Sunteți pe pagina 1din 93

1

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA


CENTRUL DE STUDII EUROPENE









!"#$% #'"($#)*









LECT. DR. TOFAN MIHAELA


2008-2009
2
Cuprins

Modulul I Izvoarele dreptului european
Lec(ia I.I Scurt istoric al apari(iei yi evolu(iei Uniunii Europene
I.I.1 Premisele aparitiei Comunittilor Europene si evolutia acestor
I.I.2 Principalele momente n evolutia constructiei comunitare
I.I.3 Uniunea European, cea mai complet Iorm de integrare comunitar
Lec(ia I.II Izvoarele primare ale Dreptului european
I.II.1 Tratatele institutive
I.II.1.1 Autonomia tratatelor institutive
I.II.1.2 Structura tratatelor
I.II.1.3 Autoritatea tratatelor
I.II.1.4 Durata tratatelor institutive
I.II.1.5 SIera de aplicare teritorial a tratatelor institutive
I.II.2 Acordurile internationale
I.II.3 Legislatia consolidat
Lec(ia I.III Izvoarele derivate ale Dreptului european
I.III.1 Regulamentul
I.III.2 Directiva
I.III.3 Decizia
I.III.4 Alte categorii de acte emise de institutii sau organisme europene
Lec(ia I.IV Izvoarele nescrise ale Dreptului european
I.IV.1 Principiile Dreptului european
I.IV.2 Jurisprudenta
I:IV.3 Cutuma la nivel european


Modulul II Actorii sistemului comunitar
Lec(ia II:I Legislativul yi executivul european
II.I.1 Parlamentul European
II:I.1.1. Structur si Iunctii
II.I.1.2 Atributiile Parlamentului European
II.I.2 Consiliul Uniunii Europene
3
II:I.2.2 Notiune si delimitri conceptuale
II:I.2.1. Structura si principalele Iunctii ale Consiliului Uniunii
Europene
II:I.2.3 Atributiile Consiliului Uniunii Europene
II.I.3 Comisia European
II.I.3.1 Structura si Iunctiile Comisiei Europene
II:I.3.2. Atributiile Comisiei Europene
Lec(ia II.II Organe judectoreyti yi de control
II:II.1 Curtea european de Justitie
II:II.2 Tribunalul de prim instant
II.II.3 Tribunalul Iunctiei publice
II:II.4 Curtea European de Conturi
II:II.5.1 Structur
II:II.5.2 Atributii
Lec(ia II.III Organe consultative yi monetare
II.III.1 Comitetul economic si social si Comitetul Regiunilor
II.III.2. Banca Central European
II.II.2.1 Structur si organizare
II:III.2.2 Atributii

Modulul III Ordinea juridic european
Lec(ia I Principiile care guverneaz rela(ia drept european-dreptulo
statelor membre
I.1 Principiul aplicrii imediate a dreptului european
I.2 Principiul eIectului direct al dreptului european
I.3 Principiul priorittii aplicrii dreptului european
Lec(ia II VII Procedura legislativ n cadrul Uniunii Europene
II.1 Procedura avizului conIorm
II.2 Procedura codeciziei
II.3 Procedura cooperrii
II.4 Procedura consultrii
4

Modulul I
Izvoarele dreptului european

Obiective generale:
- cunoasterea principalelor momente n evolutia colaborrii ntre statele europene
- ntelegerea modului de negociere si redactare a tratatelor care au pus bazeze
Uniunii europene
- competente de interpretare a principalelor norme de drept european

Modulul realizeaz o scurt introducere n problematica dreptului european, oIerind
principalele inIormatii despre baza normativ la nivelul Uniunii europene.

Termeni cheie: comunitti europene, izvoare ale dreptului european, tratate,
regulamente, directive, decizii, cutum

Ritmul de lucru: timpul alocat parcurgerii modului este de 10 zile, cu 2-3 ore de lucru
zilnic

Rezumat: modulul prezint principalele momente ale evolutiei comunittilor europene,
pn la stadiul actual de integrare. Sunt prezentate actele normative la nivel european,
ncepnd cu baza normativ de ordin constitutional, respectiv tratatele institutive si
continund cu actele normative drivate, adic regulamentul directiva si decizia
european. Ultima lectie a modulului prezint izvoarele nescrise si rolul lor n sistemul
de drept european.

Lec(ia I.1
Scurt istoric al apari(iei yi evolu(iei Uniunii Europene

Obiective specifice:
- cunoastere evolutiei istorice a comunittilor europene
- ntelegerea mecanisemlor juridice de nIiintare si Iunctionare a Uniunii europene

5

I.1.1 Premisele apari(iei Comunit(ilor Europene yi
evolu(ia acestor

Obiective operationale:
- explicarea ratiunilor care au motivat aparitiea Uniunii europene
- cunoasterea principalelor momente ale evolutiei comunittilor europene

Aparitia comunittilor europene nu a avut loc deodat, n urma unei singure
ntlniri politice la nivel nalt sau ca urmare a demersurilor unei singure personalitti
marcante a vietii sociale de la jumtatea secolului trecut. Ideea Europei unite si
necesitatea unei strnse colaborri ntre statele din aceast zon a lumii s-a conturat prin
numeroase evenimente si situatii care au artat c europenii ar putea avea un destin
comun mai bun dect Iiecare dintre ei separat, priviti ca natiuni independente si total
autonome.
Reconstructia trilor care au suIerit pagube materiale si umane n timpul celui
de-al doilea rzboi mondial (1939 - 1945) a impus reglementarea unor norme de
conduit n plan international (norme de natur politic, monetar, social si
comercial). Aceste reglementri s-au concretizat, din punct de vedere tehnico-juridic,
n negocierea si semnarea unor conventii internationale.
n domeniul dreptului international public, trebuie mentionate n special Planul
Marshall, Organizatia Natiunilor Unite, dar si pe plan local, Organizatia european de
cooperare economic (OECE, nIiintat n anul 1948 si nlocuit n anul 1961 cu
Organizatia de cooperare si dezvoltare economic, OCDE).
n domeniul monetar, au Iost ncheiate Acordurile de la Bretton Woods, din
anul 1945, prin care s-au nIiintat Fondul Monetar International (FMI) si Banca
international pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), care pun bazele unei noi
ordini monetare internationale.
Consiliul Europei vine s completeze, n plan politic, organizatiile precedente,
reunind, n temeiul Tratatului de la Londra, din 9 mai 1949, statele europene care
beneIiciau de un regim democratic pluralist si erau atasate idealurilor de protectie a
6
drepturilor omului. Cadru al dialogului politic, Consiliul Europei este de asemenea, un
instrument de armonizare a drepturilor omului la nivel national.
1

Strict la nivel european, experienta neIericit a rzboiului, imensele pagube
materiale si omenesti au impulsionat opinia politic a naltilor demnitari europeni pentru
a gsi solutii care s prentmpine declansarea unei alte conIlagratii de dimensiunile
celor dou rzboaie mondiale. Un rol important pentru apropierea statelor europene si
pentru demararea procesului de integrare n acceptiunea lui actual i este atribuit lui
Jean Monnet, datorit cruia s-au Icut primele demersuri n scopul realizrii unei noi
unitti europene. Acesta, ndeplinind Iunctia de seI al Organizatiei nationale a
planiIicrii din Franta, a propus ca productia de crbune si otel din Franta si Germania
s Iie administrat de ctre un organism supranational.
2
La 9 mai 1950, Robert
Schuman, ministrul aIacerilor externe al Frantei lansa declaratia, inspirat de ctre Jean
Monnet, prin care propunea crearea unei piete a crbunelui si otelului, care s Iie
condus potrivit metodelor nationale ce implic o ruptur de schemele traditionale ale
relatiilor dintre state. Realizarea acestei piete a Iost un prim pas pe calea dezvoltrii pe
care o cunoastem astzi pentru statele europene.
'Planul Schuman, conceput pentru a evita un nou conIlict armat de
dimensiuni majore a pus sub control international ramurile de baz ale industriei de
armament, prin intermediul unui tratat inviolabil, acceptat de ctre Germania, Franta,
Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia, n calitate de membrii Iondatori. Tratatul asupra
Comunittii europene a crbunelui si otelului a Iost semnat la Paris la 18 aprilie 1951
pentru o perioad de 50 de ani.
3

Negocierea si ncheierea tratatului s-a realizat mult prea devreme pentru ca
prtile semnatare s aIirme cu convingere perenitatea acestuia, ns institutiile
constituite prin acest tratat au demonstrat o viziune nou asupra vietii internationale, n
sensul urmririi avantajelor individuale n procesul de realizare a interesului european
comun. Semnatarii tratatului CECA au avut din partea natiunilor pe care le reprezentau,
mandatul politic de a constitui o organizatie total nou, att din punct de vedere al
obiectivelor, ct si al metodelor sale de transpunere n practic a misiunii trasate. La
cererea reprezentantilor Olandei, a Iost constituit un Consiliu de Ministri, dar si o

1
vezi Conventia european a drepturilor omului, semnat al Roma la 4 noiembrie 1950 si intrat n
vigoare la 3 septembrie 1953.
2
Augustin Fuerea 'Institutiile Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002, p. 15
3
Tratatul instituind CECA a expirat la 23 iulie 2002. ConIorm art. 1 din Protocolul asupra consecintelor
Iinanciare ale expirrii tratatului CECA, adoptat la Nisa n anul 2000, ,toate bunurile si obligatiile CECA,
asa cum se gsesc ele la data de 23 iulie 2002, sunt transIerate Comunittii europene, ncepnd cu data de
24 iulie 2002
7
Adunare Parlamentar si o Curte de Justitie. Toate deciziile importante pentru viata
economic si social a trilor semnate se adoptau cu unanimitate de ctre nalta
Autoritate, oraganism a crui independent si autonomie au Iost avute n vedere drept
principii pentru tratatul ntreg, ca reguli care nu pot Ii nclcate n nici un Iel.
AstIel, relatiile Ioarte strnse ntre statele europene au demarat prin intermediul
industriilor de rzboi (crbune si otel) dar n scurt timp s-a evidentiat nevoia unei mai
strnse colaborri ntre statele Iondatoare ale CECA. Paul Henz Spaark, politician de
origine belgian, a redactat raportul care i poart numele, raport prin care a propus si
argumentat nevoia crerii a nc dou uniuni ntre statele europene: o uniune economic
la nivel general, dar si o uniune particular pentru gestionarea n comun a problemelor
n legtur cu utilizarea pasnic a energiei atomice.
Tratatele instituind CEEA si CEE au Iost semnate la 25 martie 1957 la Roma.
Noile comunitti s-au inspirat din conceptiile cu privire la institutiile comune puse deja
n practic prin tratatul CECA, pe calea unei uniuni din ce n ce mai strnse ntre
popoarele europene.
1
n aceeasi zi cu semnarea tratatelor de la Roma, cele 6 state
Iondatoare au semnat si Conventia cu privire la institutiile comune, stabilind c tuturor
celor 3 comunitti, create prin statate diIerite si cu misiuni distincte, li se altur n sIera
lor de competent aceeasi Adunare parlamentar si aceeasi Curte de justitie. Desi avut
n vedere nc de la nceput, unitatea deplin a institutiilor celor trei comunitti, CEE,
CECA si CEEA s-a realizat abia prin Tratatul de la Bruxelles instituind o Comisie
Unic si un Consiliu unic (Tratatul de Iuziune al executivelor comunitare, semnat n
1965 si intrat n vigoare n 1967).
Sistemul creat prin cele 3 tratate s-a dezvoltat n 2 directii principale
2
. O prim
directie a avut n vedere perIectionarea institutiilor comunitare, iar cea de-a 2-a a
urmrit extinderea Comunittilor, prin cooptarea de noi membri.
De-a lungul timpului, Comunittile europene s-au conIruntat cu numeroase
situatii de criz, care au Iost rezolvate cu ajutorul reIlectiilor si a sintezelor cu privire la
modalittile de depsire a acestora. Nu de putine ori, prtile semnatare ale actelor
institutive ale comunittilor au trebuit s dea dovad de dorint de a continua
colaborarea si de perseverent, rezolvarea nentelegerilor avnd ntotdeauna la baz
compromisul si abandonarea ambitiilor si orgoliilor nationale n Iavoarea ideei de
unitate si colaborare la nivel european.

1
Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea ,Drept institutional comunitar european, Editura Actami,
Bucuresti, 2000, p. 14
2
Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea - ,Drept institutional comunitar european, Editura Actami, Bucuresti,
2000., p. 14
8
O astIel de situatie este criza cunoscut sub denumirea de 'politica scaunului
gol
1
, practicat de Franta n 1965 timp de sapte luni. Reprezentantii Frantei nu au
particpat la nici una din lucrrile organismelor comunitare timp de sapte luni, ca Iorm
de protest Iat de propunerea Comisiei de a realiza n comun politica agricol, subiect
prioritar pentru viata economic si social a Frantei. Franta a dorit pstrarea modului de
vot n baza votului unamim pentru problem care vizeaz bugetul pentru agricultur, n
timp ce Comsia dorea trecerea policitii agricole Europene n compententa decizional a
Parlamentului, care s poat lua decizii pe baza unui vot caliIicat.
Criza s-a solutionat n baza compromisului de la Luxemburg
2
. Textul acestui
document a avut puterea de rezolva una dintre cele mai importante crize de debut ale
comunittilor, acordnd Frantei dreptul de a inovoca votul unanim n probleme de
politic agricol, dac apreciaz c este vorba despre probleme Ioarte importante pentru
politica agricol national. Acest compromis a Icut ca votul caliIicat n cadrul
procesului decisional comunitar s Iie aplicat cu mare ntrziere.
Procesul de extindere a comunittilor europene s-a derulat pe etape. Dup
adoptarea de ctre statele membre a unei pozitii comune, n 1970, negocierile cu statele
candidate la aderare (Regatul Unit, Irlanda, Danemarca, Norvegia) s-au putut deschide.
Aceste negocieri au dus, la 22 ianuarie 1972, la semnarea unui tratat de aderare.
Norvegia a decis s nu ratiIice tratatul, ca urmare a rezultatului negativ al
reIerendumului consultativ. Celelalte 3 state devin membre, ncepnd cu 1 ianuarie
1973, ale unei Comunitti conIruntate, din toamna aceluiasi an, cuprimul soc petrolier.
Prin semnarea tratatului de aderare, n anul 1981, dintre Grecia si Comunitti,
numrul statelor membre se ridic la 10, pentru ca, n 1986, acestea s Iie n numr de
12, prin aderarea Spaniei si Portugaliei.
Urmtoarea extindere a Comunittilor a avut loc n anul 1995 cnd Austria,
Finlanda si Suedia devin membre ale C.E. Tratatele si actele de aderare ale Austriei,
Finlandei si Suediei au Iost semnate cu ocazia Consiliului european de la CorIu, din 24-
25 iunie 1994.
La 28 noiembrie 1994, poporul norvegian a respins, prins reIerendum, pentru a
2-a oar, aderarea, cu o majoritate de 52,2; astIel, doar 3 state au devenit membre ale
UE, ncepnd cu 1 ianuarie 1995.

1
Jean Paul Jacque op. it., p. 10
2
Idem, p. 312
9
Procesul ctre noi extinderi ale comunittilor europene este reluat n mod
progresiv, teritoriul european extinzndu-se n interesul exclusiv al cettenilor care l
ocup.
Atingerea numrul de 27 de state membre ale Uniunii Europene ridic o serie de
ntrebri privind Iunctionarea institutiilor, n special cu privire la modul de luare si
aduce la ndeplinire a deciziilor. Pe acest Iond, la nivelul uniunii au Iost deja demarcate
demersurile pentru mbunttirea modului de Iunctionare a mecanismelor uniunii, n
Iorma extins de 27 si n vederea viitoarelor acorduri de extindere prin cooptarea unor
noi state. Conceptul de Europa la nivel politic pare chiar s depseasc delimitarea
strict geograIic a termenului.


I.I.2 Principalele momente n evolu(ia construc(iei
comunitare

Obiective operationale:
- cunoasterea momentelor cheie n evolutia Uniunii europene
- explicarea pasilor parcursi pentru atingerea stadiului de astzi al integrrii europene

Cronologia constructiei politice si economice europene ne relev att
momentele de succes n ediIicarea Europei unite de astzi, dar si momentele de
cumpn. Organizarea activittii economice comune pentru statele membre ale uniunii
nu a Iost ntotdeauna marcat de momente plcute sau de realizari, Iiecare dintre statele
membre Iiind nevoit, la un moment dat s admit o serie de renuntri n Iavoarea ideii
de integrare, ncepnd cu renuntarea la o parte din suveranitatea de stat, n Iavoarea
institutiilor si organismelor organizate la nivel european.
Principalele momente n evolutia constructiei comunitare sunt
1
:
- 16 aprilie 1948 crearea, la Paris, a Organizatiei Europene de Cooperare
Economic, n scopul repartizrii ajutorului acordat prin Planul Marshall celor
16 tri beneIiciare;
- 5 mai 1949 la Londra, nIiintarea Consiliului Europei, cu sediul la Strasburg;

1
Vezi in acest sens Ovidiu Stoica ,Integrare Iinanciar-monetar european, Editura Junimea, Iasi,
2003, p. 162 si Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea generala, Editura Allbeck,
Bucuresti, 2003, p.20
10
- 9 mai 1950 Planul ministrului Irancez al aIacerilor externe, Robert Schuman,
de creare a Comunittii Europene a Crbunelui si Otelului pe baza unui proiect
apartinnd lui Jean Monnet;
- 1950 este creat Unitatea de Cont European;
- 18 aprilie 1951 Tratatul de la Paris instituie CECO, cu sediul la Luxemburg, cu
participarea a sase tri: Belgia, Franta, R.F. Germania, Italia, Luxemburg si
Olanda;
- 27 mai 1952 semnarea la Paris a Tratatului instituind Comunitatea economica
de Aparare;
- 10 august 1952 si ncepe activitatea nalta Autoritate, organul executiv al
CECO, sub presedentia lui Jean Monnet;
- 1-2 iunie 1955 reuniti in ConIerinta de la Messina, Italia, ministrii aIacerilor
externe ai celor 6 decid extinderea integrarii europene la ntreaga economie;
- 5 august 1955 este semnat la Paris Acordul Monetar European;
- 25 martie 1957 Tratatele de la Roma; sunt semnate tratatele de nIiintare a
Comunittii Economice Europene si a Comunittii Europene de Energie
Atomic, ambele cu sediul la Bruxelles, avnd drept participante aceleasi sase
tri semnatare ale Tratatului de la Paris (Europa celor sase);
- 1 ianuarie 1958 intrarea in vigoare a Tratatelor de la Roma si instalarea la
Bruxelles a Comisiilor CEE si a Euratom-ului;
- 9 iulie 1961 Grecia semneaz Acordul de Asociere la CEE;
- 31 iulie 1961 Irlanda cere aderarea la CEE;
- 9 august 1961 Marea Britanie cere aderarea la CEE;
- 10 august 1961 Danemarca cere aderarea la CEE;
- 14 ianuarie 1962 se natte Politica Agricol Comun, odat cu crearea Fondului
European de Orientare si Garantare Agricol;
- 30 iulie 1962 intrarea in vigoare a politicii agricole comune (PAC);
- 12 septembrie 1963 Turcia semneaz Conventia de Asociere la CEE;
- 8 aprilie 1965 este semnat Tratatul de Iuziune a executivelor (conducerii) celor
trei Comunitti Europene (CECO, CEE, EURATOM), Iormndu-se
Comunittile Europene;
- 29 ianuarie 1966 Compromisul de la Luxemburg. Franta accepta sa-si reia
locul in Consiliu dupa 6 luni de practicare a ,politicii scaunului gol', in
schimbul mentinerii regulii unanimitatii atunci cand sunt in discutie interese
Ioarte importante;
11
- 10 mai 1967 Marea Britanie si Irlanda cer pentru a doua oar aderarea la CEE;
- 24 iulie 1967 Norvegia cere pentru a doua oar aderarea la CEE;
- 28 iulie 1967 Suedia cere aderarea la CEE;
- 1 iulie 1968 realizarea uniunii vamale, prin eliminarea taxelor vamale ntre
Trile celor sase si stabilirea unor taxe vamale commune;
- 22 aprilie 1970 semnarea, la Luxemburg a tratatului care permite Iinantarea
progresiva a Comunitatilor prin resurse proprii si extinderea puterilor
controlului Parlamentului european;
- 30 iunie 1970 deschiderea la Luxemburg a negocierilor cu 4 tari candidate la
aderare (Danemarca, Irlanda, Norvegia si Regatul Unit);
- 22 ianuarie 1972 semnarea, la Bruxelles, a Tratatelor de aderare la CEE a
Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii si Norvegiei;
- 26 septembrie 1972 poporul norvegian reIuz prin reIerendum aderarea la
CEE;
- 1 ianuarie 1973 prima lrgire a CEE, prin aderarea Danemarcei, Irlandei si
Marei Britanii (Europa celor nou);
- 9-10 decembrie 1974 crearea Consiliului European, organ de decizie la nivel
nalt, Iormat din seIi de stat si de guvern; cei 9 seIi de stat si de guvern decid in
Summitul de la Paris sa se reuneasca n mod regulat in cadrul Consiliului
european (de 3 ori pe an). Se propune alegerea Adunarii europene prin suIragiu
universal si se decide punerea in aplicare a Fondului european de dezvoltare
regionala (FEDER);
- 18 martie 1975 crearea Fondului European de Dezvoltare Regional;
- 22 iulie 1975 semnarea Tratatului privind consolidarea puterilor bugetare ale
Adunarii europene si care inIiinteaza Curtea de Conturi europeana (nu are
statut jurisdictional); acest tratat va intra in vigoare la 1 iunie 1977.
- 28 mai 1979 semnarea Actului de aderare a Greciei la Comunitate;
- 7-10 iunie 1979 prima alegere prin suIragiu universal direct a membrilor
Parlamentului European (410 membri);
- 1 ianuarie 1981 a doua lrgire a CEE: aderarea Greciei (Europa celor zece);
- 1983 intrarea n Iunctiune a politicii comune de pescuit;
- 28 Iebruarie 1984 adoptarea programului Esprit, program strategic european de
cercetare si dezvoltare cu privire la tehnologiile de inIormatie;
- 14-17 iunie 1984 alegeri europene, a doua oara;
12
- 14 iunie 1985 Belgia, Franta, Germania, Luxemburg si Olanda semneaz
Acordul de la Schengen, de eliminare progresiv a controalelor la Irontierele
comune;
- 2-4 decembrie 1985 Consiliul european de la Luxemburg; cei 10 sunt de acord
cu revizuirea Tratatului de la Roma si cu relansarea integrarii europene, prin
redactarea unui Act unic european;
- 1 ianuarie 1986 a treia lrgire a CEE, prin aderarea Portugaliei si a Spaniei
(Europa celor doisprezece);
- 17 si 28 Iebruarie 1986 semnarea, la Luxemburg si Haga, de ctre cei 12 a
Actului unic european, prin care se modiIic Tratatul de la Roma (prima
modiIicare major) si se prevede realizarea pietei interne unice pentru 1
ianuarie 1993, dar si trecerea la un sistem de decizii bazat pe majoritatea
caliIicat;
- 14 aprilie 1987 candidatura Turciei la CEE;
- 1 iulie 1987 intrarea n vigoare a Actului Unic European;
- 17 aprilie 1989 prezentarea Raportului Delors cu cele trei etape de trecere la
Uniunea Economic si Monetar;
- 19-21 mai 1989 este adoptat Raportul Delors;
- 15-18 iunie 1989 pentru a treia oara au loc prin suIragiu universala alegeri
pentru Parlamentul european;
- 17 iulie 1989 cererea de aderare a Austriei la CEE;
- 29 mai 1990 semnarea acordurilor care instituie Banca europeana pentru
reconstructie si dezvoltare (BERD);
- 19 iunie 1990 semnarea Acordului Schengen;
- 4 si 16 iulie 1990 cererile de aderare la CEE din partea Cirpului si a Maltei
- 14 decembrie 1990 deschiderea, la Roma, a ConIerintei interguvernamentale
asupra Uniunii economice si monetare si asupra Uniunii politice;
- 1 iulie 1991 cererea de aderare a Suediei;
- 7 Iebruarie 1992 semnarea Tratatului de la Maastricht a doua modiIicare
major a Tratatului de la Roma;
- 18 martie 1992 cererea de aderare a Finlandei;
- 25 martie 1992 cererea de aderare a Norvegiei;
- 1 noiembrie 1993 intrarea n vigoare a Tratatului de la Maastricht. Comunitatea
European devine Uniunea European;
- 1 aprilie 1994 cererea de aderare a Ungariei la Uniunea europeana;
13
- 8 aprilie 1994 cererea de aderare a Poloniei la Uniunea europeana;
- 9-12 iunie 1994 alegerea pentru a patra oara a Parlamentului european prin vot
universal direct; aprobarea prin reIerendum a Tratatului de aderare de catre
Austria;
- 24-25 iunie 1994 semnarea tratatelor de aderare la UE a Austriei, Finlandei,
Norvegiei si Suediei, cu ocazia Consiliului European de la CorIu;
- 28 noiembrie 1994 respingerea de ctre poporul norgevian, prin reIerendum
(pentru a doua oar) a aderrii trii la UE;
- 16 octombrie 1994 aprobarea prin reIerendum a tratatului de aderare a
Finlandei;
- 13 noiembrie 1994 aprobarea, prin reIerendum a Tratatului de aderare a
Suediei;
- 1 ianuarie 1995 a patra lrgire: aderarea Australiei, Finlandei si Suediei la UE
(Europa celor 15);
- 23 ianuarie intrarea in Iunctie a Comisiei prezidate de Jacques Santer (1995-
2000);
- 26 martie 1995 intrarea n vigoare a Conventiei de la Schengen (ntre 7 state
europene: Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, Olanda, Portugalia si
Spania). Libera circulatie a cettenilor statelor semnatare si din alte state
agreate este completat de o politic comun n ceea ce priveste azilul si
imigrarea;
- 12 iunie 1995 acorduri europene cu Estonia, Letonia, Lituania;
- 22 iunie 1995 cererea de aderare a Romaniei;
- 27 iunie 1995 cererea de aderare a Slovaciei;
- 27 octombrie 1995 cererea de aderare a Letoniei;
- 24 noiembrie 1995 cererea de aderare a Estoniei;
- 8 decembrie 1995 cererea de aderare a Lituaniei;
- 14 decembrie 1995 cererea de aderare a Bulgariei;
- 16 ianuarie 1996 cererea de aderare a Sloveniei;
- 17 ianuarie 1996 cererea de aderare a Republicii Cehia;
- 2 octombrie 1997 semnarea Tratatului de la Amsterdam prin care este
modiIicat partial Tratatul de la Maastricht a treia revizuire major a
Tratatului de la Roma;
- 30 martie 1998 lansarea procesului de aderare pentru 10 state candidate din
Europa Central si Oriental si pentru Cipru ca urmare a ConIerintei
14
interguvernamentale bilaterale, pentru nceput, cu Cipru, Estonia, Ungaria,
polonia, Cehia si Slovenia;
- 1 iunie 1998 desIiintarea IME si crearea Bncii Centrale Europene si a
Sistemului European al Bncilor Centrale;
- 1 mai 1999 intrarea n vigoare a Tratatului de la Amsterdam;
- 8-13 iunie 1999 cea de-a cincea alegere direct a parlamentului european;
- 7-11 decembrie Consiliul european de la Nisa; adoptarea tratatului de la Nisa;
- 1 ianuarie 2001 Grecia ader la euro;
- 26 Iebruarie 2001 semnarea Tratatului de la Nisa;
- 1 ianuarie 2002 n cele 12 tri ale zonei euro sunt puse n circulatie monedele si
bancnotele n euro, care circul n paralel cu monedele nationale, retrase
treptat;
- 28 Iebruarie 2002 euro rmne singura moned oIicial n cele 12 tri; cele 12
monede nationale si pierd puterea liberatorie, n avans Iat de planiIicarea
initial, iulie 2002;
- 12-13 decembrie 2002 Consiliul European de la Copenhaga, dedicat extinderii
UE. Sunt invitate s se alture UE 10 state candidate, ncepnd din 2004;
pentru Romnia si Bulgaria este Iixat anul 2007, iar n cazul Turciei nu este
Iixat nici o dat pentru nceperea negocierilor de aderare;
- 23 iulie 2002 expir Tratatul instituind Comunitatea european a crbunelui so
otelului, Tratat care a Iost ncheiat pentru o perioad de 50 de ani;
- 4 octombrie 2003 se deschide ConIerinta interguvernamental pentru
examinarea proiectului de Constitutie;
1

- 1 mai 2004 extinderea UE cu 10 state central si est-europene (Cehia, Cipru,
Malta, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Polonia, Ungaria );
- octombrie 2004 semnarea la Roma a Tratatului instituind o Constitutie pentru
Europa; tratatul nu a Iost ratiIicat de ctre Franta si Olanda. Esecul nregistrat
de constitutie n a cstiga sprijinul popular n aceste dou tri a Icut ca si alte
tri s amne sau s opreasc procedura de ratiIicare, tratatul Iiind ineIicient
- 25 aprilie 2005 semnarea Tratatului de aderare la Uniunea European pentru
Romnia si Bulgaria
- 1 ianuarie 2007 aderarea Romniei si Bulgariei.
- octombrie 2007 Tratatul de la Lisabona, cunoscut n Iaza de proiect sub numele
de Tratatul de ReIorm este un tratat destinat s nlocuiasc tratatul

1
Augustin Fuerea 'Manualul Uniunii Europene, Editura universul Juridic, Bucuresti, 2004, p. 206
15
constitutional european. Numele oIicial este Tratatul de la Lisabona de
modiIicare a Tratatului privind Uniunea European si a Tratatului de instituire
a Comunittii Europene.


I.I.3 Uniunea European, cea mai complet form de
integrare comunitar

Obiective operationale:
- cunoasterea motivatiei pentru care Uniunea european reprezint cea mai
complet Iorm de integrare;
- explicarea capacittii juridice internationale a Uniunii europene

Statele Unite ale Europei pe care le anticipa Winston Churcil n discursul tinut
n septembrie 1944 nu mai sunt doar un concept demagogic care s strneasc atentia
studentilor auditori sau curiozitatea unor politicieni. De la cele trei comunitti europene
(a crbunelui, otelului si energiei atomice) si pn la Europa unit de astzi, statele
btrnului continent au parcurs un drum lung si, uneori, anevoios. Este, asadar, cu att
mai mare satisIactia astzi, cnd Europa este n pragul nIptuirii ultimilor pasi pentru
integrarea politic, prin dezvoltarea domeniilor de colaborare ntre statele membre si
consolidarea colarorrii n plan extern.
AIirmarea calittii de subiect de drept a Uniunii Europene n contextul
international este subiectul unei amnuntite analize de ordin juridic. AstIel, implicarea
Uniunii Europene ca unic subiect de drept la nivel mondial impune justiIicarea
personalittii juridice a acesteia, argumentarea prin elemente concrete a existentei
posibilittii acestui nou subiect de drept de a participa ca individualitate distinct la
viata juridic, pretinznd si aprnd drepturi proprii si asumndu-si n acelasi timp
obligatii.
Uniunea European este Iorma cea mai actual a constructiei comunitare, care
a nceput n anul 1952
1
, o dat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Paris privind
Comunitatea European, semnat la 18 aprilie 1951. Tratatul de la Maastricht, cel care a
creat Uniunea European, a Iost semnat la 7 Iebruarie 1992, n localitatea al crui nume
l poart, si a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993.

1
Augustin Fuerea 'Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004, p. 183
16
Uniunea European, potrivit prevederilor tratatului su institutiv, este
constituit pe trei piloni: Comunittile europene, Politica extern si de securitate
comun (PESC) si cooperarea politiei si judiciar n materie penal. n momentul optrii
pentru aceast structur sustinut pe trei piloni doar Comunittile europene prezentau
suIicient sigurant pentru a sustine existenta Uniunii, ceilalti piloni Iiind n constructie.
Intrarea n vigoare a Constitutiei europene si desvrsirea integrrii la nivel
politic va nltura mprtirea pe cei trei piloni, ns mai nainte de Iinalizarea procesului
de adoptare a constitutiei pentru Europa, Uniunea European si bazeaz existenta
prevederile exprese ale tratatului institutiv, adic exclusiv pe structura templier
indicat de tratat.
Participarea la relatii sociale guvernate de norme de drept (raporturi juridice)
are loc doar pentru subiecti de drept care au capacitatea recunoscut de lege pentru a-si
asuma rspunderea pentru Iaptele lor. Persoanele Iizice si persoanele juridice dobndesc
drepturi si si asum obligatiile n nume propriu n conIormitate cu reguli stricte de
drept, care reglementeaz institutia capacittii juridice.
Capacitatea juridic general reprezint Iacultatea, posibilitatea, aptitudinea de a
participa ca titular de drepturi si obligatii juridice, de regul, n orice raporturi juridice,
legea neprohibind aceast participare de nici o conditie. Capacitatea juridic special
reprezint aptitudinea recunoscut de normele juridice de a participa, n calitate de
subiect de drept n raporturile juridice, numai dac sunt ndeplinite anumite conditii.
1

La nivelul vietii economice si sociale din interiorul unui stat, dobndirea
capacittii juridice pentru persoanele Iizice si juridice este reglementat prin normele de
drept ale statului angajat n virtutea cetteniei sau nationalittii subiectului de drept
implicat. Dimpotriv, pentru participarea la relatii sociale din sIera dreptului
international, problema capacittii juridice se pune n mod diIerit.
AstIel, persoanele juridice reprezint subiecte colective de drept, pentru care
dobndirea capacittii juridice are loc de la data nIiintrii lor potrivit legii nationale.
Acest moment este bine delimitat n timp, pentru ca respectivul subiect colectiv de drept
s se implice eIectiv n raporturile juridice, suportnd consecintele care decurg prin
asumarea obligatiilor si exercitarea drepturilor n nume propriu si personal. Mai mult
chiar, exist unele particularitti pentru capacitatea de exercitiu si capacitatea de
Iolosint.

1
Florin Oprea 'Teoria general a statului si dreptului, suport de curs pentru nvtmntul la distant,
Facultatea de Aconomie si Administrarea AIacerilor, Univ. 'Al. I. Cuza, Iasi, 2004
17
Capacitatea de Iolosint, deIinit ca aptitudinea general si abstract de a avea
drepturi si obligatii este dominat n cazul persoanelor juridice de principiul
specialittii. Aplicarea acestui principiu ne conduce la ideea c un subiect colectiv de
drept poate avea doar acele responsabilitti care se circumscriu obiectului su de
activitate declarat. Activittile care se situeaz n aIara obiectului de activitate nu
corespund scopului nIiintrii subiectului colectiv de drept si nu au caracter legal.
Capacitatea de exercitiu, cea de-a doua component a capacittii juridice n
general, desemneaz aptitudinea subiectilor de drept de a-si exercita drepturile si de a-si
asuma obligatii personal. Pentru persoanele juridice, momentul dobndirii capacittii de
exercitiu coincide cu desemnarea organelor de conducere, care ndeplinesc sarcinile
executive ale subiectelor de drept. Subiectele colective de drept nu au posibilitatea de a-
si exercita drepturile si asuma obligatiile dect prin intermediul organelor de conducere,
care s execute eIectiv toate operatiunile inerente activittii curente. Investirea unor
persoane cu Iunctie executiv coincide asadar cu momentul dobndirii capacittii de
exercitiu a persoanelor juridice.
Analiznd capacitatea juridic a Uniunii Europene, se pot naste o serie de
neconcordante. AstIel, Tratatul asupra Uniunii Europene (Maastricht, 1993) nu a
recunoscut n mod expres personalitatea juridic pentru uniune, dar nici nu a exclus
ideea c Uniunea are personalitate juridic proprie si se maniIest ca un subiect de drept
colectiv distinct de personalitatea juridic a membrilor si. Prin prisma regulilor de
drept, participarea ca subiect distinct la relatiile internationale presupune existenta
elementelor necesare pentru recunoasterea capacittii juridice, sub ambele Iorme ale
sale, respectiv capacitatea de de Iolosint si capacitatea de exercitiu.
Din dispozitiile Tratatului de constituire a Uniunii Europene rezulta clar c
uniunea nu se substituie Comunittilor europene, contrar opiniilor aIirmate n timpul
negocierilor tratatului.
1
Acest detaliu genereaz suspiciuni cu privire la capacitatea
juridic a Uniunii Europene, att timp ct elementele sale componente rmn purttoare
ale unei capacitti juridice proprii si se maniIest ca subiect de drept autonom n viata
international.
Prevederile Tratatului cu privire la Uniunea European stabilesc mentinerea
personalittii juridice a Comunittilor europene, cu toate prerogativele lor la nivel
international. Principiul autonomiei, principiul aplicabilittii directe a normelor
dreptului comunitar si preeminenta dreptului comunitar asupra dreptului national sunt n
detaliu reglementate pentru Comunittile europene, ns nu se aplic si celorlalti doi

1
Augustin Fuerea 'Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004, p. 186
18
piloni ai Uniunii Europene, pentru a deveni principii ale Uniunii Europene sub toate
aspectele sale (toti cei trei piloni ai si).
n acelasi timp cu mentinerea capacittii juridice pentru Comunittile
Europene, prevederile tratatului stabilesc scopuri explicit determinate pentru activitatea
Uniunii Europene, Iapt care circumstantiaz aparitia capacittii de Iolosint, dominat
de principiul specializrii.
AstIel, art. 2 al tratatului enumer printre obiectivele Uniunii nevoia de a-si
'aIirma identitatea pe scena international, n special prin punerea n practic a unei
politici externe si de securitate comun, ntelegnd aici deIinirea unei politici de aprare
comun. ncercarea de a-si aIirma identitatea pe scena international, pare s implice
Uniunea ca o entitate distinct de a statelor membre, susceptibil de a Ii recunoscut ca
subiect distinct de drept.
Analiznd capacitatea de exercitiu, a doua component a capacittii juridice,
observm c prevederile tratatului constitutiv al Uniunii Europene creeaz cadrul
institutional care s exercite n Iapt prerogativele declarate. Existnd organe desemnate
care s asume obligatiile Uniunii si s exercite n Iapt drepturile sale, cerintele legii cu
privire la dobndirea capacittii de exercitiu par a Ii ndeplinite.
Desi se maniIest n practic, cele dou Iorme ale capacittii juridice,
capacitatea de Iolosint si capacitatea de exercitiu, nu sunt consacrate expresis verbis
dect n Iavoarea Comisiei Europene, si nu n Iavoarea Uniunii europene nssi. Acest
neajuns nu a putut Ii ndreptat prin adoptarea textului constitutional, dar este inclus
printre prevederile Tratatului de la Lisabona. Pn la aplicarea eIectiv a prevedrilor
Tratatului de la Lisabona, problema capacittii juridice a Uniunii Europene este nc
subiect de argumentatie juridic.
Deciziile luate de Consiliul UE, actiuni comune si pozitii comune potrivit
procedurilor stabilite de art. 23 din Tratatul asupra Uniunii Europene (corespunztor
Iostului art. J23, modiIicat de Tratatul de la Amsterdam) tind s dovedeasc aparitia
Uniunii Europene, ca o entitate juridic pe scena international. Consiliul Uniunii
Europene are n principal Iunctie legislativ, ns din punct de vedere al capacittii de
exercitiu a uniunii, Consiliul este cel care gestioneaz drepturile si obligatiile angajate
n urma participrii la viata international, ca subiect distinct de drept.
De Iapt, exist n acest moment un cadru institutional amplu pentru
realizarea sarcinilor si Iunctiilor recunoscute uniunii. Atributiile institutiilor si modul de
derulare a activittilor la nivel comunitar sunt precis delimitate prin prevederile
19
tratatelor, ordinea juridic la nivelul Uniunii Europene motivnd existenta personalittii
juridice disctincte pentru acest nou subiect de drept international.
Dac sunt clare toate aspectele legate de Iunctionarea Comunittilor Europene,
cu privire la personalitatea juridic a ceilorlalti doi piloni ai Uniunii Europene exist
nc discutii. Politica extern si de securitate comun (PESC) si cooperarea politiei si
judiciar n materie penal se bazeaz mai mult pe programe si declaratii de intentie,
care se realizeaz n cadrul cooperrii interguvernamentale si nu constituie dect o
prim etap ctre o uniune institutionalizat.
1
Faptul c Uniunea european Ioloseste
institutiile si organele Comunittilor europene pentru a-si ndeplini sarcinile nu
inIluenteaz prea mult aceast situatie, dac avem n vedere c institutiile uniunii
trebuie s actioneze conIorm dispozitiilor Tratatului U.E., adic numai n cadrul
cooperrii dintre statele membre la titlul celui de-al doilea si al treilea pilon. Tratatul
U.E. nu constituie nc o constitutie care s reglementeze ansamblul sistemului politic
din aceast Uniune.
n lipsa dispozitiilor exprese ale tratatelor, se impune rolul jurisprudentei n
determinarea personalittii juridice a Uniunii Europene.
2
AstIel, avizul consultativ dat
de Curtea international de Justitie la 11 aprilie 1949 asupra pagubelor suIerite n rzboi
de ctre Natiunile Unite constituie un punct de plecare cert pentru argumentarea
personalittii juridice a subiectelor de drept international. Curtea a recunoscut
personalitate juridic Organizatiei Natiunilor Unite deoarece drepturile si obligatiile
largi de care beneIiciaz aceast organizatie nu se pot exercita naIara unei capacitti
juridice proprii. n consecint, personalitatea Uniunii Europene se argumenteaz n
aceeasi manier, Uniunea actionnd ca subiect distrinct de drept att n plan intern ct si
n viata international. Uniunea dispune de o structur institutional autonom Iat de
institutiile statelor membre.
Personalitatea juridic a Uniunii europene exist de Iapt, iar recunoasterea ei
expres n cuprinsul Tratatului de la Lisabona va elimina orice suspiciuni si discutii cu
privire la capacitatea de subiect de drept autonom a uniunii. Deocamdat, soarta incert
a constitutiei europene, n urma respingerii prin reIerendum de ctre tri cu statut de
membre Iondatoare ale comunittilor, impune cu prioritate rezolvarea acestei probleme
de caliIicare prin textul tratatelor a personalittii juridice a Uniunii europene.

1
Augustin Fuerea 'Institutiile Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002, p. 32
2
Jean Paul Jacque - 'Droit institutionnel de l`Union Europeenne, Dalloz, Paris, 2004, p. 177
20
Chestiunea personalittii juridice a Uniunii Europene, ca subiec tde drept
international, este ns incontestabil, recunoasterea ei expres n textul unui tratat Iiind
doar o simpl Iormalitate si o chestiune de timp.

Teste de autocontrol yi ntrebri de verificare:

1. Explicati ratiunea care a stat la baza colaborrii ntre statele Iondatoare ale
Uniunii Europene si principalele momente ale dezoltrii colaborrii ntre aceste
state.
2. Prezentati momentele extinderii comunittirlo si, mai trziu, Uniunii Europene
3. Analizati personalitatea juridic a Uniunii europene.
4. Urmtoarele state sunt membre Iondatoare ale Uniunii europene:
- Marea Britanie si Danemarca
- Italia, Germania si Luxemburg
- Franta
5. Norvegia este:
- stat membru al Uniunii europene
- stat non-membru al Uniunii Europene
- stat pentru care procedura de integrare n Uniunea european a esuat
n mod repetat


Lec(ia I.II
Izvoarele primare ale dreptului european


Obiective speciIice:
- cunoasterea notiunii de izvor primar al dreptului european
- ntelegerea diIerentelor ntre categoria izvoarelor interne ale
dreptului si izvoarele dreptului european

Ca pentru orice disciplin juridic, analiza izvoarelor sale este o chestiune de
debut al discutiilor teoretice. Fat de abordarea clasic a notiunii de izvor de drept,
21
Dreptul european presupune o serie de trsturi caracteristice, derivnd din modul
particular al emiterii si aplicrii actelor juridice de ctre institutiile europene.
AstIel, n loc de abordarea clasic a izvoarelor unei ramuri autonome de drept,
si mprtirea lor n izvoare materiale si izvoare Iormale, izvoarele Dreptului european
comport o prim clasiIicare n izvoare primare si izvoare derivate. O abordarea sumar
a Iiecrei categorii va relieIa diIerentele care exist Iat de ntelesul clasic al acestor
notiuni juridice.
Ca orice alt ordine juridic, ordinea juridic comunitar este constituit dintr-
un ansamblu organizat de norme care si trag valoarea din normele juridice de baz
cuprinse n tratate. AstIel se distinge dreptul primar, constituit din normal cuprinse n
tratatele constitutive, de dreptul derivat, ce cuprinde norme juridice emise n baza
tratatelor constitutive si cu respectarea procedurilor expres prevzute de aceste tratate.
1

Fondul legislativ n sistemul comunitar se compune din peste 300.000 de acte
normative, disponibile att ca texte comentate n diIerite cursuri universitare sau lucrri
de specialitate dar si n Iormat electronic. Serverul legislativ al Uniunii Europene
(EURLEX) deschide accesul la o baz de date multilingv care grupeaz o palet larg
de acte normative, de la tratatele comunitare, la acordurile internationale, lucrrile
pregtitoare, jurisprudenta si interpelrile parlamentare. O parte dintre aceste acte sunt
disponibile deja n limba romn, datorit calittii de limb oIicial a Uniunii Europene,
alturi de limbile celorlalte state membre. Procesul de traducere a unui ansamblu
legislativ att de voluminos este ns, Ir ndoial, unul de durat si nu poate Ii estimat
momentul la care cettenii romni vor putea consulta integral legislatia european n
limba romn. Deocamdat, toate actele normative noi sunt traduse n mod obligatoriu
si n limba romn, mai nainte chiar de a Ii semnate si de a intra n vigoare.
Analiza succint a actelor normative din sistemul comunitar presupune
prezentarea principalelor surse de drept primar (tratatele), drept derivat (regulamentele,
deciziile si directivele) dar si o prezentare sumar a izvoarelor nescrise (cutuma,
jurisprudenta si principiile generale ale dreptului comunitar n general).
Dreptul comunitar primar este constituit din cele trei Tratate care au pus bazele
Comunittilor europene, precum si din Tratatele si actele care le modiIic, completeaz
si adapteaz. Cu alte cuvinte, este vorba despre un numr impresionant de instrumente
conventionale, proprii uneia sau alteia dintre Comunitti sau comune celor trei.

I.II.1 Tratatele institutive

1
Jean Paul Jacgue ,Droit institutionnel de l`Union Europeenne, Cours Dalloz, Paris, 2004, p. 493
22
Obiective operationale:
- cunoasterea tratatelor Iundamentale ale comunittilor europene si ale
Uniunii europene
- ntelegerea rolului dreptului primar n sistemul de drept european
Tratatele constitutive Iormeaz dreptul primar al Uniunii Europene, care este
comparabil la nivel national cu dreptul constitutional. Asadar tratatele deIinesc
elementele Iundamentale ale Uniunii si precizeaz competenta institutiilor din sistemul
comunitar care particip la procesul de luare a deciziilor, procedurile legislative, precum
si puterile si prerogativele care sunt recunoscute acestor institutii.
Mai mult dect att, tratatele Iormeaz obiectul negocierilor directe ntre
guvernele statelor membre care trebuie s Iie ratiIicate dup procedura prevzut la
nivel national pentru Iiecare stat n parte (n principiu, prin aprobare de ctre
parlamentul national sau prin reIerendum).
Pe lng cele dou tratate considerate Iundamentale, Tratatul instituind o
comunitate european si Tratatul asupra Uniunii Europene, sunt avute n vedere si
Tratatul EURATOM, tratatele de aderare ale altor state dect cele Iondatoare, alte
tratate si protocoale.

1. Tratatul stabilind o Constitu(ie pentru Europa
Acest tratat se cuvine a Ii mentionat separat: aprobat de ctre seIii de stat sau
de guvern la 18 iunie 2004 si semnat la 29 octombrie 2004, tratatul trebuia ratiIicat de
ctre cele 25 de state membre ale Uniunii Europene mai nainte de a intra eIectiv n
vigoare.
Elementele esentiale ale tratatului constitutional sunt:
- includerea cartei drepturilor Iundamentale n textul tratatului;
- o nou deIinitie pentru Uniunea European, care va nlocui actuala
Comunitate european si Uniunea European;
- o prezentare mai clar a repartizrii competentelor ntre Uniune si statele
membre;
- un cadru institutional nnoit, care s clariIice rolul care revine
Parlamentului european, consiliului si comisiei;
- proceduri de decizie mai eIicace;
- democratizarea si transparenta sistemului.
23
Respingerea acestui tratat n urma reIerendumului din Franta si Olanda a
determinat discutii aprinse asupra viitorului Uniunii Europene. Unii chiar s-au grbit s
caliIice drept incert sorta Uniuii nssi, n lipsa unui tratat constitutional.
Trebuie ns observant c Uniunea a depsit numeroase momente de criz si are
capacitatea de a depsi situatiile delicate, n principal datorit dorintei membrilor si de
a dezvolta o colaborare tot mai strns. n acelasi timp, exist numeroase argumente
pertinente care arat c respingerea tratatului cu privire la o constitutie pentru Europa nu
are nici pe departe eIectele vehiculate de unii eurosceptici.
AstIel, teoriile juristilor experimentati n sIera dreptului constitutional caliIic
drept constitutie acel ansamblu de norme cu valoare Iundamental pentru evolutia unui
stat, norme care ns nu trebuie n mod obligatoriu s se regseasc ntr-un singur
documente sau s mbrace Iorma scris. Practica constitutional a unor state cu
proIunde valente democratice (Regatul Unit al Marii B ritanii si Irlandei de Nord) ne
arat c o viat constitutional disciplinat a statului se poate derula si n prezenta unei
constitutii cutumiare, aprut din practici repetate si n lipsa unui text scris care s se
intituleze constitutie.
Situatia Uniunii Europene este chiar mai simplu de argumentat dect att.
Normele Iundamentale pe care se ntemeiaz activitatea Uniunii euroepene sunt
cuprinse n acte normative scrise, si sunt consolidate printr-o respectare stricta lor, si
benevol, de mai bine de jumtate de secol. Prin urmare, apreciem drept neIondat
aIirmatia c Uniunea european nu are o constitutie. Aceast aIirmatie poate Ii
adevrat doar dac ne reIerim la sensul propriu al termenilor, acela de document cu
aceast denumire care grupeaz regulile Iundamentale de organizare si Iunctionare a
unui stat. Ori Uniunea dispune de acest set de norme, prin baza normativ primar data
n principal de tratatele institutive.

2. Tratatul instituind Comunitatea European (Tratatul CE)
Obiectivul principal al tratatului care instituie Comunitatea European este s
realizeze o integrare progresiv a statelor europene si s stabileasca o piat comun, pe
baza celor patru libertti de circulatie (a bunurilor, a persoanelor, a capitalurilor si a
serviciilor), ca urmare a uniIicrii progresive a policilor economice ale statelor membre.
Pentru aceasta, statele membre au renuntat la o parte din suveranitatea lor, n
Iavoarea institutiilor comunitare, care au dobndit puterea de a adopta reguli direct
aplicabile n statele membre (regulamente, directive, decizii) si avnd prioritate asupra
normelor dreptului national. Tratatul CE, n Iorma sa actual, este rezultatul
24
modiIicrilor aduse tratatului care a instituit Comunitatea Economic European
(Tratatul CEE semnat la Roma n 1957 si intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958). Acesta a
Iost modiIicat n numeroase rnduri, n special prin Actul Unic European, intrat n
vigoare n 1987, prin Tratatul de la Maastricht (Tratatul asupra uniunii Europene) intrat
n vigoare n 1993, prin Tratatul de la Amsterdam, intrat n vigoare in 1999, si prin
Tratatul de la Nice, intrat in vigoare in Iebruarie 2003.
n urma acestor modiIicri, prti importante din Tratatul CE au Iost reIormulate
pentru a putea Ii corect ntelese astzi. Tratatul cuprinde actualmente aproape toate
aspectele economice de interes pentru comunitate, dar si aspecte politice cum ar Ii
dreptul de azil si dreptul de a emigra (vezi n acest sens Tratatul de la Amsterdam).
Pe site-ul oIicial legislativ al Uniunii este disponibil o variant consolidat a
tratatului CE.

3. Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul UE)
Tratatul asupra UE (Maastricht. 1992) urmreste dou obiective principale:
- realizarea unei uniuni monetare prin stabilirea principiilor si regulilor
pentru punerea n circulatie a monedei unice EURO
- si crearea unei uniuni economice si politice.
Pornind de la acest tratat se vorbeste despre constructia pe trei piloni a Uniunii
Europene, din care primul pilon l Iormeaz din Comunitatea european iar ceilalti doi
sunt Iormati din politica extern si de securitate comun si din cooperarea judiciar si n
materie penal. Exist totusi o mare diIerent ntre primul pilon si celelalte dou, care
nu au Iost nc nsotite de un transIer de suveranitate n Iavoarea institutiilor si
organismelor comunitarecum a Iost cazul Comunittii europene.
Statele membre si-au dorit conservarea n aceste domenii a puterilor lor
autonome de decizie si s-au limitat la o colaborare de tip interguvernamental.
Instrumentele juridice cele mai importante utilizate n aceste domenii sunt actiunile
comune, pozitiile comune si deciziile-cadru care sunt aproape ntotdeauna adoptate n
unanimitate si sunt dominate de o Iorta de constrngere limitat. n varianta sa original,
tratatul UE a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993 si a Iost modiIicat succesiv prin
tratatul de la Amsterdam, 1999, tratatul de la Nice, 2003. O versiune consolidat a
tratatului de la Maastricht este, de asemenea, disponibil.
Trebuie subliniat c tratatul asupra UE a schimbat denumirea Comunittii
Economice Europene n Comunitate european, numele CECA si CEEA Iiind cuprinse
aici.
25

4. Tratatul instituind Comunitatea European a Energiei Atomice
Tratatul instituind Comunitatea European a Energiei Atomice (Tratatul
Euratom) a Iost semnat la Roma n data de 25 martie 1957 si a intrat n vigoare la 1
ianuarie 1958 n acelasi timp cu Tratatul CEE. Obiectivul Tratatului Euratom a Iost
acela de a realiza o coordonare a programelor de cercetare deja lansate de ctre statele
membre sau programele care sunt n curs de lansare cu respectarea principiilor utilizrii
pasnice a nenrgiei nucleare.
Acest tratat a Iost n mare msur absorbit de tratatul CE.

5. Tratatele de aderare

Trile Iondatoare ale Uniunii Europene, Belgia, Germania, Franta, Italia,
Luxemburg, Olanda (1951, 1957) au acceptat lrgirea colaborrii ntre ele prin
cooptarea de noi membrii, nc de la nceputurile Iormrii mecanismelor institutionale.
Uniunea European s-a extins n sase etape:
- Danemarca, Irlanda, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord
(1973);
- Grecia (1981);
- Spania, Portugalia (1986);
- Austria, Finlanda, Suedia (1995);
- Republica Ceh, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta,
Polonia, Slovacia si Slovenia (2004)
- Romnia si Bulgaria (2007)
Cooptarea unor noi state n colaborarea european s0a concretizat prin
negocierea si semnarea unor tratate de aderare. Tratatele de aderare contin conditii Iixe
pentru aderarea noilor tri la Uniunea European precum si adaptrile necesare pe care
trebuie s le suporte tratatele institutive ale comunittii.

6. Alte tratate yi protocoale
a) Tratatul asupra Comunit(ii Europene a Crbunelui yi O(elului
Tratatul CECA este cel mai vechi dintre cele trei tratate prin care s-au pus
bazele Uniunii Europene; a Iost semnat la Paris n 23 iulie 1952 si a expirat la 23 iulie
2002, deoarece nu a Iost ncheiat dect pentru cincizeci de ani.
26
Obiectivul su a Iost s se constituie o piata comun pentru crbune si otel,
Iormul susceptibil a Ii extins si n alte domenii economice. Industria crbunelui si a
otelului sunt astzi supuse regimului dreptului comun din Tratatul CE.

b) Actul Unic European
Actul Unic European a Iost semnat n 28 Iebruarie 1986 si a intrat n vigoare
la 1 iulie 1987. Obiectivul urmrit prin adoptarea acestui tratat a Iost atingerea cel mai
trziu la 31 decembrie 1992 a pietei comune interne europene, adic un spatiu unde s
circule liber persoanele, capitalurile, bunurile si serviciile. O serie de proceduri ad-hoc
sunt introduse prin tratatul CE pentru atingerea acestui obiectiv.

c) Tratatul de la Amsterdam
Tratatul de la Amsterdam a Iost semnat la 2 octombrie 1997 si a intrat n
vigoare la 1 mai 1999. Dou modiIicri pot Ii semnalete:
- aplicarea procedurii codeciziei la noile materii cum ar Ii cresterea
cazurilor n care Consiliul Uniunii Europene poate decide cu majoritatea
caliIicat si nu n unanimitate;
- transIerul anumitor competente care Iceau anterior parte din atributiile
Tratatului UE (politica de vize, acordarea dreptului de azil, si n general
toate problemele legate de libera circulatie ) din tratatul CE; n urma
acestui transIer, denumirea titlului VI din tratatul UE (al treilea pilon) a
Iost schimbat n 'Cooperarea politiei si judiciar n materie penal

d) Tratatul de la Nice
Tratatul de la Nice a Iost semnat la 26 Iebruarie 2001 si a intrat n vigoare la
1 Iebruarie 2003. Obiectivul principal al acestui tratat a Iost s adapteze Iunctionarea
Uniunii Europene n vederea extinderii. Printre modiIicrile intervenite, putem
mentiona:
- modiIicarea procesului decizional;
- reducerea drastic a situatiilor n care Consiliul trebuie s ia decizii pe
baza unanimittii absolute; Consiliul poate n prezent s decid cu
majoritatea caliIicat n numeroase domenii: libera circulatie a
cettenilor, cooperarea judiciar in materie civil, politicile industriale,
etc.;
- modiIicarea ponderii voturilor n structura institutiilor;
27
- o nou repartizare a locurilor n Parlamentul European;
- renuntarea la al doilea post de comisar pentru Franta, Germania, Regatul
Unit si Italia;
- ntrirea puterilor presedintelui Comisiei Europene;

e) Tratatul de la Lisabona
Cunoscut n Iaza de proiect sub numele de Tratatul de ReIorm este un tratat
destinat s nlocuiasc tratatul constitutional european.
1
Numele oIicial este Tratatul de
la Lisabona de modiIicare a Tratatului privind Uniunea European si a Tratatului de
instituire a Comunittii Europene.
Textul tratatului s-a Iinalizat n urma unui summit neoIicial la Lisabona pe
19 octombrie 2007, iar tratatul a Iost semnat pe 13 decembrie de ctre reprezentantii
celor 27 de state membre ale UE. Intrarea n vigoare a Tratatului este programat pentru
1 ianuarie 2009, dup ratiIicarea de ctre toate statele membre.
Cele mai importante prevederi ale tratatului sunt urmtoarele:
Uniunea European va avea personalitate juridic (pn acum doar
Comisia European avea aIuirmat n mod expres capacitatea
juridic);
Iunctia de presedinte al Consiliului European va Ii transIormat ntr-
una permanent de ,Presedinte al Uniunii, cu un mandat de 2 ani si
jumtate;
va Ii nIiintat Iunctia de ministru de externe al Uniunii, cu numele
oIicial de nalt Reprezentant al Uniunii pentru politica comun
extern si de securitate;
numrul de comisari va Ii redus cu o treime;
se va modiIica modalitatea de vot n cadrul Consiliului. Regulile
stabilite n Tratatul de la Nice rmn ns n vigoare pn n 2014

f) Alte tratate yi protocoale
- Tratatul asupra Groenlandei (1984), cocneput pentru a permite acesteia
s ias din CEE n 1985 si s-i atribuie statutul de tar sau teritoriu de
peste mri
- Tratatul de Iuziune (1965), care a instituit o Comisie si un Consiliu unic
pentru cele trei comunitti; articolul 9 din Tratatul de la Amsterdam a

1
www.wikipedia.org
28
abrogat tratatul de Iuziune si a integrat elementele sale esentiale n
Tratatul CE;
- Tratatul pentru modiIicarea anumitor dispozitii Iinanciare (1975), care a
modiIicat articole din Tratatele CECA, CEE si EURATOM; aceste
modiIicri au Iost, n marea lor majoritate, schimbate prin prevederile
ulterioare ale tratatelor;
- Protocolul asupra Antilelor olandeze (1962), care aduce lmuriri asupra
regimului de schimb aplicabil pentru importurile eIectuate de Uniunea
European cu privire la produsele petroliere raIinate n Antilele olandeze
- etc.

Autonomia Tratatelor comunitare

Tratatul de Iuziune (Bruxelles) a uniIicat institutiile celor trei Comunitti
europene, dar a mentinut prevederea expres c aceste institutii si vor exercita
atributiile si puterile n cadrul Iiecrei Comunitti, conIorm dispozitiilor din Iiecare
Tratat.
AstIel, n lipsa unei uniIicri exprese a celor trei tratatelor initiale, care urmeaz
s se realizeze la o dat nc neprecizat
1
, Tratatele comunitare constituie trei
angajamente distincte, independente unele de altele. Raporturile ntre ele rmn
guvernate de articolul 305
2
din Tratatul instituit C.E., care, conIorm regulilor dreptului
international, stipuleaz Iaptul c dispozitiile Tratatului instituind C.E. (tratat-cadru,
general) nu modiIic pe cele din Tratatul instituind C.E.C.O. si nu derog de la
dispozitiile Tratatului instituind C.E.E.A., considerate tratate speciale.
3

AstIel, regulile speciale din Tratatul instituind C.E.C.O. nu se vor aplica n
cadrul C.E. si de Iiecare dat cnd Tratatul instituind C.E.C.O. reglementeaz o situatie
ct de n detaliu este posibil, aceast reglementare nu se va aplica si pentru situatii
guvernate de prevederi, chiar prea sumare, ale Tratatului C.E.E. n schimb, n cazul n
care ar exista o lacun n Tratatele speciale, dispozitiile Tratatului, ca si cele ale
dreptului derivat din cadrul C.E.E. se pot aplica prevederilor din Tratatul instituind
C.E.C.O., Ir ca un act special sau o alt interpretare ori declaratie interpretativ s Iie
necesar
4
.

1
Art. 32 din Tratatul de la Bruxelles.
2
Vechea numerotare: art. 232.
3
Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea general, Editura Allbeck, Bucuresti, 2004, p. 52
4
C.J.C.E. 15.12.1987, Deutche Babcock, cau:a 328/85, Rec 5119 si 15.11.1994, Avis1/94, Rec.1-5267.
29
n prezent, aceast independent a Tratatelor este temperat de Curtea de justitie
prin Iaptul c promoveaz o mai mare armonie n interpretarea dispozitiilor celor trei
Tratate n lumina unuia dintre ele. Trebuie remarcat Iaptul c, n Iata analogiei evidente
care exist ntre cele trei tratate, principiul interpretrii a permis Curtii de justitie s
recurg la dispozitiile dintr-un Tratat pentru interpretarea dispozitiilor mai putin clare
din altul.

Structura tratatelor

Cele trei Tratate comunitare au o structur identic care se ordoneaz n jurul a 4
categorii de clauze.

1. Preambulul yi dispozi(iile preliminare
Obiectivele Iinale, statale si politice, care i-au animat pe seIii statelor
Iondatoare, apar n termeni similari la nceputul si la Iinalul preambulurilor. Obiectivele
socio-economice, proprii Iiecreia dintre cele trei Comunitti, sunt enumerate ntr-unul
din pasajele preambulurilor si reluate, apoi, n mod concis, n articolele preliminarii ale
Tratatelor
1
, care enumer diIeritele actiuni care trebuie s Iie ntreprinse de ctre
institutiile comunitare pentru realizarea lor. Toate aceste dispozitii contin obiective si
principii cu caracter general.
Caracterul general si obligatia de a Ii respectate obiectivele tratatelor rezult
din pozitionarea prioritar, chiar n prin primele rnduri ale Tratatelor, a deIinitiilor
acestor obiective. Trebuie remarcat Iaptul c tratatele nu stabilesc o ierarhizare a
obiectivelor Iundamentale, ci doar Iaptul c au un caracter imperativ.
2. Clauzele institu(ionale
Clauzele institutionale sunt cele care asigur buna Iunctionare a institutiilor
europene. n general, se consider c prevederile din tratate cu privire la cadrul
institutional au valoare constitutional.
3. Clauze materiale
Ca pondere de ordin cantitativ, clauzele materiale reprezint cea mai mare
parte a tratatelor. Acestea sunt dispozitii care deIinesc regimul economic si social
(economic si tehnic pentru Euratom) instituite de ctre tratate. n mod Iiresc, aceste
clauze sunt substantial diIerite, de la un Tratat la altul, n Iunctie de domeniul pe care-l

1
Articolele 2 si 3 din Tratatele instituind C.E.C.O. si C.E. si articolele 1 si 2 din Tratatul instituind C.E.
30
reglementeaz, de exemplu exist clause diIerite pentru diverse sectoare si activitti
economice.
Existenta o serie de diIerente ntre modul de reglementare a clauzelor de ordin
material n cele dou tratate specializate (tratate-legi C.E.C.O. si C.E.E.A.) si
reglementarea acestora n tratatul instituind C.E., considerat tratat-cadru.
AstIel, tratatul instituind C.E.C.O. contine o codiIicare complet si detaliat a
regimului aplicabil att statelor membre, ct si particularilor n sectorul crbunelui si
otelului, adic o veritabil legislatie. Redactorii tratatului instituind C.E., urmrind
realizarea unei integrri economice de ansamblu si tinnd cont de amploarea
problemelor au evitat aceast abordare. Clauzele materiale din Tratatul instituind C.E.
se limiteaz, cel mai des, numai la Iormularea obiectivelor de atins si a principiilor ce
trebuie aplicate de ctre institutii. n acest mod se las o putere de apreciere
considerabil pentru institutiile comunitare, cele care elaboreaz 'legislatia C.E., n
special, n domeniul 'politicilor comune (politica agricol comun; politica
transporturilor; politica comercial comun), dar si n materia liberei circulatii a
muncitorilor si a dreptului de stabilire.
n ceea ce priveste clauzele materiale din Tratatul instituind C.E.E.A., acestea
corespund att tehnicii tratatului-lege, ct si celei speciIice tratatului-cadru, cu anumite
particularitti n ceea ce priveste competentele conIerite institutiilor, care, uneori, sunt
mai mult operationale dect normative.
Cu reIerire la natura si eIectele dispozitiilor materiale ale tratatelor, trebuie s
se Iac o diIerent important ntre dispozitiile direct aplicabile, care, prin ele nsele,
dau nastere la drepturi pe care particularii le pot invoca si dispozitiile care trebuie s
Iac obiectul unei prealabile msuri de aplicare care eman Iie de la institutii, Iie de la
statele membre.
4. Clauze finale
Ca orice tratat international, clauzele Iinale vizeaz modalittile de angajare a
prtilor, precum si intrarea n vigoare si revizuirea lor.
n calitatea lor de tratate solemne, tratatele comunitare pot Ii supuse ratiIicrii
de ctre Iiecare stat contractant, conIorm regulilor lor constitutionale si nu pot intra n
vigoare dect dup depunerea instrumentului de ratiIicare de ctre toate statele
semnatare.
Tratatul de la Paris a Iost redactat ntr-o singur limb, cea Irancez, iar
depozitarul acestuia este Guvernul Irancez; n schimb, Tratatele de la Roma, al cror
31
depozitar este Guvernul italian, au Iost redactate n patru limbi (german, Irancez,
italian si olandez), toate cele patru texte avnd aceeasi Iort juridic.
n virtutea actelor de aderare, textele stabilite n toate limbile oIiciale ale
statelor member ale Uniunii Europene au aceeasi Iort obligatorie ca si textele originale.

Autoritatea Tratatelor

Autoritatea Tratatelor reiese din rangul lor, n caz de conIlict cu alte norme, ca
si din conditiile revizuirii lor.
1


1. Prioritatea Tratatelor
Regulile din tratatele institutive se gsesc n vrIul ierarhiei izvoarelor de drept
european. Ele se situeaz deasupra celorlalte izvoare a dreptului comunitar, Ir nici o
exceptie. Fat de dreptul derivat (actele unilaterale ale institutiilor comunitare) si de
dreptul aprut din relatiile externe ale Uniunii europene (tratatele si acordurile ncheiate
de ctre institutiile europene), tratatele institutive stabilesc, n acelasi timp, baza
normativ, cadrul decizional si limitele de luare a acestor decizii
2
.
Aceast prioritate este garantat prin numeroase metode de dreptul jurisdictional
care permite sanctionarea nerespectrii prevederilor din tratate.
n ceea ce priveste acordurile internationale ncheiate de ctre institutiile
europene, articolul 300 din Tratatul instituind C.E. prevede controlul preventiv care
permite Consiliului, Comisiei, ca si oricrui stat membru s cear Curtii de justitie un
aviz negativ care nu poate Ii nclcat dect n urma unei revizii Iormale a Tratatului.
Tratatele institutive sunt superioare celorlalte tratate ncheiate de ctre statele
membre, n special cele care au Iost ncheiate naintea intrrii lor n vigoare; acestea nu
sunt valabile dect n msura n care ele sunt compatibile cu obiectivele comunitare.
Tratatele ncheiate la nivel european sunt superioare si tratatelor ncheiate de
ctre statele membre cu state terte, dup intrarea lor n vigoare. n aceast privint,
Tratatul instituind Euratom prevede un control preventiv: este necesar inIormarea
Comisiei cu privire la toate proiectele de acorduri sau de conventii cu un stat tert sau cu
o organizatie international, n msura n care ele intereseaz sIera de aplicare a
Tratatului.

1
Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea general, Editura Allbeck, Bucuresti, 2004, p. 56
si urm.
2
Articolul 7 din Tratatul instituind C.E.
32
ConIorm regulilor dreptului international, Tratatele comunitare au Iort juridic
superioar tratatelor ncheiate de ctre statele membre cu state terte anterior intrrii lor
n vigoare
1
. Cu alte cuvinte, statele membre nu pot s invoce dispozitiile comunitare
pentru a se dispensa de executarea obligatiilor pe care si le-au asumat anterior; n
schimb, ele nu pot invoca mpotriva Comunittilor drepturi pe care le-au dobndit
anterior din aceste conventii
2
.

2. Revizuirea tratatelor ncheiate la nivel european
Procedura de revizuire a celor trei Tratate a Iost uniIicat prin articolul 48 din
Tratatul asupra Uniunii Europene, care se substituie articolelor 96 din Tratatul instituind
C.E.C.O., articolului 236 din Tratatul instituind C.E.E. si articolului 204 din Tratatul
instituind C.E.E.A.
Initiativa de revizuire trebuie s apartin Iie guvernelor statelor membre, Iie
Comisiei europene, ceea ce exclude Iaptul c Parlamentul european s poat declansa,
nici mcar Iormal, procedura si l oblig s recurg la mijloacele sale de presiune asupra
Comisiei.
Proiectul cu privire la revizuirea unui tratat trebuie, mai nti, s Iie supus
Consiliului care, dup consultarea Parlamentului si, n anumite cazuri, a Comisiei si
Consiliului B.C.E., delibereaz n vederea emiterii unui aviz Iavorabil, cu majoritate
simpl. Apoi, presedintele Consiliului convoac, ntr-o conIerint diplomatic,
reprezentatii guvernelor statelor membre care negociaz si hotrsc de comun acord
continutul tratatului de revizuire, care nu intr n vigoare dect dup ce a Iost ratiIicat ce
ctre toate statele membre, conIorm regulilor lor constitutionale.

Durata tratatelor institutive
Spre deosebire de Tratatul de la Paris, care a Iost ncheiat pentru o perioad de
50 de ani
3
, Tratatele de la Roma sunt ncheiate pentru o perioad nedeterminat, ceea ce
exprim dorinta semnatarilor de a releva caracterul lor de angajament irevocabil. Mai
mult, Tratatul asupra Uniunii Europene nu prevede nici o procedur de excludere a unui
stat. ns, nu se poate imagina situatia n care unui stat care doreste s se retrag din
Comunitti s i se opun caracterul deIinitiv al angajamentelor sale, iar retragerea sa s
poat interveni numia pe baza acordului ncheiat ntre statele membre. n realitate,

1
Art. 103 (vechea numerotare: art. 234) din Tratatul instituind C.E. si 105 din Tratatul instituind C.E.E.A.
2
C.J.C.E. 27 Iebruarie 1962, Commission c/Italie, cauza 10/61, Rec.22.
3
Articolul 97 din Tratatul instituind C.E.C.O.
33
amploarea eIectelor concrete ale participrii statelor membre la Comunitti apare ca un
veritabil Iactor de ireversibilitate a angajamentelor comunitare.
n proiectul de constitutie pentru Europa a Iost prevzut disputata Clauz
Penelope, cu privire la retragerea unui stat din Uniune.
1
Este vorba despre situatia n
care, desi un stat nu a acceptat textul constitutional, 5/6 din statele membre au ratiIicat
textul constitutional, ceea ce ar justiIica aplicarea si respectarea constitutiei de ctre
toate trile membre ale Uniunii. n acest context, statul care nu a ratiIicat constitutia
poate s renunte n mod unilateral la calitatea de membru al uniuni. Clauza Penelope
propus de presedintele Romano Prodi nu a Iost inclus n textul constitutional, ns
constitutia a prevzut posibilitatea oricrui stat membru al Uniunii de a renunta
unilateral la calitatea de stat membru.


Sfera de aplicare teritorial a tratatelor institutive

n lipsa unei deIinitii a sIerei de aplicare teritorial a Tratatului asupra Uniunii
Europene, este bine ca reIeririle s se Iac cu prudent n ceea ce priveste notiunea de
'teritoriu comunitar, tinnd cont de particularittile problemelor ridicate prin aplicarea
dispozitiilor din acest Tratat, care nu modiIic Tratatele constitutive ale Comunittilor
europene si, n special, cele cu privire la politica extern si de securitate comun,
precum si cele reIeritoare la cooperarea politiei si cooperare juridic n materie penal.
Teritoriul comunitar, la care Iace reIerire Curtea de justitie a Comunittilor
europene, apare ca Iiind un teritoriu Iunctional, cu o geometrie variabil, potrivit
competentelor comunitare. Dreptul comunitar se aplic oricrui teritoriu n care statele
membre actioneaz n cmpul de competente atribuite Comunittilor europene.
Tratatele nu se aplic statelor terte.
Limitele teritoriului comunitar nu exclud aplicarea dreptului comunitar
actiunilor externe ale Comunittii, ns numai actiunilor care au eIecte n interiorul
teritoriului comunitar. De exemplu, anumite acte comunitare, decizii n materia
ajutorului pentru dezvoltare sau sanctiunile economice au, prin natura lor, aplicabilitate
n aIara Comunittii, ns pot produce eIecte si n cadrul organizatiei.
SIera de aplicare a dreptului comunitar derivat corespunde, n principiu, celei a
Tratatelor comunitare, sub rezerva stabilirii unor dispozitii derogatorii care pot restrnge

1
Jean Paul Jacgues op. cit., p. 420
34
cmpul de aplicare al unui act derivat, eventual prin excluderea unei prti din teritoriul
unui stat membru (de exemplu, DOM-urile Iranceze).

I.II.2 Acordurile interna(ionale

Obiective operationale:
- cunoasterea diIerentelor dintre tratate si acordurile internationale
- ntelegerea rolului acordurilor internationale n sistemul de drept
european
Acordurile internationale sunt a doua surs de drept a Uniunii Europene si
permit Uniunii s dezvolte relatii economice, sociale, politice cu restul statelor. Este
vorba ntotdeauna despre acorduri ntre subiecte de drept international (state membre
sau organizatii) care au drept scop s pun bazele unei colaborri la nivel international.
Acordurile ncheiate de ctre Uniunea European n cadrul primului pilon leag
institutiile Uniunii si statele membre. Acordurile ncheiate de Uniunea European n
cadrul celui de-al doilea si al treilea pilon angajeaz institutiile Uniunii dar nu
ntotdeauna angajeaz si statele membre.
n prima categorie de acorduri distingem dou subcategorii:
- acordurile internationale cu terte state sau cu organizatii internationale;
- acordurile si conventiile ntre statele membre;
Acordurile cu terte state sau cu organizatii internationale pot Ii ncheiate Iie de
comunitate, Iie de comunitate cu statele membre (acorduri mixte). Aceste acorduri
angajeaz rspunderea comunittii si a statelor membre, atrgnd obligatii la nivel
international.
Se disting trei Iorme de acorduri:
1. acordurile de asociere;
Asocierea presupune o colaborare economic strns, asociat cu o vast
sustinere Iinanciar din partea comunittii n Iavorea partenerilor la acord. Fac parte din
aceast categorie acordurile cu teriroriile de peste mri, acordurile care vizeaz s
pregteasc integrarea si urmresc realizarea uniunii vamale, acordurile asupra Spatiului
Economic European.
2. acordurile de cooperare;
Acordurile de cooperare nu au aceeasi nsemntate ca acordurile de asociere, n
msura n care vizeaz doar o cooperare economic intensiv. AstIel de acorduri sunt
35
cele ntre comunitate si Statele Maghreb (Algeria, Maroc, Tunisia), Statele Machrek
(Egipt, Iordania, Liban si Siria) si Israel.
3. acordurile comerciale;
Acestea sunt acte juridice care angajeaz statele membre pentru a rspunde la
chestiuni care sunt legate direct de activitatea comuniunii, dar pentru care nici o
competenta nu a Iost ncredintat institutiilor comunitare, pentru a permite lrgirea
limitelor teriroriale ale dispozitiilor nationale n vederea crerii unui drept uniIorm
esalon pentru comunitate (de exemplu, acordul n materia brevetelor comunitare).

I.II.3 Legisla(ia consolidat

Obiective opera(ionale:
- ntelegerea notiunii de legislatiei consolidat
- explicarea caracterului non-oIicial al legislatiei consolidate
Consolidarea const n reunirea ntr-un text unic, Ir valoare oIicial, a unui
act normativ de baz (tratat sau alt act al legislatiei comunitare) si modiIicrile sale
succesive.
Ansamblul actelor normative n vigoare a Iost consolidat si este disponibil spre
consultare celor interesati (EURLEX). Aceste texte au doar valoare de documentare, iar
institutiile care Iurnizeaz variante consolidate ale actelor normative comunitare si
declin orice responsabilitate cu privire la continutul textelor consolidate. Pe baza
textelor consolidate ns, Comisia poate lua initiativ asupra unei codiIicri sau unei
reIormulri a respectivului text vizat.
CodiIicarea const n adoptarea unor texte consolidate, cu prevederile
rearanjate n cadrul unei proceduri legislative conIorm normelor n vigoare. Noul text
este publicat n Jurnalul OIicial ca un act oIicial si dobndeste valoare de act oIicial.
Comisia poate n egal msur s ia initiativa de a reIormula un text, n msura
n care gseste oportun s revad n proIunzime reglementrile ntr-un anumit domeniu.
Ea va initia atunci o nou procedur legislativ.

Teste de autocontrol yi ntrebri de verificare:
1. Care sunt tratatele Iundamentale ale Uniunii europene?
2. DeIiniti notiunea de legislatie consolidat.
3. Explicati autonomia si autoritatea tratatelor institutive ale Uniunii
europene.
36
4. Tratatul de la Roma din 2004
- reprezint Constitutia Uniunii europene
- nu a Iost ratiIicat de toate statele membre
- este n vigoare de la data semnrii de ctre reprezentatii statelor
membre care au participat la negocierea eIectiv a tratatului
5. Izvoarele primare ale dreptului european reprezint:
- legislatia consolidat a Uniunii europene
- tratatele institutive
- acordurile internationale semnate de Iiecare stat membru n parte





Lec(ia I.III
Izvoarele derivate ale dreptului european

Obiective speciIice:
- ntelegerea locului si rolului izvoarelor derivate n sistemul de drept
european
- cunoasterea principalelor acte care Iormeaz dreptul derivat european

Dreptul derivat constituie a doua surs important de drept european, dup
tratate si acordurile internationale (dreptul primar).
Dreptul derivat poate Ii deIinit ca ansamblul de acte normative adoptate de
institutiile europene pentru aplicarea dispozitiilor tratatelor. Fac parte din dreptul derivat
actele obligatorii (regulamentele, directivele si deciziile) si Ir Iorta de constrngere
(rezolutii si avize) prevzute n tratatul CE, dar si o serie de alte acte, cum ar Ii
regulamentele interne ale institutiilor, programele pentru actiunile comunitare, de
exemplu.
1


1
Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea general, Editura Allbeck, Bucuresti, 2004, p.
106 si urm.
37
Instrumentele juridice pentru al doilea si al treilea pilon comunitar, care nu Iac
propriu-zis parte din dreptul derivat deoarece continu s gestioneze relatii
interguvernamentale, sunt incluse n aceeasi categorie.


I.III.1 Regulamentul

Obiective operationale:
- ntelegerea importantei regulamentului, ca act normativ european
- explicarea modului de adoptare si intrarea n vigoare a regulamentelor
europene

Este deIinit de articolul 249 TCE, n alineatul 2, ca actul cu aplicabilitate
general, obligatoriu n toate elementele sale si direct aplicabil n toate statele membre.
Regulamentul posed caracteristici care l apropie de o lege din ordinea
juridic intern, n special caracterul su normativ si regimul su, care l plaseaz n
mod normal la adpost de orice actiune n anulare intentat de un particular.
Curtea de Justitie
1
vede n regulament expresia unei puteri normative a
Comunittii. Autoritatea regulamentului Iat de persoanele Iizice si juridice este
indiscutabil. Acestea nu dispun de posibilitatea de a ataca regulamentul printr-o actiune
n anulare, dect n conditiile n care demonstreaz c regulamentul le priveste direct si
individual, Iiind vorba n realitate de o decizie luat sub Iorma unui regulament.
Adoptat de Consiliu mpreun cu Parlamentul sau de ctre Comisie singur,
regulamentul este actul general si obligatoriu cu privire la ntregul su cuprins si care
se adreseaz n egal msur tuturor statelor membre ale uniunii, dar si institutiilor
europene deopotriv.
El este direct aplicabil, adic regulamentul creeaz norme de drept care se
aplic imediat n toate statele membre, n acelasi mod ca normele de drept intern, si Ir
nici o alt interventie din partea autorittilor nationale. Aplicabilitatea direct se opune
oricrei Iormalitti nationale de asimilare sau transpunere a regulamentului n ordinea
juridic intern. Un act national care ar avea ca obiect introducerea n ordinea juridic

1
CJCE, Hotrrea din 18 iunie 1970, Hauptzollant, Bremen c/Krohn, cauza 74/69
38
intern a unui regulament sau care ar conditiona intrarea n vigoare a regulamentului ar
Ii ilegal, Iiind contrar dreptului european.
Publicarea regulamentului nu este prevzut sub sanctiunea nulittii, dar actul
de acest Iel nepublicat nu este opozabil celor crora li se adreseaz si nu poate s
produc eIecte mpotriva celor care nu au avut posibilitatea de a lua la cunostiint, pe
cale oIicial, despre cuprinsul su.
Aplicabilitatea direct a regulamentului european implic Iaptul c regulile
cuprinse n el genereaz n mod automat drepturi si obligatii pe care particularii le pot
invoca imediat n Iata autorittilor nationale (efectul direct vertical) dar si Iat de alti
particulari (efectul direct orizontal).
1


I.III.2 Directiva

Obiective operationale:
- cunoasterea importantei directivei, ca act normativ european
- ntelegerea modului de aplicare n dou etape a directivelor europene

Adoptat de Consiliu mpreun cu Parlamentul European, sau de ctre Comisie
singur, directiva se adreseaz statelor membre si este o expresie a subsidiarittii.
Principalul ei scop este s uniIormizeze legislatiile statelor membre.
Directiva leag statele membre n ceea ce priveste rezultatul de atins, dar le
las optiunea alegerii ntre Iormele posibile pentru transpunerea ei n practic. Ca si
regulamentul, directiva are caracter obligatoriu dar, spre deosebire de regulament, nu
beneIiciaz de eIectul direct, statele membre Iiind obligate s o transpun mai nti n
legislatia intern.
Transpunerea directivei este operatiunea prin care statul membru destinatar al
unei directive comunitare procedeaz la adoptarea de msuri necesare punerii ei n
practic. Statul are alegerea asupra 'Iormei (n sens de tehnic legislativ sau
regulamentar proprie Iiecrui stat) si 'mijloacelor (institutiile juridice susceptibile s
realizeze obiectivul indicat), esential Iiind ca acestea s conduc la atingerea
rezultatului. Statul poate adopta legi sau regulamente, dup cum poate Ii pus n situatia
de a abroga sau modiIica dispozitii interne incompatibile cu prevederile directivei.

1
Jean Paul Jacgues op. cit., p. 528
39
Dac directiva nu este transpus n legislatia national de ctre statele membre,
sau dac este transpus ntr-o manier incomplet sau cu ntrziere, justitiabilii pot s
invoce direct prevederile directivei respective, chiar si n Iata judectorului national.
Potrivit articolului 249 alin. 3 din TCE directiva este obligatorie pentru Iiecare
stat membru destinatar n ce priveste rezultatul care trebuie atins, lsnd autorittilor
nationale competenta n privinta Iormei si mijloacelor pentru atingerea rezultatului.
Enumerarea propriettilor juridice ale directivei este echivoc. Cert, ea e un act
obligatoriu, ca si regulamentul si decizia si spre deosebire de recomandare si aviz.
Directiva, la Iel ca decizia individual si spre deosebire de regulament, nu oblig dect
pe destinatarii pe care i desemneaz. Dar poate Ii si un act 'general, Iiind considerat
astIel n jurisprudenta CJCE.

III.3 Decizia

Obiective operationale:
- ntelegerea modului n care produce eIecte decizia n dreptul european
- cunoasterea diIerentelor dintre directiv si decizie, ca acter normative de
drept european

DeIinit de alineatul 4 al art. 249 TCE, decizia este actul obligatoriu n toate
elementele sale pentru destinatarii pe care ea i desemneaz.
Deciziile si au locul n arsenalul juridic comunitar, dup cum rezult din
alineatul 1 al aceluiasi art. 249. Atunci cnd dispozitiile care abiliteaz institutiile
comunitare s emit acte se abtin de la precizarea titlului de act de utilizat sau oIer o
optiune ntre decizie si alte categorii de msuri, institutiile pot adopta actul care li se
pare cel mai potrivit n raport de scopul urmrit. Cnd ns tratatul indic Ir echivoc
tipul de act la care institutia trebuie s recurg, aceasta este total legat de dispozitia
tratatului.
DeIinitia deciziei nu elimin toate ambiguittile care pot aprea n legtur cu
ea. Termenul ,decizie este Irecvent utilizat si pentru a desemna acte care dup cum
se noteaz n doctrin nu corespund celor artate n alin. 4 al art. 249.
Adoptate de Consiliu, sau de ctre acesta mpreun cu Parlamentul european,
sau de ctre Comisie, deciziile sunt acte prin care institutiile comunitare solutioneaz o
40
situatie particular. Prin intermediul unei decizii, institutiile pot pretinde unui stat
membru sau unui resortisant al Uniunii s se comporte ntr-un anume mod sau s se
abtin la o anumit conduit, s-i conIere drepturi sau s i impun obligatii.
Decizia este:
1. individual, iar destinatarul unei decizii este n mod individual indicat, ceea
ce distinge decizi a de regulament;
2. obligatorie n toate elementele sale.
Decizia este nainte de toate un act cu caracter individual. Aceast calitate este
cea care inIluenteaz ntr-o manier determinant regimul su juridic. n cazul n care
apare ndoial n ceea ce priveste regimul aplicabil unui act al unei institutii comunitare,
Curtea a subliniat n jurisprudenta sa c esential pentru decizie este c ea nu oblig
dect persoanele crora le este adresat ,pe cnd regulamentul, cu un caracter esential
normativ, este aplicabil nu unor destinatari limitati, desemnati sau identiIicabili, ci unor
categorii private abstract si n ansamblul lor.
1
Pentru a caliIica un act ca decizie,
judectorul comunitar acord n primul rnd atentie existentei unui cerc redus de
destinatari identiIicabili.
O a doua caracteristic a deciziei este obligativitatea sa. La Iel ca si
regulamentul si spre deosebire de directiv, decizia este un act obligatoriu n toate
elementele sale. Decizia poate s impun nu numai un obiectiv de atins, ci si mijloacele
ce se vor Iolosi pentru aducerea sa la ndeplinire.
Deciziile produc un eIect direct atunci cnd sunt adresate unor persoane Iizice
sau juridice particulare. n aceast ipotez, deciziile modiIic prin ele nsele situatia
acestor destinatari.

I.III.4 Alte categorii de acte emise de institu(ii sau organisme
europene

Obiective operationale:
- ntelegerea sIerei mai largi de cuprindere a dreptului derivat european
- cunoasterea principalelor acte normative derivate emise de institutii
europene

1. Recomandarea

1
CJCE, Hotrrea din 14 decembrie 1962, Federation nationale de la Boucherie/Consiliu, cauza 19-22/62.
41
Recomandarea permite institutiilor s se exprime, sugernd o linie de
conduit Ir a crea obligatii juridice pentru destinatari (state membre, alte institutii, si
n mod egal cettenilor Uniunii).

2. Avizul
Avizul este un act care permite institutiilor s se pronunte ntr-o manier
Iacultativ, adic Ir s-si asume obligatii juridice. Scopul este Iixarea unui punct de
vedere asupra unei chestiuni.

3. Ac(iunile comune (politica extern yi de securitate comun).
Actiunile comune sunt un instrument juridic reglementat prin Titlul V din
Tratatul asupra Uniunii Europene. Actiunile comune au asadar regimul actelor
interguvernamentale; sunt adoptate de Consiliul Uniunii Europene n unanimitate sau, n
anumite cazuri, cu majoritatea caliIicat, actiunile comune sunt obligatorii pentru statele
membre, care trebuie s ating obiectivele Iixate aIar de situatiile de Iort major.

4. Deciziile, decizia-cadru yi actiunile comune n cadrul cooperrii
poli(iei yi organelor judiciare n materie penal.
Decizia si decizia-cadru au nlocuit dup intrarea n vigoare a Tratatului de
la Amsterdam actiunile comune n cadrul cooperrii politiei si organelor judiciare n
materie penal. Este vorba despre instrumentele juridice din titlul VI al Tratatului
asupra Uniunii Europene care sunt de tip interguvernamental. Decizia si decizia-cadru
sunt adoptate de Consiliu Uniunii Europene n unanimitate, la initiativa Comisiei sau la
propunerea unui stat membru.
Decizia cadru leag statele membre cu privire la rezultatul de atins si las
institutiilor nationale libertatea de a decide cu privire la Iorma si mijloacele pentru a Ii
aduse la indeplinire (asa cum este cazul directivelor n domeniul comunitar).
Decizia este utilizat pentru atingerea tuturor obiectivelor cooperrii
politienesti si judiciare n materie penal, cu exceptia dispozitiilor legislative si
normative ale statelor membre, rezervate deciziei-cadru.

5. Pozi(ia comun (politic extern yi de securitate comun yi de
cooperare cooperrii poli(ieneyti yi judiciare n materie penal)
Este un instrument juridic din titlurile V si VI ale Tratatului asupra Uniunii
Europene. Este de tip interguvernamental si se adopt cu unanimitatea statelor
42
reprezentate in Consiliul Uniunii Europene; acest instrument juridic concretizeaz
perspectiva Uniunii asupra chestiunilor contradictorii identiIicate n domeniul politicii
externe si de securitate comun si n domeniul politicii de cooperare politieneasc si
judiciare n materie penal.

6. Acordurile interna(ionale (cu privire la politica extern yi de
securitate comun yi la politica de cooperare poli(ieneasc yi a organelor judiciare
n materie penal).
Este vorba despre un instrument juridic reglementat prin titlul V si VI al
Tratatului asupra Uniunii Europene care nu a Iost prevzut prin Tratatul de la
Maastricht. n ceea ce priveste al doilea si al treilea pilon unional, nu au existat de la
nceputurile uniunii o baz juridic pentru ncheierea acordurilor internationale.
Tratatul de la Amsterdam, pentru a evita ca Iiecare acord semnat de Consiliu
s Iie n mod Iormal conIirmat de statele membre, s-a prevazut posibilitatea din partea
consiliului de a autoriza presedintele s angajeze negocieri acolo unde este necesar
Iormularea unei pozitii comune. Acordurile leag institutiile Uniunii, dar nu si statele
membre, pentru care normele constitutionale prevd reguli particulare pentru a Ii
aplicate. n acest caz, alte state membre n snul Consiliului pot conveni c acordul este
aplicabil cu titlu provizoriu.

7. Lucrrile pregtitoare
Lucrrile pregtitoare cuprind ansamblul actelor emise de catre institutii n
cadrul unei proceduri legislative. Se includ n aceast categorie documente de
provenient Ioarte divers, analizate succinct n cele ce urmeaz.
Comisia dispune de un monopol deplin n ceea ce priveste ini(iativa
legislativ cu privire la actele comunitare (directive, regulamente, decizii sau acorduri
internationale), aIar de cazul n care acest drept este mprtit cu statele membre (vezi
initiativa legislativ a statelor membre) sau cu Banca Central European.
Tratatul de la Amsterdam prevedea un drept de initiativ pentru statele
membre n materie de azil si de imigrare. Pentru o perioad de cinci ani, initiativa
legislativ a rmas mprtit ntre Comisie si statele membre, oricare dintre ele putnd
n mod independent una de cealalt s prezinte propuneri.
Perioada de tranzitie de cinci ani a Iost depsit la 1 mai 2004, statele
membre nu mai au dreptul de initiativ dect pentru al doilea si al treilea pilon al
43
Uniunii Europene, adic in domeniile politicii externe si de securitate comunsi n
domeniu cooperrii organelor de politie si judiciare n materie penal.
Pozi(ia comun este un act adoptat cu majoritate caliIicat de ctre statele
membre n cadrul Consiliului, n timpul procedurii legislative, pe parcursul creia
Consiliul mparte puterea sa de decizie cu Parlamanetul European (vezi procedura de
cooperare sau procedura de codecizie).
Ea traduce pozitia Consiliului asupra propunerii Comisiei n lumina avizului
Parlamentului european dar si avizul altor institutii si organe care intervin n procedur
(Comitetul Economic si Social European, Comitetul Regiunilor, Banca Central
European, Curtea de Conturi).
Parlamentul intervine n mai multe reprize n aceeasi procedur legislativ
(procedura de cooperare si procedura de codecizie). Documentele adoptate de Parlament
n Iiecare Iaz a procedurii sunt rezolu(ii si pot s contin diIerite tipuri de acte cum ar
Ii avize sau amendamente asupra pozitiilor comune ale Consiliului.
Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor emite avize
tehnice asupra chestiunilor care privesc domeniul regional si domeniul economic si
social. Avizele sunt emise in baza initiativei proprii, sau la cererea Parlamentului, a
Consiliului sau a Comisiei si servesc la orientarea acestor institutii n activitatea lor.
Consultarea Comitetului Economic si Social si/sau a Comitetului Regiunilor este uneori
obligatorie, dar avizele lor nu ao Iosrt obligatorie.

8. jurisprunden(a
Jurispundenta este Iormat din ansamblul deciziilor pronuntate de organele
care exercit puterea judectoreasc.
Curtea European de Justitie si Tribunalul de Prim Instant a Comunittilor
Europene sunt institutiile jurisdictionale ale Uniunii Europene. Revine Curtii sarcina de
asigura respectarea dreptului european, interpretarea ct mai corect si aplicarea
corespunztoare a tratatelor constitutive. n activitatea sa, curtea este asistat de avocati
generali care Iormuleaz concluzii.
Curtea si Tribunalul redacteaz ncheieri care sunt decizii luate la Iinalul unei
proceduri contencioase. ncheierile Curtii de Justitie nu pot Iace obiectul nici unui tip de
recurs. ncheierile Tribunalului de Prim Instant pot Ii atacate cu recurs n Iata Curtii
de Justitie.
Parlamentul European, Consiliul, Comisia sau un stat membru poate solicita
avizul Cur(ii de justi(ie asupra compatibilittii cu dispozitiile tratatului CE a unui
44
acord ncheiat de Comunitate cu o tar tert sau cu organizatii internationale. Acordul
care a primit un aviz negativ din partea Curtii de Justitie nu poate intra n vigoare dect
n conditiile Iixate de art. 48 din Tratatulasupra uniunii Europene (procedura de
modiIicare a tratatelor).
Curtea si Tribunalul de Prim instant emit ordonan(e n numeroase cazuri
prevzute n regulile de procedur si care pot Ii clasiIicate din punct de vedere semnatic
n trei categorii:
- cazuri de procedur juridic (de exemplu, acte prin care se dispune
conservarea probelor, separatie, joctiunea sau suspendarea unei
cauze);
- cazurile n care se decide o solutie, dar Ir a se cunoaste Iondul (de
exemplu, n caz de irevocabilitate maniIestat de speta respectiv
sau de incompetent a judectorului);
- cazurile n care se judec nsusi la Iondul spetei; aceste situatii se
reIer la ncheierile simpliIicate utilizate atunci cnd speta este
identic cu altele n care deja s-a emis o ncheiere.


9. Concluziile avoca(ilor generali
Avocatii generali sunt nsrcinati s asiste Curtea n ndeplinirea misiunii sale.
Ei prezint n mod public, cu impartialitate si maniIestnd independent, concluzii
motivate asupra cauzelor deduse judectii n Iata Curtii.
n concluziile lor, avocatii generali propun o solutie pentru litigiu n cauz.
Concluziile lor nu sunt ns obligatorii pentru judectori. Ele Iac parte integrant din
procedura oral si sunt publicate mpreun cu ncheierile n Revista de jurisprudent.
Rolul acestor concluzii este de a sprijini judectorii n a lua cea mai bun hotrre, prin
prezentarea unui punct de vedere competent si argumentat.

10. ntrebrile parlamentare
ntrebrile parlamentare reprezint pentru membrii parlamentului un mijloc de
control asupra activittilor Comisiei si Consiliului. Fiecare membru al Parlamentului
poate pune Consiliului si Comisiei:
- ntrebri scrise (care impun un rspuns scris);
- ntrebri orale (adresate n adunare);
45
- ntrebri n timpul orelor de interpelare (perioad rezervat
ntrebrilor n Iiecare sesiunea a Parlamentului)
Aceste ntrebri sunt un mijloc de control larg utilizat. ntrebrile scrise si
rspunsurile la ntrebri scrise sunt publicate n Jurnalul OIicial, seria C.

Teste de autocontrol yi ntrebri de verificare

1. Explicati notiunea de drept derivat european
2. DeIiniti regulamentul, ca act normativ european
3. Artati diIerentele si asemnrile dintre directiv si decizie, ca acte
normative de drept european
4. Sunt incluse n categoria izvoarelor derivate de drept european:
- regulamentele si directivele europene
- directiile si notele interne ale institutiilor executive
- derivata nti si derivata de rang doi
5. n sistemul de drept european, ntrebrile parlamentare pot Ii :
- scrise si-sau orale
- cu sau Ir rspuns
- anonime sau asumate de ctre cel care le adreseaz prin semntur


Lec(ia I.IV
Izvoarele nescrise ale Dreptului european

Obiective speciIice:
- explicarea conceptului de izvor nescris al dreptului european si
prezentarea unei comparatii cu aceast categorie de izvoare n
dreptul intern
- ntelegerea Iunctiei active a izvoarelo nescrie la nivelul dreptului
european

I.IV.1 Principiile Dreptului european

Obiective speciIice:
46
- ntetegerea rolului si locului principiilor de drept n sistemul de drept
european
- explicarea principalelor principii cu aplicabilitate general la nivelul
dreptului european

Principiile dreptului european pot Ii grupate n urmtoarele categorii:
1. principii ale dreptului international public;
2. principiile sistemelor juridice ale statelor membre;
3. principiile rezultate din dispozitiile Tratatelor comunitare;
4. drepturile Iundamentale ale omului, privite ca principii de drept.
Trebuie precizat Iaptul c toate aceste principii sunt trecute prin ,Iiltrul
obiectivelor comunitare, adic sunt ,comunitarizate, astIel nct, uneori, pot suporta
anumite limitri pentru a Ii n conIormitate cu dreptul comunitar.
1

T.C.E. nu contine reIeriri de ansamblu cu privire la principiile generale ale
dreptului comunitar, cu exceptia articolului 288
2
care Iundamenteaz responsabilitatea
extracontractual a C.E. pe principiile generale comune statelor membre. Jurisprudenta
C.J.C.E. este cea care a consacrat recurgerea la principiile generale.
Particulare pentru analiza teoretic a notiunilor de drept european sunt asadar
doar principiile enuntate expres n izvoarele primare (tratatele institutive n speciale).
Celelalte categorii de principii sunt proprii altor discipline juridice, la care Iacem
trimitere pentru o cercetare amnuntit. Conditia impus este aceea ca principiul s Iie
apt s intre n ordinea juridic comunitar, adic s nu Iie n contradictie cu valorile care
stau la originea tratatelor. Se poate aIirma c sursa ,natural a principiilor generale de
drept comunitar ar trebui s Iie principiile generale ale dreptului international, deoarece
comunittile europene sunt Iondate pe baza unor tratate internationale.
Dintre principiile enuntate expres n cuprinsul tratatelor institutive retin atentia
principiul specializrii comunittilor, principiul subsidiarittii si principiul
proportionalittii.

1. Principiul specializrii comunit(ilor se bazeaz pe dispozitiile tratatelor
constitutive ale acestora, care au conIerit Iiecreia un anumit obiect de activitate si, n
consecint, competente speciIice, corespunztoare realizrii scopului prevzut n tratate.
Este analizat n doctrin si sub denumirea principiul atribuirii de competent. Din

1
Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea general, Editura Allbeck, Bucuresti, 2004, p.
141
2
Vechea numerotare: art. 215.
47
activitatea jurisdictional se constat c interpretarea dispozitiilor din tratate privind
competenta nu este restrictiv. Se evidentiaz o diversitate de competente comunitare
respectiv:
- competenta normativ;
- competenta executiv;
- competenta de control;
- competenta jurisdictional.

2. Principiul subsidiarit(ii n domeniul competentelor comunittilor
nseamn c acestea nu intervin n domeniile care nu tin de competenta lor exclusiv,
dect n msura n care obiectivele avute n vedere nu pot Ii realizate n mod
corespunztor de ctre statele membre, acestea putnd Ii mai bine ndeplinite la nivel
comunitar.

3. Principiul propor(ionalit(ii const n Iaptul c actiunile la nivel european
nu vor depsi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prevzute n izvoarele
primare. Analiza problematicii competentelor institutiilor europene presupune luarea n
considerare a teritoriului si a persoanelor asupra crora acestea se exercit, ntre
competentele statelor si cele ale comunittilor existnd o serie de deosebiri, cum ar Ii:
- competenta teritorial; ntruct comunittile nu au teritoriu propriu
competenta lor se exercit asupra spatiului alctuit din teritoriul
statelor membre;
- competenta personal; din punctul de vedere al persoanelor asupra
crora se extinde competenta comunitar, aceasta se reIer la
totalitatea persoanelor Iizice si morale ale tuturor statelor membre.
Aceast situatie se bazeaz si pe Iaptul c exist si o cettenie european
instituit prin Tratatul de la Maastricht.

I.IV.2 1urispruden(a

Obiective operationale:
- ntelegerea modului n care practica judiciar inIluenteaz sistemul
de drept european
48
- explicarea rolului activ al judecptorilor n crearea sistemului de drept
european.

InIluenta jurisprudentei asupra dreptului comunitar este considerabil, datorit
Iaptului c judectorul comunitar se conIrunt cu un sistem de drept n Iormare.
n acelasi timp, avnd rolul de a veghea respectarea dreptului, jurisprudenta
C.J.C.E. nu reprezint un izvor de drept european n sensul cunoscut de sistemul de
drept common law, hotrrile judectoresti neavnd eIect erga omnes. Solutiile date de
Curtea de Justitie de la Luxemburg sunt obligatorii doar n ceea ce priveste modul n
care interpreteaz dispozitiile dreptului european, dar nu creeaz norme juridice noi.
Asadar, desi putem spune c dreptul european este un ,case law, trebuie
recunoscut Iaptul c interpretarea si aplicarea conIorm cu Tratatele a dreptului
comunitar sunt posibile numai prin intermediul jurisprudentei C.J.C.E. Tratatele prevd
pentru C.J.C.E., ca rol principal, ,asigurarea respectrii dreptului n interpretarea si
aplicarea prezentului Tratat.
Cu privire la metoda de interpretare utilizat de Curtea de la Luxemburg,
aceasta este una dinamic si recurge, deseori, la principiile generale de drept. Se
observ, astIel, preponderenta metodei sistemice (se are n vedere contextul general al
reglementrilor n domeniul respectiv) si teleologice (se analizeaz obiectul si scopul
prevederii legale), n raport cu interpretarea literal.
Dreptul comunitar se prezint asadar, ca un drept n bun parte pretorian. AstIel,
Curtea este cea care elaboreaz reglementri n urmtoarele directii:
- principiile structurale ale ordinii juridice comunitare (care sunt
eIectul direct si prioritatea dreptului european asupra dreptului
intern);
- competenta international a C.E., care este n mare parte rezultatul
jurisprudentei Curtii;
- principiul responsabilittii extracontractuale a statului pentru
nclcarea dreptului european, principiu Iondat pe prioritatea
dreptului european.


I.IV.3 Cutuma la nivel european

Obiective operationale:
49
- explicarea notiunii de cutum n contextul dreptului european
- ntelegerea rolului si Iunctiilor cutumei n dreptul european

n dreptul international public, cutuma ocup un loc deosebit de important, Iiind
cel mai vechi izvor att al dreptului international, ct si al dreptului n general
1
.
Cutuma reprezint o surs nescris si poate Ii deIinit ca Iiind o practic general
respectat si acceptat, devenind, astIel, obligatorie din punct de vedere legal. Prin
prisma dreptului european, aceast practic adaug sau modiIic legislatia primar sau
secundar (derivat) a Uniunii Europene.
Dreptul european nu cuprinde cutume n sensul celor prezentate mai sus, cu
reIerire la cutuma din dreptul international. Contrar dreptului international public, unde
aceasta reprezint o surs Iundamental de drept, cutuma este cvasi-inexistent n
dreptul comunitar
2
. Pot Ii enumerate unele argumente pentru evidentierea obstacolelor
considerabile care exist n calea Iormrii unor asemenea surse. n primul rnd, este
vorba despre existenta unei proceduri speciale de amendare a tratatelor
3
; aceasta nu
exclude posibilitatea aparitiei unei cutume, ns stabileste anumite criterii Ioarte
exigente pe care o astIel de practic trebuie s le ndeplineasc pentru a Ii aplicabil. Un
alt obstacol ar Ii acela c validitatea oricrei actiuni a institutiilor este veriIicat n
raport cu tratatele si nu cu practica acestora, ceea ce nseamn c, din punctul de vedere
al tratatelor, cutuma, n nici un caz, nu poate Ii creat de institutiile comunitare; cel mai
mult, statele membre pot Iace acest lucru, si chiar si n ipoteza aceasta numai cu
ndeplinirea strict a conditiilor mentionate.
Totusi, anumite practici repetate, care se nscriu pe linia textelor izvoarelor
primare de drept european ar putea avea vocatia de a Iorma pe termen lung reguli
cutumiare. AstIel, este demn de mentionat Iaptul c, la nivel comunitar, deocamdat, se
aIl n proces de Iormare o singur cutum: este vorba despre practica recurgerii din ce
n ce mai des la acorduri inIormale stabilite ntre institutiile comunitare.
4

Piramida legislativ a izvoarelor de drept european nu este prevzut de acte
normative, ci C.J.C.E., Ir a avea pretentia de a realiza o ierarhizare absolut, a stabilit
o ordonare logic a sistemului izvoarelor comunitare n Iunctie de originea juridic care
a permis adoptarea lor si de relatia dintre ele. Problema ierarhizrii este destul de
complicat n dreptul european, spre deosebire de dreptul intern, din mai multe motive,

1
Raluca Miga-Besteliu -, Drept international public, Ed. All, Bucuresti, 1999, pag. 47.
2
L. Cartou, J.L. Clergerie, A. Gruber, P. Rambaud ,L`Union Europeenne, Ed. Dalloz, 2000.
3
Art. 48 T.U.E.
4
Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea general, Editura Allbeck, Bucuresti, 2004, p.
151
50
printre care: diversitatea procedurilor de adoptare a actelor comunitare (acte numai ale
Consiliului si Parlamentului European), lipsa sistemului care presupune coexistenta acte
legislative si acte de executare, care, la nivel national, exist, sanctiuni juridice pentru
Iiecare categorie de izvoare care, n practic, variaz. Toate acestea reprezint motive
pentru care doctrina n materie a ezitat s stabileasc o ierarhie exact a izvoarelor de
drept comunitar. AstIel, aceast misiune important, de realizare a unei ierarhii a
izvoarelor dreptului comunitar, i-a revenit C.J.C.E., prin intermediul jurisprudentei sale.
Piramida legislativ poste Ii reprezentat, din perspectiv graIic, astIel:



Teste de autocontrol yi ntrebri de verificare:

1. Enuntati principalele principii ale dreptului european.
2. Analizati cutuma, ca izvor nescris al dreptului european
3. Precizati care este rolul practicii judiciare n sistemul de drept european
4. Sunt principii ale dreptului european:
- principiul liberttii
TRATATE
PRINCIPII GENERALE
DE DREPT
ACORDURI
INTERNATIONALE
DREPT DERIVAT
SURSE
COMPLEMENTARE
51
- principiul subsidiarittii
- principiul conditionarittii
5. Cutuma n dreptul european reprezint:
- modul de maniIestare al judectorului comunitar
- pozitia oIicial a statelor membre
- o regul nescris cu valoare normativ


Concluziile modulului

Evolutia comunittilor europene si a Uniunii europene demonstreaz
particularittile modului de colaborare ntre statelele din spatiul european.
n plan legislativ, acest tip particular de organizatie de state utilizeaz acte
normative inedite, care au aprut ca urmare a transIerului de suveranitate realizat de
ctre Iiecare din statele membre n Iavoarea Uniunii europene. Pornind de la izvoarele
primare ale dreptului european, respectiv tratatele institutive, care asigur baza
normativ constitutional pentru Iunctionarea Uniunii, n dreptul european se utilizeaz
tehnica izvoarelor derivate. Dintre acestea, regulamentul si directiva sunt cele mai
importante, dar si decizia este ulitizat Irecvent, mai ales atunci cnd se urmresc eIecte
cu caracter individual.


Teme de control:
1. Analizati, din punct de vedere al succesiunii tratatelor ncheiate ntre membri,
evolutia comunittilor europene.
2. Argumentati aIirmatia Uniunea european reprezint cea mai complet Iorm
de integrare.
3. Realizati o prezentare comparativ a izvoarelor dreptului intern si izvoarelor
dreptului european.
4. Redactatti un reIerat cu titlul ,regulamentul act normativ de drept european,
care s cuprind inclusiv analiza de Iond si de Iorm a unui regulament n
vigoare.
5. Prezentati comparativ directiva si decizia, ca acte normative de drept european.
52
Modului II Actorii sistemului comunitar

Obiective generale:
- cunoasterea principalelor institutii care Iunctioneaz n cadrul Uniunii europene
- ntelegerea sistemului de relatii si a modului de colaborare ntre institutiile
Iundamentale ale Uniunii europene
- competente de interpretare a Iunctiilor si atributiilor institutiilor europene

Modulul realizeaz o scurt prezentare a institutiilor Uniunii europene, pornind de la la
necesitatea aparitiei Iiecarei institutii n parte si evidentiind succint parcursul lor pn n
prezent.

Termeni cheie: parlament european, comisie europeana, consiliu.

Ritmul de lucru: timpul alocat parcurgerii modului este de 7 zile, cu 2-3 ore de lucru
zilnic

Rezumat: modulul prezint principalele institutii ale Uniunii europene, argumentndu-
se nevoia aparitiei Iiecrei institutii n parte dar si principalele momente ale evolutiei
lor. Sunt prezentate modurile de colaborare inter-institutional precum si rolul pe care l
are Iiecare stat n structura sistemului institutional european.


Lec(ia II.I Legislativul yi executivul european

Obiective:
- cunoasterea notiunilor de legislativ si executiv la nivel european
- ntelegerea modului de lucru al legislativului mpreun cu executivul european
- competente de explicare a diIerentelor existente ntre modul de colaborare al
puterilor n stat n plan intern si modul de inter-relationare al acestor puteri n
planul dreptului european


53
II.I.1 Parlamentul European

Obiective operationale:
- cunoasterea notiunii de parlament la nivelul Uniunii europene
- ntelegerea Iunctiilor si atributiilor principalel ale parlamentului european
- explicarea modului de alegere a reprezentantilor n parlamentul european

I.1.1. Structur yi func(ii
n textul original al Tratatelor constitutive, institutia democratic era denumit
'Adunare. Aceast Adunare a prmit titlul de Parlament european nc din anul 1962.
Denumirea a Iost oIicializat prin art. 3 al Actului Unic European.
1

Parlamentul European este compus din 785 de reprezentanti ai popoarelor
statelor membre, alesi prin suIragiu universal direct, pentru o perioad de 5 ani.
Numrul reprezentantilor alesi din Iiecare stat membru diIer Iunctie de populatia
respectivului stat. Actul din 1976 cu privire la procedura alegerii reprezentantilor
parlamentari prin suIragiu direct stabileste doar cteva reguli minimale, cum ar Ii:
- principiul votului unic;
- alegerea s se desIsoare n cursul unei perioade care ncepe joi
dimineata si se termin duminica urmtoare;
- vrsta minim pentru vot este de 18 ani;
Fiecare stat Iixeaz regulile cu privire la electorat (singura conditie stabilit de
o manier uniIorm este cea reIeritoare la vrst), la eligibilitate si la modurile de
scrutin (toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proportional, cu liste
nationale sau locale).
Membrii Parlamentului European nu desIsoar activitate grupati pe
nationalitti, ci Iunctie de aIinittile lor politice, Iormnd grupri transnationale. Statutul
deputatilor Parlamentului european este reglementat att de norme de drept comunitar
ct si de norme de drept national. Parlamentul, prin regulament intern, poate s impun
membrilor si reguli particulare de conduit. Cumulul mandatului european cu un
mandat national este autorizat pe plan european dar este interzis pe plan national.
2

Organizarea intern a Parlamentului european cuprinde un Birou, ConIerinta
presedintilor, comisii si grupurile politice parlamentare. Presedintele Parlamentului, cei
14 vicepresedinti si cei 5 chestori sunt alesi de membrii Parlamentului prin vort secret

1
Augustin Fuerea 'Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004, p. 90
2
idem, p. 93
54
pentru o perioad de 2 ani si jumtate (jumtate de mandat) si Iormeaz Biroul
ConIerinta presedintilor cuprinde presedintele Parlametnului si presedintii grupurilor
politice.
Principalele grupuri politice sunt:
- Grupul Partidului Popular European (democrat-crestini) si
Democratilor Europeni PPE DE;
- Grupul Partidului Socialistilor Europeni PSE;
- Grupul Aliantei Democratilor Liberalilor pentru Europa (ALDE);
- Grupul Verzilor Alianta Liber European (V/ALE);
- Grupul ConIederal al Stngii Unitare Europene/Stnga Verde
Nordic GUE/NGL;
- Grupul Uniunii pentru Europa Natiunilor UEN;
- Grupul Independentei si democratiei - IND/DEM;
- Grupul celor Nenscrisi;
Membrii n Parlament sunt repartizati n mai multe comisii si delegatii de
specialitate. Rapoartele elaborate de comisiile parlamentare sunt supuse adoptrii n
sesiuni plenare. Acestea sunt n mod egal orgaizate pentru discutarea rapoartelor, dar si
pentru interpelri adresate Comisiei si Consiliului, dezbaterii problemelor urgente si
declaratiilor presedintelui. Adunrile plenare sunt publice.
Lucrrile Parlamentului se desIsoar n trei orase diIerite:
- secretariatul este la Luxemburg;
- comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles;
- sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg, cu sesiuni suplimentare
la Bruxelles.

I.1.2 Atribu(iile Parlamentului European
Principalele atributii ale Parlamentului European vizeaz puterea legislativ,
controlul bugetului si controlul activittii executivului European.
AstIel, cu privire la competentele legislative, Parlamentul particip la
elaborarea actelor legislative comunitare de grade Ioarte variate, Iunctie de domeniul
cruia apartin:
- poate Ii implicat n emiterea unor avize neobligatorii (prin procedura
consultrii), sau obligatorii (prin procedura avizului conIorm);
55
- poate impune Consiliului acceptarea unor amendamente la
propunerile Comisiei adoptate cu majoritate absolut si reluate n
discutie de ctre Comisie (procedura cooperrii);
- si, n Iine, mult mai des, textele legislative sunt adoptate de comun
accord ntre parlament si Consiliu, cu acordul Parlamentului pe baza
textului Iinal indispensabil pentru adopatarea sa (procedura de
codecizie);
Ct priveste controlul bugetului, Parlamentul si mparte atributiile cu Consiliul
si are ultimul cuvnt cu privire la cheltuielile neobligatorii. Parlamentul poate respinge
deIinitiv bugetul, cumulnd atributii cu privire la controlul executiei acestuia si
descrcarea cu privire la executia bugetului uniunii.
Atributiie de control asupra executivului european sunt relieIate de rspunderea
politic a Comisiei n Iata Parlamentului. Numirea presedintelui Comsiei si a membrilor
si este supus aprobrii prealabile Parlamentului European. Adoptarea de ctre
Parlament a unei motiuni de cenzur cu privire la activitatea Comisiei antreneaz
demisia n bloc a tuturor membrilor si.
n general, Parlamentul exercit atributiile de control prin examinarea regulat
a rapoartelor pe care i le nainteaz comisia. Mai mult, parlamentarii adreseaz Irecvent
ntrebri scrise si orale membrilor Comisiei si Consiliului.
Parlamentul poate n egal msur s creeze comisii de anchet temporar
pentru veriIicarea unor sesizri de Iraud sau pentru suspiciunea de aplicare gresit a
normelor de drept comunitar.
n domeniul politicii externe, de securitate comun si de cooperare
politieaneasc si judiciar, Parlamentul are dreptul la o inIormare regulat si poate
adresa Consiliului ntrebri sau recomandri. El este consultat cu privire la principalele
aspecte si decizii Iundamentale n domeniul politicii externe si de securitate comun si
cu privire la toate msurile care privesc aceste domenii, cu exceptia pozitiilor comune n
materia cooperrii politice si judiciare.
Parlamentul examineaz petitiile care i sunt adresate de ctre cettenii Uniunii
cu privire la subiectele de important pentru domeniile de activitate ale Comunittii.
Parlamentul numeste Mediatorul European, mputernicit s primeasc plngerile cu
privire la cazurile de proast administrare n actiunile institutiilor si organelor
comunitare.


56
II.I.2 Consiliul Uniunii Europene

Obiective operationale:
- ntelegerea notiunilor de Consiliu european, Consiliul Uniunii Europene si
Consiliul Europei
- competente de interpretare a locului si rolului Consiliului Uniunii Europene
n sistemul institutional european


II.I.2.2 No(iune yi delimitri conceptuale
Datorit asemnrii Ioarte mari ntre denumirile unor organisme si institutii
europene, exist posibilitatea (si experienta nu Ioarte ndeprtat a artat c nu ne
nselm) s se creeze conIuzii ntre Consiliul Europei, Consiliul European si Consiliul
Uniunii Europene. Fiecare dintre aceste denumiri desemneaz o institutie particular, iar
Iolosirea lor hazardat arat doar lips de atentie sau ignorant.
Consiliul Europei si Uniunea European sunt organizatii diIerite de state.
AstIel, Consiliul Europei reprezint un organism international care grupeaz statele
europene n vederea aprrii si promovrii idealurilor si principiilor comune, pentru
Iavorizarea progresului economic si social. n prezent organizatia cuprinde 45 de state,
printre care si Romnia. Orice stat european poate deveni membru al acestei organizatii,
dac respect si ntruneste cerintele statutului Sediul Consiliului Europei este la
Strasbourg.
Consiliul european si Consiliul Uniunii Europene sunt institutii ale Uniunii
Europene.
Consiliul european a Iost nIiintat prin vointa seIilor de stat si de guvern n anul
1974, cnd acestia au hotrt s se ntlneasc cu regularitate, mpreun cu ministrul lor
de externe, cu presedintele Comisiei europene si cu vicepresedintele acesteia. Consiliul
european este o institutie cu caracter politic, aprut pe cale neconventional si nu
printr-un tratat, datorit interesului ca mai nainte de organizarea reuniunilor oIiciale ale
seIilor de stat si de guvern n cadrul Consiliului Uniunii Europene s exite o discutie
prealabil si o punere de acord a principalilor Iactori de decizie de la nivelul Iiecrui stat
n parte.
Consiliul Uniunii Europene a Iost nIiintat prin tratatele institutive, avnd la
nceput denumiri diIerite: Consiliul Special al ministrilor (prin Tratatul CECA), si
Consiliu (prin Tratatele de la Roma, instituind CEE si EURATOM). Dup uniIicarea
57
executivelor (1965), denumirea consacrat este cea de Consiliu de ministri sau Consiliul
Uniunii Europene.

II.I.2.1. Structura yi principalele func(ii ale Consiliului Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene este compus din reprezentantii guvernelor statelor
membre. Structura sa diIer Iunctie de domeniul concret vizat prin ordinea de zi, Iiecare
stat Iiind reprezentat prin membrul de guvern care este responsabil cu domeniul n
discutie (aIaceri externe, Iinante, probleme sociale, transport, agricultur etc.). atunci
cnd la consiliu particip ministrii de externe ale statelor membre consiliul poat
denumirea de Consiliu general. Dac sunt prezenti ministri de resort Iunctie de
problematica avut n vedere pe ordinea de zi, altii dect ministrii de externe, consiliu se
numeste Consiliu specializat pentru domeniul vizat. Dac la o ntlnire particip att
ministrii de externe ct si ministrii de resort pentru un domeniu vizat, consiliu se
numeste Consiliu conjunct; reunirea acestor consilii este astzi mai putin Irecvent.
De la 1 mai 2004 Consiliul UE cuprinde 25 de membri iar sediul su este la
Strasbourg.
Lucrrile Consiliului sunt pregtite de un comitet Iormat din reprezentantii
permanenti ai statelor membre (COREPER); acest comitet este la rndul lui asistat de
mai multe grupuri de lucru, Iormate din Iunctionari din administratia national.
Presedentia Consiliului este exercitat pe rnd de Iiecare stat membru pentru o
perioad de 6 luni, dup un calendar Iixat de Consiliu. Presedintele este asistat de un
secretariat general, care pregteste si asigur derularea n conditii bune a
lucrrilor.secretarul genral al Consiliului este n acelasi timp nalt reprezentant entru
politica extern si de secutirtate comun. Ministrul al crui stat asigur presedintia este
desemnat s pregteasc si s conduc lucrrile ntlnirilor. Practica a artat un rol
important pentru presedintele n Iunctie, rolul su Iiind n principal de a Iacilita
realizarea consensului cu privire la problematica abordat.
Tratatelel institutive reglementeaz 3 modalitti de vot n cadrul consiliului:
majoritatea simpl, majoritatea caliIicat si unanimitatea.
De regul, deliberrile Consiliului presupun exprimarea votului Iavorabil
pentru majoritatea membrilor si. Tratatul impune unanimitatea ntr-un numr redus de
situatii. n cele mai multe situatii Consiliul decide prin majoritate caliIicat; pentru a Ii
adoptat o propunere trebuie s primeasc un anumit numr de voturi, iar numrul de
voturi recunoscut Iiecrui stat diIer Iunctie de populatia sa. n uniunea cu 27 de
membri, numrul total de voturi posibil s Iie exprimate n consiliu este de 345, cu o
58
majoritate caliIicat de 225 de voturi (mcar 2/3 din populatia Uniunii trebuie s voteze
n Iavoarea proiectului respectiv). Pentru celelalte state ponderea voturilor este
neschimbat, Romnia are 14 voturi iar Bulgaria 10.

II.I.2.3 Atribu(iile Consiliului Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene a reprezentat veritabilul legislativ al comunittilor,
ns actualmente puterea sa n acest domeniu este partajat cu Parlamentul European.
ntr-o exprimare ct mai sintetic, consiliul are sase atributii Iundamentale:
- pe baza propunerilor naintate de Comisie, Consiliul adopt legislatia
comunitar; n numeroase domenii, Consiliul partajeaz putere legislativ cu
Parlamentul European;
- asigur coodonarea politicilor economice generale ale statelor membre;
- ncheie n numele Comunittii Europene acorduri internationale ntre
Comunitate si unul sau mai multe state sau organizatii internationale;
- stabileste bugetul Uniunii Europene, mpreun cu Parlamentul European;
- deIineste politica extern si de securitate comun a Uniunii europene, pe
baza liniilor directoare trasate de Consiliul European;
- coordoneaz cooperarea ntre instantele judiciare si Iortele politice nationale
n materie penal.

II.I.3 Comisia European

Obiective operationale:
- ntelegerea Iunctiei de executie, ca Iunctie a puterii publice la nivelul Uniunii
europene
- cunoasterea structurii organizatorice a Comisiei la nivelul Uniunii Europene
- competente de interpretare a sarcinilor Comisiei n ansamblu dar si a
atributiilor Iiecrui comisar n parte


II.I.3.1 Structura yi func(iile Comisiei Europene
Comisia este compus din 27 de membri (cte unul pentru Iiecare stat
membru), alesi pe criteriul competentelor lor generale, dac oIer toate garantiile de
independent. Membrii Comisiei sunt numiti de Consiliu dup aprobarea lor de ctre
Parlamentul European, pentru o durat de cinci ani.
59
ConIorm prevederilor Tratatului asupra UE, membrii Comisiei trebuie s Iie
cetteni ai statelor membre, alesi Iunctie de competentele lor generale si trebuie s oIere
toate garantiile de independent. n ndeplinirea atributiilor lor, ei nu solicit si nu
accept instructiuni din partea nici unui guvern sau alt organism. Mai mult, trebuie s se
abtin de la orice act incompatibil cu natura Iunctiilor lor.Iiecare stat membru se
angajeaz s respecte aceast natur si s nu ncerce s inIluentezemembrii Comisie n
exercitarea sarcinilor care le revin.
Membrii Comisiei se bucur de privilegiile si imunittile consacrate de
Protocolul privind privilegiile si imunittile Comunittilor europene. Extinderea Uniunii
cu 10 state n anul 2004 a lsat o serie de comisari Ir un portoIoliu propriu. Cei 10 noi
comisari au Iost repartizati vreme de 6 luni pe lng comisari aIlati deja n Iunctie.
Consiliul Uniunii Europene poate decide, cu vot unanim, modiIicarea numrului
comisarilor.
Functionarea Comisiei este dominat de principiul colegialit(ii, Iiecare dintre
ministri Iiind, n principiu, rspunztor pentru modul de pregtire a lucrrilor pentru
domeniul lor de activitate dar si de executarea deciziilor luate. Reuniunile nu sunt
publice, iar dezbaterile Comisiei sunt conIidentiale.
Preyedintele Comisiei este desemnat de consiliul reunit la nivel de seIi de stat
sau de guvern; aceast numire trebuie aprobat de ctre Parlamentul European.
Competentele si atributiile presedintelui au crescut n ultimii 10 ani si vor Ii lrgite n
baza propunerilor realizate prin Tratatul dela Lisabona.
Comisia este structurat n directii generale (26 la numr), Iiecare dintre ele
Iiind nsrcinat cu gestionarea unui anumit domeniu de activitate. Fiecare comisar este
asistat de un cabinet, condos de un seI de cabinet si compus din 5 consilieri.
Presedintele Comisiei este asistat la pregtirea lucrrilor Comisiei de un secretar
general, care asigur coordonarea ntre servicii, ia msurile necesare pentru notiIicarea
si publicarea actelor, urmreste lucrrile altor institutii etc.
Pe lng cele 26 de directii (sau directorate), n structura Comisiei mai ntlnim
anumite comitete create sau prevzute de Tratatele constitutive:
- biroul statistic;
- biroul juridic;
- biroul de traduceri;
- servicii conexe si administrative etc.


60

II.I.3.2 Atribu(iile Comisiei Europene
Comisia european exercit patru atributii pricipale:
1. detine monopolul absolut al initiativei legislative; Comisia este
responsabil pentru elaborarea propunerilor pentru noi acte legislative, care
sunt naintate Parlamentului si Consiliului. Comisia particip si prin altr
activitti pe care le realizeaz pe parcurusul procedurii legislative.
2. comisia trasnpune n practic deciziile Consiliului si execut bugetul
Uniunii; Comisia gestiunea si aplicarea corect a bugetului, transpunnd n
acelasi timp n practic politicile si programele adoptate de Parlament si
Consiliu
3. Comisia este 'gardianul respectrii tratatelor; ea vegheaz asupra modului
n care sunt respectate regulile de drept comunitar de ctre particulari, de
ctre statele membre si de ctre institutii n general. Exercitndu-si
competentele, Comisia european poate impune sanctiuni particularilor sau
ntreprinderilor care ncalc dreptul comunitar. Ea poate demara
procedurile necesare prin care statele membre sunt invitate s remedieze o
anumit situatie, ntr-un termen prestabilit. n Iine, Comisia poate sesiza
Curtea de justitie cu solutionarea unui recurs Iondat pe un caz de nclcare
a dreptului comunitar de ctre statele membre sau de ctre alte institutii.
4. Comisia reprezint Comunitatea: Comisia conduce, n numele Comunittii,
negocierile n vederea ncheierii unor acorduri internationale cu state terte
sau cu organizatii internationale, n legtur strns cu comitete special
desemnate de Consiliu si n limitele directivelor trasate de Consiliu.
Comisia are un important rol politic, Iiind rspunztoare din acest punct de
vedere n Iata Parlamentului European. Ca organism executiv, Comisia se ocup de
implementarea bugetului comunitar si de administrarea clauzelor protectoare n tratate si
n legislatia secundar. Comisia dispune de o procedur prin care poate s actioneze
mpotriva unui stat membru care nu-si ndeplineste obligatiile care i revin prin tratate.

Teste de autocontrol yi ntrebri de verificare:

1. Explicati modul de realizare a Iunctiei legialtive la nivelul Uniunii
Europene.
61
2. Analizati comparativ Consiliul Uniunii europene Consiliul
european Consiliul Europei.
3. Prezentati structura organizatoric a Comisiei europene.
4. Comisia europeana este compus din:
- reprezentantii Iiecrui stat membru al Uniunii europene, la nivel de nalt
comisar de stat
- comisarii propusi de Iiecare din statele membre si validati de ctre
Parlamentul european
- ministrii Iiecrui stat membru nsrcinati pentru relatia cu Uniunea
european.
5. Parlamentul european:
- reprezint unica putere legislativ a Uniunii europene
- este un organism care se situeaz din punct de vedere ierarhic si
administrativ deasupra parlamentelor nationale ale Iiecrui stat,
- are putere decizional asupra bugetului Uniunii europene


Lec(ia II.II Organe judectoreyti yi de control

Obiective:
- cunoasterea si ntelegerea modului de realizare a activittii
judectoresti si de control la nivelul Uniunii europene.
- ntelegerea aparitiei si evolutiei instantelor de judecat la nivel
european
- competente de interpretare a eIectului solutiilor pronuntate de
instantele europene asupra dreptului national al statelor membre

II.1 Curtea de 1usti(ie

Obiective operationale:
- explicarea aparitiei si Iunctiilor curtii europene de justitie
- cunoasterea competentelor de judecat ale acestei instante cu
caracter supra-national

62

II.II.1 Structur
Curtea de justitie este compus din 25 de judectori si 8 avocati generali,
desemnati de comun accord de guvernele statelor membre pentru un mandat de 6 ani, cu
posibilitatea rennoirii lui. Curtea de justitie are sediul la Luxemburg, si este o institutie
care Iunctioneaz permanent, cu respectarea unor vacante judiciare.
Judectorii sunt alesi dintre juristii care oIer toate garantiile de independent
si care ndeplinesc conditiile pentru a exercita, n tara lor, cele mai nalte Iunctii
jurisdictionale sau care prezint o compentent de notorietate. Curtea delibereaz
valabil n prezenta unui numr impar de judectori. Dac la o sedint particip un numr
par, cel mai tnr dintre judectori trebuie s se abtin s participe la deliberri.
Avocatii generali asist Curtea, ajutnd-o n ndeplinirea sarcinilor sale. Sunt
mputerniciti s prezinte public, cu toat independenta si impartialitatea, concluzii
motivate asupra cauzelor care impun interventia lor. Misiunea lor nu trebuie conIundat
cu cea a unui procuror si nici cu orice alt asemenea participant la procesele deduse
judectii.
Statutul judectorilor si al avocatilor generali le permite s si ndeplineasc
rolul cu caracter de continuitate si n deplin independent.judectorii aleg dintre ei,
prin vot secret si pentru un mandat de 3 anicare poate Ii rennoit pe presedintele
instantei. Tot prin vot secret judectorii aleg greIierul instantei, pentru un mandat
rennoibil de 6 ani.
Tribunalul de prim instant a luat Iiint pe baza prevederilor cuprinse n Actul
Unic European din 1987 si si-a nceput activitatea din 1989. Tribunalul reuneste mcar
un judector din Iiecare stat membru. Judectorii sunt desemnati de comun acord pentru
un mandat de 6 ani de ctre guvernele statelor si sunt alesi dintre persoanele care oIer
toate garantiile de independent si posed capacitatea cerut de normele dreptului
national pentru a exercita cele mai nalte Iunctii juridictionale n stat.
Spre deosebire de Curtea de Justitie, tribunalul de prim instant nu reuneste
avocati generali, dar membrii tribunalului, cu exceptia presedintelui, pot Ii solicitati s
ndeplineasc rolul unui avocat general n anumite cazuri. Regula Iunctionrii
tribunalului o reprezint actiunea n cadrul Camerelor compuse din 3 pn la 5
judectori, cu totul exceptional avnd loc reuniuni n plen.
Tratatul de la Nisa prevede printre altele posibilitatea a constituire a unor
camere jurisdictionale pe lng Tribunalul de prim instant, care s constituie tribunale
speciale n anumite domenii de activitate.
63

II.II.2 Tribunalul de prim instan(

Obiective operationale:
- explicarea nevoii de aparitie a unui Tribunal de Prim instant
- cunoasterea atributiilor Tribunalului de Prim Instant

Curtea de justitie si Tribunalul de prim instant au drept misiune asigurarea
respectului dreptului n interpretarea si aplicarea tratatelor constitutive ale Conumittilor
europene, precum si prin actele elaborate de institutiile comunitare.
Curtea si Tribunalul exercit competente jurisdictionale n cadrul mai multor
Iorme de recurs:
- recursul n abtinere (ndreptat mpotriva statelor membre n caz de
nclcare a obligatiilor care le revin n baza tratatelor pe care le-au
ncheiat);
- recursul n anulare (mpotriva actelor institutiilor comunitare);
- recursul n carent (mpotriva unei institutii comunitare care a omis
s aib o anumit conduit);
- recursul n nedemnitate (care tinde s repare pagubele cauzate prin
acte sau prin abtinerea ilegal a unei institutii comunitare);
- recursul n material rspunderii contractuale (n litigii care vizeaz
contractile de drept public sau privat ncheiate de Comunitate);
- recursul n materie de Iunctii publice (litigii ntre Comunitate si
Iunctionarii sau agentii si);
- cercetarea prejudiciar (la cererea jurisdictiilor statelor membre,
Curtea sau tribunalul de prim instant decid cu privire la
interpretarea regulilor de drept comunitar sau asupra validittii
actelor elaborate de institutii sau de Banca Central European).
Rolul Curtii de justitie este n principal acela de a veghea la aplicarea corect a
preverilor tratatelor constitutive si a normelor de drept comunitar n general.
Jurisprudenta Curtii este punctual de reper pentru solutionarea a numeroase situatii
conIlictuale care pot s apar n legtur cu interpretarea si aplicarea normelor din
tratate dar si din dreptul derivat.
Curtea solutioneaz recursurile si cererile introduse de institutiile comunitare
sau de statelel membre mpotriva actelor institutiilor sau comportamentelor gresite ale
64
statelor membre. Curtea este competent pentru a solutiona cererile prejudiciare, dar nu
si pe cele cu privire la domenii speciIice atribuite n competent Tribunalului.
Tribunalul solutioneaz recursurile introduse de ctre persoane Iizice si juridice
mpotriva deciziilor institutiilor comunitare. Hotrrile Tribunalului de prim instant
pot Iace obiectul unei ci de atac n Iata Curtii de justitie, numai cu privire la chestiunile
de drept incidente.

II.II.3 Tribunalul func(iei publice

Obiective operationale:
- cunoasterea conceptului de tribunal pentru Iuncsia public
- competente de interpretare a atributiilor acestei instante judectoresti
noi

Extinderea activittilor si competentelor Uniunii europene a impus lrgirea
continu a sIerei de angajati care desIsoar activitate n subordinea dar si n Iolosul
institutiilor Uniunii europene. Acest corp de salariati n continu extindere a necesitat
chiar de la aparitia comunittilor europene un set de reguli de drept care s contureze un
cadru normativ unitar si ct mai adaptat nevoilor lor, cadru care s stabileasc un regim
de lucru concret prin prevederi normative particulare privind recrutarea, salarizarea,
drepturile si obligatiile, regimul disciplinar al Iunctiei publice etc.
Cele trei comunitti initial nIiintate (Comunitatea Economic European,
Comunitatea Crbunelui i Otelului si Comunitatea pentru Energie Atomo-Electric) au
avut Iiecare corpul propriu de Iunctionari, cu reglementri normative speciale. Pn la
intrarea n vigoare a Tratatului de Iuziune, au existat trei categorii de norme de drept al
Iunctiei publice europene, reglementri distincte mai ales din punct de vedere al
ierarhizrii gradelor, nivelului de remuneratie, regimul pensiilor etc.
Art. 24 din Tratatul de Iuziune a executivelor comunitare (1967) a impus
stabilirea unui regulament unic si comun pentru personalul institutiilor comunitare.
UniIicarea s-a realizat prin Regulamentul C.E.E., C.E.C.A. si C.E.E.A. nr. 259 din 29
Iebruarie 1968, modiIicat de mai multe ori. Cea mai recent si mai important
modiIicare s-a realizat prin Regulamentul CE si EURATOM nr. 723 din 22 martie
2004. Acest regulament, modiIicat si reunit cu alte texte interne ale institutiilor
65
europene este cunoscut sub denumirea de STATUT, cu subtitlul 'Regulamente si
reglementri aplicabile Iunctionarilor si altor agenti ai Comunittilor Europene.
1

n acest context, s-a pus problema crerii unor instante judectoresti
specializate care s solutioneze ct mai corect eventualele nentelegeri aprute ntre
Iunctionarii europeni si institutiile pentru care acestia lucreaz, sens n care a Iost
nIiintat Tribunalul Iunctiei publice.


II.II.4 Curtea European de Conturi

Obiective operationale:
- cunoasterea notiunii de Curte european de conturi si modul de
integrare a acestei institutii n structurile institutionale ale Uniunii
europene
- competenete de interpretare a atributiilor curtii europene de conturi
Iat de curtile de conturi la nivelul Iiecruia dintre statele membre

II.II.4.1 Structur

Crearea unei Curti Europene de Conturi se nscrie pe linia aplicrii si
consolidrii Iinantrii Comunittilor prin resurse proprii si n contextul atribuirii
Parlamentului European a sarcinilor de a descrca Comisia pentru executia bugetar.
nIiintarea Curtii de Conturi a Iost prevzut prin Tratatul din 1975 cu privire
la reIormarea procedurii bugetare. n ciuda numelui Iolosit, Curtea de Conturi nu este o
jurisdictie ci o insitutie de control Iinanciar extern.
Curtea European de Conturi este compus dintr-un reprezentant pentru Iiecare
stat membru, ales dintre personalittile care apartin sau au apartinut trii respective,
desIsurnd activitate n institutiile de control extern sau care au merite deosebite pentru
aceast Iunctie si oIer cele mai puternice garantii de independent.
Membrii Curtii Europene de Conturi sunt numiti de Consiliu, cu majoritate
caliIicat, dup consultarea Parlamentului European, pentru o perioad de 6 ani. Functia
de membru al Curtii Europene de Conturi este incompatibil cu orice alt activitate
proIesional, remunerat sau nu.

1
Constanta Clinoiu, Verginia Vedinas 'Teoria Iunctiei publice comunitare, Editura Lumina Lex,
Bucuresti 1999, p. 12
66
Curtea de Conturi Iunctioneaz ca un organ colegial, Iiecrui membru Iiindu-i
repartizat un domeniu speciIic de activitate. Curtea adopt avize sau rapoarte anuale, cu
majoritatea membrilor care o compun.

II.4.2 Atribu(ii

Curtea European de Conturi are drept misiune s veriIice toate conturile de
venituri si de cheltuieli ale Comunittii si ale tuturor organelor comunitare, n vederea
garantrii conIormittii dintre cheltuielile Uniunii si regulile si regulamentele bugetare,
precum si respectIul principiilor de drept administrativ si contabil. Curtea este
nsrcinat s vegheze la calitatea gestiunii Iinanciare.
Sunt supuse controlului Curtii de Conturi institutiile comunitare si statele
membre, toate persoanele care gestioneaz venituri si cheltuieli n numele Comunittii
precum si toate persoanele Iizice si juridice care au beneIiciat de plti cu titlu de
cheltuieli din bugetul comunitar. Controlul n statele membre se eIectuaz n colaborare
cu institutiile si serviciile nationale competente, care sunt obligate s transmit Curtii
toate documentele si inIormatiile pe care aceasta le solicit.
Curtea de Conturi prezint n Iiecare an Consiliului si Parlamentului European
o declaratie de asigurare cu privire la Iiabilitatea conturilor, precum si cu privire
legalitatea si la regularitatea operatiunilor adiacente. Un raport anual care s relieIeze
observatiile curtii asupra gestiunii Iinanciare comunitare este transmis tuturor
institutiilor comunitare si se public n Juranlul OIicial. Raportul subliniaz punctele
care ar Ii posibil sau de dorit s Iie ameliorate. Rspunsurile institutiilor la observatiile
Curtii se public de asemenea n jurnalul OIicial.
Curtea de Conturi dispune si de competente consultative. Celelalte institutii ale
Uniunii pot, si n unele cazuri chiar trebuie, s solicite avizul Curtii de Conturi.
n Iine, Curtea poate prezenta comentarii asupra punctelor cuprinse n
rapoartele speciale, n mod egal publicate n Jurnalul OIicial.
Concluzionnd, atributiile Curtii de Conturi sunt Ioarte largi, exprimnd n
principal:
- examinarea aspectelor de legalitate si regularitate a veniturilor si
cheltuielilor Comunittii;
- controlul pe domenii asupra institutiilor si statelor membre;
- Iunctia de asistent a autorittilor bugetare;
- responsabilitatea exercitrii controlului permanent al conturilor.
67


Teste de autocontrol yi ntrebri de verificare

1. Explicati aparitia si evolutia instantelor de judecat la nivelul
Uniunii europene.
2. Precizati structura organizatoric a curtii europene de justitie.
3. Argumentatia aparitia tribunalului Iunctiei publice.
4. Tribunalul de prim instant reprezint:
- instanta unde se judec orice proces european n prim instant
- prima instant european nIiintat pentru a solutiona nentelegerile
ntre state membre ale Uniunii europene
- o instant la nivelul Uniunii europene n care judecata se realizeaz,
de regul, n cadrul Camerelor compuse din 3 pn la 5 judectori,
cu totul exceptional avnd loc reuniuni n plen.
5. Curtea european de justitie este:
- o instant de judecat international la care poate Ii chemat n
judecat orice stat de ctre cettenii propii
- echivalentul curtii constitutionalre n plan intern, dar la nivelul
Uniunii europene
- un grup de judectori desemnati de comun accord de guvernele
statelor membre ale Uniunii europene, pentru un mandat de 6 ani


Lec(ia III Organe consultative yi monetare

Obiective:
- cunoasterea rolului si Iunctiilor organelor consultative si monetare la
nivelul Uniunii europenen
- ntelegerea diIerentelor dintre atributiile acestor organe n plan
intern si rolul lor la nivel european
- competente de interpretare a eIectelor actelor ntocmite de aceste
institutii n contextul dreptului european


68
II.III.1 Comitetul economic yi social yi Comitetul Regiunilor


Obiective operationale:
- ntelegerea rolului acestor organisme consultative
- cunoasterea structurii organizatorice si a modului de derulare a
activittilor acestor organisme

Comitetul economic si social european este Iormat din reprezentanti ai
diIeritelor organizatii cu caracter economic si social din statelel membre, n special din
productori, agricultori, transportatori, muncitori, artizani si mici mestesugari, liber
proIesionisti, consumatori etc.
Membrii Comitetului economic si social sunt desemnati de ctre consiliu, care
decide cu votul majorittii caliIicate asupra propunerilor naintate de statele membre,
pentru un mandat de 4 ani. Ei sunt mprtiti n 3 grupuri care reprezint patronatele,
salariatii si diverse grupuri de interes economicsi social.
Comitetul Regiunilor este Iormat din reprezentanti ai colectivittilor regionale
si locale. Mambrii Comitetului precum si un numr egal de supleanti sunt numiti de
Consiliu, care decide cu majoritate caliIicat asupra propunerilor statelor membre
respective, pentru un mandat de 4 ani.
Comitetul economic si social european are putere consultativ. El Iace
cunoscut avizul membrilor si si apr interesele acestora n discutiile politice cu
membrii Comisiei, Consiliului si Parlamentului European.
Comitetul economic si social Iace parte integrant din sistemul decisional
European: el trebuie s Iie consulatat n prealabil pentru toate deciziile n materie de
politic economic si social. n mod egal, el poate s-si dea avizul din proprie initiativ
asupra problemelor pe care le apreciaz de important major, sau la cererea institutiilor
interesate.
Si Comitetul Regoiunilor este tot un organ consultativ. Rolul su const n a
Iace cunoscut punctul de vedere local sau regional asupra legislatiei comunitare. El
emite n acest scop avize asupra propunerilor Comisiei.
Comisia si Consiliul trebuie s consulte Comitetul regiunilor dac interese
regionale sunt n joc, dar l de asemenea consulta ori de cte ori consider util punctual
de vedere local sau regional. Comitetul regiunilor poate emite avize si din proprie
initiativ si s le nainteze Comisiei, Consiliului si Parlamentului.
69


II.III.2 Banca Central European

Obiective operationale:
- cunoasterea si ntelegerea conceptului de moned unci european
- competente de interpretare a Iunctiilor Bncii centrale europene

III.2.1 Structur yi organizare
Banca central European este compus din dou organe:
- Consiliul guvernatorilor, Iormat din membrii directori ai Bncii
Centrale Europene si guvernatorii bncilor centrale nationale din
zona euro;
- Comitetul director, Iormat din presedinte, vice-presedinte si din
patru membri numiti de comuna cord de ctre statele membre, pe
baza recomandrii Consiliului si dup consultarea Parlamentului
European. Mandatul lor dureaz 8 ani si nu este posibil s Iie
rennoit.
Cele dou organe iau decizii cu majoritate simpl, Iiecare membru dispunnd
de un vot iar, n caz de paritate, prevalreaz votul presedintelui.

II.III.2.2 Atribu(ii
Banca Central European, cu sediul la FranckIurt este o institutie
independent si autonom care are drept principal rol emiterea si administrarea monedei
europene. Noua moned a Iost introdus ca moned de cont de la 1 ianuarie 1999 si din
2002 bancnotele celor 12 state membre care au acceptat si au ndeplinit conditiile
(criteriile de convergent) s participe la zona euro au Iost nlocuite cu Euro.
Banca Central European este inima Uniunii economice si monetare (UEM).
Ea este rspunztoare de stabilitatea euro, Iiind mputernicit s stabileasc volumul
emisiunii monetare si, mpreun cu celelelte bnci centrale nationale, s deIineasc si s
transpun n practic politica monetar a uniunii. Pentru atingerea acestor scopuri, o
serie ntreag de alte prerogative i sunt atribuite:
- controleaz Iluxurile de lichiditti prin vnzare-cumprarede titluri
sau prin operatiunile de creditare ncheiate de bnci sau de alti
operatori pe piata monetar; Iixeaz reservele minime obligatorii pe
70
care organismele de credit trebuie s le posede la bncile centrale
nationale sau la BCE;
- exercit o supraveghere prudentail asupra organismelor de credit.
BCE are si Iunctii consultative si legislative:
- este consultat, de exemplu pentru domenii din sIera sa de
competent, de ctre institutiile europene sau de ctre autorittile din
statele membre . poate s prezinte avize institutiilor comunitare
asupra chestiunilor care privesc domeniile sale de competent
- BCE exercit initiativa legislativ n domeniul politicii monetare si
pentru ndeplinirea obiectivelor sale;
Pentru a permite BCE s-si ndeplineasc misiunile, multe dispozitii din
dreptul comunitar urmresc s-i garanteze independenta. BCE nu poate solicita si nici
accepta instructiuni sau sugestii din partea institutiilor comunitare, din partea statelor
membre sau a altor organsime.

Teste de autocontrol yi ntrebri de verificare

1. Comparati activitatea Comitetului economic si social cu activitatea
Comitetului Regiunilor.
2. Explicati rolul Bncii Centrale Europene
3. Analizati structura organizatoric a Bncii Centrale Europene
4. Moneda euro reprezint:
- moneda unic a Uniunii Monetare Europene
- moneda unic a statelor membre ale Uniunii europene
- moned de schimb pentru statele europene n relatie cu celelalte
state ale lumii
5. Banca Central European are:
- putere de a decide care stat poate utiliza moneda euro ca moned
national
- initiativa legislativ n domeniul politicii monetare
- posibilitatea de a retrage unui stat dreptul de a Iolosi moneda euro
71
Figura 1
Privire de ansamblu asupra principalelor entit(i ce formeaz cadrul institu(ional
comunitar







































Sursa: Roxana Mariana Popescu, Mihaela Augustina Dumitrascu, Augustin Fuerea
(coordonator) 'Drept comunitar european caiet de seminar, Editura PROUNIVERSALIS,
Bucuresti, 2005, p. 33
CONSILIUL EUROPEAN
- entitate politic
- seIi de stat si/sau de guvern
- presedintele Comisiei
Europene
CONSILIUL UE (de miniytri)
- institutie legislativ
- ministrii aIacerilor
externe/de resort
PARLAMENTUL EUROPEAN
- institutie co-legislativ
COMISIA LUROPLANA
- institutie executiv
CURTEA DE 1USTITIE A COMUNITTILOR EUROPENE
TRIBUNALUL DE PRIM INSTANT
- institutii jurisdictionale
Banca Central
European
- institutie Iinanciar
Curtea de Conturi
- institutie de control
Iinanciar
Banca European de
Investi(ii
- organism Iinanciar
Comitetul
Regiunilor
- organ consultativ
Consiliul
Economic si
Social
- organ
consultativ
"#$%&'&('
Lconomic i
)#*&+'

Comitetul Regiunilor
72
Concluziile generale ale modului:

Activitatea n comun a celor 27 de state membre ale Uniunii europene impune
concursul a unui numr mare de institutii care s supravegheze si eIectiv s deruleze
activitti curente n domeniul de competent a uniunii. Baza legislativ care
reglementeaz activitatea acestor institutii s-a mbogtit continuu, pentru a rspunde
nevoilor n crestere de coordonare si Iunctionare sincronizat a acestor institutii.
Totusi, cadrul actual al Uniunii si politica de extindere impun adoptarea unor
reguli legislative noi, reIormatoare, mcar pentru unele dintre institutiile uniunii.

Teme de control:
1. Prezentati evolutia Iunctiilor Parlamentului european si apreciati
evolutia acestei institutii europene n viitor.
2. Sintetizati principalele asemnri si deosebiri ntre realizarea
puterii legialtive la nivelul vietii unui stat (pe modelul
Romniei) si la nivelul Uniunii europenen
3. Sintetizati atributiile Comieiei europene n contextul actual.
4. Realizatia un reIerat individual cu privire la institutiile cu rol
consultativ la nivelul Uniunii europene.
5. Argumentati coorenta Iunctionrii Uniunii europene, raportat la
multitudinea de institutii care lucreaz n acelasi timp.



73
Modulul III Ordinea juridic european

Obiective generale:
- cunoasterea conceptului de ordine juridic european
- ntelegerea modului de realizare a dreptului european, prin comparatie cu aparitia
dreptului national
- competente de interpretare a principiilor dreptului european

Modulul realizeaz o prezentare a principiilor care guverneaz relatia drept national -
norme de drept adoptate la nivelul Uniunii europene. De asemenea, sunt explicate
procedurile speciIice n urma crora apar normele de drept european.

Termeni cheie: aplicare imediat, eIect direct, codecizie, cooperare.

Ritmul de lucru: timpul alocat parcurgerii modului este de 7 zile, cu 2-3 ore de lucru
zilnic

Rezumat: modulul prezint principiile care guverneaz relatia drept european- dreptul
statelor membre ale Uniunii europene, explicnd concepte ca aplicarea imediat a
dreptului european, eIectul direct si prioritatea legislatiei europene Iat de legislatia
statelor membre. Sunt detaliate procedurile prin care sunt adoptate actele normative de
drept european, respectiv procedura codeciziei, procedura consultrii, procedura
cooperarii si procedura avizului conIorm.


Lec(ia III.I Principiile care guverneaz rela(ia drept
european-dreptul statelor membre

Obiective:
- cunoasterea relatieie dintre dreptul european si dreptul statelor membre
- competente de explicare a modului de aplicare a dreptului european n interiorul
statelor membre

74
III.I.1 Principiul aplicrii imediate a dreptului european

Obiective operationale:
- ntelegerea notiunii de aplicare imediat a dreptului european
- interpretarea Iortei juridicea normelor de drept european

Analiza aplicabilittii imediate implic studiul raportului dintre dou sisteme de
drept. Relatiei existente ntre dreptul international public si dreptul intern, conIorm
conceptiilor doctrinare n materie, presupune mbrtisarea Iie a teoriei dualiste, Iie a
teoriei moniste n domeniu.
AstIel, teoria dualist, avnd ca adepti pe italieni (D. Anzilotti) si germani (H.
Triepel), propune urmtoarea conceptie: ordinea juridic international si cea
traditional sunt independente, separate, care coexist paralel. Asadar, un tratat
international are eIect si n ordinea juridic intern, numai dac este ratiIicat; are loc o
,nationalizare a tratatului, el Iiind aplicat n calitate de drept intern. Nu exist, conIorm
acestei teorii, un raport de subordonare ntre cele dou sisteme.
Teoriile moniste, pe de alt parte, consider c norma de drept intern se aIl n
aceeasi sIer cu cea international, existnd un raport de supra/subordonare, n Iunctie
de varianta adoptat. O prim variant este aceea n care se promoveaz aplicarea
imediat a dreptului international public n dreptul intern. Adeptul cel mai cunoscut al
acestei conceptii este Hans Kelsen, reprezentant asl scolii de la Viena. Se aIirm, n
cadrul acestei doctrine, c norma international este imediat aplicat, n calitate de
norm international, Ir a Ii necesar ,nationalizarea ei.
Cealalt variant a teoriei moniste consacr prioritate dreptului intern asupra
dreptului international. Adeptii acesteia pornesc de la conceptiile IilozoIice ale lui Hegel
(Scoala de la Bonn, sec. XX). Datorit independentei si suveranittii depline a statelor,
raporturile dintre ele sunt esentialmente raporturi de Iort; astIel, dreptul international
public reprezint numai o proiectare a unor norme din dreptul intern.
n ceea ce priveste raportul dintre dreptul european si dreptul intern al statelor
membre, trebuie spus Iaptul c tratatele institutive consacr monismul si impun
respectarea sa de ctre statele membre.
1
Aceasta deoarece sistemul comunitar nu poate
Iunctiona dect n cadrul teoriei monismului, singurul principiu compatibil cu ideea
unui sistem de integrare.

1
Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea general, Editura Allbeck, Bucuresti, 2004, p.
154 si urm.
75
Notiunea de integrare la nivel european presupune n mdo obligatoriu
realizarea unui transIer de compentent de la organele statului membru ctre institutiile
si organismele constituite la nivel european. n relatia U.E. state membre, dreptul
comunitar, originar sau derivat, este imediat aplicabil n ordinea juridic intern, Icnd
parte din aceasta. Norma international va Ii imediat aplicabil, Ir a mai Ii admis ori
transIormat n ordinea intern a statelor prti.
Alturi de Iaptul c nu e necesar o Iormul special de introducere n dreptul
intern, judectorii nationali sunt obligati s aplice dreptul european; de asemenea,
dreptul european este aplicat n calitatea sa de drept european si nu de drept intern.


III.I.2 Principiul efectului direct al dreptului european

Obiective operationale:
- cunoasterea notiunii de eIect direct a dreptului european
- interpretarea Iortei juridice a normelor de drept european

Aplicabilitatea direct este un principiu Iormulat de C.J.C.E., principiu conIorm
cruia dispozitiile tratatelor sau ale actelor institutiilor comunitare care ndeplinesc
anumite criterii pot Ii invocate de justitiabili n Iata propriilor jurisdictii nationale si sunt
susceptibile de a crea drepturi si obligatii n Iavoarea, respecti n sarcina particularilor.
1

Expresia ,direct aplicabil apare n articolul 249 T.C.E.E. cu reIerire la unul
dintre izvoarele dreptului comunitar derivat regulamentul. n acest context,
aplicabilitatea direct semniIic Iaptul c, n primul rnd, regulamentele comunitare
sunt integrate ca atare n ordinea juridic intern si c orice msur national de
transIormare sau de introducere n ordinea juridic intern este interzis. Un alt articol
din care rezult acest principiu este articolul 81 din T.C.E., prevederi cu privire la
concurent, destinate a se aplica ntreprinderilor. Generalizarea acestui principiu s-a
realizat printr-o hotrre dat de C.J.C.E. nc din anul 1963.
Este un principiul argumentat prin aceea c nu poate Ii neglijat contributia
particularilor n ceea ce priveste Iunctionarea U.E. prin intermediul Parlamentului
european si Comitetul economic si social. Uniunea European constituie o nou ordine
juridic, ai crei subiectii sunt nu numai statele, ci si resorsantii acestora. Curtea de

1
Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea general, Editura Allbeck, Bucuresti, 2004, p.
156 si urm.
76
justitie subliniaz Iaptul c dreptul comunitar impune obligatii acestora din urm, Iiind
destinat, de asemenea, s creeze si drepturi n Iavoarea particularilor. Aceste drepturi
apar nu numai dintr-o atribuire expres a lor, ci si pe baza obligatiilor impuse n mod
clar att particularilor, ct si statelor membre si institutiilor Comunittii.
Aplicabilitatea direct si principiul priorittii reprezint cei doi piloni ai ordinii
juridice comunitare. Criteriile pe care trebuie s le ndeplineasc o dispozitie comunitar
pentru a i se recunoaste efectul direct sunt: claritatea, precizia si neaIectarea de conditii.
Dac aceste criterii sunt ndeplinite, autorittile nu au nici o putere de apreciere
discretionar n ceea ce priveste punerea n aplicare a dispozitiei, iar aceasta, n
consecint, este susceptibil de a Ii aplicat de judector.
Jurisprudenta C.J.C.E. Iace distinctie ntre aplicabilitatea direct vertical si cea
orizontal. Aplicabilitatea direct vertical desemneaz, n principal, posibilitatea
invocrii dispozitiilor unei directive n raport cu un stat sau cu o autoritate a acestuia.
Pentru Curte, ,atunci cnd justitiabilii sunt n msur s se prevaleze de o directiv
mpotriva statului, pot s Iac acest lucru indiIerent de calitatea n care actioneaz acesta
din urm: angajator sau autoritate public. C.J.C.E. a precizat c o dispozitie avnd un
eIect direct vertical poate Ii invocat de justitiabil att mpotriva unei autoritti statale,
ct si mpotriva organismelor si entittilor care sunt supuse autorittii sau controlului
statului sau care dispun de puteri exorbitante n raport cu cele aplicabile n relatiile
dintre particulari.
Aplicabilitate direct orizontal permite unui justitiabil privat s invoce o
dispozitie comunitar mpotriva unei alte persoane particulare.


III.I.3 Principiul priorit(ii aplicrii dreptului european

Obiective operationale:
- cunoasterea notiunii de prioritate a aplicrii dreptului european
- interpretarea Iortei juridice a normelor de drept european

AIirmarea principiului priorittii aplicrii dreptului european nu se regseste
expres n prevederi ale dreptului primar la nivel european, ns practica si hotrrile
Curtii de Justitie au rezolvat conIlictul dintre prevederi ale tratator si o legi nationale
ulterior adoptate.
77
Pentru a demonstra prioritatea, C.J.C.E. a pornit de la o serie de argumente.
Este vorba n primul rnd despre natura speciIic a Uniunii Europene, durata sa
nelimitat, dotarea cu atributii proprii, cu personalitate si capacitate juridic, cu o
capacitate de reprezentare international si, n special, cu puteri reale rezultate din
limitarea competentei sau din transIerul atributiilor statelor membre ctre Uniune.
Statele membre si-au limitat, chiar dac n cteva domenii, drepturile lor suverane si au
nIiintat, astIel, un sistem de drept aplicabil resortantilor si statelor nsesi.
Din transIerul de atributii rezult Iaptul c statele membre nu mai elaboreaz
legislatie n domeniile supuse transIerului, pentru c nu mai detin competenta necesar.
Legislatia primar european creeaz o ordine juridic speciIic ce se integreaz n
ordinea juridic national. Din aceast integrare decurge imposibilitatea prevalrii unei
msuri nationale ulterioare contrare dreptului european. Orice alt solutie ar Ii privat
dreptul european de aplicarea sa uniIorm, deoarece aceasta ar Ii variat n Iunctie de
legislatia national ulterioar din Iiecare stat membru. O aplicare diIerentiat de ctre
Iiecare stat membru ar conduce la discriminri Iundamentate pe motive de
nationalitate/cettenie, discriminri care sunt interzise de prevederi exprese ale
legialtaiei europene.
SpeciIicitatea dreptului europen devine evident tocmai datorit consecintelor pe
care le presupune principiul priorittii. Statele membre au obligatia, conIorm
principiului cooperrii loiale consacrat de articolul 10
1
din T.C.E., s abroge norma
national incompatibil cu dreptul comunitar si, pn la acel moment, s lase
inaplicabil dispozitia respectiv.
2
Aceast obligatie se impune tuturor autorittilor
nationale, inclusiv celor locale sau regionale si, n special, judectorilor nationali.

Teste de autocontrol yi ntrebri de verificare

1. Explicati principiile care guverneaz relatia drept european dreptul statelor
membre ale Uniunii europene
2. Relatia drept national- drept european este guvernat de urmtoarele principii:
principiul eIectului direct
principiul eIectului invers
principiul eIectului reciproc.

1
Vechea numerotare: art. 5.
2
Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea general, Editura Allbeck, Bucuresti, 2004, p.
163 si urm.
78
Lec(ia III.II
Procedura legislativ n cadrul Uniunii Europene

Obiective:
- cunoasterea si ntelegerea diIerentelor care exist ntre adoptarea unui act normativ
n plan intern si adoptarea actelor normative europene
- competente de interpretare a eIectelor actelor normative europene.

n mod diIerit Iat de sistemele nationale, n care vointa natiunii se exprim
prin intermediul Parlamentului, Uniunea European acord un rol legislativ important
reprezentantilor statelor membre din cadrul Consiliului.
Pe Iirul evolutiei institutionale a Uniunii Europene, Parlamentul European si-a
dezvoltat mult competentele. Consiliul mparte competentele de ordin legislativ cu
Parlamentul European pentru adoptarea actelor juridice cu Iort obligatorie
(regulamente si directive). Procedura legislativ include procedura consultrii,
procedura cooperrii, procedura codeciziei si procedura avizului conIorm.


III.II.1 Procedura avizului conform

Obiective operationale:
- cunoasterea procedurii avizului conIorm
- interpretarea situatiilor n care se utilizeaz aceast procedur speciIic
de adoptare a normelor de drept european

Procedura avizului conIorm a Iost introdus prin Actul Unic European si
conIer Parlamentului European posibilitatea de a exprima acordul sau dezacorul su cu
privire la adoptarea anumitor solutii, dac Parlamentul, cu majoritatea absolut a
membrilor si nu si prezint acordul.
Asadar, procedura avizului conIorm nu permite Parlamentului s actioneze n
mod direct, adic el nu poate propune amendamente. Rolul su este doar de a aproba
sau de a respinge actul propus.
79
Procedura avizului conIorm, care conIer un adevrat drept de veto
Parlamentului, a Iost prevzut initial doar pentru concluziile cu privire la acordurile de
asociere si pentru examinarea cererilor de aderare la Comunitatea European.
Pentru ntelegerea corect a mecanismului procedurii avizului conIorm
considerm util analiza urmtoarei scheme graIice:






















Figura II Procedura avizului conform

Domeniile n care procedura avizului conIorm este n vigoare n present sunt
urmtoarele;
- cooperarea extins (art. 11 paragraIul 2);
- sarcinile speciIice ale BCE (art. 105, paragraIul 6);
- modiIicarea Statutului Sistemului European al Bncilor Centrale
(art. 107, paragraIul 5);
Comisia european inaintea: o
propunere legislativ Parlamentului i
Consiliului Uniunii Europene

Avi:area propunerii
de ctre
Parlamentul european
Adoptarea actului normativ de ctre
Consiliu, numai dac avi:ul dat de
Parlamentul european este favorabil
proiectului
Respingerea proiectului care a primit
avi: negativ din partea Parlamentului,
fr posibilitatea ca Parlamentul s
avi:e:e o variant amendat a
propunerii initiale
80
- Fondurile structurale si Fondurile de coeziune (art. 161);
- Procedura electoral uniIorm (art. 190, paragraIul 4);
- Anumite acorduri internationale (art. 300, paragraIul 3);
- nclcarea drepturilor omului (art. 7 din Tratatul asupra Uniunii
Europene);
- Aderarea noilor state la Uniune (art. 49 din Tratatul asupra uniunii
Europene).


III.II.2 Procedura codeciziei

Obiective operationale:
- cunoasterea procedurii codeciziei
- interpretarea situatiilor n care se utilizeaz aceast procedur speciIic
de adoptare a normelor de drept european

Procedura codeciziei, instituit prin art. 251 din Tratatul asupra Uniunii
Europene, a reprezantat o inovatie, un pas important pentru acordarea de puteri extinse
Parlamentului. AstIel, prin aceast procedur Parlamentul dispune de drept de veto dar
nu este un adevrat legislativ deoarece i lipseste posibilitatea de a-si maniIesta initaitiva
legislativ, care apartine, n ntregime, Comisiei. n acest mod, un act normativ nu poate
Ii adoptat dect pe baza acordului Parlamentului european sau a lipsei de opozitie a
acestuia la adoptarea actului de ctre Consiliu.actul apare ca Iiind un produs comun al
Consiliului si Parlamentului, Iiind semnat de ctre presedintii ambelor institutii.
Procedura codeciziei a Iost conceput ca o prelungire a procedurii de
cooperare. Dar dac n cadrul celei din urm Consiliul poate, n unanimitate, s nlture
avizul Parlamentului, n cadrul procedurii de codecizie nu exist aceast posibilitate. n
situatia unui dezacord, un grup de conciliere Iormat din reprezentantii Consiliului si ai
Parlamaneutlui trebuie s s pun de acord asupra unui text acceptat de ambele institutii.
Procedura de codeciziei pune de acum nainte cele dou institutii pe pozitii egale n ceea
ce priveste rolul lor legislativ. n cadrul acestei proceduri, Consiliul nu poate adopta o
pozitie comun n caz de esec a procedurii de conciliere cu Parlamentul. n lipsa
acordului, procesul legislativ risc s nu se mai realizeze.
Codecizia a devenit de departe cea mai important practic legislativ. Ea se
aplic n urmtoarele domenii:
81
- non-discriminarea pe motive de nationalitate (articolul 12);
- non-discrinimarea pe motive de sex, origina etnic, religie sau
convingeri, handicap, vrst sau orientare sexual (articolul 13,
paragraIul 2);
- libertatea de circulatie si de sejur (articolul 18, paragraIul 2);
- libera circulatie a Iortei de munc (articolul 40);
- securitatea social a muncitorilor emigranti (articolul 42);
- dreptul de stabilire (articolul 44, paragraIul 1; articolul 46,
paragraIul 2; articolul 47, paragraIul 1 si 2);
- politica de vize, azil, imigrare si alte politici legate de libera
circulatie a persoanelor (articolul 67, paragraIele 4 si 5);
- trasporturile (articolul 71, paragraIul 1; articolul 80);
- piata intern (articolul 95);
- somjul (articolul 129);
- cooperarea vamal (articolul 135);
- politica social (articolul 137, paragraIul 2);
- egalitatea de sanse si de tratament (articolul 141, paragraIul 3);
- deciziile cu privire la Fondul social european (articolul 148);
- educatie (articolul 149, paragraIul 4);
- cultur (Ir recomandro, articolul 151, paragraIul 4);
- sntate public (articolul 152, paragraIul 4);
- protectia consumatorilor (articolul 153, paragraIul 4);
- retelele europene (articolul 156);
- industrie (articolul 157, paragraIul 3);
- unitatea economic si social (articolul 159);
- Fondurile europene de dezvoltare regional (articolul 162);
- Cercetarea si dezvoltarea tehnologic (articolul 166, paragraIul 1;
articolul 172);
- Formarea proIesional (articolul 150, paragraIul 4);
- Mediu (articolul 175, paragraIele 1 si 3);
- Cooperarea n vederea dezvoltrii (articolul 179, paragraIul 1);
- Partidele politice la nivel european (articolul 191);
- Accesul la documentele institutiilor (articolul 255, paragraIul 2);
- Frauda (articolul 280);
- Statistica (articolul 285);
82
- Crearea unor organe de control n domeniul protectiei inIormatiilor
(articolul 286);
Procedura codeciziei se desItoar n trei etape:
1. prima lectur a actului normativ de ctre Parlament
Propunerea Comisiei este prezentat Consiliului tsi Parlamentului European si,
n anumite cazuri, Comitetului Economic si Social si Comitetului Regiunilor.
Parlamentul European delibereaz asupra acestei propuneri ntr-o prim lectur si
transmite avizul su Consiliului. n acest stadiu, cele dou comitete au, de asemenea,
posibilitatea de a emite un aviz.
Atunci cnd Parlamentul European nu adduce nici o modiIicare propunerii
Comisiei sau dac Consiliul accept toate amendamentele propuse de ctre Parlament,
Consiliul poate hotr asupra actului nc din acest stadiu al procedurii.
n caz contrar, se pregteste cea de-a doua lectur a actului normative de ctre
parlamentul European.

2. a doua lectur a actului normativ de ctre Parlament
Pe baza propunerii Comisiei, a avizului Parlamentului sia a avizelor celor dou
dou Comitete si din proprie convingere, Consiliul hotrste o pozitie comun cu
majoritate caliIicat. Pozitia comun Iace, apoi, obiectul celei de-a doua lecturi a
Parlamentului European. Acesta dispune de trei posibilitti de actiune, ntr-un termen de
3 luni:
- dac Parlamentul aprob pozitia comun a Consiliului sau dac nu
se pronunt n cele 3 luni, se htrste asupra actului vizat, potrivit
pozitiei comune;
- atunci cnd parlamentul European respinge n ntregime pozitia
comun (ceea ce nu se poate realiza dect cu majoritatea absolut a
membrilor Parlamentului), procedura legislativ se nchide. AstIel,
posibilitatea de care dispune Consiliul, de a convoca Consiliul de
conciliere, este suprimat;
- dac Parlamentul aduce amendamente pozitiei comune a Consiliului,
procedura continu.
Mai nti, Consiliul poate s aprobe propunerea asa Cuma Iost ea modiIicat de
ctre Parlament, dar n acest caz trebuie ca el s adopte toate amendamentele propuse de
Parlament. Dac Consiliul respinge unele amendamente sau dac majoritatea cerut nu
este ntrunit (de exemplu unanimitatea atunci cnd Comisia d un aviz negativ
83
propunerii de amendament propus de Parlament), presedintele Consiliului este obligat
ca, ntr-un termen de 6 sptmni, s convoace, de comun acord cu presedintele
Parlamentului, Comitetul de conciliere. Acest comitet este Iormat din reprezantanti ai
Consiliului si ai Parlamentului. Obiectul procedurii de conciliere l reprezint pozitia
comun a Consiliului, asa cum a Iost ea modiIicat de ctre Parlament. Aceast
procedur vizeaz ajungerea la un compromis care se va obtine cu majoritatea caliIicat
a reprezentnatilor Consiliului si Parlamentului.

3. a treia lectur a actului normativ de ctre Parlament
n situatia n care Comitetul de conciliere aprob un proiect comun,
Parlamentul European si Consiliul dispun, Iiecare, de un termen de 6 sptmni pentru a
hotr asupra actului na treia lectur. Oricare ar Ii avizul Comisiei asupra proiectului de
compromis, majoritatea caliIicat a Consiliului este suIicient (cu exceptia cazului n
care Tratatul prevede unanimitatea pentru acel tip de act).
Parlamentul se pronunt cu majoritatea absolut dintre voturile exprimate.
Actul vizat este adoptat de ctre Parlament si Consiliu, ceea ce se va preciza n titulatura
sa (se va vorbi, de exemplu, despre un Regulament al Parlamentului European si al
Consiliului).
Atunci cnd procedura de conciliere esueaz, actul propus nu va Ii adoptat, iar
procedura legislativ se va nchide. Esuarea procedurii de conciliere are aceleasi
consecinte ca si n cazul respingerii pozitiei comune de ctre Parlament la a treia
lectur.
EdiIicatoare pentru ntelegerea modului de desIsurare a procedurii codeciziei
considerm c este urmtoarea Iigur:
84
































Figura III Procedura codeciziei


Propunerea legislativ a Comisiei se inaintea: Parlamentului european
i Consiliului
Avizul Parlamentului
(prima lectur)
Avizul Comitetului
Economic si Social
Avizul Comitetului
Regiunilor
Consiliul de Minitri
Dac Consiliul aprob toate
amendamentele aduse de
Parlamentul European sau
dac Parlamentul nu aduce
amendamente, Consiliul are
posibilitatea de a adopta actul
normativ
Dac Consiliul nu aprob toate amendamentele
Iormulate de Parlament sau dac Parlamentul
nu aprob propunerea, Consiliul adopt o
pozitie comun cu majoritate caliIicat
Parlamentul european - a doua
lectur
Parlamentul aprob pozitia
Consiliului sau nu se
pronunt / propunerea este n
mod irevocabil adoptat
Parlamentul respinge pozitia
Consiliului / propunerea este
n mod irevocabil respins
Parlamentul adopt
amendamente cu
majoritate absolut
Comisia emite un aviz pozitiv
Comisia emite un aviz negativ
Consiliul voteaz amendamentele
Parlamentului cu majoritate
caliIicat si adopt actul
Consiliul nu adopt toate
amendamentele Parlamentului;
de comun acord, cei doi
presedinti concoav un comitet
de conciliere
Consiliul voteaz amendamentele
Parlamentului cu unanimitate
caliIicat si adopt actul

Comitetul de conciliere ajunge la un punct de vedere
comun, care este adoptat cu majoritate caliIicat de
Parlament si cu majoritate absolut de Consiliu;n
lipsa votului necesar n Consiliu sau Parlament actul
este respins
Comitetul de conciliere nu reuseste s identiIice
un punct de vedere comun pentru parlament si
Consiliu iar actul este irevocabil respins
85

II.3 Procedura cooperrii

Obiective operationale:
- cunoasterea procedurii cooperrii
- interpretarea situatiilor n care se utilizeaz aceast procedur speciIic
de adoptare a normelor de drept european

Procedura cooperrii ntre Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European
a Iost introdus prin Actul Unic European (1986) pentru a ntri rolul Parlamentului
European n raport cu procedura consultrii.
Puterea de decizie apartine n totalitate Consiliului, dar Parlamentul poate
inIluenta decizia prin Iaptul c, primind proiectul de act normative de la Comisie, emite
un aviz dup procedura obisnuit pe care l nainteaz Consiliului. Parlamentul poate
aduce modiIicri unei pozitii commune a Consiliului, dar, spre deosebire de procedura
de codecizie, decizia Iinal apartine Consiliului singur.
Procedura cooperrii se aplic n mod exclusiv domeniului Uniunii economice
si monetare; toate celelalte domenii care erau vizate initial de aceast procedur sunt
supuse astzi, n baza modiIicrilor operare n legislatia comunitar prin Tratatul de la
Amsterdam, procedurii co-deciziei. Procedura cooperrii se aplic n general
urmtoarelor situatii:
- regulile cu privire la supravegherea multilateral (articolul 99,
paragraIul 5);
- interdictia de acces n institutiile Iinanciare (articolul 102, paragraIul
2);
- interdictia de asumare a angajamentelor de ctre statele member
(articolul 103, paragraIul 2);
- msurile cu privire la armonizarea circulatiei de moned metalic
(articolul 106, paragraIul 2);
SpeciIicul procedurii cooperrii const n Iaptul c aceasta introduce o a doua
lectur a Parlamentului European si a Consiliului n procedura legislativ comunitar.
Procedura cooperrii se deruleaz n dou etape principale:

a. prima lectur a actului normative
86
Ca si n cazul procedurii procedurii consultrii, punctul de plecare n constituie
propunerea Comisiei europene, cea care detine monopolul initiativei legislative la nivel
comunitar. Propunerea este transmis, n primul rnd, Consiliului dar si Parlamentului
European. Prin asocierea Parlamentului, nc din acest stadiu, la procedura legislativ,
se urmreste s i se permit acestuia transmiterea avizului su Consiliului, pe baza
propunerii Comisiei, nainte de adoptarea 'pozitiei comune. Comitetul economic si
social si Comitetul regiunilor pot, de asemenea, s Iie consultate, nc din acest stadiu.
Pe baza avizelor primite, Consiliul hotrste, cu majoritate caliIicat, o pozitie
comun care reIlect propria sa convingere asupra propunerii primite de la Comisie si a
avizelor. Nu este vorba despre un document de compromis, ci de un aviz independent
al Consiliului.

b. a doua lectur a actului normativ
Parlamentul European examineaz pozitia comun adoptat de ctre Consiliul
UE n cadrul celei de-a doua lecturi si are la dispozitie un termen de 3 luni pentru a
allege una din posibilittile de actiune de care dispune, si anume:
- Parlamentul European poate s aprobe pozitia comun sau s nu se
pronunte n acest termne, situatie n care Consiliul hotrste deIinitiv
asupra pozitiei comune;
- Parlamentul are, de asemenea, posibilitatea de a respinge pozitia
comun, Consiliul va putea s si impun vointa sa n dou moduri:
a. dac Parlamentul respinge pozitia comun, Consiliul nu va putea s-si
impun vointa n a doua lectur, dect cu unanimitate, sau s decid s nu
Iie adoptat decizia. Tinnd cont de exigentele severe legate de luarea
deciziilor de ctre Consiliu, aceast situatie poate conduce la un blicaj.
Aceasta deoarece Parlamentul European se pronunt Ioarte rar printr-un
reIuz.
b. de regul, Parlamentul European pronunt amendamente. n acest caz este
important s se stie dac Comisia va accepta sau nu este de accord cu
amendamentele, adoptarea lor de ctre Consiliu va Ii posibil numai cu
unanimitate de voturi. Parlamentul va putea asadar s si impun punctul de
vedere n Iata Consiliului, dar numai cu ajutor substantial din partea
Comisiei.
DesIsurarea procedurii cooperrii poate Ii sintetizat prin urmtoarea schem:
87































Figura IV Procedura cooperrii



PARLAMENTUL EUROPEAN prima lectur
Comisia european redactez propunerea de act normativ
Comitetul
Regiunilor
Comitetul
Economic si
Social
Consiliul de miniytri pozi(ie comun
PARLAMENTUL EUROPEAN a doua lectur
Adoptare/lipsa avizului Amendament cu majoritate
absolut
Respingere cu majoritate absolut
Consiliul de ministri adopt pozitia
comun cu majoritate caliIicat
Consiliul de ministri adopt
pozitia numai cu unanimintate
COMISIA
Adopt amendamentul
Parlamentului
Comisia nu preia
amendamentul
Parlamentului
Consiliul de ministri
adopt cu majoritate
caliIicat
Consiliul de ministri
adopt numai cu
unanimitate
88

II.4 Procedura consultrii

Obiective operationale:
- cunoasterea procedurii consultrii
- interpretarea situatiilor n care se utilizeaz aceast procedur speciIic
de adoptare a normelor de drept european

Procedura consultrii a Iost prima procedur legislativ a Comunittilor
europene. Dup introducerea procedurii de cooperare si a procedurii de codecizie,
procedura consultrii a pierdut continuu din important. Procedura de consultare se
caracterizeaz printr-o repartizare a atributiilor ntre Comisie si Consiliu, care poate Ii
rezumat astIel: Comisia Iormuleaz o propunere iar Consiliul dispune de posibilitatea
de a o respinge. Totusi, nainte ca o decizie s Iie luat de Consiliu, trebuiesc parcurse
anumite etape, pe parcursul crora, att Comisia ct si Consiliul, Parlamentul European
si Comitetul economic si Social si Comitetul regiunilor pot n mod egal s aib un
cuvnt de spus, Iunctie de obiectul de reglementare al respectivei propuneri legislative.
Procedura de consultare nu se mai aplic dect n situatiile care nu sunt n mod
expres supuse procedurii de cooperare sau procedurii de codecizie. AstIel, se recurge
astzi la procedura consultrii atunci cnd se adopt decizii
1
:
- destinate combaterii oricrei Iorme de dicriminare ntemeiate pe sex,
ras sau origine etnic, religie sau convingeri religioase, handicap,
vrst sau orientare sexual;
- pentru completarea drepturilor legate de cettenia Uniunii;
- n domeniul politicii agricile comune;
- n vederea liberalizrii anumitor servicii;
- pentru perioada de tranzitie de cinci ani, n material viezelor, azilului
si imigrrii;
- n domeniul concurentei;
- n domeniul Iiscalittii;
- pentru elaborarea liniilor directoare pentru ocuparea Iortei de
munc;

1
Augustin Fuerea - ,Drept comunitar european. Partea general, Editura Allbeck, Bucuresti, 2004, p.
168
89
- extinderea politicii comerciale externe la seriviciile si drepturile de
proprietate industrial;
- pentru protectia social si aprarea intereselor muncitorilor si
ameliorarea conditiilor de munc;
- n vederea nIiintrii ntreprinderilor comune n cadrul executrii
programelor de cercetare;
- n domeniul mediului, n ceea ce priveste problemele Iiscale,
amenajerea teritoriului, aIectarea solului sau gestiunea resurselor
hidraulice.

Fazele desIsurrii procedurii consultrii sunt:

a. faza elaborrii unei propuneri
Comisia este cea care angajeaz procedura legislativ, prin elaborarea unei
propuneri cu privire la msurile de drept comunitar care necesit o reglementare
(monopului de drept de initiativ apartine la nivel comunitar Comisiei).
Mai concret, initiativa apartine serviciului Comisiei competent pentru
domeniul vizat, ns Comisia poate apela si la comisii nationale de experti. Consultarea
acestor experti se realizeaz, partial, n cadrul comitetelor nIiintate n acest scop sau
sub Iorma procedurii consultrii ad-hoc. n practic, aceast consultare este deosebit de
important, deoarece ea permiteComisiei o mai bun evaluare a propunerilor sale.
Totusi, Comisia nu este tinut s se conIormezeavizelor expertilor nationalin vederea
elaborrii propunerii sale. Proiectul realizat este discutat de ctre membrii Comisiei si,
n Iinal, aprobat cu majoritate simpl. Apoi este transmis Consiliului, nsotit de o
expunere a motivelor detaliate, sub denumirea de 'propunere a Comisiei.

b. faza consultrii
nainte de a lua o decizie, Consiliul veriIic n primul rnd dac celelalte
institutii comunitare trebuie s Iie consultate. Tratatele comunitare conIer
Parlamentului European dreptul de a Ii consultat cu privire la toate deciziile politice
importante (consultare obligatorie). Neconsultarea Parlamentului n astIel de situatii
constituie un grav viciu de Iorm mpotriva cruia poate Ii introdus un recurs n
anularea actului normative respective, care amenint cu nulitatea ntraga procedur.
90
Pe lng consultarea obligatorie, Parlamentul European este consultat si asupra
tuturor proiectelor de acte (consultare Iacultativ). Se poate solicita o consultare
Iacultativ, de exemplu, pentru actele care privesc:
- armonizarea ajutoarelor acordate de statele membre exporturilor
ctre state terte;
- Iixarea preturilor tariIului vamal comun.
n vederea consultrii, Consiliul transmite oIicial propunerea Comisiei
presedintelui Parlamentului European, invitndu-l totodat, Iormal, s dea un aviz.
Presedintele Parlamentului supune propunerea comisiei parlamentare competente;
concluziile acesteia sunt apoi examinate n sesiune plenar si, numai dup aceea,
Parlamentul European si d avizul (care poate s aprobe propunerea, s o resping sau
s i aduc amendamente).
Totusi Consiliul nu este tinut s urmeze avizele si propunerile de amendament
ale Parlamentului. Avizele Parlamentului au, totusi, o deosebit important politic, n
msura n care ele permit identiIicarea unor lacune juridice sau evidentiaz necesitarea
altor msuri comunitare, conIerind, astIel, un nou impuls politicii de integrare
european.
n anumite cazuri, tratatele oblig Consiliul s consulte Comitetul economic si
Social si Comitetul Regiunilor. Ca si n cazul Parlamentului, avizele data de cele dou
Comitete, cu privire la Porpunerea Comisiei nu oblig Parlamentul n mod irevocabil si
deIinitiv.

c. faza deciziei
Dup consultarea Parlamentului european, a Comitetului Ecponomic si Social
si a Comitetului Regiunilor, Comisia trimite din nou propunerea sa, eventual modiIicat
potrivit avizelor primte, Consiliului. Propunerea este examinat mai nti de ctre
Comitetul reprezentantilor permanenti (COREPER) ai statelor membre. n cadrul
COREPER toate aspectele tehnice ale deciziei care trebuie s Iei adoptat de ctre
Consiliu sunt analizate, mai nti, de ctre grupurile specializate. Atunci cnd un act este
'pregtit pentru a Ii adoptat el este nscris pe ordinea de zi a viitoarei reuniuni a
Consiliului, sub denumirea PUNCTUL A, si este adoptat Ir a mai Ii angajate
dezbateri. ns atunci cnd exist un dezacord care persist n cadrul COREPER, cu
privire la actul ce urmeaz s Iie adoptat, nentelegerile vor Ii supuse spre rezolvare
Consiliului, sud denumirea de PUNCTUL B. Decizia luat de Consiliul nchide
procedura normativ.
91

d. faza de publicare
De ndat ce actul normative este Iormulat n Iorma sa deIinitiv, acesta este
tradus n toate limbile oIiciale ale Uniunii, este aprobat deIinitive de Consiliu 'n
limbile comunittii, semnat de presedintele Consiliului si apoi publicat n Jurnalul
OIicial sau 'notiIicat destinatarului su, dac este un act pentru a crui aplicare este
obligatorie procedura de notiIicare.
























Figura V Procedura consultrii




Comisia Uniunii europene
Iormuleaz propuneri
legislative

Parlamentul
european

Comitetul
Regiunilor

Comitetul
Economic yi Social
AVIZE
Consiliul adopt sau respinge propunerea Comisiei

Consultarea
reprezentantilor
permanenti ai Consiliului
COREPER
92
Teste de autocontrol yi ntrebri de verificare

1. Explicati modul de adoptare a actelor normative la nivelul
dreptului european.
2. Sunt principii n ordinea juridic european:
- principiul aplicrii imediate a dreptului european
- principiul cooperrii ntre dreptul intern si dreptul european
- principiul eIectului direct al dreptului european

Concluziile generale ale modului

Colaborarea ntre cele 27 de state membre ale Uniunii europene presupune
adoptarea continu de norme de drept care s se aplice uniIorm n toate trile. Aceast
ordine juridic european este guvernat de principii cum ar Ii aplicarea imediat si cu
prioritate a normelor de drept european, dar si de principiul eIectului direct ale acestor
norme. Forta juridic superioar recunoscut normelor de drept europeanpeste
legidslatia staloe membre este argumentat de procedurile stabilite pentru adoptarea
acestor reguli, proceduri radical diIerite Iat de adoptarrea regulilor de drept n plan
intern.


Teme de control
1. Realizati un studiu de caz privind adoptarea unui act normativ
european n vigoare astzi prin proceudra cooperrii.
2. Explicati ratiunea instituirii unor proceduri speciIice de adoptare a
actelor normative la nivelul Uniunii europene.



93

BIBLIOGRAFIE



! Augustin Fuerea 'Institutiile Uniunii Europene, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2002
! Augustin Fuerea 'Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2004
! Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea ,Drept institutional comunitar european,
Editura Actami, Bucuresti, 2000
! Ovidiu Stoica ,Integrare Iinanciar-monetar european, Editura Junimea,
Iasi, 2003
! Augustin Fuerea ,Drept comunitar european. Partea generala, Editura
Allbeck, Bucuresti, 2004
! Raluca Miga-Besteliu -, Drept international public, Ed. All, Bucuresti, 1999
! Octavian Manolache ,Drept comunitar, Editura Allbeck, Bucuresti, 2001
! L. Cartou, J.L. Clergerie, A. Gruber, P. Rambaud ,L`Union Europeenne, Ed.
Dalloz, 2000
! Florin Oprea 'Teoria general a statului si dreptului, suport de curs pentru
nvtmntul la distant, Facultatea de Aconomie si Administrarea AIacerilor,
Univ. 'Al. I. Cuza, Iasi, 2004
! Jean Paul Jacque - 'Droit institutionnel de l`Union Europeenne, Dalloz, Paris,
2004
! Roxana Mariana Popescu, Mihaela Augustina Dumitrascu, Augustin Fuerea
(coordonator) 'Drept comunitar european caiet de seminar, Editura
PROUNIVERSALIS, Bucuresti, 2005
! Tratatul asupra Uniunii Europene, Maastricht, 1993
! www.europa.eu.int