Universitatea Oradea Facultatea de Istorie, Relaii Internaionale, tiine Politice i tiinele Comunicrii

Istorie veche a Romniei

Celii pe teritoriul Romniei

Perei Ioana Teodora Istorie, an I

2013

Dintre popoarele indo-europene care si-au facut aparitia pe teritoriul Europei actuale in jurul anului 2000 i.e.n., poporul celt ale carui elemente proprii de cultura si civilizatie pot fi percepute inca de pe la jumatatea mileniului al doilea i.e.n. se afirma mai clar, cu trasaturile culturale bine individualizate ale unei etnii distincte, catre anul 800 i.e.n. Data aceasta marcheaza, in Europa Occidentala aproximativ inceputul primei perioade a fierului (Hallstatt). In cea de a doua perioada a fierului La Tene, marcata arpoape in intregime de contributia celta, civilizatia celtilor atinge culmea infloririi sale cuprinzand toate teritoriile in care a avut loc raspandirea lor, iar acest fapt a dus la aparitia unor aspecte particulare ale acestei civilizatii. Celtii creeaza acum si impugn multor popoare cu care vin in contact prima civilizatie proto-istorica barbara din Europa Centrala si Occidentala. Ei au fost primul popor devenit poporul clasic al lumii barbare; care a adus Europa Centrala intr-un contact strans cu lumea mediteraneeana si care, gratie fortelor sale creatoare, a dus la culme dezvoltarea civilizatiei proto-istorice din teritoriile de la nord de Alpi.(Jan Filip) Istoricii si arheologii folosesc termenul de civilizatie celtica pentru a descrie o cultura tribala formata liber in jurul anului 500 i.e.n. si care inceteaza complet catre sfarsitul secolului al XII-lea, ultimele manifestari specifice derulandu-se in insulele britanice. Notiunea de cultura La Tene vizeaza aspectele privind istoria propriu zisa a celtilor continentali, inceputa la jumatatea mileniului I i.e.n. cand se dateaza si primele referiri scrise, si incheiata la finele secolului I d. Hr., atunci cand ultimele teritorii aflate in stapanire sunt incorporate in Imperiul Roman. Celtii erau considerati ca oamenii Nordului indepartat descrisi de Virgiliu aveau plete aurii, haine cu fir de aur si mantale virgate; in jurul gatului, alb ca laptele, atarnau coloane de aur; in mana fiecaruia scanteiau doua lanci alpine, iar trupul le era aparat de niste scuturi lungi. Unele trasaturi fizice ne sunt indicate si de anumite sculpturi ramase de la celtii insisi. Aspectul fizic nu are decat o importanta limitata in cunoasterea unui popor, in schimb unele trasaturi ale portretului moral ne pot da indicatii pretioase asupra stadiului dezvoltarii istorice a celtilor. O podoaba caracteristica pentru perioada La Tene, aparuta inca din epoca bronzului , este colanul, purtat mai ales de catre razboinici care probabil avea o semnificatie onorifica. Ca si colanul, bratara este una din podoabele cele mai raspandite, gasindu-se mai ales in

mormmintele feminine. Facute din argint, fier dar mai ales bronz, prin forma si decorul lor constituie un reper arheologic sigur pentru datarea mormintelor sau chiar a asezarilor. Predilectia celtilor pentru vesminte colorate ca si pentru podoabele stralucitoare in care aspectul metalului se imbina cu rosul aprins al coralului si al smaltului constituie numai una din trasaturile morale observate si scoase in evidenta de scriitorii greci si romani la care dominau sobrietatea si eleganta simpla. O cunoastere mai adanca, in urma legaturii prelungite, precum si calatoriilor intreprinse de istoricii si geograficii antichitatii i-a determinat pe acestia sa remarce si alte trasaturi morale ale celtilor, cum sunt curajul, generozitatea manifestata prin apararea celui nedreptatit, blandetea si duiosia in raporturile de familie. Sub raport intelectual, celtii au manifestat o aptitudine deosebita in asimilarea realizarilor lumii civilizate, atat in munca pasnica, cat si in razboi. Portretul moral al celtilor lasat de cei vechi ne face impresia unui popor in adolescenta, pe cale de formare, in acord cu stadiul de dezvoltare social-economica in care organizarea de stat a comunitatilor celtice nu era decat la inceputurile ei. Ca popor in mare masura sedentar, celtii isi construiau locuinte grupate in sate inconjurate de campul de cultura. Casele, de forma rotunda sau rectangulara, erau facute din lemn si lipite cu lut, neavand dimensiuni prea mari. Acoperisul din trestie facea ca in timp de razboi asezarile galilor sa fie usor distruse de incendii. Unele locuinte prin stratele de cultura pe care le contin, atesta o locuire neintrerupta in acelasi loc din epoca celtica pana in evul mediu, ca manifestare a stransei legaturi dintre om si pamantul care il hraneste si a trainiciei cultului vetrei, pe care il intalnim la toate populatiile din antichitate. In prelucrarea fierului, celtii ca si alte populatii antice, se gaseau la acelasi nivel cu romanii. Faurirea carelor de lupta reprezenta o importanta ramura de productie in primele perioade La Tene, fierarii lucrau impreuna cu lemnarii si rotarii la faurirea acestora. Un rol deosebit in ocupatiile celtilor il are olaria, care in La Tene, odata cu generalizarea folosirii rotii olarului, devine un adevarat mestesug. Unele vase de lut imita prin formele si aspectul lor vasele metalice sau de sticla de origine mediteraneana, dintre care cele de bronz destinate servirii vinului au o importanta deosebita. Pe la sfarsitul sec. IV i.e.n., incepe sa se manifeste si un nou stil artistic n care motivele ornamentale curbiliniare, pline de fantezie, infrang regulile severe ale simetriei. 3

Acest stil numit Waldalgesheim sau liber s-a extins in toata lumea celtica, din insulele britanice pana in spatiile celtilor orientali. Cea de a treia faz a epocii La Tne, reprezinta si perioada de maxima dominare a celtilor in tot cuprinsul fasiei de mijloc a Europei vestice si central-rasaritene. Stapani ai celor mai importante centre metalurgice (fier, aur, argint, aram) din Austria, Germania, Boemia i Polonia vestica, celtii produceau unelte, arme si obiecte de tot felul; buni agricultori, foloseau fierul de plug si cuitoiul pentru despicat brazdele. Mari crescatori de turme de vite mari i mici, triburile celtice de pretutindeni beneficiau de o economie prospera. Comertul cu statele mediteraneene sau intertribal era activ. Pentru facilitarea vanzarilor si cumpararilor incep sa se foloseasca monedele de de aur i argint, batute de capeteniile tribale. Acestia locuiau impreuna cu rubedenilie lor n asezari mari si puternic ntarite (oppida), cu ziduri de pietris legate cu traverse de lemn (murrus gallicus), aparate cu turnuri si santuri de aparare. O parte din populatie si avea locuintele in cuprinsul cetatilor, alta locuia in asezari mai mici, nu prea indepartate de oppida. Cimitirele tribale, desi numeroase, nu aveau o densitate prea mare (50-150 morminte). Atat capeteniile, rzboinicii cat si femeile lor se nhumau n morminte plane.

Consideratii istorice privind istoria celtilor in centrul si sud-estul europei Transilvania si partile aflate in V si S-V Romaniei de azi, au fost colonizate de catre celti intr-o etapa care pare sa fi inceput din a doua jumatate a secolului IV. In Campia Tisei, prin cercetari arheologice, s-a demonstrat ca celtii au intalnit in momentul sosirii lor o populatie eterogena, avand in componenta elemente scitice si tracice. Se poate spune ca deplasarile celtilor spre estul Europei s-au desfasurat in principal pe axa Dunarii in mai multe etape. Prima avand ca rezultat ocuparea unor teritorii situate in N-V Ungariei si in S-V Slovaciei. Transilvania si partile aflate in vestul Romaniei de azi, au fost ocupate intr-o etapa care pare sa fi inceput din a doua jumatate a secolului al IV-lea. Momentul aparitiei celtilor este marcat prin orizontul cel mai vechi al necropolei de la Piscolt unde sunt cercetate morminte de incineratie si inhumatie cu inventar funerar compus din cutit de lovit de tip hallstattian, o fibula, catarame patrate, plate de tip foarte timpuriu. Se mai adauga inventarul mormantului de la Diosig, fibula cu cap de animal de la Pecica, altele de la Orsova, Arad, Oradea-Salca. O alta cale de patrundere ar fi pe culoarul Somesului. Cea mai masiva concentrare de descoperiri celtice este cuprinsa intre cursurile raurilor Barcau si Crasna. Aici se afla cunoscutele necropole de la Ciumesti, Piscolt, Sanislau, Dindesti, Foeni. Punctele cu 4

descoperiri dovedesc ca celtii patrunsi in Transilvania au luat in stapanire in primul rand vaile raurilor, zonele productive, favorabile pentru agricultura si cresterea animalelor. H. Hubert aprecia ca celtii nu au putut ocupa in aceste regiuni ale Europei E-C decat vaile si coastele fertile din apropierea acestora si ca regiunile muntoase nu reprezentau pentru ei o atractie deosebita. Cele mai vechi complexe de la Fantanele se afla in concordanta cu cele apartinand primului orizont de la Piscolt, cu descoperirile izolate de la Medias sau din zona Hategului. Se poate spune ca incepututl colonizarii celtice s-a derulat aproximariv in aceeasi perioada pe intreg teritoriul transilvanean. La inceput raporturile dintre daci si celti au fost violente. S-a constatat, pe de o parte faptul ca , inca de la debutul primelor necropole celtice din Transilvania, unii defuncti erau ingropati cu o panoplie de arme completa, spade, varfuri de lance sau sulita, scut. In alte cazuri au fost descoperite doar varfuri de lance ceea ce ar putea indica o anumita ierarhizare in cadrul grupului de razboinici. O alta dovada a caracterului razboinic al celtilor este prezenta carelor de lupta in necropole din V, N-V si spatiul intracarpatic al Romaniei. Care de lupta au fost descoperite la Curtuiuseni, Zauan, Dezmir, Cristuru Secuiesc. Mormantul cu coif de la Ciumesti este o alta dovada a caracterului razboinic al celtilor. Astfel, inventarul funerar indica aparteneta defunctului la o elita razboinica avand semne de zale si coiful ornamentat cu pasarea de prada, au constituit elemente care il deosebeau atat de ansamblul razboinicilor din comunitate cat si de cei de pe o arie mai vasta. De aceea piesele de echipament ale luptatorului pot fi considerate insemne ale unui sef militar cu o autoritate care se intindea pe o zona mai larga, fapt care i-a permis, in virtutea prestigiului pe care il dobandise, sa organizeze o trupa de mercenari capabila sa se angajeze in actiuni la distante mari de zonele de bastina. Seful celt de la Ciumesti constituie astfel un martor important al intelegerii rolului si functiilor elitelor razboinice. O problema importanta vizeaza legaturile pe care noii veniti le-au stabilit cu populatia locala. Prezenta ceramicii lucrate cu mana in mormintele celtice si unele elemente de rit si ritual funerar ne duce cu gandul la o coabitare intre elementul celtic si cel indigen, o convietuire. Ceramica lucrata cu mana indica un element strain de cel celtic si presupune o populatie diferita care sa fi lucrat la aceste vase. De remarcat este faptul ca necropolele descoperite in partea rasariteana a bazinului carpatic , prin elemente de rit si ritual specific, demonstreaza ca noii veniti si-au impus inca de la inceput propriile practici si perceptii simbolice. In necropola de la Piscolt din N-V Romaniei, elementele de rit si ritual funerar, ca si inventarele sunt caracteristice comunitatilor celtice cenral europene. De asemenea in 5

cateva situatii pot fi sesizate inmormantari care prin elementele de ritual isi gasesc analogii in necropola de la sfarsitul primei varste a fierului de la Sanislau. La Piscolt o serie de localnici au continuat sa inmormanteze in cadrul unor necropole celtice dar pastrand traditiile funerare anterioare. Numarul acestor complexe funerare care pot fi atribuite indigenilor este foarte mic, ceea ce sugereaza ca acestia au fost asimilati destul de rapid in cadrul comunitatilor celtice care au colonizat regiunea respectiva. In Transilvania una din cele mai reprezentative necropole este cea de la Fantanele Dealul Popii jud. Bistrita-Nasaud. In general vasele lucrate de mana din necropola de la Fantanele au analogii in mediul tracic de la sud si est de Carpati. De mentionat este activitatea unor mesteri olari locali care au produs in continuare ceramica specifica indigenilor, in acelasi timp, mixtura culturala rezultata din amalgarea celor doua comunitati a generat unele forme noi de vase ceramice. Tehnica lucrarii la roata a ceramiciii se generalizeaza in lumea barbara europeana doar pe parcursul celei de-a doua varste a fierului. In V, N-V Romaniei dar si in spatiul intracarpatic, vasele lucrate la roata ajung sa fie frecvente in descoperiri odata cu patrunderea celtilor. Fenomenul de integrare a populatiilor indigene in cadrul noilor comunitati rezultat in urma colonizarii celtice este sesizabil in urma analizei situatiei arheologice din asezari. In asezarile cercetate la Ciumesti, in N-V Romaniei sau la Miresti, in centrul Transilvaniei au fost descoperite materiale ceramice apartinand ambelor grupuri de populatie. La Ciumesti locuintele erau asezate sau concentrate in nuclee de cate trei, parand sa indice unele preferinte privind alegerea locului pentru amplasare. In asezarea de la Miresti, bordeiele erau dispuse la distanta relativ mica unele de altele ceea ce ne face sa credem ca aici comunitatea era mai putin numeroasa. Trebuie subliniat faptul ca in zona rasariteana a bazinului carpatic formele de habitat au fost exclusiv rurale, atat inainte cat si dupa colonizarea celtica. Dar celtii nu au ocupat intreaga arie a spatiului intracarpatic. In zona Depresiunii Maramuresului si a depresiunilor intra-montane din partea de rasarit a Transilvaniei comunitatile locale au cunoscut o evolutie specifica, diferita de cea sesizata in regiunile transilvanene ocupate de celti. Pe teritoriul Daciei, intre cele doua populatii, au existat legaturi comerciale ce implicau de o parte si de alta, achizitionarea si prelucrarea de materiale caracteristice celeilalte populatii. Convietuirea stransa intre celti si daci a avut urmari pozitive in dezvoltarea culturii materiale autohtone. In contact cu celtii, geto-dacii au preluat noua tehnica superioara de prelucrare a ceramicii cu ajutorul rotii olarului. De remarcat este faptul

ca in asezarile si necropolele de pe teritoriul Roamaniei au fost gasite vase ceramice lucrate la roata din pasta cu grafit. Aparitia culturii materiale de tip La Tene in Transilvania, V si N-V Romaniei, aduce schimbari importante in viata economico-sociala a comunitatilor, o schimbare radicala se produce in domeniul mestesugaresc. Asezarile cercetate dovedesc o adevarata revolutie a metalurgiei fierului, cum este cazul la Camin Malul Crasnei sau Carei-Cimitirul reformat, unde marea cantitate de zgura de fier indica prelucrarea fierului. La est de Carpati numarul uneltelor de factura sau influenta celtica lucrate din fier este destul de mare. Debutul celei de a doua varste a fierului in interiorul arcului carpatic, V si N-V Romaniei este marcat prin aparitia complexelor arheologice atribuite celtilor. Un prim element este deci prezenta ceramicii lucrate cu roata olarului, iar elementul secund care defineste cultura La Tene pe teritoriul Romaniei este aparitia asa zisei revolutii a metalurgiei fierului si a altor metale. Putem spune ca dezvoltarea metalurgiei fierului , prezenta ceramicii lucrata la roata si a cuptoarelor de olarie au dus la aparitia si dezvoltarea culturii materiale de tip La Tene pe teritoriul Romaniei. Raportat la zonele central europene, unde cultura materiala specifica se continua in cuprinsul asezarilor, pentru spatiul transilvanean piesele de factura celtica si-au facut aparitia doar izolat. In secolele II-I i.e.n. se observa o explozie demografica, numarul descoperirilor fiind de doua ori mai mare fata de cel corespunzator perioadei anterioare. Asezarile sunt dispuse tot pe terasele raului Mures sau in vaile laterale, dar apar si in zona montana. In aceeasi perioada apar si primele asezari fortificate situate pe inaltimi, cum sunt cele de la Piatra Cravii , Cugir si Costesti. La mijlocul secolului al II-lea i.e.n. nu se mai poate vorbi despre un etnic celtic distinct in Transilvania. Obiectele de factura celtica continua sa isi faca sporadic aparitia in contexte dacice. Asezarile fortificate ilustreaza o modificare substantiala de structura a societatii si a autoritatii politice din Transilvania. Fortificatiile reflecta aparitia unor elite de lat gen decat cele anterioare si a unor raporturi de subordonare in cadrul comunitatilor diferite fata de cele din mediul celtic.

In secolul I i.e.n avea sa se nasca Regatul condus de Burebista , acesta fiind probabil unul din sefii militari ridicati din randul elitelor razboinice. Spre sfarsitul secolului I se constata diparitia treptata a inmormantarilor tumulare cu arme si inventar, iar pe parcursul veacului urmator pana la cucerirea romana, datele indica noi transformari identitare a coloniei razboinicilor. Problema incetarii orizontului celtic din Transilvania a cunoscut mai multe ipoteze. Ion Horatiu Crisan considera ca celtii au fost asimilati in masa autohtonilor pe parcursul secolului al II-lea i.e.n., Vlad Zirra este de parere ca celtii s-au repliat spre zona Dunarii mijlocii datorita presiunii romane dinspre sud si a atacurilor germanice din nord, iar Aurel Rustoiu sustine ca sfarsitul locuirilor celtice din N-V Transilvaniei se datoreaza unei migratii a dacilor de la sud de Carpati de pe teritoriul actual al Olteniei. Celtii ale caror origini se pierd in epoca marilor framantari, care caracterizeaza inceputurile raspandirii indo-europenilor, prin creatiile lor in domeniul culturii materiale si spirituale au adus o contributie insemnata la faurirea culturii populatiilor europene. Chiar romanizati, cum au fost aceia care fusesera integrati in Romania Occidentala inca de mult timp, ei au continuat sa-si manifeste propriile lor trasaturi ce aparusera in cultura La Tene, sa dezvolte mestesugurile si in special metalurgia fierului si arta, prin aceasta contribuind la nasterea artei din perioada migratiunilor.

Bibliografie

1. 2. 3. 4. 5.

Berciu, D., Lumea celilor, Bucureti, 1970 Hubert, H., Celtii si civilizatia celtica, Bucuresti, 1983 Rosu, Marinel, Celtii pe teritoriul Romaniei, Oradea, 2010 Drimba, O., Istoria culturii si civilizatiei vol. IV, Bucuresti 1998 http://www.enciclopediadacica.ro/?option=com_content&view=article&id=704%26Itemid=372