Sunteți pe pagina 1din 3

REPREZENTAREA FORMELOR DE UNDĂ DE BANDĂ ÎNGUSTĂ

CU AJUTORUL ÎNFĂŞURĂTOREI COMPLEXE

Într-un sistem de radiocomunicaţii, de regulă, semnalul purtător de


informaţie este un semnal cu bandă limitată, obţinut prin modularea unei
purtătoare de către un semnal analogic sau digital din banda de bază.
O formă de undă în banda de bază se caracterizează printr-o densitate
spectrală diferită de zero la frecvenţe dispuse în vecinătatea originii (f=0) şi
neglijabilă în rest.
O formă de undă de bandă limitată are o densitate spectrală diferită de
zero la anumite frecvenţe, concentrate într-o bandă dispusă în jurul unei
frecvenţe f p >> 0 , denumită frecvenţă purtătoare şi neglijabilă în rest.
Pentru un sistem de radiocomunicaţii sursa de informaţii generează un
semnal în banda de bază, de exemplu, o formă de undă TTL pentru sistemele
digitale sau un semnal audio analogic, preluat de la un microfon.
Transmiterea informaţiei de la sursa de semnal la destinaţia dorită necesită
generarea unui semnal de bandă îngustă, a cărui frecvenţă purtătoare trebuie
astfel aleasă, astfel încât acesta să se propage prin canalul de legătură.
Modulaţia reprezintă procesul de transferare a informaţiei preluată de
la sursă, pe un semnal de bandă limitată s( t ) cu frecvenţa purtătoare
f p >> 0 , prin modificarea unuia sau mai multor parametri ai purtătoarei
(amplitudine, frecvenţă, fază). Acest semnal de bandă îngustă poartă
denumirea de semnal modulat, iar semnalul sursă m( t ) din banda de bază –
semnal modulator.
Semnalul de bandă limitată astfel obţinut constituie semnal de
excitaţie pentru un emiţător, care trebuie să asigure toate condiţiile necesare
propagării semnalului către destinaţie.
Toate formele de undă de bandă limitată, fie că provin dintr-un semnal
modulat sau o interferenţă de semnale şi/sau zgomote filtrate, pot fi
reprezentate într-o formă canonică convenabilă v( t ) . Prin urmare, v( t ) poate
reprezenta un semnal s( t ) ≡ v( t ) , un zgomot filtrat n( t ) ≡ v( t ) ,
semnal+zgomot filtrat r ( t ) = s ( t ) + n( t ) ≡ v( t ) sau orice altă formă de undă de
bandă limitată.
Orice formă de undă fizică de bandă limitată poate fi reprezentată sub
forma [1, 3]:
{
v ( t ) = ℜe g ( t ) e
jω p t
} (1.1)
unde g( t ) reprezintă anvelopa complexă a lui v( t ) , iar f p = ω p 2π –
frecvenţa purtătoare asociată. De asemenea, se mai pot utiliza două forme
echivalente de reprezentare:

v ( t ) = R ( t ) cos ω p t + θ ( t )  (1.2)


şi
v ( t ) = x ( t ) cos ω p t − y ( t ) sin ω p t (1.3)

Anvelopa complexă g( t ) poate fi reprezentată fie în coordonate


carteziene:

g ( t ) ≡ x ( t ) + jy ( t ) , (1.4)
fie în coordonate polare:
g ( t) ≡ R( t) e ( ) ,
jθ t
(1.5)

unde x( t ) = ℜe{ g( t ) } ≡ R( t ) cosθ( t ) reprezintă componenta modulatoare în


fază asociată lui v( t ) , y( t ) = ℑm{ g( t ) } ≡ R( t ) sinθ( t ) – componenta
modulatoare în cuadratură asociată lui v( t ) , R( t ) = g( t ) ≡ x 2 ( t ) + y 2 ( t ) –
modulaţia de amplitudine a lui v( t ) , iar θ ( t ) = arg  g ( t )  ≡ arctg  y ( t ) x ( t ) 
– modulaţia de fază a lui v( t ) . Formele de undă g( t ) , x( t ) , y( t ) , R( t ) şi
θ( t ) sunt toate forme de undă din banda de bază şi, cu excepţia lui g( t ) ,
toate sunt reale. R( t ) este o formă de undă întotdeauna pozitivă.
Relaţiile (1.1) – (1.3) pun în evidenţă translatarea spectrului
semnalului din banda de bază în jurul frecvenţei purtătoare. De menţionat
faptul că, dacă v( t ) reprezintă o formă de undă deterministă, atunci x( t ) ,
y( t ) , R( t ) şi θ( t ) vor fi, de asemenea, deterministe. Dacă v( t ) reprezintă un
proces aleator, de exemplu un zgomot de bandă limitată, atunci x( t ) , y( t ) ,
R( t ) şi θ( t ) vor reprezenta procese aleatoare, în banda de bază. Prin urmare,
un zgomot de bandă limitată, în general, poate fi considerat ca un proces
cvasiarmonic, modulat atât în amplitudine R( t ) , cât şi în fază θ( t ) , de
componente de zgomot.
În sistemele de comunicaţii moderne, semnalul de bandă limitată este
adesea partiţionat în două canale, unul pentru x( t ) , denumit canalul I (in
phase) şi unul pentru y( t ) , denumit canalul Q (quadrature phase).