anumita conduita si consta intr-o actiune sau o incatiune, si e indreptat intr-o anumita directie. - Norma juridica este o regula general de conduita obligatorie si impersonala im pusa de catre stat cu scopul

asigurarii ordinii sociale si a carei respectare in caz de necesitateeste impusa de forta de constringere a statului. 2. Structura normei juridice Majoritatea doctrinarilor analizeaza structura normei juridice intr-o dubla ipos taza: a) Structura logico-juridica a normei juridice b) Structura tehnico-juridice Structura logico-juridica- reprezinta acele elemente componente si reciproc depe ndente care asigura o organizare logica ce asigura structura interna si prescriptia normei in scopul i ntelegerii acesteia si transpunerii ei in viata. Elementele de logica ce asigura structura interna a normei juridice sunt: a) Ipoteza b) Dispozitia c) Sanctiunea Ipoteza-este acea parte componenta a normei juridice care stabileste conditiile imprejurarile, faptele, precum si categoria de subiecte la care urmeaza sa se ap lice regula de conduita (dispozitia), orcarei norme se paote stabili ipoteza chi ar daca nu e expres formulata si anume prin raspunsul la intrebarile ,, in ce im prejurari si cui i se va aplica dispozitia normei juridice,, Dupa gradul de precizie a formularii distingem: a) Ipoteze determinate, care stabilesc cu precizie si amanunt conditiile si imp rejurarile de aplicare a normei juridice. b) Ipoteze relativ determinate, atunci cind imprejurarile de aplicare a dispozi tiei nu sunt formulate in toate detaliile.

In functie de complexitatea imprejurarilor cuprinse in niorma juridica distingem : a) Ipoteze simple, se are in vedere o singura imprejurare care se aplica dispoz itia b) Ipoteze complexe, cind se prevad mai multe imprejurari in care toate sau fie care in parte pot conducela aplicare dispozitiei. Dispozitia- este acea parte a normei juridice care se refera la conduita ce treb uie urmata in anumite imprejurari si in ea sunt stabilite drepturile si obligati ile subiectelor asupra caror face referire norma respectiva. De facto dispozitia formeaza continutul normei juridice. Dispozitiile pot fi: a) Dispozitii onerative, care obliga la indeplinirea unei anumite conduite. b) Dispozitii prohiditive, care obliga la abtinerea de a savirsi o anumita fapt a. c) Dispozitii permisive, care ofera subiectului de drept posibilitatea de a opt a p-u conduita care doresc sa o urmeze si in cazul in care nu o urmeaza se constat lipsa de vointa. Sanctiunea- a cea parte a normei juridice care stabileshte urmarile, consecintel e nerespectarii conduitei impuse de norma juridica. Aceste urmari sunt masuri ca re vor fi luate impotriva subiectilor de drept si care la nevoie vor fi aduse la indeplinire de catre forta de constringere a statului. Criterii dupa scopul urmarit deosebim Sanctiuni: a) Sanctiuni cu caracter reparator (in cazul cind unei persoane ia fost adus u n prejudiciu, stare paote fi solutionata, raparata intr-un fel anumit) b) Sanctiuni ce urmaresc executarea pedepsei p-u fapta savirsita ( nu e permisa nici o interogare, care se pedepseshte cu faraliberatate)

1. In functie de continutul lor sanctiunile pot fi: a) Patrimoniale( bunuri materiale, bani, etc.) b) Nepatrimonioale (care nu sunt expriomate in bani sau bunuri materiale, vizea za doar persoana) 2. In functie de numarul lor. Sanctiunile pot fi: a) Unice (se prevede o singura sanctiune pentru norma incalcata) b) Multiple (cind instata poate alege intre mai multe tipuri de sanctiuni) Ex.Luare de mita se prevede amenda pina la 3000 de unitati conventionale sau preluare libertaii pina la 5 a ni. Structura tehnico-juridica- Se refera la forma de exprimare a continutului. Norm a juridica de regula nu apare ca un act distinct ce apare ca parte a unui act no rmativ, act ce poate imbraca maii multe forme (lege, hotarire, ordonanta, regula ment astat tot in functie de autoritatea care la emis). Elementul de baza al act ului normativ ete articolul care contine o dispozitie desinestatatoare. Structur a tehnico-juridica a devenit un element necesar ce a stimulat aparitia unei ramu ri unei directii noi in drept, si anume Tehnica Legislativa. 3. Clasificare normelor juridice. Dupa criteriile ramurei de drept se disting: a) Norme de drept constitutional b) Norme de drept administrativ c) Norme de drept penal d) Norme de drept civil e) Norme de drept comercial f) Norme de dreptul familiei

Dupa criteriul fortei a) Norme cuprinse in b) Norme cuprinse in c) Norme cuprinse in d) Norme cuprinse in

juridice distingem: legi ordonante hotariri ordinile ministrilor

Din conduita subiectelor distingem: a) Norme imperative- onerative/prohibitive b) Norme permisive- norme de imputernicire / norme de stimulare / norme de reco mandare. Dupa modul de redactare normele pot fi: a) Complete- contin ipoteza, dispozitia, sanctiunea b) Incomplete- care nu contin aceste 3 elemente si fac trimitere la alte norme . Dupa gradul de generalitate distingem: a) Norme generale- care cuprind o sfera mai larga b) Norme speciale- care vizeaza un anumit spectru de relatii. Dupa gradul de intensitate distingem: a) Norme principii- care de obicei au un caracter general se contin in constitu tii, declaratii, etc. b) Norme mijloace- care sunt acele norme ce asigura functionarea normelor princ ipii. 4. Actiunea normelor juridice in timp, spatiu si asupra persoanelor. Normele juridice actioneaza in timp, spatiu, si asupra persoanelor asta semnific a ca norma juridica este adoptata pe o anumita perioada de timp (Legea noua se i nlocuieshte cu legea veche), in spatiu (in limitele hotarului unui stat) si asup ra personelorcare formeaza comunitatea statului respectiv. Actiunea normei juridice in timp treb sa fie analizata sub 3 aspecte> a) Momentul intrarii in vigoare a normei juridice

b) Perioada in care norma se afla in vigoare c) Iesirea normei din vigoare c) Procesul de intrare in vigoare a normei juridice reprezinta necesitatea adu cerii la cunostinta membrior comunitatii despre existenta sa. Legea intra in vigoare dupa introducere a in monitorul oficial. d) Perioada in care norma juridica se afla in vigoare poate varia de la o peri oada scurta de timp pina la o periada nedeterminata. e) Iesirea din vigoare se poate realiza prin: a) Ajungerea la termen b) Abrogarea legii (inlocuire legii vechi cu una noua). Abrogarea poate fi expr esasi tacita. Abrogarea expresa la rindul sau se imparte in: 1) Directa - atunci cind in actul nou este indicat ca actul vechi se abroga 2) Indirecta - atunci cind in textul actului nou este prevazut ca se toate prevederele care ii contravin sunt nule. c) Caderea in desuitudine (prevederile legii nu mai pot fi aplicate deoarece nu mai exista asa tip de raporturi juridice). Desuitudinea se auto disfiinteaza. Abrogarea tacita este in situatia in care noul act normativ nu anuleaza expres p e cel vechi dar se abate prin prevederile sale de la reglementarile cuprinse in actul vechi. Aplicare normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor- actiunea normei juri dice in spatiu si asupra persoanelor sunt strins legate intre ele deoarece norma juridica se aplica pe te ritoriul unui stat adresinduse tuturor persoanelor aflate in limitele acestui teritoriu. In cazul statului unitar exist a un singur rind de organe supreme ale

puterii de statsi ale administratiei de stat, iar in cazul statelor structurii f ederala actele normative emise de catre organele federale se aplica pe intreg te ritoriu statului, pe cind actele normative emise de catre subiectele federatieiau doar un circuit intern (doar pe teritoriul lor). Din punt de vedere a dreptului international actiunea normei juridice in spatiu si asupra persoanelor, ridica mai multe probleme, astfel la locul savirsirii infractiunii calitate persoanei (stra in, apatrit, sau reprezentatnt diplomatic) ridica probleme in legatura cu stabilirea normei juridice care se aplica, legea noastra (legea RM) sau legea straina. Cetatenii straini aflati pe teritoriul Republicii Moldova beneficiaza de un regi m juridic diferit in raport cu cetatenii. 1) Regimul national in care strainii se bucura de acelias drepturi cu exceptia drepturilor politice 2) Regimul special potrivit caruia drepturile strainilor sunt stipulate in acor duri internationale. In cazul diplomatilor sunt 2 conventii de baza care le reglementeaza sta tutul: a) Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice din 1961 b) Conventia de la Viena cu privire la relatiile consulare din 1963 3) Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate. Potrivit acestei clauze statu l de resedinta acorda strainilor un tratament la fel de avantajos ca si cel recunoscut cetatenilor unui stat tert considerat ca favorizat. TEMA VI: Interpretare normei juridice 1 Notiunea si necesitatea interpretarii normei juridice

2 Formele interpretarii 3 Metodele interpretarii 4 Rezultatele interpretarii 1. Notiunea si necesitatea interpretarii normei juridice Interpretarea normei juridice reprezinta un moment din procesul aplicarii dreptu lui si poate fi definita ca o operatiune logico-rationala care se desfashoara dupa anumite metode si are drept scop lamurirea sensului normei juridice in vederea aplicarii ei in fiecare caz concret. Aplicare dreptului e o activitate complexa care solicita interpretare normelor j uridice din mai multe considerente: a) Norma juridica are un caracter general impersonal, ea neputind fi in stare s a acopere toate situatiile concrete ce apar in viata unei comunitati si pentru aplicare acesteia este nevoi e ca ea sa fie interpretata. b) Pentru a fi inteleasa si aplicata corect o norma juridica trebuie comparata si studiata impreuna cu alte norme ce se contin in acel act normativ sau in alte acte normative. c) In unele cazuri trebuie de atras atentia la redactare tehnica a normei. d) In actele normative se contin cuvinte a carui sens este greu de interpretat de aceea in unele cazuri e necesar un comentariu al actului normativ juridic. 2. Formele Interpretarii In functii de subiectele care interpreteaza norma juridica in teoria dreptului s e face distinctie intre forma: a) Interpretare Oficiala, este efectuata de catre organele de stat care au comp etente in procesul elaborarii normelor si inprocesul aplicarii lor (Presedintele RM, Parlamentul RM, Guvernul, Organele administratiei publice locale,etc) Interpretare Oficiala poate fi: 1) Generala, denumita si legala (provine de la un organ de stat si se numeshte Interpretare Autentica) 2) Cauzala, denumita si Juridicara care e realizata de organele de aplicare a d reptului (Instantele judecatoreshti, judecatoriile, curtile de apel, etc)

b) Interpretare Neoficiala, are un caracter facultativ si se efectuiaza in afar a procesului de emitere si aplicare a dreptului. Interpretare Neoficiala cunoaste mai multe modalitati: 1) Interpretare doctrinara care e efectuata de catre oamenii de stiinta si se contine in monografii, studii, tratate cursuri universitare, note de curs, etc. Acest gen de interpretare nu ar e un caracter obligatoriu insa exercita o influienta importanta asupra dezvoltar ii fenomenului juridic p-u ca ajuta la intelegerea continutului normelor juridic e. 2) Interpretare Oficioasa- ea rezulta din opiniile si expunerile unor condu catori ai organelor de autoritate publica sau altor persoane oficiale cu ocazia prezentarii sau dezbaterilor proie ctelor de acte normative, deasemenea aceasta modalitate de interpretare neoficia la, poate rezulta si din opiniile, unor jurishti (procurori, avocati) cu privire la problemele de drept ivite in procesele la care participa. 3) Interpretare comuna a dreptului- e realizata de cetateni, MAS MEDIA, si core spunde nivelului culturii si pregatirii juridice, constind in opinii despre drept, despre aplicare a si perfectionarea sa, in sa de iure si de facto.

3. Metodele interpretarii normelor juridice. Teoria juridica admite existenta urmatoarelor metode si de interpretare a normel or juridice: a) Interpretare gramaticala- consta in analiza textului normelor juridice d in punct de vedere morfologic si sintactic. Interpretul va stabili sensul cuvintelor, modalitatea de folosire a a cestora in text, locul si sensul conjunctiilor deoarece folosirea in text a conj unctiilor ,, sau/si,, poate duce la interpretare diferita a sensului normei juridice (intelesuri diferite). b) Interpretare sistematica- lamureste sensul unei norme juridice prin cont rapunearea ei cu alte norme juridice dat fiind faptul ca orce norma se complercteaz printr-o alta norma ceea ce si fo rmeaza intregul sistem de drept. c) Interpretare istorica- presupune analiza imprejurarilor istorice in care norma respectiva a fost aprobata, deasemenea metoda interpretarii istorice are in vedere si examinarea conditiilor , sociala economice in care se aplica legea. d) Interpretare logica- presupune o analiza rationala a textului normei cu ajutorul metodelor Logicii Formale. Ca metode a Logicii Formale pot fi: 1. Argumentul Ad- Absurdum ceea ce presupune stabilirea adevarului, tezei sau o piniei care trebuieste demonstrata prin stabilirea infirmitatii tezei care o contrazice. 2. Argumentul Per-A-Contrario se intemeiaza pe legea tertului exclus. In cazul in care notiunile se neaga una pe alta inseamna ca doar o singura notiune e adevarata. 3. Argumentul A-Fortione-Rationae care stabileste sau demonstreaza ca rati unea aplicarii unei norme este mai putermnica decit ratiunea aplicarii sale intr-o alta ipostaza decit tex tul legii. e) Analogia- reprezinta acea metoda care permite organelor de aplicare sa r ezolve o situatie ivita potrivit actelor normative in vigoare care reglementeaza situatii asemanatoare cu cea ded usa solutionarii. Anologia dreptului cunoste 2 forme: 1. Analogia legii- care consta in aplicare unui raport social nereglementat al unei norme juridice care reglementeaza un raport analog. 2. Analogia dreptului- consta in rezolvarea unei cauze pe baza principiilor gen erale ale sistemului de drept respectiv. 4. Rezultatele interpretarii. Din perspectiva rezultatelor interpretarii normelor juridice interpretare poate fi: a) Literara- este acea interpretare atunci cind organul de aplicare constata ca continutul sau textul normei juridice pe deplin coincide cu continutul raporturilor sociale pe care l e reglementeaza.

b) Extensiva- stabileste ca norma juridica urmeaza sa fie aplicata in mod exten ziv intrucit vointa legiuitorului are un caracter mai cuprinzator in raport cu acela, care rezulta d in modul de redactare a normei juridice. c) Restrictiva- care presupune ca spfera de aplicare a normei juridice este pre a restrinsa in raport cu formularea textului, formulare dovedinduse a fi prea larga.

TEMA VII: Izvoarele Dreptului 1 Notiunea de izvor de drept. 2 Obiceiul juridic ca izvor de drept. 3 Precedentul judiciar si practica judiciara. Practica judiciara ca izvoare de d rept. 4 Actul normativ. 5 Contractul normativ. 6 Doctrina. 1.Notiunea de izvor de drept. Sunt elemete definitorii a oricarui sistem de drept respectiv norma juridica nu poate deveni obligatorie daca nu imbraca o anumita forma de exprimare. In sens strict juridic, izvorul de drept e ste acea forma de exprimare a dreptului care intr-un final imbraca forma unui act normativ sau a unei reguli d e conduita. Izvoarele dreptului difera de la un sistem de drept la altulinsa majoritatea sistemelor juridice de drept recunosc o pluritate de izvoare. 1) Dupa continut si forma: a) Izvoarele materiale a dreptului- desemneaza factorii de configurare a dr eptului, acel ansamblu de relatii si realitati sociale care influienteaza vointa social generala exprimata prin norme. b) Izvoarele in sens formal- reprezinta mijloace de exteriorizare a normelo r juridice (forma pe care o inbraca dreptul in ansamblul normelor sale. 2) Dupa caracterul sursei normative distingem: a) Izvoare directe- (actele normative). b) Izvoare indirecte-(obiceiul si regulile de convetuire sociala). 3) In functie de modalitatea aducerii la cunostinta distingem: a) Izvoare scrise. b) Izvoare nescrise. 2.Obiceiul juridic ca izvor de drept.(Cutuma) Obiceliu reprezinta cel mai vechi izvor de drept si e definit ca o regula de con duita nescrisa care s-a format prin repetare unei practici in decursul timpului ulterior fiind recunoscuta si accept ata cu rang de lege in cadrul comunitatii. Obiceiul reprezinta de fapt expreienta de viata a unei comunitati a parind sub forma diferitelor traditii si practici care au reprezentat principala modalitate de ordonare a relatiilor s ociale in concordanta cu interesele comunitatii respective. Potrivit teoriei romane trebuie indeplinite 2 conditii o bligatorii pentru ca obiceiul sa devina lege: a) O conditie obiectiva (materiala)- care consta in existenta unei reguli vechi si incontestabile. b) O conditie subiectiva (psihologica)- conform carea acest obicei trebuie sa f ie sanctionat juridic de catre comunitate.

3.Precedentul judiciar si practica judiciara. Practica judiciara ca izvoare de d rept. 1) Precedentul judiciar- reprezinta o solutie (hotarire) pronuntat de o instant a intr-o speta similara anterioara. 2) Practica judiciara- este formata din totalitatea hotaririlor judecatoresti p ronuntate de catre instante.

Rolul jurisprudentei a fost diferit in evolutia dreptului si unele sisteme conte mporane de drept ca de exemplu acel romanesc nu acorda jurisprudentei calitate d e izvor de drept. 4.Actul normativ. Actul normativ este izvorul de drept creat de organele puterii publice investite cu competenta normativa. Actul normativ ete intilnit sub diverse denumiri in functie de faptul care este organu l emitent. In cadrul actelor normative locul premordial il ocupa legea. Celelalt e acte normative (hotaririle guvernului) ordonantele decretele, ordine ale minis trilor) avind o pozitie subordonata fata de lege fiid elaborate in vederea execu tarii legilor. Legea: a) in sens larg desemneaza dreptul scris adic totalitatea actelor normative. b) in sens restrins legea e acel act normativ care reglementeaza cele mai impor tante relatii sociale si dispune forta juridica superioare celorlalte acte normative fiind adoptat de put erea legislativa dupa o procedura riguros reglementata. Principalele trasaturi ale legii sunt urmatoarele: a) Numai puterea legislativa e competenta sa adopte legi. b) Legea are o putere superiaora deoarece este adoptata de catre parlament si p arlamentul la rindul sau este organul reprezentativ al poporului, el apara interesele si vointa poporu lui fiind exponent al puterii suverane. c) Legea are in totdeauna un caracter normativ. Normativitatea ei rezida in put erea obligatorii si in caracterul ei general. d) Legea se distinge de celelalte acte normative anume prin faptul ea implica u n proces specific de elaborare. Respectare acestui proces este obligatorie pentru validarea ei: 1) Initiativa legislativa 2) Dezbaterea proiectului de legi 3) Votare proiectului de lege 4) Promulgarea legii 5) Publicarea legii Sunt mai multe criterii de clasificare a legilor: a) In functie de autoriatea lor juridica distingem: 1) Legi constitutionale- stabilesc principiile fundamentale pentru viata socia la si de stat, organizarea si functionarea ordinii intr-un stat. Legile constitutionale se contin in c onstitutie, constitutia reprezentint legea fundamentala a statului. Este constituita din norme juridice inves tite cu forta juridica suprema care reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esential e p-u instaurarea, mentinerea, si exercitare puterii. Legile de revizuire a constitutiei sunt elaborate si adoptate in baza unei proceduri stipulate in constitutie. 2) Legile organice- reglementeaza cele mai importante domenii a vietii sociale si de stat avind o pozitie distincta fata de ierarhia legislativa. 3) Legile ordinare- reglementeaza celelalte domenii care la care nu se refera Legile Constitutionale si Legile Organice si este necesara doar votul majoritatii relative a diput atilor prezenti.

b) In functie de domeniul reglementearii juridice distingem: 1) Legi cu caracter civil

2) Legi cu caracter penal 3) Legi cu caracter financiar 4) Leci cu caracter comercial c) In functie de continulul lor: 1) Legi materiale care reglementeaza conduita adic drepturile si libertatile, obligatiile subiectului de drept 2) Legile procesuale care reglementeaza modalitati de desfasurare, forma in ca re trebuie sa aiba loc sanctionarea celor care nu au tinut cont de prevederile legilor material e. Se mai face distinctie intre: 1) Legile generale (care tin de dreptul comun) 2) Legi speciale (care vizeaza un anumit domeniu: penal, civitl, etc.) 3) Legi exceptionale (care au loc in cazul situatiillor exceptionale) Actele normative ale organelor de stat subordonate legii Parlamentul prin legile pe care le adopta nu poate reglementa multitudinea de si tuatii care apar in viata de zi cu zi a societatii, astfel ca e necesar o interv entie normativa si din parte altor organe de stat. Actele normative subordonate legii au forme diferite in sistemele de drept al fiecarui satat. 1) Decretele- sunt actele individuale a sefului statului (declararea mobilizari i, declararea starii de razboi, instituirea in situatii exceptionale, etc.) 2) Hotaririle cu caracter normativ ale guvernului-prevad de masuri in aplicarea legilor in domenii diferite. 3) Ordonantele guvernului- reprezinta acte de delegare legislativa (guvernul po ate imputernici unele organe ale statului sa interprinda anumite actiuni in anumite sfere, in special in sfera economica si sociala) 4) Actele si instructiunile ministrilor- masura in care acestea sunt adoptate i n conformitate cu prevederile legii. 5) Dispozitiile primarului, Hotaririle consiliului municipal, Hotaririle consil iilor raionale, etc. 5. Contractul normativ. Potrivit difinitiei unanim recunoscute contractul reprezinta un acord intre 2 sa u mai multe persoane spre a constitui sau a stinge un raport juridic aparut intre ele. Ca izvor de drept co ntractul poate fi intilnit in special in domeniul international public un de imb raca forma unui tratat conventie, acord, pact, etc. Reprezentind astfel vointa s tatelor in ceea ce priveste conlucrarea intr-un anumit domeniu ( domeniu economi c, social, cultural si domeniul protectiei drepturilor si libertatilor fundament ale ale omului). In dreptul constitutional contractul normativ reprezinta un izv or de drept in materia organizarii si functionarii structurilor federale. 6. Doctrina. Doctrina cuprinde analizele, interpretarile, opiniile pe care oamenii de special itate sau specialistii in domeniu redau fenomenul juridic si doctrina reprezinta prin sine de fapt stiinta dreptului. Doctrina are un rol teoretico-explicativ, interpretarile stiintifice venind atit in ajutorul legiuitorului cit si in ajutorul magistratului. Ca izvor de drept Doctrina a avut un rol deosebit in evu l mediu si in antichitate. In epoca moderna doctrina sia pierdut din actualitate a sa deoarece majoritatea explicatiilor sunt eliucidate cu ajutorul actelor norm ative in vigoare.

TEMA VIII: Tehnica elaborarii actelor normative 1 Notiunea de tehnica juridica 2 Notiunea de tehnica legislativa 3 Cerintele legiferarii

4 Partile constitutive si elementele de structura interna ale actelor normative. 5 Sistematizare actelor normative. 1. Notiunea de tehnica juridica. Elaborarea actelor juridice normative implica o activitate complexa ce se realiz eaza dupa o anumita procedura si cu respectare anumitor cerinte. Finalitatea ace stei activitati o constituie insasi actul juridic normativ. Elaborare normelor j uridice reprezinta o consecinta a activitatii normative a statului. Tehnica juridica este o constructie artificiala si reprezinta o opera de actiune si tehnica juridica se caracterizeaza prin folosirea anumitor mijloace, procede e, metode, reguli, folosite de catre organle de stat cu competenta normativa in elaborarea, sistematizarea, si aplicarea actelor normative. 2.Notiunea de tehnica legislativa. Este o parte componenta a tehnicii juridice fiind alcatuita dintr-un complex de metode si procedee menite sa asigure o forma corespunzatoare continutului reglem entarilor juridice. Tehnica legislativa se refera la modul concret de elaborare de catre legiuitor a actelor normative. Autorul roman Mircea Djuvara considera c a tehnica legislativa este o operatie prin care o regula care este conceputa la un moment dat fata de o situatie data devine o regula pozitiva deoarece denota v ointa unui anumit grup de persoane intr-o situatie care implica folosirea unor n orme de drept. In acceptiunea aceluiasi autor legiferarea cunoaste 2 momente ese ntiale: a) Constatare existentei situatiilor care necesita o reglementare noramtiva b) Configurarea idealului juridic ce urmeaza sa fie aplicat acestor situatii in functie de constiinta juridica a societatii. Alt autor roman Nicolae Titulescu considera ca procedeele pe care le foloseste t ehnica legislativa incearca sa cuprinda realitatile vietii sociale in costructii si principii susceptivele sa i mbratiseze si situatiile si nevoile noi a societatii. 3.Cerintele legiferarii. (Principiile legiferarii) a) Principiul fundamentarii stinintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice Legiferarea presupune previziune si raspundere si o insuficienta cunoast ere a faptului ce trebuie transpusa in drept poate duce la solutionarea nefondata a unor situatii juridice si paote duce in acelasi timp la reactii de respingere sau de revolta impotriva dreptului. Fundamentare stiintifica a unui proiect legislativ trebuie sa cuprinda descriere a situatiilor defapt, ce urmeaza sa fie transformate in situatii de drept si det erminare defectelor posibile si oportunitatea sa. b) Principiul asigurarii unui raport intre dinamica si statica a dreptului. Est e recunoscut unanim principiu ca poporul incepe sa dispretuiasca acele legi care se schimba in fiecare zi . Astfel ca sistemul de drept trebuie sa realizeze un echilibru intre dinamica tendintele de conservare si cel e de schimbare a dreptului. c) Principiul corelarii sistemelor, actelor normative. Acest principiu cere ca fiecare nou act normativ sa se integreze in cadrul celor deja existente in ramura de drept si in ansamb lul sistemului de drept. Unitatea actelor normative trebuie inteleasa: 1) Pe linie orizontala- atunci cin dla elaborarea actului normativ se tine cont de celelalte acte normative existente care au aceiasi forta juridica. 2) Pe linie verticala- atunci cind dispozitiile noului act normativ sa se refle cte cu precizie in toate actele nromative subordonate lui.

d) Principiul acesibilitatii si economiei mijloacelor in elaborarea actelor nor mative. Acest principiu presupune ca textul actelor normative terbuie sa fie pe intelesul tuturor. (... -l egiuitorul trebuie sa gindeasca ca un filosof, dar sa se exprime ca un taran). Legiuitorul e obligat sa foloseasca un limbaj clar pentru a evita confuziile, co ntraversiile, reactiile sociale negative si nu in ultimul rid tendinta de a nu respecta legea. Respectar e principiului accesibilitatii si economiei de mijloace in elaborare normativelo r este conditionata de: 1) Alegerea formei exterioare a reglementarii. 2) Alegerea modalitatii reglementarii juridice 3) Alegerea procedeelor de conceptualizare si a limbajului normei (stitul si li mbajul juridic). Economia in mijloace presupune evitare repetitiilor, evitarea contradictiilor. I n doctrina sunt mai multe procedee de tehnica legislativa si anume: a) Definitia- este necesara intr-un text normativ p-u a impune un sens unor ter meni. b) Trimiterea- potrivit acestei tehnici dupa ce termenul a fost folosit prima d ata, e suficient sa se faca in articolele urmatoare o simpla referire la textul in care a fost folosit initial. Trimiterile se pot face de la un articol la altul sau de la o lege la alta. c) Asimilarea- consta un supunerea unei categorii de subiecte sau de situatii j uridice regimului creat pentru o alta categorie. d) Fictiunea- sunt un procedeu de tehnica in conformitatea cu care un anumit fa pt este considerat ca existent sau ca stabilit desi el nu a fost stabilit sau nu exista in realitate. e) Prezumtiile- sunt consecintele ce legea sau magestratul retrage dintr-un fap t cunoscut la un fapt necunoscut, de exemplu: ,,legiuitorul presupune ca ceva fara sa fi fost dovedit, exista cu adevarat,,. Prezumtiile pot fi: 1) Absolute- adic nu pot fi combatute prin proba contrara. 2) Relative- care pot fi resturnate prin proba contrara. Ca exemplu de prezumtie poate fi luat: prezumtia de paternitate a copilului din casatorie care nu poate fi combatuta decit de sotul mamei prin inaintarea cereri i de stabilire a paternitatii. 4. Partile constitutive si elementele de structura interna ale actelor normative . Actul normativ are urmatoarele parti componente: a) Expunerea de motive- este un document de motivare pe care il intilnim in caz ul proiectelor de legi si a propunerilor legislative. In expunerea de motive se prezinta conditiile care au dus la aparitia acestui act. In cazul ordonantelor si hotaririlor guvernului, do cumentul de motivare poarta denumirea de note de fundamentare. b) Titlul actului normativ- reprezinta elementul principal de identificare expr ima denumirea generica a actului si obiectul sau de reglementare. c) Preambulul- constituie o introducere o punere in drept a prevederilor ce se contin in actul normativ. Preambulul nu are o forta juridica si reprezinta o expunere pe baza actu lui normativ. In unele cazuri preambulul e considerat obligatoriu anume pentru prezentarea de fapt si de drept a situatiei ce impune recurgerea la aceasta cale de reglementar

e.

d) Formula introductiva- consta intr-o propozitie care cuprinde denumirea autor itatii emitente si exprimarea hotaririi de luare a deciziei. Referitoare la emiterea sau adoptarea act ului normativ respectiv (parlamentul Republicii Moldova adopta prezenta lege) e) Partea dispozitiva reprezinta continutul propriu zis al reglementarii alcatu irii in totalitate a normelor juridice instituite pentru relatiile sociale ce constituie obiectul actu lui in cauza.. la rindul sau parte dispozitiva se imparte in: 1) Dispozitii generale- care se refera numai la parte introductiva. 2) Dispozitii de fond- prin reglementare propriuzisa a relatiilor sociale. 3) Dispozitiile tranzitorii- cuprind masurile ce se instituie cu privire la der ularea raporturilor juridice nascute in temeiul vechii regelmentari si care urmeaza sa fie inlocuita de noul act normativ. 4) Dispozitiile finale- cuprind masurile necesare pentru punerea in aplicare a prevederilor actului normativ, data intrarii sale in vigoare si implicatiile actului respectiv asupra altor acte normative ( modificari, abrogari, completari, etc). f) Formula de atestare a autotenticitaii actului normativ care e semnat da catr e reprezentantul legal a puterii legislative, si actul normativ treb sa fie numerotat si datat. g) Anexele- au aceiasi forta juridica si prin continutul lor pot fi redate orga nigrame, tabele, schitestatistici, etc. Elemetele de structura interna a actului normativ: a) Articolul- este un element structural de baza si cuprinde in principiu o sin gura dispozitie normativa referitoare la o singura situatie concreta. In tex articolul se exprima prin abreviera art. b) Alineatul-este un element constituit de regula dintr-o singura propozitie sa u fraza care da o expresie normativa unei ipoteze juridice specifice ansamblului articlolui. 5. Sistematizare actelor normative. Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt: a) Incorporarea- consta in gruparea actelor normative in diferite colectii ori culegeri in functie de diferite criterii (criteriul alfabetic, cronologic, institutiilor juridice, etc). Incorpo rarea poate fi Oficiala cind este infaptuita de un organ de stat si Neoficiala cind e organizata de dif erite organizme si organizatii nestatale (Institute de cercetare, edituri, care intocmesc indrumare legislative. b) Codificarea- este o forma superioara de sistematizare a actelor normative a ceasta se deosebeste de incorporare atit prin obiectul ei prin subiectele ce o realizeaza si prin forta juridica a rezultatului codificarii. Codificarea se realizeaza prin cuprinderea unitara a tuturor sau aproape a tutur or actelor normative ce alcatuiesc o ramura de drept prin prelucrarea lor si constituirea unui singur ac t normativ nou avind valoare unei legi. Codificarea este o parte componenta a activitatii de elaborarea a dreptului si p oate cuprinde urmatoarele activitati: 1) Prelucrarea si ordinare logica a intregului material normativ 2) Indepartarea normelor invechite 3) Completare lacunelor prin introducerea unor norme noi

4) Folosirea unor tehnici legislative moderne (structurarea normelor de drept).

TEMA IX: Sistemul de realizare a dreptului 1 Sistemul dreptului consideratiei generale. 2 Criteriile constituirii sistemului dreptului. 3 Ramurile dreptului. 4 Dreptul public si dreptul privat. 5 Notiunea de realizare a dreptului. 6 Formele realizarii dreptului. 7 Fazele aplicarii dreptului. 1. Sistemul dreptului consideratiei generale. Prin notiunea de sistem intelegem un ansamblu de elemente legate intre ele care au ceva in comun si constituie un tot intreg. Analiza amanuntita a sistemului dr eptului permite o mai buna organizare a cercetarii juridice prin intelegerea corecta a tuturor normelor de drept, stabilirea locului pe care il o cupa fiecare norma in cadrul institutiei, ramurei si chiar a intregului sistem de drept. O conceptie despre e xistenta sistemului de drept a existat inca din epoca in care apar primele norme sociale cu caracter juridic. Jurisconsultii romani sustineau ca toate normele juridice servesc tuturor intere selor in general cit si unor interese in particular de realizare a acestora fiin d interesati membrii diferitor grupuri sociale. Acest concept ulterior in evul m ediu si in epoca moderna si asta permitind intelegerea si necesitatea aplicarii normei in cadrul unui sistem de drept. Caracterul integrativ a sistemului de dre pt consta in urmatorii factori: a) Vointa unica- obiectivata prin actiunea legislativa a parlamentului. b) Sensul unic- indeplinirea intereselor generale a societatii c) Unitatea cimpului juridic- normele sunt generale si impersonale, respectiv n u se aplica numai intr-un singur caz si actioneaza in timp, spatiu si asupra persoanelor respectiv intrin d sub incidenta unui sistem de drept. d) Unitatea modului de realizare a normei juridice consta in faptul ca la nevoi e poate interveni forta publica. In concluzie putem afirma ca sistemul dreptului reprezinta totalitatea normelor juridice existente la un moment dat legate intre ele prin trasaturi comune de na tura a releva unitatea lor si care sunt despartite in mod relativ de unele parti cularitati in raport cu obiectul si metoda reglementarii juridice 2. Criteriile constituirii sistemului dreptului. Cercetarile efectuate in domeniul dreptului au dus la concluzia potrivit carea c riteriul principal de impartire a normelor juridice in ramuri de drept il consti tuie obiectul reglementarii juridice, insa pe linga acest criteriu exista si alt e subcriterii cum ar fi metoda reglementraii, principiile dreptului, institutia juridica, etc. a) Obiectul reglementarii juridice- este subliniat de importanta sa deoarece cu prinde o multitudine de relatii sociale strins legate intre ele prin trasaturi specifice si proprii. In concluzie criteriul esential al distinctiei diferitor categorii de norme il constituie sfera de relatii sociale care face obiactul reglementarii juridice. b) Metoda reglementarii juridice- metodele stabilesc organizare si reglementare

raporturilor sociale precum si raporturile dintre organizatiile de stat. c) Principiile dreptului- isi gasesc utilizarea in mai multe ramuri de drept, r eprezinta o importanta deosbita pentru intreg sistemul de drept. d) Institutia juridica- o importanta categorie de norme juridice o constituie i nstitutiile juridice. Exemplu in dreptul familiei exista institutia casatoriei, instituia adoptiei, insti tutia rudeniei. Putem concluziona ca institutia juridica cuprinde un ansamblu de norme juridice ce reglementeaza o categorie mai restrinsa de relatii sociale legate intre ele p rin trasaturi specifice care le deosebesc de alte relatii sociale.

Ramura de drept- reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglementeaza o c ategorie mai mare de relatii sociale legate intre ele prin trasaturi comune folosind de regula aceiasi metoda de reglementare si avind in generale principii comune care guvenreaza ceasta re glementare. 3. Ramurile dreptului. Sistemul dreptului cuprinde numeroase ramuri cum ar fi: a) Dreptul constitutional- este un ansamblu de norme juridice prin care se stipuleaza organizarea si exercitarea puterii de stat. Obiectul dreptului constitutional il constituie totalitatea no rmelor prin care e organizata puterea suverana precum si normele care reglementeaza exercitarea puterii astfel putem afirma ca obiectul dreptului constitutional il constituie relatiile sociale care iau nastere in cad rul organizarii si exercitarii puterii de stat. b) Dreptul administrativ - reglementeaza relatiile sociale ce apar in pro cesul organizarii si infaptuirii de catre organle de stat a activitatii executive. Astfel obiectul dreptului administrativ il constituie reglementare relatiilor juridice care se statornicesc in procesul organizarii si exercitarii activitatiii executive. c) Dreptul financiar- reglementeaza relatiile sociale care apar in sfera ac tivitatii financiare a statului si anume in procesul aprobarii si intocmirii bugetului de stat, apar intre organele statului , intre organele statului si cetateni, intre organele statului si organizatiile neguvernamentale. d) Dreptul muncii- contine norme juridice prin care se instituie importante drepturi si obligatii pentru angajator si angajat dinduse raportului de munca o reglementare ce imbina atit interesele generale cit si cele personale. e) Dreptul funciar- cuprinde totalitatea normelo r juridice care reglementeaza raporturi funciare in legatura cu folosirea pamintului, padurilor, apelor aflate in proprietatea publica s au privata. f) Dreptul civil- poate fi definit ca acea ramura a dreptului care reglemen teaza marea majoritate a raporturilor patrimonialeunele raporturi personale nepatrimoniale precum si conditia juridica a persoanelor fizice si juridice. Raporturile patrimoniale sunt cele care decur g din contracte, drept de proprietate, raporturi de vinzare cumparare. g) Dreptul penal- cuprinde totalitatea normelor juridice care stabilesc ce fapte sunt infractiuni si ce pedeapsa trebuie sa fia aplicata de instanta de judecata celor ce s-au facut vinovati de savirsirea infractiunii. Astfel dreptul penal reglementeaza raporturile dintre p uterea de stat si persoanele care au savirsit infractiuni in legatura cu aplicar

e pedepsei in conformitate cu legea. Prin intermediul normelor sale dreptul pena l apara ordinea sociala, dreptul si interesele legitime lae cetatenilor. h) Dreptul familiei- este acea ramura de drept care reglementeaza raporturi le nascute din casatorie rudenie si adoptie. Vizind intarirea familiei pe baza principiului deplinii egalitati intre barbat si femeie si ocrotirea prin toate mijloacele a mamei si copilului. i) Dreptul international- cuprinde norme create in cadrul relatiilor intre state cu participarea si pe baza acordului de vointa al acestora, astfel putem afirma ca statele sunt creatoare a dreptului international acestea participind la relatiile internationale ca stat suverane si independente. Normele de drept international se contin in contracte, conventii internationale, care sunt semnate de catre state si prevad drepturile si obligatiile ce trebuiec respectate. 4. Dreptul public si dreptul privat. Vestitul jurist roman Ulpian a dat o definitie unor structuri a sistemului drept ului, astfel el distingea in dreptul roman ,, Jus Publicum/ Jus Privatum,, - Jus Publicum- aapra interesele statului. - Jus Privatum doar interesele indivizilor. Aceasta impartire Ius Publicum si Jus privatum era dupa parerea Jurisconsultilor romani existenta raporturilor sociale particulare si a raporturilor sociale ce lua nastere intre statul roman si particulari. In epoca moderna apare insa o ana liza minutoasa a dreptului public si a dreptului privat diferentele importante c e apar in cadrul raporturilor juridice de drept public si raporturilor juridice de drept ptrivat. a) Dreptul public reglementeaza relatiile sociale din domeniu organizarii p uterii publice in vreme ce dreptul privat reglementeaza relatiile sociale patrimoniale la care participa particular ii. b) In ceea ce priveste scopul, statul este preocupat de interesul general, iar individul sau cetateanul de acela personal.

c) Raporturile juridice de drept public sunt de regula raporturi unilateral e cind drepturile vizate se apara din oficiu, iar raporturile juridice de drept privat sunt bilaterale atunci cind dre ptul intervine la cererea partilor. Dreptul privat include asa ramuri ca: 1) Dreptul comercial 2) Dreptul civil Iar dreptul public cuprinde ramuri precum: 1) dreptul constitutional 2) Dreptul administrativ 3) Drept penal 4) Drept financiar 5. Notiunea de realizare a dreptului. Realizare dreptului reprezinta o activitate complexa si continua de transpunere in realitatea vietii sociale a nrmelor juridice, in aceasta activitate sun implicate atit persoane fizice cit s i persoane juridice. Actiunea de realizare a dreptului defineste actiunea de respectare a dreptului, implicarea a utoritatilor publice potrivit competentei atribuite fiecaruia. In procesul de realizare a dreptului trebuie de pornit de la realitatile sociale care au generat adoptare normelor juridice si de la conduita oamenilor si anume gradul d e acceptare a normelor juridice. 6. Formele realizarii dreptului. Realizarea dreptului in mod concret are loc in 2 forme

a) Realizarea dreptului prin activitatea de realizare si executare a legilor. Variantele avute in vedere in cadrul acestei forme de realizare a dreptului sunt : 1) Subiectele de drept respecta in tocmai conduita impusa de normele juridice. 2) Subiectele de drept se abtin si nu dau nastere la raporturi juridice ce cont ravin normelor legale. 3) Autoritatile publice participa in limita competentelor sale la executare ace stor competente printr-o activitate legala. b) Aplicare dreptului de catre autoritatile si institutiile publice. Caracteristicile a actelor de aplicare a dreptului in raport cu activitatea norm ativa sunt: 1) Actul de aplicare a dreptului are valoare unui fapt juridic provocind na sterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic. 2) Efectul in timp a celor 2 categorii de acte difera. 3) Actele de aplicare se deosebesc de actele normative si in ceea ce pr iveste in conditiile formale de valabilitate asta deoarece avem o diversitate de norme juridice susceptibile de a fi incalcate dar si mijloace diferite in care statul intervine in respecta re legii. Procesul de aplicare a dreptului depinde de felul normei incalcate ( penale, civ ile, administrative) de organul chemat sa restabileasca legea (organe administrative instante de judecata, organe financiare). 7. Fazele aplicarii dreptului. Pentru aplicarea dreptului distingem urmatoarele 3 faze: a) Stabilirea starii de fapt- care presupune cercetarea, observarea si analiza a ceea ce trebuie lamurit si explicat. b) Stabilirea starii de drept- odata cu stabilirea starii defapt se impune a f i stabilita norma juridica aplicabila. c) Elaborarea actuluid e aplicare- pronuntarea hotaririi judecatoresti. In primele instante la judecatorii acest hotariri se numesc sentinte iar in cail e de atac la curtile de apel se numesc decizii. Hotaririle judecatoresti sunt alcatuite din 3 parti: a) Partea introductiva- cuprinde denumirea instantei, membrii completului de ju decata, numarul dosarului, partile in dosar, data dezbaterilor cind s-a pronuntat instanta si concl uziile partilor. b) Considerentele- partea cea mai ampla a hotaririi cind instanta stabileste st area de fapt si starea de drept si motivul p-u care admite sau respinge cererea.

c) Dispozitivul- reprezinta decizia asupra careea s-a oprit instanta, drepturil e recunoscute partilor, obligatiile impuse, si termenul in care poate fi exercitata calea de atac. d) Realizarea dreptului reprezinta in sine si scopul pentru care dreptul exista .

TEMA X: Raportul juridic 1 Definitia si trasaturile raportului juridic. 2 elementele raportului juridic 3 Faptul juridic 1. Definitia si trasaturile raportului juridic. Raportul juridic poate fi definit in 2 sensuri:

a) In sens larg - raportul juridic paote fi definit ca acea relatie sociala reg lementata ca norma de drept. b) In sens restrins- raportul juridic poate fi definit ca o relatie sociala pat rimoniala sau nepatrimoniala strict legata de individualitatea pesoanei in cadrul carea 2 sau mai multe pers oane sunt titulare de drepturi si obligatii juridice reciproce a caror nerespectare duce la palicarea fort ei coercitive a statului. Trasaturile raportului juridice sunt: a) Raportul juridic este un raport social deoarece intodeauna se stabileste in perioade, fie ca acestia participa in nume propriu, fie ca reprezentanti ai unor persoane juridice. b) Raportul juridic e un raport de substructure deaorece suporta influienta cel orlalte raporturi sociale. c) Raportul juridic este un raport ideologic deaorece se integreaza in aceiasi categorie cu raporturile politice, morale si reliogioase. d) Raportul juridic este un raport volitional deoarece deaorece reprezinta un a cord de vointa si intervine pe de o parte vointa legiuitorului exprimata in norme juridice iar pe de alta parte vointa subiectelor de drept participanti la raporturi juridice. e) Raportul juridic este un raport valoric p-u ca in fiecare relatie ce se crea za intre participantii la circuitul civil isi gasesc concretizarea valorii esentiale a societatii. 2. Elementele raportului juridic. Elementele raportului juridic sunt: a) Subiectele b) Continutul c) Obiectul 1.Subiectele raportului juridic- ca raport social raportul juridic are ca subiec te oamenii care sunt titulari de drepturi si de obligatii juridice sau oamenii c a reprezentanti a persoanelor juridice. Incheerea unui raport juridic implica ce l putin 2 subiecte de drept, insa sunt multe cazuri in care la raportul juridic participa mai multe parti astfel ca toti participantii la raportul juridic au drepturi si obligatii. Ca exemplu in cazul mostenirii, sucesiunii. In cele mai multe raporturi juridice sunt precizate in mod determinat atit titularii de drep turi cit si titularii de obligatii. Asa dar prin subiectul de drept al raportulu i juridic se inteleg participantii la raporturile juridice care sunt purtatori s au titulari de drepturi si obligatii. Notiunea de subiect de drept este strict legata de notiunea de capacitate juridi ca. Individul ca subiect de drept participa la raporturi juridice ca titular de drepturi si obligatiiin baza recun oasterii acestei calitati de catre normele de drept. Aceasta aptitudine generala de a fi titular de drept si obligatii poa rta denumirea de Capacitate Juridica. Legea stabileste atit momentul aparitiei capacitatii juridice cit si intinderea ei. In structura capacitatii juridice intra 2 elemente:

a) Capacitatea de folosinta- este aptitudinea generala si abstracta a subiectul ui de drept de a avea drepturi si obligatii juridice. Ea este proprie tuturor. b) Capacitatea de exercitiu- este aptitudinea subiectului de a exercita dreptur ile si de aisi indeplini obligatiile juridice prin incheerea de raporturi juridice. Unde putem incheia raport

uri juridice. Clasificare subiectelro raporturilor juridice : a) Subiecte individuale- persoana fizica. Cetatenii, strainii si apatrizii. b) Subiecte colective- persoane juridice. In aceasta categorie fac parte Statul , Organele de stat si persoanele juridice. Nu au capacitate de exercitiu minorii pina la atingerea virste majoratului (+18) si categoriile de persoane cu dificultati vitale,apatritii, etc. Capacitatea deplina de exercitiu incepe de l a data cind persoana devine majora. 2.Continutul raportului juridic este alcatuit din totalitatea dreptulril or si obligatiilor subiectelor dintr-un raport juridic determinat, drepturi si obligatii prevazute de norma juridica. - Obligatia juridica-consta in datorirea subiectului pasiv al raportului juridic de a avea o anumita conduita care poate consta in: a da, a face, sau a nu face ceva ceea ce poate fi impus la nevo ie de forta de constringere a statului. - Dreptul subiectiv este posibilitatea recunoscuta de norma de drept subiectului activ in virtutea carea acesta poate in limitele dreptului sa aiba o anumita conduita fie sa aiba o conduita co respunzatoare care consta in: a da, a face sau a nu face ceva de la subiectul pa siv si in caz de refuz sa se asigure cu forta coercitiva a statului. - Clasivicare drepturilor subiective: 1) In functie de ocozabilitatea lor drepturile subiective sunt: a) Relative- in virtutea carora titularul poate pretinde subiectul pasiv o condu ita determinata b) Absolute- este acel drept in virtutea caruia titularul poate avea o anumita c onduita fara a cere de la altcineva realizarea sa. 2) In functie de natura continutului lor drepturile subiective se impart in: a) Patrimoniale care pot fi exprimate in bani. Drepturi reale in virtutea carora titularul sau isi poate exercita prero gative asupra unui bun fara concursul altcuiva Drepturi de creanta cind subiectul activ (creditorul) poate pretinde sub iectul pasiv (debitorul) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, ca exemplu contract devizei b) Acele drepturi subiective care nu pot fi exprimate in bani. Drepturile nepatrimoniale se impart in: Drepturile care privesc existentasi integritatea fizica si morala a pers oanei. Drepturi ce privesc identificare persoanei(dreptul la nume, dreptul la d omiciliu, dreptul la resedinta). 3) In functie de corelatia dintre ele drepturile subiective se impart in: a) Principale- acele drepturi care au existenta desinestatatoar Drept la viata Drept la sanatate Drept la ocortirea sociala b) Drepturi accesorii- care a caror soarta depinde de existenta altui drep t subiectiv. Dreptul de a incheia contracte( capacitatea de exercitiu, majorat, etc) 4) In functie de gradul de certitudine drepturile subiective se impart in: a) Drepturi pure si simple acele care ofera maxima certitudine titularului sau itrucit nici existenta si nici exercitarea lor nu depinde de vrio imprejurare viitoare. b) Drepturi subiective afectate de modalitati a caror exercitare depinde de imprejurari car epot fi cert sau incerte.

Clasificarea obligatiilor juridice. 1) In functie de obiectul lor se disting 3 clasificar a obligatiilor juridi ce: 1.a) Obligatia de a da si obligatia de a face. 1.b) Obligatia pozitiva (a da, a face) /Obligatia negativa (a nu face).

1.c) Obligatie de rezultat care consta in datorirea debitorului de a obtine u n rezultat determinat. Obligatia de diligenta prin care debitorul depune toata staruinta pentru obtiner ea unui anumit rezultat fara a se obliga la obtinerea acestui rezultat. 2) In functie de sanctiunea ce asigura respectare obligatiilor juridice se disting: 2.a) Obligatii perfecte a caror executare e asigurata in caz de neexecutare d e catre debitor printro actiune in justitie 2.b) Obligatii imperfecte sunt acele obligatii a caror executare nu se poate obtine pe cale silita dar odata executate de buna voie de catre debitor nu este permisa restituirea ei. Obiectul raportului juridic este conduita pe care subiectele de drept o stabiles c in cadrul unui rapiort juridic ca urmarea execurtarii drepturilor si obligatiilor. Raporturile juridice iau naster e intre oameni, drepturile si obligatiile fiind in totdeauna norme de conduita a oamenilor. 3. Faptul juridic. Notiunea de Fapt Juridic. Faptul Juric- reprezinta acele imprejurari de care norma juridica leaga nasterea , modificarea sau stingerea raporturilor juridice. In functie de criteriul volitional Fapta Juridica se clasifica in: a) Evenimente b) Actiuni Evenimentele- reprezinta acele imprejurari care nu depind de vointa omului, dar a caror rezultatae duc la nasterea sau modificarea raporturilor juridice. Actiunile- sunt manifestari de vointa ale oamenilor care produc efecte juridice. Adica nasc, modifica sau sting raporturi juridice. La rindul sau actiunile se im part in: a) Actiuni Licite- care reprezinta actele savirsite de catre oameni in conformi tatea cu cerintele, normelor juridice. b) Actiuni Ilicite- acte savirsite de catre oameni cu incalcarea prevederilor n ormelor juridice. TEMA XI: 1 Notiunea de raspundere juridica 2 Principiile raspunderii juridice 3 Conditiile raspunderii juridice 4 Formele raspunderii juridice 1. Notiunea de raspundere juridica Raspunderea Juridica Este o forma speciala a raspunderii sociale care implica sanctionarea sociala a conduitei individuului, persoanei corelinduse in mod functional cu celelalte for me de raspundere sociala (raspunderea morala, raspunderea politica, raspuderea j uridica, etc).

Prin fapta sa cel care incarca prevederele normelor juridice aduce atingere ordi nii de drept, tulbura buna si normala desfasurare a relatiilor sociale afecteaza interesele legitime ale celorlalte persoane si pune in pericol echilibrul socia l. Raspunderea juridica reprezinta acea forma a raspunderii sociale care consta int r-un complex de drepturi si obligatii conexe care in conformitate cu legea se nasc ca urmare a savirsirii un ei fapte ilicite care constituie cadrul de realizare a constringerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice cu sco pul de a restabili si de a asigura ordinea de drept. 2. Principiile raspunderii juridice. Raspunderea juridica este condusa de o serie de principii generale valabile p-u toate formele de raspundere: a) Principiul raspunderii pentru fapta savirsita cu vinovastia-adic poat e fi atras la raspundere doar acel subiect care este vinovat si in limita vinovatiei sale. O persoana nu poate fi s anctionata daca nu ia fost dovedita vinovatia.

b) Principiul rapsunderii personale- potrivit acestui principiu raspunderea juridica este strict legata de persoana care a savirsit fapta ilicita, intinderea raspunderii stabilinduse in f unctie de circumstantele personale ale autorului faptei. Principiul raspunderii personale se afla in stri nsa corelatie cu principiul ca o persoana nu poate fi atrasa la raspundere pentru una si aceiasi infract iune de 2 ori. c) Principiul justitiei echitabile- implica cerinta ca proportiuonarea pedepsei sa se faca in finctie de gravitatea faptei adica individualizarea corecta si aplicarea adecvata a sanctiunil or prescrise de norma de drept. d) Principiiul prezumtiei vinovatiei- Presupune faptul ca orce persoana se cons idera a fi nevinovata pin ace instanta nu se pronunta asupra vinovatiei persoanei. 3. Conditiile raspunderii juridice. Pentru ca raspunderea juridica in oricare din formele ei sa intervina este neces ar sa fie indeplinite, in mod cumultaiv urmatoarele conditii: a) Conduita ilicita- prin conduita ilicita se intelege un comportament care con sta in actiune sau inactiune, si care incalca conduita impusa ( prevederile unei norme de drept). b) Vinovatia- este o alta conditie a raspunderii juridice si reprezinta atitudi nea psihica a celui ce comite o fapta ilicita fata de fapta sa si de consecintele acesteea. Vinovatia presupune libertatea de vointa a subiectului in ceea ce priveste alege rea comportamentului pe care doreste sa il urmeze astfel asumindusi riscurile i ncalcarii legii. Raspunderea juridica se exclude in cazul savirsirii unui fapt ilicit fara vinova tie. In textul legii sunt specificate expres imprejurarile care exclud raspunderea juridica pe temeiul lipsei discerna mintului si a unei insuficiente experiente de viata (Minorii, Alienatii mintal, Ligitima aparare, starea de nece sitate, constringerea fizica sau morala). Alienatie mintala este acea imprejurare care exclude vinovatia ca urmare a iresp onsabilitatii persoanei. Formele vinovatiei sunt: a) Intentia - atunci cind subiectul actioneaza eliberat (cu cunostinta de cauza ) si atunci cind subiectul prevede

rezultatul faptei sale si in unele cazuri desi nu il accepta el se poate produce. Intentia poate fi directa/indirecta. b) Culpa - poate fi: Cu previziune (imprudenta) atunci cin dsubiectul prevede rezultatul fapt ei sale dar nu-l accepta considerind fara temei ca el nu se va produce. Fara previziune (neglijenta) atunci cind nu prevede rezultatul faptei sa le desi trebuia sa il prevada. c) Legatura de cauzalitate- intre fapta si rezultat este o coditie obiectiva a raspuderii juridice. Astfel ca petru un subiect sa fie atras la raspundere e necesar ca rezultatul ilicit adi ca prejudiciul produs sa fie o consecinta nemijlocita a actiunilor sale. 4. Formele raspunderii juridice. 1) In functie de scopul urmarit prin declansarea raspudnerii distingem: Raspunderea cu caracter reparator (actiunea de a da sau a face in benefi ciul in benificiul pagubitului, echivalentul in bani sau readucerea bunului la starea sa initiala) Raspunderea cu caracter sanctionator (represiv). Obliga faptuitorul sa s uporte consecintele punitive asupra persoanei sale daotrate pericolului social a faptei savirsite. Sanctiuni represive pot fi: a) Patimoniale- amenda confiscare, penalitati de intirziere. b) Nepatrimoniale- privarea de libertate, decaderi in drepturi parintesti, decaderea in functie, decaderea in grade militare, etc. Raspundere penala reprezinta raportul juridic penal de constringere ca u rmare a savirsirii infractiunii intre stat pe de oparte si infractor pe de alta parte. Statul are dreptul de a trage la raspundere pe infractor de ai aplica sanciunea prevazuta p-u infractiunea savirsita, deasemene a statul este un drept de al constringe sa execute. Raspunderea civila, cunoaste 2 forme: a) Raspunderea civia dilectuala (obligatia de repararea prejudiciului cauzat). b) Raspunderea civila contractuala (intervine in situatia incalcarii unei oblig atii contractuale. c) Raspunderea contraventionala este atrasa in cazul comiterii unei fapte ce re prezinta un preicol social mai redus.

TEMA XI: 1 Scoala dreptului natural. 2 Scoala istorica a dreputului. 3 Teorii sociologice ale dreptului. 4 Teoria normativista. 5 Existentialismul juridic. 6 Teoria statului de drept. 1. Scoala dreptului natural.

Scoli si curente in gindirea juridica Dretpul fiind un proces de geneza si evolutie datorat unui complex de factori so cio-istorici a generat multe curente de gindire juridica si politica din care au luat nastere o serie de scol i. Scoala dreptului natural sa cladit pe teoriile dreptului natural aparute inca din antichitate dar bine conturate in evul mediu si in perioada renasterii. Dre ptul natural e considerat este conceput ca ceva mai presus de om si de societate care se impune ca u drept pozitiv. Conceptia antica a dreptului natural vedea a tit in drept cit si in stat un mijloc al realizarii dreptatii si echitatii. Dreptul natural cuprinde 3 percepte fundamentale: a) Sa traiesti onest. b) Sa nu prejudiciezi pe altcineva. c) Sa dai fiecaruia ce este a lui. Ideea dreptului natural este pe larg vehiculata in evul mediu de catre parintii bisericii care insa ii dau o tenta religioasa. In epoca moderna deja adeptii acestei teorii admit ca dreptul poziti v trebuie intemeiat ca dreptul natural, dar deduc esenta acestuia din urma din r atiunea umana si nu din cea divina (bisericeasca). 2. Scoala istorica a dreputului. Este denumita astfel dupa numele curentului adica istoricism juridic. Potrivit s colii istorice fiecare popor are un spirit si un suflet al sau, care se oglindes te in morala, arta, limbaj, acestea fiind considerate produse spontane si imedia te ale spiritului popular. Scoala istorica sustine ca obiceliu are un rol import ant in crearea si definirea dreptului deoarece el trebuie utilizat si invocat atit timp cit va fi nevoie si atita timp cit il va cere realitatea sociala. Astfel scoala istorica a dreptului accentuiaza dimensiunea nationala specifica a dreptului. 3. Teorii sociologice ale dreptului. Efortul teoretic in stiinta dreptului la un moment dat s-a orientat spre ideea c a acesta este pentru societate un instrument de armonizare a intereselor grupuri lor si persoanelor animate de motivatii diferite. Teoria solidaritaii sociale ad mite impartirea dreptului in 2 categorii: a) Drept social- care rezulta din viata sociala a oamenilor b) Dreptul pozitiv- acela care e elaborat de catre stat, si da o consacrare jur idica dreptului social. 4. Teoria normativista. Teoria normativista este legata de un curent mai larg si anume pozitivismul juri dic. Teoria normativista sustine ca esenta dreptului tine de ceea ce il definest e nemijlocit (norma juridica). Teoria normativista sustine ca stiinta dreptului este doar o ierarhie de relatii normative. Normele sunt apreciate in functie de cum sunt formulate in diferite acte juridice normative de cum s-au cristalizat ca obiceiuri juridice sau de cum s-au formulat in practica judiciara. Desi priveste dreptul ca pe un fenomen izo lat rupt de ansamblul fenomenului social care interactioneaza, teoria normativista a obtinut unele rez ultate notabile in analiza laturei formale a dreptului si in cercetare tehnicii juridice. 5. Existentialismul juridic. Dupa al doilea razboi mondial filozovia existentialista isi pune amprenta pe o p arte a cercetarii juridice. Existentialismul pune accent pe lumea subiectivitatii inteleasa ca sursa a liber taii umane. O libertate privita insa ca

o nedeterminare absoluta. In acest context dreptul este obligat sa asigure prote

ctia indivizilor sau persoanelor sa asigure un minim de securitate sociala. Potrivit acestei teorii indivizii sunt l iberi in cadrul statului dar fiecare trebuie insa sa nu incalce liberatea celorlalti. Putem observa ca aceasta concep tie existentialista in drept muta accentul de pe continutul reglementarilor juridice pe solutionarea cazurilor con crete de catre organele care aplica dreptul. 6. Teoria statului de drept. Secolul al XIX s-a conturat tot mai mult ideea ca pentru intimpinarea abuzului d e putere autoritatea statului trebuie ingradita prin autoritatea dreptului. Teoria statului de drept este stri ns legata de teoria separatiei puterilor in stat si are virtutea de a garanta si proteja drepturile omului. Principiul esparatiei puterilor sia gasit o gindire in operele lui Aristotel apoi a fost formulat sistematic in epoca moderna de cat re John Locke si Montesquieu. Teoria statului de drept desi astazi este vulnerab ila ea preocupa si gindirea juridica actuala fiind chemata sa ofere solutii p-u dezvoltarea dreptului mai ales in statele care au renuntat la sistemul comunist.