notri, cnd ne rugm nencetat, se apropie tot mai mult de Dumnezeu i ajung n cele din urm n slav, ct vreme nu o refuz. n fiecare smbt, la mnstiri, se svresc dou Liturghii. Una e n katholokon i cealalt n cimitir. n fiecare smbt, mnstirea citete foarte multe nume de adormii, cernd de la Dumnezeu s-i aeze n slava Lui. n toate mnstirile se face, smbt de smbt, panihid pentru cei adormii. Un ieromonah citea ntr-o zi p mulime de nume i, obosind, s-a ntrebat: Oare care au plecat de pe pmntul vzut? Sunt ajutai oare cei mori? n acel moment, fiind obosit, s-a sprijinit de strana sa, i-a nchis puin ochii i, ntre somn i veghe, ntr-o stare de priveghere a minii, dar i de oboseal a trupului, i-a ridicat ochii n sus i vedevedeoh, oh! Ce se petrece acolo? Nenumrate duhuri ale celor adormii i, mpreun se
mntuie cei pe care i pomenesc? Simt ei ceva? Oare cerul simte c eu m rog acum pentru cei
cu ele, i sfinii, i ngerii. Iar naintea tronului Lui Hristos sttea, cu preafrumoasa ei hain, Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu i cu chipul ei luminos arta ctre duhuri, l privea pe Hristos i spunea: Fiul meu i Dumnezeul meu, eu mijlocesc pentru toi acetia! Primete glasurile sfintei Tale Biserici! i atunci monahul a auzit cum toi morii au nceput s cnte: Nsctoare de Dumnezeu, Fecioar, bucur-te, ceea ce eti plinde har,(), c ai nscut pe Mntuitorul sufletelor noastre. Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tlcuiri i cateheze, trad. din lb. gr.de Ierom. Agapie(Corbu), Editura Sf. Nectarie, Arad, 2010, pp. 213-214