Decizia nr. 977 din 10 mai 2007, Curtea de Apel Cluj In conditiile art. 63 din O.G. nr.

92/2003, C. fiscala, organul fiscal poate sa consulte toate documentele cu importanta asupra stabilirii bazei de impunere si care reflecta o crestere efectiva a valorii bunului imobil impozitat. Prin sentinta comerciala nr. 17 din 9.02.2007 a Tribunalului Bistrita Nasaud s-a admis in parte actiunea formulata de catre reclamanta S.C. "S."S.A. BISTRIlA si s-a anulat ca nelegala dispozitia nr. 3.077/23.12.2005 emisa de catre Primarul Municipiului Bistrita precum si procesulverbal de control nr. 9.048/24.11.2004 intocmit de Primaria Municipiului Bistrita prin Directia Finante Publice Municipale. Primarul Municipiului Bistrita a fost obligat sa achite reclamantei 1.000 lei cheltuieli de judecata. Instanta de fond a respins ca neintemeiate restul capetelor de cerere. Pentru a hotari astfel, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile cuprinse in decizia de casare nr. 658/02.06.2006 pronuntata in dosarul nr. 390/112/2006 al Curtii de Apel Cluj si a dispus efectuarea unei expertize contabile in cauza pentru a stabili daca impozitele au fost retinute corect de catre organul de control fiscal cu prilejul incheierii procesului-verbal contestat si pentru a stabili care este valoarea corecta a cladirilor si in raport de care trebuie sa se stabileasca impozitul pe cladiri. In baza expertizei efectuate, instanta de fond a constatat ca reclamanta a platit in totalitate impozitul pe cladiri pe anii 2001 2005, astfel incat nu are restante in privinta acestui impozit fata de bugetul local. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul Primarul Municipiului Bistrita solicitand casarea hotararii atacate, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata si a mentinerii in intregime a actelor administrative cu caracter fiscal atacate in prezenta cauza. In motivarea recursului paratul a aratat ca in mod gresit instanta de fond a avut in vedere concluzia expertizei tehnice efectuate in cauza conform careia valoarea stabilita prin raportul de evaluare nu poate fi luata in considerare pentru stabilirea impozitului pe cladiri. Paratul a aratat ca in conditiile art. 6, 55 alin. 1 si art. 63 din O.G. nr. 92/2003 C.pr.fiscala, organul fiscal este indreptatit sa aprecieze relevanta starilor de fapt fiscale in raport de actele cu caracter contabil ce se afla in posesia contribuabilului si sa stabileasca astfel baza de impunere. S-a mai sustinut ca instanta de fond a ignorat in totalitate prevederile deciziei de casare prin care s-a stabilit necesitatea completarii probatoriului in vedere stabilirii valorii reale a cladirilor supuse impozitarii, iar expertiza administrata nu face altceva decat sa retina aceleasi valori inscrise in contabilitate, fara sa se pronunte in vreun fel asupra legalitatii si corectitudinii intocmirii raportului de evaluare, desi s-a solicitat din partea paratului acest lucru. In drept paratul a invocat si dispozitiile art. 304^1 C.pr.civ. Reclamanta a formulat intampinare, invocand exceptia tardivitatii si a nulitatii recursului, exceptii solutionate de catre Curte in sensul respingerii acestora. In privinta fondului, parata a solicitat respingerea recursului sustinand legalitatea si temeinicia hotararii pronuntate de catre instanta de fond. Analizand recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din urmatoarele considerente: Hotararea instantei de fond este si rezultatul deciziei de casare nr. 458/02.06.2006 pronuntata in dosarul nr.

390/112/2006 al Curtii de Apel Cluj si a mentiunilor cuprinse in aceasta. S-a dispus instantei de fond ca in rejudecare sa procedeze la suplimentarea probatiunii cu orice mijloc de proba pentru a se stabili valoarea reala a imobilelor supuse impozitarii, fara a se acorda o preferinta valorii de inregistrare contabila intrucat "inregistrarile contabile sunt o simpla reflectare scriptica a unor operatiuni patrimoniale si nu sunt de natura sa creeze prin ele insele un drept in nici o situatie". Rezulta deci cu puterea evidentei ca s-a dispus ca instanta de fond sa procedeze la suplimentarea probatiunii pentru determinarea valorii reale a imobilului si deci implicit a se verifica daca baza de impozitare avuta in vedere de catre organul de control fiscal a fost sau nu a fost corect stabilita. A rezultat din probele administrate in cauza ca organul de control fiscal a avut in vedere pentru stabilirea bazei de impozitare a imobilelor, suma mentionata in raportul de evaluare a afacerii pentru stabilirea valorii de piata a unei actiuni intocmit de catre 2 experti A.N.E.V.A.R.. Expertiza contabila efectuata in cauza a procedat la identificarea bazei de impozitare prin luarea in considerare a datelor inregistrate in contabilitatea reclamantei, respectiv a contractelor de vanzare-cumparare a imobilelor supuse impozitarii. A aratat expertul contabil ca sumele mentionate in raportul de evaluare nu pot fi luate in considerare ca baza de calcul avand in vedere scopul intocmirii acelui raport, respectiv pentru evaluarea afacerii in vederea stabilirii valorii de viata a unei actiuni. In conditiile art. 55 alin. 1 si art. 63 din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal are posibilitatea de a stabili baza de impunere in raport de actele doveditoare existente in posesia contribuabilului si prezentate de catre acesta. Reevaluarea imobilizarilor corporale , dupa cum se arata in art. 1 al. 1 din HG nr. 1.553 din 18 decembrie 2003, privind reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe ,se efectueaza in vederea determinarii valorii juste a acestora, tinandu-se seama de inflatie, utilitatea bunului, starea acestuia si de pretul pietei, atunci cand valoarea contabila difera semnificativ de valoarea justa, iar potrivit art. 3 din acelasi act normative, la terminarea actiunii de reevaluare, rezultatele acesteia se aproba de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor, respectiv de consiliul de administratie in cazul regiilor autonome, si se reflecta in situatiile financiare incheiate la data de 31 decembrie 2003, potrivit reglementarilor contabile aplicabile. Valoarea rezultata in urma reevaluarii, poate fi avut in vedere de organul fiscal, deoarece din prisma dispozitiilor legale mentionate anterior, respectiv art. 55 al. 1 si art. 63 din O.G. nr. 92/2003 organul fiscal poate sa consulte toate documentele cu importanta asupra stabilirii bazei de impunere. Raportul de evaluare desi are calitatea de inscris nu indeplineste cea de a doua conditie ceruta de lege, respectiv sa dovedeasca valoarea reala a cladirilor sub aspectul stabilirii bazei de impozitare. Raportul de evaluare in cauza nu este rezultatul reevaluarii activelor societatii comerciale reclamante. Evaluarea a fost efectuata de catre reclamanta in scopul mentionat in preambulul raportului de evaluare, respectiv pentru stabilirea valorii de piata pentru utilizarea existenta a afacerii, in vederea cesionarii unor actiuni detinute de catre actionari catre potentiali cesionari sau catre societate. In acest context, asa cum rezulta si din capitolul I al evaluarii, imobilele reprezinta doar o parte a activelor detinute de catre societatea comerciala, in ele fiind montate mijloacele de productie conform obiectului de activitate principal al reclamantei. Evaluarea imobilelor s-a realizat in capitolul II al lucrarii in partea referitoare la "Evaluarea afacerii - Evaluarea activelor fixe tangibile". Se mai poate constata din finalul evaluarii activelor fixe ca expertii au avut in vedere mai multe criterii pentru determinarea valorii acestora si ele au in vedere, in principal, ansamblul activitatii comerciale desfasurata de

catre reclamanta, criterii justificate de scopul propus in privinta evaluarii. In acest context, in mod corect s-a concluzionat atat in expertiza cat si de catre instanta de fond ca sumele mentionate in raportul de evaluare nu pot fi avute in vedere ca baza de calcul pentru stabilirea impozitului pe cladiri deoarece nu reprezinta valoarea reala a imobilelor privite in individualitatea lor ca bunuri imobile intrucat in evaluarea realizata de catre societate imobilele au fost privite doar ca o parte componenta a intregului ce a fost evaluat, respectiv afacerea propriuzisa. Intr-adevar din prisma dispozitiilor art. 63 din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal de control poate sa aiba in vedere si alte inscrisuri, insa asa cum s-a aratat anterior, valoarea mentionata in inscrisurile avute in vedere de catre acesta nu reprezinta valoarea reala sub aspectul scopului urmarit de catre organul fiscal, respectiv determinarea bazei de impozitare. Reevaluarea activelor , in conditiile H.G. nr. 1.553/2003 ,se realizeaza insa potrivit anexei la acest act normativ in care sunt cuprinse Normele privind reevaluarea imobilizarilor corporale, cu luarea in considerare a criteriilor aratate in art. 1 al. 4 si art. 3 al. 1 din Norme, cu scopul concret al reevaluarii si pentru determinarea bazei de impunere. Are calitatea de act doveditor, alaturi de reevaluarea realizata in conditiile HG nr. 1553/2003, si contractul de vanzare-cumparare prin care dreptul de proprietate asupra acelor imobile a fost transmis in patrimoniul reclamantei astfel incat mod corect s-a procedat la determinarea impozitului pe cladiri in raport de acea baza de impozitare, de catre expertul contabil numit in cauza. Fata de cele mentionate anterior, se va respinge recursul formulat si se va mentine in intregime hotararea atacata. In temeiul art. 274 C.pr.civ., deoarece s-a aflat in culpa procesuala, paratul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata produse reclamantei de prezentul litigiu in suma de 1.000 lei reprezentand onorariu de avocat.

Sursa si autoarea materialului: Curtea de Apel Cluj