Sunteți pe pagina 1din 4

TEMPERATURA ECHIVALENTĂ DE ZGOMOT

ŞI FACTORUL DE ZGOMOT AL INTERFEŢEI ANALOGICE

Din cele prezentate în capitolele anterioare rezultă că interfaţa


analogică a unui receptor radio este alcătuită din mai multe etaje ce
reprezintă cuadripoli liniari activi sau pasivi, cu funcţii bine definite,
conectaţi în cascadă. Cunoscând temperatura echivalentă de zgomot al
fiecărui etaj, ne punem să determinăm temperatura echivalentă de zgomot
al interfeţei analogice. Pentru aceasta vom analiza mai întâi un sistem
format din doi cuadripoli, Q1, Q2 şi sursa de semnal, în cazul nostru antena.
Fiecare cuadripol i, după cum se observă şi din fig. 8.1, este caracterizat de
temperatura echivalentă de zgomot Tei , coeficientul de transfer în putere
K p 0i , de aceeaşi bandă efectivă de trecere Be şi de puterea zgomotelor
proprii la intrare Pzi = kTei Be , iar antena, de temperatura echivalentă de
zgomot TA = t A ⋅ T0 , rezistenţa RA şi puterea zgomotelor PzA = kTA Be .

Fig. 8.1 Evaluarea temperaturii echivalente de zgomot


În aceste condiţii, puterea totală a zgomotelor la ieşirea sistemului va
fi:

Pzies 2 = k ( ( TA + Te1 ) ⋅ K p 01 + Te 2 ) Be ⋅ K p 02 (8.1)

sau, exprimată prin intermediul temperaturii echivalente de zgomot a


acestuia Te1, 2 :
Pzies 2 = k (TA + Te1, 2 ) Be ⋅ K p 01 ⋅ K p 02 . (8.2)

Egalând cele două relaţii obţinem:


Te1 ⋅ K p 01 + Te 2 = Te1, 2 ⋅ K p 01 , (8.3)

de unde rezultă temperatura echivalentă de zgomot a unui sistem format din


doi cuadripoli conectaţi în cascadă:
T
Te1, 2 = Te1 + e 2 . (8.4)
K p 01

În continuare vom înlocui sistemul format din cuadripolii Q1 şi Q2 cu un


cuadripol echivalent, caracterizat de temperatura echivalentă de zgomot Te1, 2
şi coeficientul de transfer în putere K p 01, 2 = K p 01 ⋅ K p 02 , iar la ieşirea
acestuia vom adăuga un nou cuadripol Q3. Procedând ca mai sus, vom găsi
expresia temperaturii echivalente de zgomot a sistemului format din cei trei
cuadripoli conectaţi în cascadă:
Te3 T Te3
Te1, 2,3 = Te1, 2 + = Te1 + e 2 + . (8.5)
K p 01 ⋅ K p 02 K p 01 K p 01 ⋅ K p 02

Generalizând, rezultă expresia temperaturii echivalente de zgomot a


unui sistem format din n cuadripoli conectaţi în cascadă, adică a temperaturii
echivalente de zgomot a interfeţei analogice TeIA :

n −1 Tei
TeIA = Te1, 2,3,..., n = Te1 + ∑ i −1
. (8.6)
i=2
∏ K p0 j
j =1

În cele ce urmează, cunoscând factorul de zgomot al fiecărui etaj în


parte Fi , ne punem să determinăm factorul de zgomot al interfeţei
analogice FIA . Pentru aceasta, cel mai simplu este să plecăm de la relaţia
dintre factorul de zgomot al unui cuadripol şi temperatura echivalentă de
zgomot a acestuia:

Te  T0  F  1 (8.7)
şi să ne folosim de expresia temperaturii echivalente de zgomot a interfeţei
analogice TeIA , determinată anterior. Făcând înlocuirile corespunzătoare în
(8.6), obţinem:
T0 ( FIA − 1) = T0 ( F1 − 1) + ∑
(
n −1 T F
0 i − 1)
i −1
, (8.7)
i=2
∏ K p0 j
j =1

de unde rezultă expresia factorului de zgomot al interfeţei analogice:

n −1 F − 1
FIA = F1 + ∑ i −1 i
. (8.8)
i =2
∏ K p0 j
j =1

Trebuie menţionat faptul că expresiile generale de calcul a


temperaturii echivalente şi a factorului de zgomot pentru orice sistem format
din mai mulţi cuadripoli conectaţi în cascadă, sunt valabile dacă toţi
cuadripolii au rezistenţa de intrare şi ieşire pozitivă. În cazul în care cel puţin
un cuadripol are una din aceste impedanţe negativă, de exemplu, în cazul
amplificatoarelor cu diode tunel sau a celor parametrice, factorul de zgomot
şi temperatura echivalentă de zgomot a sistemului se determină pe baza
schemei echivalente de zgomot.
Din analiza relaţiilor generale determinate anterior rezultă că primul
etaj al receptorului are cea mai mare contribuţie la stabilirea performanţelor
de zgomot ale sistemului. Cu cât factorul de zgomot şi temperatura
echivalentă de zgomot a acestuia vor fi mai mici, iar coeficientul de transfer
în putere mai mare, cu atât performanţele sistemului vor fi mai bune. De
aceea, atunci când se impune, trebuie acordată o mare atenţie proiectării
primului etaj al receptorului, astfel încât acesta să aibă un factor de zgomot
minim posibil.
În cazul în care la intrarea receptorului (sau a unui etaj) introducem un
cuadripol pasiv Q P (fiderul de interconectare cu antena, un atenuator etc.),
presupunând că TA = T0 , factorul de zgomot al sistemului rezultat va fi:

1 F −1 F
Fsistem = + = . (8.9)
K p 0 QP K p 0 Q P K p 0 QP

Rezultă că, pentru a nu înrăutăţi performanţele receptorului este


necesar ca pierderile în fider să fie cât mai mici. Practic, o creştere a
atenuării cu un dB determină o degradare a factorului de zgomot al
sistemului tot cu un dB. Dacă distanţa dintre antenă şi receptor este mare şi
pierderile în fider vor fi mari, de aceea, în astfel de situaţii se recomandă
dispunerea unui etaj de amplificare direct la bornele antenei.