Sunteți pe pagina 1din 3

22.11.

2013 Rambursarea imprumuturilor de stat Aceasta operatiune semnifica rascumpararea titlurilor de credit de la detinatorii lor adica restituirea sumelor imprumutate catre piata interna sau externa. Rambursarea imprumuturilor poate avea caracter obligatoriu sau facultativ in functie de modul in care s-au stabilit conditiile de rambursare in momentul contractarii imprumutului. Rambursarea imprumuturilor este insa o conditie obligatorie a imprumuturilor cu termen. In mod exceptional se pot rambursa si imprumuturile perpetue in acest caz neexistand insa obligativitatea rambursarii aceasta ramanand la aprecierea statului. Din punct de vedere al momentului rambursarii putem distinge intre imprumuturile care se ramburseaza integral la o scadenta si imprumuturi care se ramburseaza esalonat pe un anumit interval de timp. In practica se intalnesc mai multe modalitati de rambursare a imprumuturilor printre catre cele mai des utilizate sunt: -rambursarea imprumuturilor pe calea anuitatilor -prin tragere la sorti -prin vanzare la bursa Rambursarea imprumuturilor pe calea anuitatilor are specific faptul ca incepand cu al doilea sau al treilea an de la contractare statul incepe sa achite pe langa dobanzi si o parte din suma imprumutata. Aceasta modalitate este utilizata atunci cand statul are un numar mic de creditori. Anuitatile pot fi constante adica egale pe toata perioada creditului sau inegale respectiv progresive sau regresive. Rambursarea imprumuturilor prin tragere la sorti se utilizeaza atunci cand imprumutul de stat a fost contractat de la un numar mare de creditori. In acest caz statul stabileste inca din momentul emisiunii valoarea titlurilor amortizabile in fiecare an prin tragere la sorti. Cele doua metode prezentate mai sus sunt specifice creditelor publice cu termene. Rambursarea imprumuturilor prin vanzarea la bursa se utilizeaza in special pentru credite contractate pe termen lung sau pentru cele perpetue. Prin aceasta metoda imprumutul de stat se poate rambursa atat la scadenta cat si cu anticipatie. Aceasta din urma depinde insa de disponibilitatea financiara a statului fiind specifica perioadelor in care statul dispune de un volum mare de resurse financiare publice sau perioadelor in care cursul pe piata creditului este in favoarea sa. Rambursarea imprumuturilor publice este realizata de catre stat prin intermediul resurselor financiare provenite din: -fondul special de rambursare -excedentele bugetare -veniturile curente ale exercitiului bugetar

Pe langa aceste modalitati ordinare de rambursare a imprumuturilor de stat practica financiara a consacrat si alte procedee exceptionale de amortizare a datoriei publice si anume: -intrarea statului debitor in incapacitate de plata -repudierea datoriei publice -deprecierea monetara

Notiuni generale privind datoria publica Datoria publica reprezinta ansamblul resurselor financiare mobilizate cu titlu de imprumut de catre autoritatile publice centrale si locale si alti subiecti de drept public de la diversi creditori PF sau PJ de pe piata interna sau externa si ramase de rambursat la un moment dat. In tara noastra datoria publica cuprinde totalitatea obligatiilor de natura datoriei publice guvernamentale si locale. Datoria publica guvernamentala se refera la totalitatea obligatiilor statului la un moment dat provenind din finantarea rambursarii imprumuturilor angajate pe baze contractuale sau garantate de guvern. Datoria publica locala reprezinta totalitatea obligatiilor unitatilor administrativ teritoriale provenind din finantarea rambursarilor angajate pe baze contractuale sau garantate de catre autoritatile administratiei locale. In functie de calitatea creditorilor se disting 2 forme de datorii publice respectiv : -datoria publica bruta -datoria publica neta

Datoria publica bruta reprezinta valoarea totala a efectelor publice specifice imprumutului de stat indiferent de calitatea detinatorilor acestora, iar datoria publica neta reflecta numai valoarea efectelor publice detinute de PF si PJ altele decat cele de drept public. Cu alte cuvinte diferenta dintre cele 2 tipuri de datorie publica este reprezentata de valoarea efectelor publice in care au fost plasate diferite fonduri apartinand statului. In functie de piata de pe care se contracteaza imprumuturile de stat, datoria publica poate fi intalnita sub forma datoriei publice interne si a datoriei publice externe. Raportul dintre cele 2 categorii difera de la o tara la alta in functie de gradul de dezvoltare economica si de aspectele ce vizeaza disponibilitatile banesti ce se pot converti in resurse financiare de imprumut. Astfel in tarile dezvoltate d.p.d.v economic se apeleaza intr-o proportie covarsitoare la resursele financiare interne si intr-o masura mai mica sau deloc la resurse externe la munca. In schimb tarile in curs de dezvoltare nedispunand de o economie competitiva pe plan international si de o piata financiara interna consolidata caracterizata de o diversitate a ofertei de capital sunt obligate sa apeleze cu precadere la resursele de imprumut externe.

In functie de termenele de rambursare ale imprumuturilor de stat datoria publica se clasifica in datorie publica flotanta si datorie publica consolidata. Datoria publica flotanta e reprezentata de resursele financiare de imprumut exigibile pe termen scurt, iar datoria publica consolidata cuprinde resursele financiare de imprumut exigibile pe termen mediu si lung. Este evident faptul ca ponderea celor 2 tipuri de datorie publica in datoria publica totala conduce la aparitia unor eforturi financiare considerabile generate de rambursarea imprumuturilor contractate si de plata dobanzilor aferente imprumuturilor contractate. Astfel cu cat datoria publica a unei tari este scadenta pe termen scurt cu atat efortul financiar implicat de rambursarea si plata dobanzilor aferente este mult mai mare, iar posibilitatile de mobilizare a resurselor financiare necesare sunt mai reduse. Din acest motiv ponderea datoriei publice flotante in volumul total al datoriei publice trebuie sa fie cat mai redusa posibil. In literatura de specialitate precum si in practica curenta financiara a fost instituit un set de indicatori ce caracterizeaza si analizeaza datoria publica indiferent de tipologia ei indicatori structurati astfel: 1. Indicatori de structura ai datoriei publice care se refera la ponderea datoriei publice interne in totalul datoriei publice, ponderea datoriei publice externe in totalul datoriei publice, ponderea datoriei publice flotante in totalul datoriei publice, ponderea datoriei publice consolidate in totalul datoriei publice , ponderea serviciului datoriei publice interne in totalul serviciului datoriei publice si pondarea serviciului datoriei publice externe in totalul serviciului datoriei publice. 2. Gradul de indatorare al tarii la un moment dat care pot fi indicatori absoluti (nivelul nominal al datoriei publice si indicatori relativi care se pot determina ca raport intre datoria publica si diversi indicatori macro-economici considerati reprezentativi respectiv P.I.B si numarul populatiei. 3. Indicatori privind efortul financiar public reclamat anual de datoria publica. Efortul financiar public anual se numeste serviciul datoriei publice si inglobeaza ansamblul cheltuielilor angajate pentru rambursarea datoriei propriu-zise precum si cheltuielile cu dobanzile si comisioanele aferente. Indicatorii specifici efortului financiar public anual sunt: -marimea absoluta a serviciului datoriei publice -marimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice -ponderea serviciului datoriei publice in totalul cheltuielilor publice -ponderea serviciului datoriei publice in PIB