În cele ce urmează, cunoscând factorul de zgomot al fiecărui etaj în

parte Fi , ne punem să determinăm factorul de zgomot al interfeţei

analogice FIA . Pentru aceasta, cel mai simplu este să plecăm de la relaţia
dintre factorul de zgomot al unui cuadripol şi temperatura echivalentă de
zgomot a acestuia:

Te  T0  F  1 (8.7)
şi să ne folosim de expresia temperaturii echivalente de zgomot a interfeţei
analogice TeIA , determinată anterior. Făcând înlocuirile corespunzătoare în
(8.6), obţinem:
n −1 T ( F − 1)
T0 ( FIA − 1) = T0 ( F1 − 1) + ∑ i0−1 i
, (8.7)
∏
i=2
K
p0 j
j =1

de unde rezultă expresia factorului de zgomot al interfeţei analogice:

n −1 F − 1
FIA = F1 + ∑ i −1 i
. (8.8)
i =2
∏ K p0 j
j =1

Trebuie menţionat faptul că expresiile generale de calcul a

temperaturii echivalente şi a factorului de zgomot pentru orice sistem format
din mai mulţi cuadripoli conectaţi în cascadă, sunt valabile dacă toţi
cuadripolii au rezistenţa de intrare şi ieşire pozitivă. În cazul în care cel puţin
un cuadripol are una din aceste impedanţe negativă, de exemplu, în cazul
amplificatoarelor cu diode tunel sau a celor parametrice, factorul de zgomot
şi temperatura echivalentă de zgomot a sistemului se determină pe baza
schemei echivalente de zgomot.
Din analiza relaţiilor generale determinate anterior rezultă că primul
etaj al receptorului are cea mai mare contribuţie la stabilirea performanţelor
de zgomot ale sistemului. Cu cât factorul de zgomot şi temperatura
echivalentă de zgomot a acestuia vor fi mai mici, iar coeficientul de transfer
în putere mai mare, cu atât performanţele sistemului vor fi mai bune. De
aceea, atunci când se impune, trebuie acordată o mare atenţie proiectării
primului etaj al receptorului, astfel încât acesta să aibă un factor de zgomot
minim posibil.
 În cazul în care la intrarea receptorului (sau a unui etaj) introducem un
cuadripol pasiv Q P (fiderul de interconectare cu antena, un atenuator etc.),
presupunând că TA = T0 , factorul de zgomot al sistemului rezultat va fi:

1 F −1 F
Fsistem = + = . (8.9)
K p 0 QP K p 0 Q P K p 0 QP

Rezultă că, pentru a nu înrăutăţi performanţele receptorului este

necesar ca pierderile în fider să fie cât mai mici. Practic, o creştere a
atenuării cu un dB determină o degradare a factorului de zgomot al
sistemului tot cu un dB. Dacă distanţa dintre antenă şi receptor este mare şi
pierderile în fider vor fi mari, de aceea, în astfel de situaţii se recomandă
dispunerea unui etaj de amplificare direct la bornele antenei.