Sunteți pe pagina 1din 48

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti Facultatea de Inginerie mecanică şi Mecatronică Catedra Organe de maşini şi Tribologie

Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE

Titular curs:

Prof.dr.ing. FILIP ILIE

Îndrumător proiect:

Prof.dr.ing. FILIP ILIE

2013 - 2014

1

Student:

Grupa:

k = mm

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti Facultatea de Inginerie mecanică şi Mecatronică Catedra Organe de maşini şi Tribologie

Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE
Mecatronic ă Catedra Organe de ma ş ini ş i Tribologie Titular curs: Prof.dr.ing. FILIP ILIE

Titular curs:

Prof.dr.ing. FILIP ILIE

Îndrumător proiect:

S. l. dr. ing. GORGIANA CHISIU

2013 – 2014

2

Student:

Grupa:

k = mm

3

3

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti Facultatea de Inginerie mecanică şi Mecatronică

Catedra Organe de maşini şi Tribologie

FIŞA DE LUCRU

Nr.

     

Semnătura

crt.

Data

De realizat

Realizat

îndrumătorului

1

 

Primirea temei de proiect

   

Bilanţul energetic şi cinematic al transmisiei

   

Calculul transmisiei prin curele trapezoidale

   

2

Alegerea materialului arborelui şi a caracteristici- lor corespunzătoare

Calculul reacţiunilor radiale din reazeme

   

Trasarea diagramelor de momente

   

3

Dimensionarea arborelui în şapte secţiuni

Schiţa arborelui de egală rezistenţă

 

Stabilirea diametrelor finale ale arborelui

4

 

Alegerea şi verificarea rulmenţilor

   

Stabilirea cotelor axiale definitive ale arborelui

   

Alegerea şi verificarea penelor paralele

   

Verificarea arborelui la oboseală, la deformaţii şi

5

respectiv vibraţii flexionale

Desenul de subansamblu al arborelui (preliminar)

Desenul de execuţie al arborelui (preliminar)

   

Alegerea cuplajului C 2

   

6

Desenul de subansamblu al arborelui (definitiv)

Desenul de execuţie al arborelui (definitiv)

7

 

Predarea proiectului

   

Data:

4

Student:

Îndrumător proiect:

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti Facultatea de Inginerie mecanică şi Mecatronică

Catedra Organe de maşini şi Tribologie TEMA DE PROIECT

Subansamblul arborelui motorului electric ME C 2 I ML TCT IV V C R1T 1
Subansamblul arborelui motorului electric
ME
C
2
I
ML
TCT
IV
V
C
R1T
1
II
III

Figura TP.1

Se consideră transmisia mecanică din figura 1, compusă din:

motorul electric (maşina motoare) de antrenare a transmisiei, ME;

transmisia reductoare prin curele trapezoidale înguste, TCT;

cuplajele C 1 şi C 2 ;

reductorul de turaţie într-o treaptă (cu un angrenaj cilindric), R1T;

maşina de lucru (antrenată de transmisie), ML. Arborii transmisiei sunt notaţi cu cifre romane de la I la V. Arborele II, pe care este montată roata de curea condusă, este rezemat de o pereche de lagăre cu alunecare. Arborii III şi IV, pe care sunt montate roţile dinţate cilindrice ale reductorului, sunt rezemaţi pe câte o pereche de lagăre cu rostogolire (rulmenţi).

l = = Q F 3 a 1 5 7 F = G + F
l
=
=
Q
F
3
a
1
5
7
F = G + F m
a
b
c

Figura TP.2

Să se calculeze transmisia prin curele trapezoidale şi să se aleagă cuplajul C2, iar pe baza schemei din figura 2, să se proiecteze principalele elemente componente ale subansamblului arborelui I al motorului electric (arborele propriu-zis; rulmenţii; asamblările cu pană paralelă dintre arbore şi rotor, respectiv roata de curea conducătoare), cunoscând:

5

numărul de ordine din apelul grupei, k =

;

coeficientul de suprasarcină (de serviciu), C S =

;

puterea arborelui maşinii de lucru, P ML = P V =

kW;

turaţia arborelui maşinii de lucru, n ML = n V =

rot/min;

raportul de transmitere pentru curelele trapezoidale, i TCT =

;

raportul de transmitere pentru reductor, i R =

;

 

lungimea rotorului, l =

=

=

mm;

greutatea rotorului, G =

=

=

N;

forţa electromagnetică, de interacţiune dintre rotor şi stator, F m =

forţa maximă pe rotor, F = G + F m =

distanţa dintre reazemele 1 şi 5, a + b = 2l = 2= mm; poziţia rotorului (secţiunea 3) faţă de reazemul 1, a = (0,5 ÷ 0,6)(a + b) = (0,5 ÷ 0,6)=

G =

=

N;

+

=

N;

=

÷

mm

mm; deci b = (a + b) – a =

-

=

mm;

distanţa de la reazemul 5 la punctul de aplicaţie al forţei Q de pretensionare a transmisiei prin

curele (secţiunea 7), c = (0,2 ÷ 0,3)(a + b) = (0,2 ÷ 0,3)

=

÷

mm

mm.

Forţa Q de tensionare a transmisiei prin curele trapezoidale înguste se determină în finalul calculului acestei transmisii. Se va considera ca în figura 2 situaţia cea mai dezavantajoasă pentru solicitarea arborelui şi anume aceea în care forţele Q şi F sunt coplanare dar au sensuri opuse. Deşi

transmisia prin curele nu introduce pe arbore şi forţă axială, cu scop didactic, pentru calculul rulmenţilor se va considera conform figurii 2 şi F a = (0,1 ÷ 0,2)Q. Proiectul va cuprinde:

cuprinsul; fişa de lucru; tema de proiect; memoriul tehnic justificativ, care va conţine:

bilanţul energetic şi cinematic al transmisiei mecanice;

calculul transmisiei prin curele trapezoidale înguste;

dimensionarea arborelui I al motorului electric:

alegerea materialului arborelui şi a caracteristicilor corespunzătoare;

calculul reacţiunilor radiale din reazeme;

trasarea diagramelor de momente (de încovoiere, de torsiune, respectiv de încovoiere echivalent);

dimensionarea arborelui la solicitare compusă statică în şapte secţiuni;

stabilirea diametrelor finale ale diferitelor tronsoane ale arborelui. alegerea şi verificarea rulmenţilor;

alegerea şi verificarea penelor paralele;

verificarea arborelui la oboseală (solicitări variabile) în două secţiuni, la deformaţii şi

respectiv vibraţii flexionale (de încovoiere); alegerea cuplajului C 2 (cu flanşe, elastic cu bolţuri, dinţat).

bibliografie;

partea grafică, formată din:

o schiţă la scara 1:1 a arborelui de egală rezistenţă (obţinută pe baza dimensionării la

solicitare compusă statică în cele şapte secţiuni), "îmbrăcată" de tronsoanele cilindrice (eventual tronconice) finale; desenul de subansamblu al arborelui la scara 1:1;

desenul de execuţie al arborelui la scară standardizată (1:1; 1:2; 1:5).

Data:

6

Student:

Îndrumător proiect:

MEMORIUL TEHNIC DE CALCUL JUSTIFICATIV

1. CALCUL ENERGETIC ŞI CINEMATIC AL TRANSMISIEI MECANICE

Calculul energetic constă în determinarea puterilor tuturor arborilor transmisiei pe baza randamentelor cuplelor de frecare componente.

Prin calculul cinematic se stabilesc turaţiile tuturor arborilor transmisiei pe baza rapoartelor de transmitere caracteristice diferitelor mecanisme componente. Bilanţul energetic şi cinematic al transmisiei permite:

stabilirea caracteristicilor funcţionale ale motorului electric necesar pentru acţionare (puterea maximă ce poate fi debitată şi respectiv turaţia de mers în gol);

calculul momentelor de torsiune ale tuturor arborilor transmisiei.

1.1. Calculul puterilor

Randamentele cuplelor de frecare utilizate în transmisia mecanică dată prin temă în figura TP.1 pot fi estimate din anexa 1, tabelul A1.1. Astfel:

pentru transmisia prin curele, η TCT 0,94

0,97

0,955;

pentru o pereche de rulmenţi, η pr 0,99

0,995

0,9925;

pentru o pereche de lagăre cu alunecare, η pLA 0,98

0,98.

pentru angrenajul cilindric, η a 0,97

0,99

0,99

0,985;

Cu aceste valori estimate, randamentul total al transmisiei este:

η tot

=

P

V

P

I

=

η = η

TCT

⋅η

pLA

⋅η

2

pr

⋅η

a

=

0,955 0,985 0,9925

2

Rezultă puterea pe care trebuie să o aibă în funcţionare arborele I al motorului electric:

P

I

=

P

V

=

η tot

=

222,4 kW

0,98

=

0,908

(1.1)

 

(1.2)

Puterea de calcul a arborelui I al motorului electric depinde de coeficientul de suprasarcină al transmisiei (impus prin tema de proiect), care ţine cont de caracteristica de funcţionare a maşinii motoare şi a maşinii de lucru:

(1.3)

P IC

=

P

I

C

S

=

=

kW

Puterea maximă pe care o poate debita motorul electric trebuie să fie mai mare sau egală cu puterea de calcul şi se alege din anexa 2, tabelul

A2.1:

P

ME

P

IC

=

kW 22221 kW

(1.4)

Ţinând cont şi de schema cinematică a transmisiei rezultă următoarele puteri ale arborilor:

pentru arborele I:

pentru arborele II:

⋅ η

pentru arborele III:

P

II

= P

I

TCT

P

III

= P

⋅ η

pLA

II

⋅ η

pr

P

I

=

=

pentru arborele IV:

P

IV

= P

III

⋅ η

a

⋅ η

pr

=

pentru arborele V:

P

V

=

=

22222 kW

0,955 0,985 =

22222 kW

0,9925 =

22222 kW

0,98 0,9925 = 22222 kW

P

IV

=

7

22222 kW

(1.5)

(1.6)

(1.7)

(1.8)

(1.9)

1.2. Calculul turaţiilor

Valorile rapoartelor de transmitere ale mecanismelor componente (transmisia prin curele trapezoidale înguste, respectiv reductorul de turaţie) ale transmisiei mecanice din figura TP.1 sunt date prin tema de proiect. Cu aceste valori, raportul de transmitere total al transmisiei este:

i tot

=

n

I

n

V

=

i

=

i

TCT

i

R

=

=

0,908

(1.10)

Turaţia în sarcină (când se debitează puterea P I ) a arborelui motorului electric este:

n

I

=

n

V

i

tot

=

=

908

rot/min

(1.11)

Turaţia de mers în gol (când se debitează putere 0) trebuie să fie mai mare sau egală cu turaţia n I şi se alege din anexa 2, tabelul A2.2:

(1.12)

Deoarece diferenţa este mică, în continuare, în calculele legate de turaţia arborelui motorului electric (la transmisia prin curele, la rulmenţi etc.) se va considera:

(1.13)

Ţinând cont de rapoartele de transmitere impuse prin temă şi de schema cinematică a transmisiei rezultă următoarele turaţii ale arborilor:

n

ME

n

I

=

rot/min 22221 rot/min

=

rot/min

n

I

n

ME

pentru arborele II:

n II

=

n

I

=

i

TCT

=

rot/min

(1.14)

pentru arborele III (cuplajul C 1 nu modifică turaţia):

pentru arborele IV:

n

IV

=

n

III

=

n

II

=

n

III

=

i

R

=

rot/min

rot/min

(1.15)

(1.16)

pentru arborele V (cuplajul C 2 nu modifică turaţia):

n

V

=

n

IV

=

rot/min

(1.17)

1.3. Calculul momentelor de răsucire

Momentele de torsiune nominale (în Nmm), pentru fiecare arbore x (x = I ÷ V) se calculează în funcţie de P x (în kW) şi de n x (în rot/min), cu relaţia:

30 P 6 x M = ⋅ 10 ⋅ (1.18) tx π n x şi
30
P
6
x
M
=
10
(1.18)
tx
π
n
x
şi sunt date în Tab.1.1.
Tabelul 1.1
Arborele
I
II
III
IV
V
M t [N⋅⋅⋅⋅mm]
Momentul de torsiune maxim pentru arborele I al motorului electric este:
30 30
P
6
IC
6
M
=
10
=
10
=
N mm
(1.19)
tI,max
π π
n
I
8

2. CALCUL TRANSMISIEI PRIN CURELE TRAPEZOIDALE ÎNGUSTE (STAS 1163-71)

2.1. Alegerea tipului curelelor

Tipul de curele trapezoidale înguste se stabileşte în funcţie de turaţia roţii conducătoare şi de puterea de calcul corespunzătoare. Pe baza bilanţului cinematic s-a stabilit că turaţia roţii

rot/min. Adoptând pentru coeficientul de funcţionare c f valoarea

coeficientului de serviciu C S dată prin temă (c f = C S =

(2.1)

conducătoare este n I n ME =

), puterea de calcul este:

⋅ Conform tabelului A3.1 din anexa 3 rezultă că trebuie utilizate curele de tip .
Conform tabelului A3.1 din anexa 3 rezultă că trebuie utilizate curele de tip .
P
=
P
c
=
=
kW
IC
I
f
L
p
D
D
p1
γ
p2
β
1
β
A

2

Figura 2.1

2.2. Alegerea diametrului roţii conducătoare

Conform tabelului A3.

mm.

din anexa 3, diametrul primitiv al roţii conducătoare trebuie să

[mm]. Se

aibă o valoare standardizată din şirul: 63, 71, 80, 90, 100, 112 , 125. 140, 160, 180

adoptă D p1 =

2.3. Calculul elementelor geometrice ale transmisiei

. Neglijând

coeficientul alunecării elastice (ξ ≈ 0), diametrul primitiv al roţii conduse este (se adoptă cea mai apropiată valoare întreagă):

(2.2)

Raportul de transmitere standardizat impus prin temă este i TCT =

D

p2

=

D

p1

i

TCT

=

=

mm

mm

Distanţa dintre axe preliminară se alege din intervalul dat de:

valoarea minimă 0,7(D p1 + D p2 ) = 0,7(

valoarea maximă 2(D p1 + D p2 ) = 2( Se adoptă A prel = 40

mm.

9

+

+

lknlk) =

) =

mm.

mm;

Unghiurile caracteristice transmisiei sunt:

unghiul dintre ramurile curelelor:

γ =

2 arcsin

D

p2

D

p1

2

A

prel

=

2 arcsin

2

=

0

(2.3)

unghiul de înfăşurare pentru roata conducătoare:

β

1 = 180

0 − γ = 180

0

0

=

0

unghiul de înfăşurare pentru roata condusă:

β

2 = 180

0 + γ = 180

0

+

0

=

0

Lungimea primitivă necesară pentru curele este:

=

2

L

p

=

2

A

prel

cos

 

0

2

 

+

γ

+

cos

2

 

2

D p1

2

⋅β

π

1 180

0

+

D p2

2

0 π

180

0

2

+

⋅β

2

π

180

0

=

0

π

180

0

=

mm

(2.4)

(2.5)

(2.6)

Din tabelul A3.2 al anexei 3, se adoptă valoarea cea mai apropiată a lungimii primitive standardizate, L p = 125 0 mm. Distanţa dintre axe definitivă, corespunzătoare lungimii primitive standardizate, este:

unde:

p 0,25

=

L

2 2 A = p + p − q = + − ) − 0,393
2
2
A
=
p
+
p
q
=
+
)
0,393 (D
+
D
=
0,25
0393
(
p
p1
p2
(
)
2
q
= 0,125 ⋅ D
− D
= 0,125 ⋅
(
)
2
p2
p1

=

=

+

mm

)

=

mm

2

 

(2.7)

mm

(2.8)

(2.9)

Unghiurile caracteristice transmisiei, corespunzătoare distanţei dintre axe definitive, sunt:

unghiul dintre ramurile curelelor:

D

p2

D

= 2 arcsin

p1

= 2 arcsin

2

γ

2

unghiul de înfăşurare pentru roata conducătoare:

A

β

1

= 180

0

− γ = 180

0

0

=

unghiul de înfăşurare pentru roata condusă:

β

2

= 180

0

+ γ = 180

0

+

0

=

0

=

0

0 (2.10)

(2.11)

(2.12)

2.4. Calcul numărului de curele

Numărul de curele necesar se stabileşte în funcţie de puterea P 0 pe care o poate transmite o singură curea. Aceasta depinde tipul curelelor ( ), de turaţia roţii conducătoare ( rot/min), de diametrul primitiv al roţii conducătoare ( mm) şi de raportul de transmitere ( ). Din

tabelul A3. al anexei 3 rezultă P 0 =

kW.

Numărul de curele necesar depinde mai depinde de încă doi coeficienţi:

coeficientul de lungime al curelelor, care conform tabelului A3.2 din anexa 3, pentru

tipul

şi L p =

mm, este c L =

;

coeficientul unghiului de înfăşurare pe roata conducătoare:

c

β

=

1

0,003

(

180

0

− β

1

)=

1

0,003

(

180

0

0

)=

(2.13)

Valoarea lui c β se poate adopta şi din tabelul A3.3 al anexei 3. Numărul de curele preliminar este:

10

z

0

=

c

f

P

I

c

L

c

β

P

0

=

=

(2.14)

Conform tabelului A3.4 din anexa 3, pentru numărul preliminar de curele stabilit, coeficientul numărului de curele este c z = . Numărul final de curele, care nu trebuie să fie mai mare ca 8, este:

(2.15)

z

0

z

=

=

=

c

z

Se adoptă z =

z max = 8. Deci, numărul de curele este/nu este corespunzător.

2.5. Calcule de verificare a funcţionării curelelor

Viteza periferică a roţii conducătoare nu trebuie să depăşească o valoare admisibilă:

(2.16)

Pentru o transmisie prin curele cu x = 2 roţi, frecvenţa încovoierilor, care nu trebuie să

π⋅

D

p1

n

I

=

π⋅

60000

 

60000

=

v =

m / s

v

a

=

50 m / s

depăşească o valoare admisibilă, este:

f =

v

x

2

=

L

p

10

3

=

Hz

f

a

=

80 Hz

(2.17)

Deci, transmisia prin curele proiectată funcţionează/nu funcţionează corect.

2.6. Calculul forţei utile şi a forţei de pretensionare

Forţa utilă este:

F

u

=

c

f

P

I

v

=

10

3

= N

(2.18)

Forţa de pretensionare, care solicită capătul arborelui I în secţiunea 7, este:

(2.19)

În continuare, în calcule se va folosi o valoare "rotundă" (multiplu de 10, eventual de 5)

Q = (1,5 ÷ 2)F

u

= (1,5 ÷ 2)

=

÷

N

apropiată de cea maximă (acoperitoare) a forţei de pretensionare, Q =

N.

11

3. DIMENSIONAREA ARBORELUI I AL MOTORULUI ELECTRIC

3.1. Alegerea materialului arborelui şi a caracteristicilor mecanice de rezistenţă corespunzătoare

Arborii unei transmisii sunt solicitaţi compus, la încovoiere şi torsiune, ambele tensiuni fiind variabile în timp.De aceea, materialele cele mai recomandate pentru confecţionarea arborilor sunt oţelurile:

carbon de uz general, pentru arborii de mică importanţă, care funcţionează la solicitări şi turaţii reduse;

carbon de calitate, pentru arborii de largă utilizare;

aliate, pentru arborii de mare importanţă, care funcţionează la solicitări şi turaţii ridicate. Câteva dintre mărcile de oţeluri cele mai utilizate pentru construcţia arborilor şi principalele lor caracteristici mecanice de rezistenţă sunt date în tabelul A4.1 din anexa 4. Se alege oţelul STAS 500/2-80 , cu tratament de îmbunătăţire , având următoarele caracteristici mecanice de rezistenţă:

tensiunea limită de rupere la întindere, σ r = MPa; tensiunea limită de curgere la întindere, σ c = MPa; tensiunea limită la oboseală de încovoiere pentru ciclu alternant simetric, σ -1 = MPa; tensiunea limită la oboseală de torsiune pentru ciclu alternant simetric, τ -1 = MPa; tensiunea limită la curgere la torsiune, τ c = MPa; tensiunea admisibilă la încovoiere pentru solicitare statică, σ iaI = MPa; tensiunea admisibilă la încovoiere pentru solicitare pulsatoare, σ iaII = MPa; tensiunea admisibilă la încovoiere pentru solicitare alternant simetrică, σ iaIII = MPa.

3.2. Calculul reacţiunilor radiale din reazeme

Reacţiunile radiale corespunzătoare arborelui I al motorului electric se determină pe baza schiţei din figura 3.1, în funcţie de forţa maximă pe rotor (F), de forţa de pretensionare a transmisiei prin curele (Q) şi de cotele axiale (a, b, c).

Q F 3 a 1 5 7 F r1 F r5 F = G +
Q
F
3
a
1
5
7
F r1
F r5
F = G + F m
a
b c
Figura 3.1
Din ecuaţia de momente faţă de reazemul 5:
F
(a
+
b)
F
b
Q
c
=
0
(3.1)
r1
rezultă reacţiunea radială din reazemul 1:
F
b
+
Q
c
+
=
=
=
N
(3.2)
F r1
a
+ b
+
12

Din ecuaţia forţelor transversale:

F

r1

F

+

F

r5

rezultă reacţiunea radială din reazemul 5:

F

r5

=

F

Q

F

r1

=

+

Q

=

0

(3.3)

 

=

N

(3.4)

3.3. Trasarea diagramelor de momente

Momentul de încovoiere, dat de forţele transversale F r1 , F, F r5 şi Q, variază liniar pe tronsoanele de lungimi a, b şi c, adică între secţiunile 1 şi 7. Evident:

M

i1

=

M

i7

În secţiunea 3, momentul încovoietor este:

iar în secţiunea 5:

M

i3

M

i5

= F

r1

a =

= Q c =

=

0

Nmm

(3.5)

=

Nmm

(3.6)

=

Nmm

(3.7)

Pentru realizarea schiţei arborelui de egală rezistenţă dimensionarea arborelui trebuie să se facă în cât mai multe secţiuni. De aceea, conform figurii 3.2, se vor efectua calcule şi pentru secţiunile 2, 4 şi 6 situate în dreptul mijloacelor cotelor a, b şi c. Ţinând cont de variaţia liniară pe tronsoanele de lungimi a, b şi c, se obţin următoarele momente de încovoiere:

în secţiunea 2:

M

=

M

 

=

i3

=

=

M

i3

i2

+

M

i5

2

=

2

+

2

2

M

 

=

M

i5

=

=

i6

2

2

în secţiunea 4:

M i4

în secţiunea 6:

 

Nmm

(3.8)

=

Nmm

(3.9)

 

Nmm

(3.10)

Variaţia momentului încovoietor între secţiunile 1 şi 7 este trasată în figura 3.2. Momentul de torsiune este generat în dreptul rotorului şi se transmite prin roata de curea conducătoare către maşina de lucru care trebuie antrenată. În calcule se consideră momentul de torsiune maxim cu o variaţie uniformă între secţiunile 3 şi 7:

(3.11)

Variaţia momentului de torsiune între secţiunile 1 şi 7 este trasată în figura 3.2. Momentul de încovoiere echivalent într-o secţiune oarecare x a arborelui depinde de momentele de încovoiere şi torsiune din secţiunea respectivă şi se determină cu relaţia:

(3.12)

unde α este un coeficient care ţine cont de modul de variaţie în timp a celor două solicitări. Practic, α este raportul dintre tensiunea de încovoiere admisibilă pentru ciclul de solicitare la încovoiere (întotdeauna alternant simetric, deci III) şi tensiunea de încovoiere admisibilă pentru ciclul de solicitare la torsiune (deobicei pulsator, deci II):

(3.13)

M

t

=

M

Nmm

tI,max

=

=

pulsator, deci II): (3.13) M t = M N ⋅ mm tI,max = = M 2

M

2

ix

+

(

α ⋅ M

tx

)

2

M i,ech,x

σ iaIII

=

=

α =

σ iaII

Aplicând relaţia (3.12) pentru cele şapte secţiuni (x = 1 ÷ 7), pe baza valorilor din tabelul 3.1, se poate trasa în figura 3.2 şi variaţia momentului de încovoiere echivalent. Între secţiunile 1 şi 3, diagrama coincide cu cea liniară a momentului încovoietor pentru că pe această porţiune a arborelui M t = 0 Nmm. Datorită existenţei momentului de torsiune, în dreptul secţiunii 3 diagrama are un salt între valorile:

13

din stânga:

M

i,ech,3,s

=

M

i3

=

Nmm

din dreapta:

M i,ech,3,d

=

M

2

(α

)

2

i3

+

=

i,ech,3,d = M 2 ( α ⋅ ) 2 i3 + = 2 + ( ⋅

2 +

(

)

2

 

(3.14)

=

Nmm (3.15)

Între secţiunile 3 şi 7, momentul de încovoiere echivalent are o variaţie continuă, dar neliniară. Totuşi, în figura 3.2, se vor trasa dependenţe liniare pe porţiunile dintre valorile determinate (3,d - 4; 4 - 5; 5 - 6; 6 - 7).

Tabelul 3.1

Secţiune

1

2

3,s

3,d

M i,ech [N⋅⋅⋅⋅mm]

       

Secţiune

4

5

6

7

M i,ech [N⋅⋅⋅⋅mm]

       

M

Q = = 1 2 3 4 6 5 F 7 a = = =
Q
=
=
1
2
3
4
6
5
F
7
a
=
=
=
=
F
F
r1
r5
F = G + F m
a
b
c
M
i
M
t
i,ech

Figura 3.2

3.4. Dimensionarea arborelui la solicitare compusă statică în şapte secţiuni

Arborele se poate dimensiona în orice secţiune x a sa, în funcţie de momentul de încovoiere echivalent corespunzător secţiunii şi tensiunii de încovoiere admisibilă pentru ciclu alternant simetric, cu relaţia:

14

d

x

32 M ⋅ i,ech,x 3 iaIII
32 M
i,ech,x
3
iaIII

(3.16)

π⋅σ Aplicând relaţia (3.16) pentru cele şapte secţiuni (la secţiunea 3 se va utiliza momentul mai mare M i,ech,3,d ), se obţin valorile din tabelul 3.2, pe baza se poate schiţa (liniar pe porţiuni), la scara 1:1, arborele de egală rezistenţă. Calitativ, această schiţă are aspectul din figura 3.3.

Tabelul 3.2 Secţiune 1 2 3 4 5 6 7 d x,min [mm] 0 arbore
Tabelul 3.2
Secţiune
1
2
3
4
5
6
7
d x,min [mm]
0
arbore de egală rezistenţă
etanşare
rulment
perii
rotor
umăr
rulment
etanşare
roată de curea
d
5
6
1
3
4
2
d
7
d
d
d 3
d 4
6
7
2
d 1 = 0
5
ventilator
a
b
c

Figura 3.3

3.5. Stabilirea dimensiunilor finale ale diferitelor tronsoane ale arborelui

Arborele este format din mai multe tronsoane (unele standardizate, altele nu), care îndeplinesc diferite roluri funcţionale. La stabilirea dimensiunilor finale ale tronsoanelor se au în vedere şi câteva recomandări de ordin general:

conturul arborelui de rezistenţă se “îmbracă” (fără a intra în interiorul său) ca în exemplul din figura 3.3, în forme constructive uşor de realizat tehnologic cum sunt cele cilindrice şi eventual tronconice;

diametrele tronsoanelor cilindrice nestandardizate se rotunjesc la valori întregi (în milimetri);

salturile de diametre dintre tronsoane nu trebuie să depăşească 10 ÷ 20%, pentru ca efectul concentratorilor de tensiune corespunzători să fie cât mai redus;

în special din considerente tehnologice legate de asigurarea posibilităţii de prelucrare simultană a alezajelor corespunzătoare inelelor exterioare ale rulmenţilor (ceea ce asigură o precizie mai bună a coaxialităţii acestora), dar şi pentru facilitarea aprovizionării cu reperele standardizate, se recomandă utilizarea unor rulmenţi identici în reazemele 1 şi 5 (deşi încărcările lor sunt diferite);

lungimile diferitelor tronsoane ale arborelui (cu excepţia lungimii standardizate a capătului de arbore, l ca ) se stabilesc cu numai cu aproximaţie, pentru că definitivarea lor ar necesita proiectarea efectivă a etanşărilor, capacelor etc. Practic, se începe cu tronsonul capătului de arbore pe care se montează roata conducătoare a transmisiei prin curele trapezoidale înguste. Analizând diametrele minime necesare stabilite pentru cele şapte secţiuni ale arborelui (date în tabelul 3.2), din tabelul A5.1 al anexei 5 se aleg valorile standardizate ale capătului de arbore: diametrul d ca = mm (> d 7,min sau chiar > d 6,min ),

15

respectiv lungimea (deobicei serie scurtă) l ca = mm. Pentru partea grafică se consideră că secţiunea 7 este plasată la mijlocul lungimii capătului de arbore. Urmează tronsonul de etanşare cu diametrul d et pe care freacă în timpul funcţionării buza de etanşare a manşetei. Pentru ca la montaj buza să nu se deterioreze (zgârie), se recomandă practicarea unui tronson tronconic. Deci, respectând recomandările de mai sus, diametrul d et se determină din tabelul A6.1 al anexei 6 astfel încât d 1,et > d ca . În principiu, lungimea tronsonului de etanşare se ia cam 60% din d et . Pentru tronsonul de etanşare din stânga secţiunii 1 se consideră aceleaşi cote. Rezultă că pentru tronsonul nestandardizat pe care se montează ventilatorul se poate adopta un diametru egal cu d ca şi o lungime de circa 60% din d ca . Diametrele tronsoanelor pe care se montează diametrele interioare al rulmenţilor, se stabilesc ţinând cont de recomandările anterioare, din tabelele A7.1 sau A8.1 ale anexelor 7 sau 8, astfel încât d r d et (toleranţele diferite permit şi situaţia ca tronsoanele de etanşare şi de rulmenţi să aibă aceleaşi dimensiuni nominale). Lungimea acestor tronsoane se poate definitiva după stabilirea rulmenţilor care vor fi utilizaţi, dar în principiu se iau cam 60% din d r . Urmează tronsonul pentru perii al cărui diametru trebuie să coincidă cu diametrul de rezemare axială a inelelor interioare ale rulmenţilor utilizaţi (d 1,r din tabelul A7.1 al anexei 7 pentru rulmenţi radiali cu bile sau d 2,r din tabelul A8.1 al anexei 8 pentru rulmenţi radial-axiali cu role conice). Deci, valoarea finală a diametrului se stabileşte după calculul rulmenţilor. Lungimea tronsonului rezultă după desenarea rulmentului din reazemul 1 şi a rotorului. Diametrele tronsoanelor rotorului şi umărului nu sunt standardizate şi se stabilesc pe baza recomandărilor anterioare (după stabilirea diametrului pentru perii, deci după calculul rulmenţilor). Lungimea umărului rezultă după desenarea rulmentului din reazemul 5 şi a rotorului. Principalele dimensiuni ale arborelui motorului electric sunt centralizate în tabelul 3.3

Tabelul 3.3

Dimensiune

d ca = d ventilator

l

ca

d

et

d

r

d

perii

d

rotor

d

umăr

mm

             

16

4. ALEGEREA ŞI VERIFICAREA RULMENŢILOR

Rulmenţii se aleg în funcţie de diametrul lor interior (coincide cu diametrul fusului

arborelui) şi li se verifică durabilitatea, care nu trebuie să aibă o valoare mai mică decât cea

30000 ore (pentru motoarele electrice funcţionând 8 ore pe zi, utilizate

pentru utilaje diverse de uz general). Pentru rezemarea arborelui I al motorului electric se pot utiliza fie rulmenţi radiali cu bile pe un rând fie rulmenţi radial-axiali cu role conice. Caracteristicile acestor două tipuri de rulmenţi sunt date în anexele 7 şi respectiv 8. Pe baza calculelor, în final, se stabileşte varianta optimă de lăgăruire (durabilitate mai apropiată de cea admisibilă, gabarit radial şi/sau axial mai mic etc.). Datele de proiectare pentru rulmenţii care asigură lăgăruirea sunt:

admisibilă, L ha = 20000

diametrul fusului, stabilit constructiv în capitolul anterior, d r = mm;

turaţia fusului, n I = rot/min;

reacţiunea radială din reazemul 1, F r1 =

reacţiunea radială din reazemul 5, F r5 = N;

forţa axială, care se determină, conform temei de proiect, în funcţie de forţa Q de pretensionare a transmisiei prin curele trapezoidale cu relaţia:

F

(4.1)

N;

(0,1

÷

0,2) Q

=

(0,1

÷

0,2)

a =

=

÷

=

N

(1 5)

4.1. Calculul rulmenţilor radiali cu bile pe un rând

Efectuarea calculelor necesită cunoaşterea atât a reacţiunilor radiale (F r1 şi F r5 ), cât şi a celor axiale (F a1 şi F a5 ). Stabilirea acestora din urmă în funcţie de forţa axială F a reprezintă o problemă static nedeterminată care se rezolvă printr-una dintre cele două variante de montaj posibile.

a) Montajul în sistem flotant

La montajul flotant (care se utilizează deobicei atunci când reacţiunile radiale au valori relativ apropiate), se consideră îm mod convenţional că rulmentul , mai încărcat radial, preia şi forţa axială, calculul durabilităţii făcându-se numai pentru el. Utilizând datele din tabelele A7.1 şi A7.2 ale anexei 7 se determină:

coeficientul e în funcţie de raportul F a /C 0 ;

coeficienţii X

sarcina dinamică echivalentă:

şi Y , prin compararea raportului F a /F r cu coeficientul e;

F

e

= X

F

r

+ Y

F

a

(4.2)

durabilitatea rulmentului, în milioane de rotaţii:

L =


 

C

F

e

3

(4.3)

durabilitatea rulmentului, în ore de funcţionare:

=

L

10

6

60

L

h

n Rezultatele obţinute sunt centralizate în tabelul 4.1.

I

Tabelul 4.1

(4.4)

Simbol

d

r

D

B

C

C

0

F a /C 0

e

 

mm

kN

 

-

-

17

Tabelul 4.1 (continuare)

Simbol

F a /F r

X

Y

F

e

L

L

h

-

-

-

N

mil.rot.

ore

b) Montajul cu rulment conducător şi rulment liber în carcasă

La acest montaj (care se utilizează deobicei atunci când reacţiunile radiale au valori net diferite), se urmăreşte echilibrarea încărcării celor doi rulmenţi. Astfel, rulmentul ,cu încărcarea radială mai mare, are inelul exterior liber în carcasă, ceea ce înseamnă că nu preia forţa axială. Rezultă că sarcina sa dinamică echivalentă coincide cu încărcarea sa radială:

(4.5)

, mai descărcat radial, are (prin montaj) inelul exterior fixat axial în carcasă,

astfel încât preia şi forţa axială F a . Sarcina sa dinamică echivalentă se determină, utilizând datele din tabelele A7.1 şi A7.2 ale anexei 7, ca în paragraful precedent:

F

e

=

F

r

=

N

Rulmentul

coeficientul e în funcţie de raportul F a /C 0 ;

coeficienţii X

sarcina dinamică echivalentă:

şi Y , prin compararea raportului F a /F r cu coeficientul e;

F

e

= X

F

r

+ Y

F

a

(4.6)

În final se determină durabilitatea rulmentului mai solicitat:

durabilitatea, în milioane de rotaţii:

L =

C

(

max F

e1

, F

e5

)

3

durabilitatea, în ore de funcţionare:

L

10

6

60

L

h

=

n Rezultatele obţinute sunt centralizate în tabelul 4.2.

I

Tabelul 4.2

(4.7)

(4.8)

d D B C C F a /C 0 e r 0 Simbol mm kN
d
D
B
C
C
F a /C 0
e
r
0
Simbol
mm
kN
-
-
Tabelul 4.2 (continuare)
F a /F r
X Y
F
L
L
e
h
Simbol
-
- -
N
mil.rot.
ore

18

5. ALEGEREA ŞI VERIFICAREA PENELOR PARALELE

Cele mai utilizate elemente de asamblare arbore-butuc, în transmisiile mecanice, sunt penele paralele. În tabelul A9.1 al anexei 9, este dat un extras din STAS 1004-81, specificând geometria penelor paralele şi a canalelor executate în arbore. Se vor utiliza pene de tip B (cu capete drepte). Penele paralele se verifică la solicitarea de contact şi respectiv la forfecare, tensiunile admisibile fiind:

la solicitarea de contact, σ sa = 120 MPa;

la solicitarea de forfecare, τ fa = 80 MPa.

a) Calculul asamblării dintre arborele I şi roata de curea conducătoare

Pe capătul de arbore, de lungime mm este montată prin intermediul unei pene paralele roata de curea condusă la diametrul d ca = mm. Conform tabelul A9.1 al anexei 9, în secţiune transversală pana are cotele:

înălţimea, h p =

lăţimea, b p =

mm;

mm.

Ţinând cont de lungimea capătului de arbore l ca = mm, se adoptă lungimea standardizată

a penei l p =

mm (astfel încât l p < l ca ).

Forţa tangenţială care solicită pana este:

 

F

=

2

M

tI,max

=

2

 

=

t

Tensiunea de contact este:

 

d

ca

σ

s

=

 

F

t

 

=

MPa

 

h

p

l

= σ

sa

2

p

2

Tensiunea de forfecare este:

 
 

F

 

τ f

=

 

t

=

 

MPa

= τ

 
   

fa

 

b

p

l

p

N

(5.1)

=

120 MPa

(5.2)

=

80 MPa

(5.3)