Sunteți pe pagina 1din 51

FIZIOLOGIE

AN I MEDICINA

Conf. Univ. Dr. ANCA BDRU

OBIECTUL FIZIOLOGIEI
Studiaza : Procesele Constantele normale ale structurilor biologice superior organizate, incepand cu celula si agregatele celulare din tesuturi si organe si sfarsind cu organismul uman . Termenul fiziologie de origine greaca ( physis=natura, fiinta; logos=stiinta )

OBIECTUL FIZIOLOGIEI

Termenul de fiziologie introdus in medicina de J. FERNEL ( 1542 ) in tratatul MEDICINA, ca titlu al primului capitol despre filozofia naturii.

OBIECTUL FIZIOLOGIEI
Denumita si anticamera patologiei , a abordat de la inceput modul de desfasurare a proceselor vitale, factorii care le determina si mecanismele lor de intretinere . Obiectul fiziologiei clar conturat Evolutia fiziologiei lenta si anevoioasa datorita conceptiilor filozofice dominante si lipsei de metode si tehnici adecvate William Harvey : initiaza temelia fiziologiei experimentale a animalelor si omului in lucrarea sa despre circulatia sangelui ( 1628 )

Fiziologia precizeaza sub raport functional limitele dintre normal si patologic , oferind pe baza cunoasterii mecanismelor normale, principiile orientative asupra corectarii acestor mecanisme dereglate in cursul bolilor. Orice patologie incepe si sfarseste cu fiziologia

FIZIOLOGIA IN ANTICHITATE
Hippocrate ( 400-377 I.e.n ) , conducator al scolii de medicina din Cos a fondat medicina rational-empirica . Organismul alcatuit din patru umori : sange, flegma, bila galbena, bila neagra ( sange venos ) derivate din cele patru elemente ale filozofiei ionice : aer, pamant, apa si foc Galen ( 129-201 I.e.n.) din Pergam arata ca : ventriculul stang si arterele contin sange, Intre creier, maduva si nervii periferici sunt legaturi structurale Este intemeietorul vivisectiei

FIZIOLOGIA RENASTRII SECOLUL AL XIX-LEA


Leonardo da Vinci ( 1452-1519 ) Descrie valvele inimii Modul lor de functionare Explica zgomotul arterial cardiac prin inchiderea valvulara Toate arterele si venele pleaca din inima, nu din ficat Miscarile plamanilor sunt pasive, urmand cutia toracica Muschii sunt alcatuiti din fibre in care se termina nervii Andreas Vesalius( 1514-1564 ) Intemeiaza o metoda de studiu anatomic Stabileste o nomenclatura anatomica Jean Francois Fernel ( 1497-1558 ) Admite posibilitatea contractiei musculare in afara vointei William Harvey ( 1578-1657 ) Intemeietorul morfologiei functionale a animalelor si omului Descrie circulatia sangelui in inima, circulatia mica Postuleaza existenta unor pori in tesuturi intre ramificatiile aortei si nenele circulatiei mari Marcello Malphighi ( 1628-1694) Descrie capilarele pulmonar, confirmand ipoteza lui Harvey a porilor dintre artere si vene

OBSERVATIILE LUI HARVEY ASUPRA CIRCULATIEI VENOASE

FIZIOLOGIA RENASTRII SECOLUL AL XIX-LEA - II Stephen Hales ( 1677-1761 ) Masoara presiunea arteriala si venoasa Masoara volumul sanguin Antoine Lavoisier ( 1743-1794 ) Formarea de caldura in organismul viu este rezultatul proceselor de oxidare Localizeaza insa oxidatiile la nivelul plamanilor

FIZIOLOGIA CAUZAL ANALITICA


Claude Bernard ( 1813-1878 ) A demonstrat functia glicogenetica si glicogenolitica a ficatului Descopera actiunile digestive principale ale sucului pancreati Sustine existenta unor fermentatii fara microorganisme Descrie nervii vasomotori Creaza conceptul de mediu intern cu compozitie constanta Etienne Marey( 1830-1904 ) , Otto Franck ( 1865-19440 , Ernest Starling ( 1866-1927 ) Cercetari asupra circulatiei sangelui Willem Einthoven ( 1860-1927 ) Inventeaza galvanometrul cu coarda si studiaza cu ajutorul sau electrocardiograma umana Ion Athanasiu ( 1868-1926 ) Fondatorul scolii romanesti de fiziologie experimentala Promotorul electrofiziologiei , initiatorul cercetarilor electromiografice

GALVANOMETRUL CU COARDA

EVOLUTIA FIZIOLOGIEI
Neuronii Ramon Y Cajal (1890) : entitati morfo-functionale distincte ale sistemului nervos Sinapsa Sherrington ( 1897 ) : pentru a defini relatiile de contiguitate dintre neuroni Reflexele conditionate in studiul activitati nervoase superioare I.P. Pavlov( 1904 ) : in studiul activitati nervoase s uperioare Sistemul port hipotalamo-hipofizar Gr.T. Popa si Unna Fielding ( 1930 ) Pancreina Nicolae C. Paulescu ( 1921) hormon pancreatic hipoglicemiant Insulina Banting si Best (1922)- premiu Nobel

PREMIILE NOBEL STOCKHOLM 10 DECEMBRIE

PREMIUL NOBEL PENTRU FIZIOLOGIE SAU

MEDICINA 2006

PREMIILE NOBEL STOCKHOLM 10 DECEMBRIE 2006

NOBEL BANKET 2006

SISTEMELE DE CONTROL ALE CORPULUI FEEDBACK NEGATIV

FEEDBACK NEGATIV IN REGLAREA RESPIRATIEI

SISTEMELE DE CONTROL ALE CORPULUI FEEDBACK POZITIV

APA IN ORGANISM

CONTINUTUL DE APA 60% din greutate

COMPARTIMENTELE LICHIDIENE I

COMPARTIMENTE LICHIDIENE II

ELECTROLITII IN ORGANISM

In lichidele organismului se gasesc dizolvati : - compusi organici, cu molecula mica ( glucoza, uree, aminoacizi ) - substante macromoleculare ( mai alea proteine ) - electroliti anorganici
Electrolitii anorganici au rol in distributia si retinerea apei, in determinarea presiunii osmotice si a concentratiei de H+ ioni

COMPOZITIA ELECTROLITICA A FLUIDELOR CORPULUI

PRINCIPALELE MINERALE DIN ORGANISM (I) Sodiul ( Na + ) - Forme:ionizat in plasma


ion predominant extracelular membrana celulara foarte permeabila pentru Na+ - Roluri :- ion caracteristic extracelular cu rol in - repartitia hidrica intra si extracelulara - intretinerea presiunii osmotice extracelulare 80% - reglarea EAB ( component in sistemele tampon de bicarbonat si fosfat ) - transmiterea impulsului nervos - mentinerea proprietatilor muschilor si contractiile miocardului

SODIUL

PRINCIPALELE MINERALE DIN ORGANISM (II)


Potasiul ( K+) - Forme: ionizat intracelular membrana celulara este mai putin permeabila pentru K+ - Roluri : ion caracteristic intracelular cu rol in - mentinerea presiunii osmotice - reglarea pH-ului - repartitia hidrica intra si extracelulara - excitabilitate, conductibilitate, transmitere sinaptica - contractie musculara si a miocardului - transfer O2 si CO2 in sange

POTASIUL

Principalele minerale din organism ( III )


Clorul ( Cl-) Forme : Nacl circa 120 gr predomina in tesutul conjunctiv intestinal si piele Roluri : ion caracteristic extracelular cu rol in - mentinerea presiunii osmotice , a pH-ului si balantei hidrice intra si extracelular - fenomenul Hamburger ( migratia ionilor de Cl-) - formarea HCl in stomac - activarea amilazei

Principalele minerale din organism ( IV )


Calciul ( Ca2+) Forme:- nedifuzibil ( proteinat de Ca 2+) 60% -neionizat, difuzibil ( fosfati, citrati ) -ionizat , difuzibil ( Ca2+)- 4050% activ fiziologic Roluri : rol structural esential in oase si dinti ( fosfat tricalcic si -hidroxiapatita ) confera rezistenta si duritate - coagularea sangelui - contractia musculara -functiile miocardului - transmiterea sinaptica -activator enzimatic pentru tripsina, lipaza, fosfataza alcalina

PRINCIPALELE MINERALE DIN ORGANISM (V)


Fosforul ( P ) Roluri : rol structural esential in oase si dinti ( fosfat tricalcic , hidroxiapatita) confera rezistenta si duritate - constituent al AND si ARN cu rol in sinteza proteinelor , multiplicarea celulara , transmitere genetica - ca fosfolipide in structura membranelor celulare si reglarea transportului prin membrane - molecule macroergice : ARP,ADP,GTP - activarea vitaminelor din grupul B Magneziul ( Mg ) Roluri : ion caracteristic intracelular - component al unor sisteme enzimatice cu tiaminpirofosfat ca si cofactor , pentru fosforilarea oxidativa - contractia musculara - transmiterea neuromusculara ( sinergic cu ionii de Ca2+)

DEPLASAREA APEI IN ORGANISM

PRINCIPIUL DILUTIEI :
Volumul (ml )= Cantitatea de substanta indicator introdusa
Concentratia per ml a substantei dispersate in lichid

RETINETI : 1. Cantitatea totala de substanta indicator introdusa in vas 2. Concentratia substantei in lichid dupa dispersie

SUBSTANTELE MARKER
Netoxice Inerte metabolic Nefixabile pe elementele figurate , alte celule sau albumina Sa nu afecteze distributia lichidiana prin modificari de presiune osmotica Sa nu paraseasca rapid compartimentul Omogenizabile rapid Dozabile

Determinarea volumelor compartimentelor lichidiene


Apa totala : apa radioactiva sau apa grea contine tritiu radioactiv sau deuteriu . Dupa injectarea IV , acestea se amesteca cu apa totala in cateva ore , iar pentru calculul apei toatale se foloseste principiul dilutiei Volumul lic. extracelular : sodiul radioactiv, clorul radioactiv,ionul tiocianat, inulina si zaharoza . Dupa injectare se amesteca in 30-60 min cu lichidul extracelular , iar pentru calcul se foloseste principiul dilutiei Volumul lic. Intracelular : se calculeaza prin diferenta dintre apa totala si lichidul extracelular Volumul plasmatic :se folosesc proteine plasmatice radioactive ( marcate cu 131I ) sau proteine plasmatice de care se leaga coloranti ( T-1824 numit si albastru Evens ) Volumul eritrocitar: se foloseste cromul radioactiv care se leaga de eritrocite .

ECHILIBRUL HIDRIC

REGLAREA ECHILIBRULUI HIDRIC


Se face prin : - reglarea ingestiei de lichide prin senzatia de sete - reglarea pierderilor de apa , prin hormonul antidiuretic cu rol major in controlul reabsorbtiei renale de apa si al osmolaritatii plasmei Reglarea aportului hidric : * senzatia de sete apare la reducerea continutului hidric din organism sub 1%. Setea poate fi produsa prin : - stimularea osmoreceptorilor hipotalamici ( prin cresterea presiunii osmotice a lic. Extracelular ) - stimularea voloreceptorilor atriali ( in hipovolemie )

FACTORII DE CONTROL AI SETEI Factorul


Osmolaritatea Volumul sanguin Presiunea sanguina Angiotensina II Alti factori

Cresterea senzatiei de sete


Crescuta Scazut Scazuta Crescuta Uscarea mucoasei bucofaringiene

Scaderea senzatiei de sete


Scazuta Crescut Crescuta Scazuta Distensia gastrica

REGLAREA ELIMINARILOR DE APA Se face prin reactii compensatorii - hormonul antidiuretic (ADH ) si ALDOSTERON , pentru retinerea apei si prin FACTORUL NATRIURETIC ATRIAL , pentru eliminarea apei

REGLAREA SECRETIEI DE ADH

TULBURARI ALE ECHILIBRULUI HIDRIC


Perturbarile metabolismului apei intereseaza si sodiul in majoritatea cazurilor, dar poat fi si separate. Tulburarile se datoreaza : - pierderilor excesive de apa ( deficitelor de apa ) bilant hidric negatic retentiei in exces a apei ( exces de apa ) bilant hidric pozitiv

DEFICITUL DE APA
Intereseaza in special compartimentul extracelular , unde are loc o crestere a presiunii osmotice ( in plasma si lic. Interstitial ) . Apa este atrasa din celule si se produce: deshidratare celulara cu senzatie de sete; uscaciunea mucoasei bucofaringiene Daca mecanismele homeostatice sunt eficiente are loc secretia de ADH. Tulburarile semnalate se corecteaza rapid dupa ingestia corespunzatoare de apa .

EXCESUL DE APA
Prezenta unui exces de lichid in tesuturile organismului reprezinta edemul . Edemul poate fi prezent in compartimentul : - intracelular - extracelular Edemul intracelular apare in doua situatii : 1. Deprimarea sistemelor metabolice tisulare sau o nutritie inadecvata a celulelor. Poate apare acolo unde fluxul sanguin local este redus iar aportul de O2 si substante nutritive este prea mic pentru a mentine un metabolism tisular normal . Are loc deprimarea activitatii pompelor membranare , in special a pompei ce scoate sodiul din celula. Se produce osmoza apei in celula . 2. Inflamatia determina o crestere a permeabilitatii membranelor celulare . Spdiul si alti ioni intra in celula , producand osmoza consecutiva a apei in celula

EXCESUL DE APA
Edemul extracelular
Poate fi cauzat de :

- extravazarea exagerata de lichid din sangele capilar sau insuficienta sistemului limfatic de a drena lichidul din interstitii - retentia renala de apa si sare

EDEMUL PRODUS PRIN EXTRAVAZAREA DE LICHID DIN CAPILARE SAU OBSTRUCTIE LIMFATICA

1.Presiunea capilara crescuta - retentie renala excesiva de apa si sare ( ( insuficienta renala, exces de mineralocorticoizi ) - presiune venoasa ridicata ( insuficienta cardiaca , staza venoasa localizata , insuficienta pompelor venoase ) 2. Scaderea proteinelor plasmatice - pierderi de proteine prin urina - pierderi prin lipsa tegumentara ( arsuri, rani ) - sinteza proteica insuficienta ( boli hepatice, deficit de aport ) 3. Permeabilitate capilara crescuta - reactii imune ce produc eliberare de histamina sau alte substante imune - toxine - infectii bacteriene 4. Blocajul drenajului limfatic

EDEMUL PRODUS PRIN RETENTIE RENALA DE APA SI SARE

Clorura de sodiu ramane aproape in totalitate in compartimentul extracelular. Cele mai multe boli care compromit functia renala au tendinta de a reduce excretia de apa si sare prin urina. Consecinte : 1. Edem extracelular intins 2. Hipertensiune datorata cresterii volemiei

RELATIA DINTRE PRESIUNEA LI SI VOLUMUL LI

Presiunea Li ~ -3 mmHg La 3mmHg , volumul LI este de ~ 12 litri. LI este sub forma de gel . Gelul este important- previne curgerea cu prea mare usurinta a lichidului printre tesuturi din cauza filamentelor de proteoglicani ( formate din ac. hialuronic si proteine ) care actioneaza ca un burete

FACTOR DE SIGURANTA ANTIEDEM

Consta din trei mecanisme : 1. Presiunea negativa a Li sa fie anulata si sa devina pozitiva
2. Fluxul limfatic poate creste de la 10 la 50 de ori constituie factor de siguranta deoarece previne cresterea presiunii LI la valori pozitive 3. Spalarea proteinelor din LI. Pe masura ce proteinele sunt indepartate din interstitiu , creste diferenta dintre presiunea coloidosmotica a plasmei si cea interstitiala , crescand absorbtia osmotica a lichidului din interstitii in capilare

ECHILIBRUL OSMOTIC
OSMOZA = FLUXUL DE APA PRINTR-O MEMBRANA SEMIPERMEABILA ( dinspre compartimentul cu concentratie scazuta , spre cel cu concentratie crescuta )

OSMOLALITATEA SI OSMOLARITATEA
O solutie care contine cate un osmol de solvit , dizolvat in fiecare kilogram de apa are o osmolalitate de un osmol la un kilogram de apa . Presiunea osmotica a unei solutii la temperatura de 37C este = 19,3X osmolalitatea ( mOsm/Kg apa ) O concentratie de un miliosmol la litru echivaleaza cu o presiune osmotica de 19,300 mmHg. Multiplicand cu 300, concentratia in mOsm a lichidelor corpului obtinem 5790 mmHg Concentratia osmolara a unei solutii se numeste OSMOLALITATE cand este exprimata in mOsm/Kg apa Concentratia osmolara a unei solutii se numeste OSMOLARITATE cand activitatea osmotica este exprimata in mOsm/l de solutie Osmolaritatea totala a fiecaruia dintre cele trei compartimente ( plasma, lic interstitial si lic intracelular)este de ~ 300 mOsm/litru Osmolaritatea plasmei este cu 1,3 mOsm mai mare decat in LI si LIC .Diferenta se datoreaza efectului osmotic al proteinelor plasmatice care creaza in capilare o presiune cu 20 mmHg mai mare decat in LI

ECHILIBRULUI OSMOTIC INTRE COMPARTIMENTUL EXTRACELULAR SI INTRACELULAR


TONICITATEA UNEI SUBSTANTE
proprietatea acesteia de a determina deplasarea apei in celula ( influx de apa ) sau in afara celulei ( eflux de apa )

MENTINEREA ECHILIBRULUI OSMOTIC INTRE COMPARTIMENTUL INTRA SI EXTRACELULAR