Ionu\

CRISTACHE

G~NDUL LUI , CA O RUG{CIUNE

roman

2005

Doamne, f[ ca s[ vedem ! F[, Doamne, ca s[ ne ]nvrednicim a Te vedea =i a Te avea ]ntotdeauna cu noi =i aici pe p[m`nt =i ]ntru }mp[ra\ia Ta cea cereasc[, ]n vecii vecilor ! Amin !

Sunt dou[ pove=ti, a mea =i a lui, a b[rbatului t`n[r, pe care ]l vom urm[ri ]n t[cerea =i ]n g`ndurile vie\ii sale. Aceea=i lume, dar dou[ drumuri Am`ndoi, eu =i el, am vrut s[ privim via\a de aproape. Cearc[ne mari i-au acoperit privirea =i l-au l[sat s[ alerge f[r[ s[ mai priveasc[ ]nainte. Un suspin, o =oapt[, un pas mai era p`n[ la el,s-au zguduit pere\ii casei prin care umblau aripile lui r[t[cite ]n suferin\[, o larm[ surd[ se apropia =i toate s-au desf[cut de la prima p`n[ la ultima zi. Dar =i invers R[m`ne speran\a Toate p[catele vor st[rui ]n inima lui, uscatul se va ]n[bu=i ca o otrav[, sporind m`nia vecinilor ar\[go=i, se va afunda tot mai ad`nc, cu bra\ele flutur`nd liber pe l`ng[ trupul amor\it. La cap[tul drumului va ]nvinge iubirea Umbl[m, ]mpreun[, prin lumea de azi, doar cuvintele sunt acelea=i, zidurile s-au schimbat de mult. De fapt, e o singur[ poveste

Capitolul 1

Sf`r=it de an, 2002 a treia opera\ie Nu pl`nge, mam[ nu mai pl`nge Sta ]ntins pe canapeaua veche din camera lui, avea buzele str`nse ]ntr-o durere pe care ]ncerca s[ o ascund[, iar pansamentul imens ]i ]ngro=a fruntea palid[ =i uscat[. Capul i se f[cuse tot mai mic, doar ochii mari =i limpezi mai aminteau chipul lui frumos, dup[ care t`njiser[ fetele, m[sur`ndu-l f[r[ re\ineri. Un abur trist spulbera ziua care se preg[tea s[ soseasc[, ocolind ]ntreb[rile abia rostite. Toate i se p[reau izb[vitoare, dar era numai o adiere de v`nt. Ultimul calmant ]=i f[cuse ]ncet efectul =i un somn scurt a adus lini=tea ap[s[toare ]n camera plin[ de boal[. Mama lui r[m[sese nemi=cat[, ]n fotoliul de l`ng[ pat, aproape c[ nu ]ndr[znea nici m[car s[ respire, iar m`inile ei se mi=cau ]ncet, ]ntr-o revolt[ t[cut[, ca o rug[ciune. Chipul ei s-a luminat dintr-o dat[, o umbr[ de vis s-a strecurat printre genele b[iatului ei, arcuite spre lumea din jur. A=a cum se poate urm[ri o raz[ stingher[ curgea ad`nc rug[ciunea din ochii ei de mam[, =optit[ ]n

noaptea care se apropia. Nimic nu se putea a=eza peste suferin\ele ei, totul p[rea m[run\it ]n cuvinte =i c[dea ]ncet =i ultima poart[ peste via\a trecut[ a sfin\ilor f[r[ de nume =i a b[tr`nilor rugini\i ]n le=inuri nem[surate. Cine putea s[ spun[ dac[ umbra aceea era doar o iluzie Privea pierdut[, trenuri luminate vag de ]ntinderea nop\ii ]i treceau prin fa\a ochilor, dar ea a r[mas nemi=cat[ ca o pagin[ de carte necitit[. Toate amintirile ei disp[reau ]ncet peste coama ur`t[ a dealului din spatele casei, inima ei sta rezemat[ de por\ile mici, cu privirea ag[\at[ de luna str[lucind ]n gerul de afar[. Nimic ]n jurul ei nu p[rea s[ mearg[ mai departe, doar pustiul din sufletul ei ]i mai d[dea speran\a c[ tr[ie=te. Sc`r\`ia aspru ciudata u=[ d[r[p[nat[ a unei case, suspendat[ ]n lumina palid[ a unei seri f[r[ contur, sc[zut[ vag ]n cearc[ne de toamn[. Un aer ]n\epat de animale ciudate se a=eza peste chipul ei umflat de lacrimi vechi =i un miros de p[m`nt putred ]i intra prin n[rile mic=orate de frig, g[urite ad`nc, ca ni=te tuneluri p[r[site. Prin ele zburau lilieci bezmetici, ]ndoi\i de un v`nt cald, tot mai cald, ca o flac[r[ ruginit[. Seara turna umbrele ei stinse peste g`ndurile mamei, doar privirea i se mi=ca liber[ printre adierile vagi de via\[. Ce-ar trebui s[ mai fac[, se ]ntreba, cine s[ mai poat[ ]n\elege dac[ ziua ei mai ]ncepe =i m`ine Pe geamul eliberat

de perdele se vedeau, ]n casa de al[turi, b[tr`ni fle=c[i\i, care agitau batiste murdare =i se strecura pe sub geam mirosul de varz[ acr[, ]nmuiat de soarele de peste zi, rece =i ]n=el[tor, iar din\ii lor negri mu=cau ]ncet din felia de p`ine uscat[, ]n lini=te, ca ]ntr-o procesiune misterioas[, ca ]ntr-o curte de animale fl[m`nde, pline de r[ni duhnind a s`nge ]nnegrit de timp. Durerea albit[ de v`ntul venit din umbra unei nop\i p[trunse de cea\[ o c[uta, ]nv[luind-o cu fumul ei gros =i noduros. Se uita la propriile ei m`ini =i i se p[rea c[ se topesc ]ncet, ca o z[pad[ t`rzie de prim[var[, intr`nd ]n pam`ntul umed =i r[bd[tor, de=i nu era dec`t un noiembrie friguros, la sf`r=it de an 2002 Nici nu =tiai dac[ sufletele mor\ilor veniser[ la ]nt`lnire cu rudele lor ]ndurerate sau se rostogoleau st`ncile mari peste picioarele lungi ale trec[torilor f[r[ nume }n camera de al[turi a sunat telefonul, cu un c`ntec rar =i foarte ]ncet, dar mama nu s-a ridicat de l`ng[ pat . Cine s[ fie, p[rea s[ se ]ntrebe ea f[r[ vorbe. Ca umbra unei plante, pe o p`nz[ de m[tase i se ar[ta lumea din jur. A=a cur`nd ? T`rzie e vremea, un nod de fier ]i str`ngea pieptul, sub cerul =ters mama umbla ca un c[l[tor f[ra rost ]ntre drumuri nesf`r=ite, oprindu-se doar la poarta uria=[ , str`ns[ ]n lame mari de o\el. L`ng[ patul lui un soare trist, ocolind norii, a=ternuse un covor alb. A

cuprins-o o ]nfiorare pl[p`nd[ =i, dintr-o dat[, i s-a p[rut c[ umbra unui sf`nt pe care-l visa des ]n ultima vreme se a=ezase acolo, l`ng[ fiul ei. El gemea ]ncet, iar mama r[m[sese ]ncle=tat[ ]n vis, cu g`ndul la lumina care se stingea. Telefonul s-a auzit iar[=i, la fel de ]ncet, ca un sc`ncet prelung, abia deslu=it. Mama s-a ridicat din fotoliul de l`ng[ patul b[iatului ei =i a trecut ]n camera de al[turi. Alo, a auzit ]n receptor, de la cabinetul domnului senator suntem A a=teptat c`teva secunde. Da, a =optit, spune\i Sim\ea ]n vocea de dincolo o st`njeneal[, o re\inere. Doamn[, i s-a spus, domnul senator v[ anun\[ c[ nu poate veni m`ine, a plecat urgent ]n Moldova. V-a c[utat de multe ori, dar telefonul suna numai ocupat. A mai spus ceva =i a ]nchis. Era a treia s[pt[m`n[ ]n care el nu venea acas[. O cocleal[ verde a r[bd[rii se l[\ise peste miezul unei zile mohor`te, iar g`ndurile mamei se a=ezau toate ]n cenu=[. Ca pe o frunz[ uscat[, desprins[ de toamn[, ea =i-a aruncat visul din urm[ =i a continuat s[ tac[. Seara era ca un sf`r=it de lume, pa=ii se t`rau =i ei obosi\i, iar lini=tea sta ]ncle=tat[ de ferestre, aproape s[ cad[. B[iatul s-a trezit din somnul scurt =i lumina ag[\at[ de ochii lui, doar ea singur[, se

sf`r=ea ]nainte de a ]ncepe. O p[dure veche p[r[sit[ de priveli=ti dormea ]n ]nserare, iar mama , de departe, se cl[tina f[r[ rost, ame\it[ =i palid[. Cine a fost mam[, a ]ntrebat De la tata, i-a r[spuns cu voce nesigur[, nu poate veni m`ine El n-a mai zis nimic, sim\ea cum se scurge iar[=i durerea printre oasele lui tinere. P`n[ =i oasele lustruite de timp se mai sub\iaz[ ]nc[, str[lucind ]n marginea v[ilor albe. Oglinzile c[deau la p[m`nt, ca ni=te animale obosite de fug[, dar la hotarul serii rugineau lacrimile lui. El singur, g`ndea din patul unei suferin\e la fel de vechi, va sta s[ pip[ie r[nile mici =i dac[ va fi nevoie va cuprinde c`ntecul gol, cu flac[ra tot mai palid[ din dep[rtare. A cobor`t din pat =i mama ar fi dorit s[-l sprijine, cu trupul ei tot mai mic. Se p[rea c[ ]n cur`nd nu va mai r[m`ne din ea dec`t o umbr[. Cine doarme =i umbl[ =i strig[ ? Cine trece peste sc`ndura putred[ a podului vechi =i ce pr[pastie e mai neagr[ dec`t aceea din ochii ei ? +tii mam[, i-a spus b[iatul ]ntr-una din zilele trecute, n-ar trebui s[ mai pl`ngi, din orice om r[m`ne sufletul ]n casa lui Ea se uita pierdut[, =tia cum roade boala ]n trupul lui t`n[r, dar i se p[rea c[ aripi de sfin\i adiau ]n aerul ]ncins al camerei. O simetrie a ]nceputului era toat[ zbaterea aceea, o lege

t[cut[ ]ncepea din marginile zilei, ca o turm[ de pietre ap[reau oamenii z[ri\i dincolo de ferestrele casei, disp[r`nd ]n cea\[. A r[mas o vreme singur, sprijinit ]ntre dou[ perne, ]n fotoliul de l`ng[ pat. Se uita la televizorul deschis, dar imaginile din fa\a lui se scurgeau ]ntr-o lume f[r[ sens, ca ni=te p`lp`iri ciudate de lumin[ albastr[ pe un fond decolorat de singur[tate. Visul lui de peste noapte ]i r[m[sese ]ntreg, ag[\at de pleoapele grele. La marginea dealului din spatele casei lui, ]ngropat ]n m[r[cini =i arbori toci\i, se oprise nedumerit l`nga ea, fata pe care n-o mai v[zuse de mult[ vreme, care disp[ruse f[r[ urm[. Avea p[rul lung =i ochii mici, rotunzi , arcui\i ca o bolt[ peste privirile lui. Era a=a cum o cunoscuse, cu rochia sub\ire prin care se z[reau formele ei delicate, cu p[rul negru, str[lucind ]n ]nserarea de atunci. +i acum ]n vis p[rea ca un cap[t de lume, el avea forma unei statui ciudate, netezit[ de v`nt. Fata s-a a=ezat pe o r[d[cin[, r[mas[ dintr-un brad, t[iat de cur`nd, nu vorbeau, doar privirile li se m[reau cu nesf`r=it[ mirare. A tunat undeva ]n dep[rtare =i norii mari s-au adunat deasupra lor. Continuau s[ stea nemi=ca\i, p[durea din fa\[ a ]nceput s[-=i mi=te coroanele mari, un sunet ciudat se auzea din mijlocul frunzelor atacate de umbrele mari, tulbur`nd aerul ]nc[rcat de pic[turile de ploaie.

Ce faci, iubitul meu, a ]ntrebat ea dup[ o vreme A privit-o lung, ]ncerca s[-i spun[ ceva, dar cuvintele nu ie=eau de loc, i se mi=cau doar buzele ]ntr-un fel de dans necunoscut, nici m`inile nu-l ascultau, refuzau s[ se ridice de l`ng[ corpul lui atins de ploaia care venea. Te-am c[utat, i-a mai spus, nimeni nu m-a l[sat s[ te v[d Apoi fata s-a ridicat =i a intrat direct ]n mijlocul norului, care cobor`se ]n fa\a lor, se lungise pe p[m`nt ca o mantie de spum[. N-a mai v[zut-o o vreme, din dep[rtare vocea ei s-a mai auzit de c`teva ori, cuvintele nu se mai ]n\elegeau =i brusc cerul s-a luminat, s-au ridicat to\i norii, disp[r`nd dincolo de coama stearp[ a dealului. Umerii statuii s-au ridicat =i ei, iar b[iatul cel t`n[r a ]nceput s[ c`nte. C`nta cu toat[ vocea lui redob`ndit[ misterios, se legau cuvintele de parc[ le-ar fi =tiut de multnoi ce suntem fiii lacrimilor taleAvea o voce groas[ =i muzica ie=ea tulbur[toare din g`tul lui sub\ire, un c`ntec prelung se ]ntindea peste malurile m[run\ite de ploaia de dinainte. Noi ce suntem fiii lacrimilor tale, repeta el pierz`ndu-se printre copacii din fa\[, pe urmele iubitei transformat[ ]n spuma alb[ a norilor din vis. A=a i se p[rea, plutea cu aripi de lemn peste care crescuser[ pene moi =i l[sa ]n urm[ =iruri de =oapte, ]ngenunchind ]n spatele zborului ei.

10

Visul lui s-a sf`r=it, ]nghi\it de aerul rece strecurat prin fereastra deschis[ de mama. La televizor l-a v[zut pe tat[l lui, vorbea acolo de mai mult[ vreme Acestea sunt, zicea el, principalele lucruri pe care trebuie s[ le facem. Avem toate planurile realizate, exist[ =i finan\area necesar[, doar voin\a noastr[ politic[ ar trebui impulsionat[ de cei care au posibilitatea s[ o fac[. B[iatul se uita la ecranul din fa\a lui, buzele tat[lui continuau s[ se mi=te, numai c[ lui i se p[rea c[ norii de mai ]nainte o s[-i trag[ dup[ ei =i pe domnii aduna\i ]n jurul acelei mese, o s[-i stoarc[ de acolo, din ecranul televizorului, golind cuvintele lor ]n c[ld[ri ruginite, aliniate ]n a=teptare. A mai auzit doar vocea metalic[ a doamnei de pe ecran. Domnule senator, stima\i invita\i, v[ mul\umim =i v[ mai a=tept[m =i alt[dat[ Sim\ea prin pansamentul mare, schimbat cu o zi ]nainte, cum se scurg pic[turile de s`nge, se obi=nuise de mult cu durerea care-i ataca sacadat =i cu ]n\ep[turi violente t`mplele rase, f[r[ niciun fir de p[r, p`n[ deasupra urechilor. G`ndul meu, ]=i zicea, e numai o rug[ciune. }nva\[ s[ te rogi, s[ cau\i sur`sul din tine, fiindc[ ceea ce spui =i crezi nu e fum =i nu e v`nt, ci speran\[ =i drum Orice rug[ciune e ]n inima ta, ]ncerca s[-=i mai spun[, iar puterea se na=te =i

11

din cuvinte. Ar fi vrut s[ poat[ rosti limpede, era ]ns[ at`t de singur ]nc`t toate lucrurile din jur se uscaser[ de mult[ vreme. A venit noaptea]nc[ o noapte care p[rea s[ nu se mai sf`r=easc[. Sim\ea cum se d[r`m[ lucrurile ]n jurul lui, str`ngea din din\i p[zind-o pe mama, f[r[ somn, ]n camera de al[turi. Ar fi vrut s[ se topeasc[ ]n ]ntuneric, s[ urce pe muntele necunoscut de al\i oameni =i s[ dispar[ ]ntr-un de=ert de nisip auriu, acoperindu-l ]ncet. Se-nvolburau ]n urma lui pietrele tocite de ploi nenum[rate, ca un talaz s[lbatic atac`nd malurile ]nalte de p[m`nt ars. G`ndul lui s-a oprit deodat[. }ncotro , =i-a zis, pe ce drum ar putea s[ mearg[ mai departe ? Un r`s sub\ire de fat[ t`n[r[ =i plin[ de via\[ a mai auzit ]n spatele lui, numai c[ n-a mai vrut s[ =tie nimic din vremurile de alt[dat[. R`z`nd ]nfruntase zilele =i nop\ile c`ndva, dar tropotul lor l-a ajuns, galop`nd precum caii s[lbatici ]n stepa uscat[. O pajur[ str[puns[ de glon\ i-a fr`nt privirea, ]nc[run\indu-i fruntea albit[ de boal[. O c`mpie plin[ de oase se a=ternuse peste pa=ii lui ]n noapte, iar lacrimile curgeau peste ferestrele deja umezite de rou[. Corbii mari se a=ezau peste ochi. Cranii uscate at`rnau prin pomii scheletici ai r[s[ritului de zi, iar cerul tulbure c[dea u=or peste marginile lumii din jur. }nveli\i, prieteni, clipa aceasta de m[tase, striga ]n el mirarea, berzele galbene m[ privesc cum

12

vin. }ncet t[cerea s-a a=ezat peste chipul lui obosit. Mam[, a =optit el spre diminea\[, v[d stelele =i ]ngerii deasupra meaam aripi mam[ =i parc[ zbor Numai c[ b[iatul ei nu se trezise, vorbea prin somn =i mama ]i str`ngea m`na ]n palmele ei topite de fric[, ]ncerca s[-i spun[ ceva, dar f[r[ cuvinte, ca o atingere spulberat[ de ger. El a deschis ochii, i-a rotit ]ncet ]n jurul camerei =i dintr-o dat[ durerile lui au disp[rut ca =i cum o m`n[ nev[zut[ le-ar fi =ters cu un col\ de arip[ u=oar[. Erau multe s[pt[m`ni ]n urma lui de c`nd nu mai sim\ise at`ta lini=te Mi-e bine, i-a spus mamei Vreau o can[ cu ceai Se f[cuse diminea\[, plouase mult =i prin geamul camerei lui se vedeau ]n dep[rtare norii sticlo=i, alerg`nd spre mun\i. S-a ridicat singur =i a r[mas minute ]ntregi l`ng[ fereastr[. Ar fi trebuit s[ poat[ cineva re\ine imaginea mamei ]n u=a camerei, cu m`inile a=ezate pe cana cu ceai, ]mpreunate ca pentru o rug[ciune, cu ochii larg deschi=i, cu umerii apleca\i peste pragul intr[rii, ca o sf`nt[. Tata vine acas[ s[pt[m`na viitoare? a ]ntrebat el N-a =tiut ce s[-i r[spund[, privea ca ]ntr-o vraj[ f[r[ sf`r=it trupul uscat de boal[ al copilului ei =i t[cea. Lucrurile au ]nceput s[

13

curg[ calm, iar zilele din urm[ i se a=ezau una c`te una, ]ntr-o memorie precis[ =i ap[s[toare. Cu c`teva luni ]n urm[, c`nd doctorul cel t`n[r, prieten al b[iatului ei ]nc[ din liceul pe care l-au f[cut am`ndoi, i-a spus c[ boala ]i atacase iar[=i trupul obosit, a ]n\eles c[ via\a e doar o umbr[, c[ pr[bu=irile ei se ]ntind ca o flac[r[ peste p[m`ntul uscat al fiec[rui ]nceput, p`rjolind totul, arz`nd ceasurile =i desf[c`nd toate urmele de via\[. Sim\ea cu putere cum se rote=te asupra lumii dimprejur pas[rea mare, cu ciocul ei arcuit, iar valul de p`nz[ cenu=ie se ]ntindea peste umerii ei, peste umerii lui, peste aerul respirat, mirosind a cenu=[. +tii mam[, ]l auzea ea, c`t de mult mi-a trebuit s[ m[ zbat }n mijlocul lumii pustiite de boal[ vom intra =i e prea mult =i e tot mai ]ntuneric. Un vaier era, o sc`nteie m`nioas[ aprinsese amintirile lui, iar b[iatul a stat acolo mut =i ]nghe\at, a=tept`nd ]ntregul tr[znet s[ cad[ peste memoria lui amestecat[. Era ]n camera alb[ de spital, cu mirosul pe care mama ]l ]nv[\ase de mult =i-i r[m[sese ]n orice, in haine, ]n p[r, ]n pielea palid[ a fe\ei. Batr`nul profesor, doctorul care-l mai operase de dou[ ori pe b[iatul ei se a=ezase acolo, l`ng[ ea, se cuno=teau deja foarte bine. Avem probleme, i-a spus, a ap[rut iar[=i tumoarea cam ]n acela=i loc ca =i data trecut[, dar e o form[ mai simpl[

14

Doctorul a ]ncercat s[-=i p[streze vocea neutr[, aproape profesional[ , dar sentimentele pentru b[iatul femeii din fa\a lui ]l f[ceau s[-i bat[ inima cu putere, m`inile i se uscaser[ ]nfipte ]n buzunarele mari ale halatului, iar pleoapele i se zb[teau ]n ritmul unui dans nebun. Bubuiau tobele vracilor =i ceasul din perete se auzea sacadat, ca o arm[ uria=[ ]ndreptat[ spre du=mani ne=tiu\i dincolo de ferestre. De o via\[ meseria lui era legat[ de suferin\e grele, nu-=i amintea un alt pacient dintre miile pe care ]i operase, de care s[ se fi legat at`t de mult, sim\ea c[ ]l iube=te pe b[iatul femeii de l`ng[ el. Al[turi, doctorul cel t`n[r, asistentul lui, se ag[\ase cu m`inile de marginea mesei =i r[sufla ]ntrerupt, ca o ma=in[rie gata s[ urneasc[ drumurile cu totul. +ti\i, a mai spus el, am vorbit asear[ cu so\ul dumneavoastr[E nevoie s[ repet[m opera\ia. Dar, a ]ncercat mama, cum vorbim cu b[iatul meu ? Doamn[, a continuat b[tr`nul profesor, cred c[ trebuie s[ m[ l[sa\i pe mine, vom fi am`ndoi, eu =i prietenul lui B[iatul e mai puternic dec`t credem, =tia de la a doua opera\ie c[ e posibil s[ mai urmeze ]nc[ una Mama a t[cut, se a=ezase pe scaunul de l`ng[ u=[, ]=i ]ndoia degetele care trosneau ca ni=te lemne uscate pe un strat de jar fumeg`nd,

15

ce s[ mai spun[, ce-ar fi trebuit s[ mai fac[ ]n miezul ascuns al privirii c[zute Dincolo de ziduri via\a era m[run\it[ ]n certitudini f[r[ contur =i l[trau c`inii ]nfometa\i ai caselor f[r[ st[p`ni. Undeva, pe drumuri, alerga ]nvolburat[ noaptea, pe t`mplele lui se a=ezase de mult ]ntunericul =i lumea disp[rea furat[ de oamenii r[i, nev[zu\i. Las[ mam[, i-a spus b[iatul ei ]n camera de spital pe care o =tia at`t de bine, va trece =i asta Era acolo =i tat[l lui, venise direct de la aeroport. Uite, i-a zis, \i-am adus c[r\ile pe care le-ai vrut, le-am g[sit chiar la Viena. B[iatul ei m`ng`ia copertele frumoase ale c[r\ilor, iar ochii mamei au r[mas lipi\i de poza mare =i ro=ie a uneia dintre ele. Erau acolo zeci de lacrimi desenate, cobor`nd spre marginea m`inilor lui, care \ineau cartea aceea =i ei i se p[rea c[ lacrimile sunt vii, c[ udau a=ternutul patului, mirosind a v`nt =i a flori uscate =i mari, tot mai mari, acoperind lumina albastr[ a ]nc[perii. Sufletul lui str[b[tea plin de mirare c`mpul uria= =i fiara se oprea ]n loc, adulmec`nd. S`ngele lui cald intra ]ncet ]ntr-o r[d[cin[ de floare t`rzie, c[ut`ndu-=i respira\ia nou[. Lupta cu p[catele altora, ]l str`ngeau c[tu=ele grele pe care i le ag[\aser[ de privire

16

du=mani nev[zu\i =i nu ]n\elegea cine ]l trimite at`t de departe. Mai spera ]ns[ c[ va afla B[tr`nul profesor a intrat ]n rezerva lui ]n diminea\a opera\iei foarte devreme, avea un aer obi=nuit cu imprejur[rile de acest fel, dar era doar o aparen\[, fiindc[ ]i tremura u=or b[rbia, iar cuvintele se adunau mai greu dec`t de obicei. Hai, i-a zis, suntem gata de atac, iar drumul ]l =tim am`ndoi }l privea cu drag pe b[iatul a=ezat ]n patul mic, ]ntre a=ternuturile curate, ]l lega ceva special de acest pacient al s[u. }l mai operase de dou[ ori, =tia c[ boala se putea ]ntoarce, ]i \inuse ]n m`ini o parte a trupului s[u, ]i sim\ise respira\ia tremurat[. Era un doctor vestit, aspru =i moroc[nos, nu p[rea pentru ceilal\i capabil s[-=i pun[ sufletul la vedere. +i totu=i, rela\ia lui cu b[iatul frumos =i plin de o inteligen\[ molipsitoare, pe care ]ncerca s[-l aduc[ ]n lumea vie alung`ndu-i nesf`r=itele suferin\e, rela\ia aceasta era ca o m`ng`iere =i ca un zbor. De fiecare dat[, lungile discu\ii pe care le-a avut cu b[iatul cultivat =i plin de speran\e trecute ]l f[cuser[ s[-=i simt[ neputin\a, s[-=i ]n\eleag[ limitele lui de om obi=nuit, vulnerabil =i p`n[ la urm[ umil ]n fa\a durerii. }=i amintea dialoguri mai vechi, dup[ prima opera\ie =i se uita cu un fel de team[, pe care nu o mai b[nuia, dup[ o via\[ ]ntreag[ ]n care munca lui fusese deta=at[ de sentimente =i tr[iri afective, la pacientul pe

17

care-l sim\ea ca pe un fiu, ca pe b[iatul pe care nu-l avusese niciodat[. }l adusese la el, ]n urm[ cu trei ani, doctorul cel t`n[r, asistentului lui, pe care profesorul ]l ]nv[\a meserie. Era sigur c[ va ajunge un neurochirurg foarte bun. Domnule profesor, i-a spus ]n ziua aceea, el este prietenul meu, noi am fost colegi de liceu, am crescut ]mpreun[A terminat literele, ]mi este ca un frate, =tim totul unul despre cel[lalt . R[m`nea adesea ]n spital toat[ noaptea. So\ia lui murise ]n urm[ cu c`\iva ani, n-a avut copii =i casa lui =i-o mutase ]n spitalul ]n care muncea de o via\[. Sta ]mpreun[ cu doctorul cel t`n[r =i cu pacientul s[u ]n rezerva mic[ ore ]ntregi. Uneori era acolo =i mama b[iatului, lipit[ ca o umbr[ de peretele camerei, t[cut[ =i bl`nd[. Ea, mama, i-a adus ]ntr-o zi o carte mic[, pe care fiul ei o publicase ]n ultimul an de facultate, era un volum de ]nsemn[ri morale, cu numeroase pagini din lecturile lui, cu ]ntemeieri =i reveniri, cum le numea ]n capitolele scrise de el. |i-am citit cartea, i-a spus el bolnavului operat cu c`teva zile mai ]nainte, nu =tiu cum s[\i spun, dar mi se pare nefiresc de matur[ pentru anii t[i, e o experien\[ de scriitor b[tr`n ]n paginile ei. Chiar m[ ]ntrebam de ce nu mi-ai ar[tat-o ]n anii din urm[

18

B[iatul era ]ns[ ]ntr-o lume neclar[, avea dureri mari, numai c[ vocea profesorului ]i f[cea bine. Asistentele vorbeau despre =eful lor, nu le venea s[ cread[ c[ omul pe care-l =tiau rece =i ursuz, care locuia ]ntr-o lume ]nchis[, poate s[ stea ore ]ntregi cu cei doi tineri, devenise altfel, cuvintele lui ]nc[lzeau suferin\ele celor din jur, ]ncepuse s[ z`mbeasc[, ele chiar nu-l v[zuser[ vreodat[ z`mbind. Fetele ]n halate albe erau noi, b[iatul nu le cuno=tea din celelalte dou[ ]ncerc[ri ale lui. Ele nu =tiau despre rela\ia special[ dintre b[tr`nul doctor =i pacientul lui sl[bit de suferin\ele ren[scute. De altfel, nici b[iatul n-a ]ntrebat nimic, a sperat s[ o vad[ al[turi de el pe fata mic[ =i frumoas[, care-l veghease prima dat[. +tia c[ e plecat[ ]ntr-o \ar[ str[in[, departe, dar visase c[ va veni l`ng[ el ]n diminea\a de iarn[ Spune-mi, l-a ]ntrebat profesorul ]ntr-o zi pe t`n[rul lui pacient, ce nume=ti tu bine =i r[u ]n cartea ta? Mama r[m[sese f[r[ glas l`ng[ patul copilului s[u. Ca un vechi filosof domnule profesor, binele e ceea ce =tiu c[ ]mi folose=te, iar r[ul ceea ce =tiu sigur c[ m[ ]mpiedic[ s[ m[ bucur deplin de un bun oarecare, i-a r[spuns el, a=ezat ]ntre pernele mici ale patului de spital. Adic[ un bine legat de suflet ? a mai ]ntrebat doctorul.

19

+i aproape uimit a privit-o lung pe mama, nemi=cat[ l`ng[ b[iatul ei. Da, a spus el, binele cel mai mare al sufletului, care este cunoa=terea lui Dumnezeu Virtutea cea mai mare a sufletului este s[-l cunoasc[ pe Dumnezeu Profesorul =i-a amintit ceea ce g[sise pe prima pagin[ a c[r\ii citite, acolo scria c[ dac[ oamenii sunt fr[m`nta\i de pasiuni ei vor fi potrivnici unii altora. Cine tr[ie=te condus de ra\iune se sile=te c`t poate s[ r[spund[ prin iubire la ur[. Numai c[ timpul s-a repetat adulmec`ndu-=i prada. Bolnavul era deja sub efectul anesteziei, a treia oar[ ]ntr-un timp at`t de scurt. Umbla pe \[rmuri neatinse de pa=i str[ini, ]nfrigurat se oprea s[ priveasc[ ]napoi =i =tia doar unde ar vrea s[ ajung[, nu =i ceea ce va g[si acolo. B[tr`nul profesor ]l privea preocupat, l`ng[ el doctorul t`nar, ajutorul lui ca =i ]n celelalte dou[ opera\ii, ]ncerca s[-=i p[streze lini=tea, era greu, prietenia lui cu pacientul adormit pe masa metalic[ era adev[rat[ , o fr[\ie veche ]i lega, urc`nd prin toat[ tinere\ea lor comun[. I se p[rea c[ o blan[ moale a unui tigru v[rgat i se a=az[ peste m`ini, ceilal\i r[m[seser[ t[cu\i ]n jurul lui, ]ncerc`nd s[ nu topeasc[ noaptea cu glasul lor disp[rut. Afar[ b[tea v`ntul oft`nd, iar bolnavul veghea amor\it ]n sala mare de opera\ii a spitalului. O =oapt[

20

c[zut[ spre ]ntunericul cobor`t peste toate se auzea ]n apropiere. Pe profesor ]l b`ntuiau triste\i pustii =i asculta ]n urechi un tropot necunoscut. }n lunga lui carier[ nu i se mai ]nt`mplase ceva asem[n[tor. Prin fa\a ochilor lui bruma se ducea fumeg`nd, dep[rtarea se scurta cu fiecare clip[, se sim\ea eliberat de toate, precum gerul scurs peste ultima zi de iarn[, precum z[pada topit[ de soarele rece, ca o izb[vire. Razele care p[trundeau prin geamurile groase s-au rupt ]n cr`mpeie de zim\i lucio=i, norii mohor`\i au c[zut peste to\i cei aduna\i ]n jurul bolnavului, iar din mijlocul lacului care se z[rea dincolo de gardurile spitalului se adunau, ]n lini=te, mir[rile lor. Bolnavul sta de mai multe ore, cu privirea a=ezat[ pe tavanul alb al camerei de spital. Pierduse tot, credea, avea mintea golit[ de orice urm[ de memorie, doar prezentul ]nf[=urat ]n pansamentul mare care-i acoperea fruntea ]l f[cea s[ clipeasc[ ]ncet, cu pleoapele grele de lumina unei zile noi, f[r[ nume. Mama era l`ng[ el, o sim\ea al[turi, iar privirea lui g[sea cu greutate fa\a ei palid[, ]i auzea ]ns[ respira\ia ]ntrerupt[ =i-i z[rea m`inile mici, m[sur`nd aerul din camer[. I se p[rea c[ a trecut ]n cealalt[ parte de lume =i nimeni nu credea c[ lumea aceea exist[, numai c[ martori bizari recuno=teau drumul, piatr[ cu piatr[. O ignoran\[ devotat[ prin prezen\a ei se rezemase

21

de tocul u=ii, retina lui se f[cea arip[, dispre\uind lumina din ]nc[pere. }ntunericul, p`n[ la urm[, ]ncepea de la vocea din spatele zidurilor, iar degetele lui bine ]ntinse ar[tau spre copacul uscat, cu o luciditate de ]mprumut. Sub acoperi=urile z[rite din patul lui de spital se cuib[reau visele fr`nte, f[r[ de timp devenea =oapta aplecat[ spre el. Ce fapte i-ar mai fi trebuit, pentru ca ecoul t[cerii s[ nu se mai a=eze peste el, se ]ntreba fr[m`nt`ndu-=i triste\ea, ]ntro c[dere t`rzie. Se ]mp[ca greu cu revolta din el, dar purta sub zbaterea pleoapelor acela=i semn, pere\ii se d[r`mau lent peste iarba abia r[s[rit[ =i o simetrie a ]nceputului p[rea toat[ lupta aceea, o lege t[cut[ ]ncepuse din marginile zilei, ca o turm[ de obiecte ur`te ap[reau oamenii din jur, disp[r`nd apoi ]ntr-o cea\[ l[ptoas[. Se va ]neca lini=tit, ]=i zicea, ]n apele amare, adunate din ploi vechi =i ]nvolburate, iar diminea\a pierdut[ se va ]ntinde ca o ran[ peste umerii lui. +i dac[ ar ]ndr[zni s[ strige, cine l-ar ierta ? Zilele curgeau f[r[ num[r, el a intrat =i a ie=it adesea din camera alb[, a ]ntins m`na =i a prins ultimul vis. Sufletul omului e o parte din intelectul divin, spui tu, l-a iscodit profesorul Era una dintre serile ]n care el ]i ]nso\ea triste\ea sau poate speran\a lui. +i-a recunoscut g`ndul , era ]n cartea lui, pe care profesorul o citise.

22

Da, i-a r[spuns, c`nd spuneam c[ sufletul omului percepe una sau alta, nu spuneam dec`t faptul c[ Dumnezeu se manifest[ prin natura sufletului omenesc. Ad`ncit ]n nelini=te g`ndea, ]nsingurat ]n camera de spital, c[ existen\a oamenilor nu e una necesar[, adic[ se poate ]n ordinea naturii ca un om sau altul s[ existe, dup[ cum se poate s[ nu existe. Nu =tia cum s[ spun[ p`n[ la cap[t. Omul supus suferin\ei, a ]ncercat el, privindu-l pe b[rbatul de al[turi, nu mai este st[p`n pe sine, e st[p`nit de soart[, ]nc`t adesea de=i vede mai binele urmeaz[ totu=i mai r[ul Profesorul ]l privea cu drag, intrase in camer[ =i prietenul b[iatului urm[rind cuvintele celor doi, ]ntr-un fel pe care l-ar fi putut recunoa=te, dac[ seara mohor`t[ nu l-ar fi f[cut =i pe el at`t de ]ng`ndurat. Ordinea =i ]nl[n\uirea ideilor noastre sunt acelea=i cu ordinea =i ]nl[n\uirea lucrurilor, spui tu mai departe c[ afirm[ un filosof Adic[, i-a r[spuns bolnavul, a=ez`ndu-=i cu grij[ perfuzia colorat[ pe bra\ul drept, ideea oric[rui lucru e dat[ de cunoa=terea cauzei al c[rei efect este. Puterea de a g`ndi a lui Dumnezeu este tot una cu puterea lui de a face. Cei doi l-au privit ]n t[cere. +i-a luat t`mplele ]n m`ini, tremur`nd. Ce s-ar putea s[-i =opteasc[ mai ad`nc inima lui obosit[, o creang[ ]nalt[ a z[rit, iar umbra lui s-a a=ezat departe, ]n

23

v`rful copacului disp[rut ]n zare. Se r[sp`ndea ]n jur parfumul dulce al ierbii =i se topea departe zvonul rece al frigului. Era at`ta pace, ]nc`t =i sufletul puteai s[-l pierzi, un aer stingher se a=ternea peste pustiul din oamenii r[t[ci\i pe drumul acela. Mi-e team[, ]=i spunea neauzit de ceilal\i, c[ glasul meu are s[ pl`ng[ prea tare. Dar nimeni nu doarme, nimeni nu umbl[}l speria t[i=ul gerului =i ]=i dorea s[-i r[spund[ ]ntr-un fel, s[ se ridice din patul lui =i s[ plece pe str[zi, privind casele =i cur\ile =i gr[dinile ]nverzite. Durerea =i-a umezit bine limba de =arpe prin toate valurile uria=e, iar vorbele lui se pref[ceau dulci, ca strugurii, dar erau bolovani acoperind mugurii proaspe\i ai p[durilor lui din copil[rie. C`t st[ bruma pe brazii mici, c`t se usuc[ anii tineri ]n timpul f[r[ ]ntoarcere al bolii, at`t se urc[ nev[zut[ ]ndoiala. Se t`ra al[turi, se ridica cu greu =i nu g[sea timp nici m[car s[ vad[. Trecea prin ad`ncuri, ocolind poteca =tiut[ de ceilal\i =i spinteca trecutul cu spaima celulelor c[zute sub cu\itul sub\ire al b[tr`nului doctor. A stat ]n spital c`teva s[pt[m`ni, dup[ cea de-a treia opera\ie. }ncerca s[ treac[ prin orele fiec[rei zile, cu privirea lui bl`nd[, ca =i cum lucrurile se a=ezaser[ ]n a=teptarea unui timp monoton, br[zdat de =iruri uniforme de plante ]nalte, cu florile ag[\ate de v`rfurile lor ascu\ite. Ar fi vrut s[ fie l`ng[ el asistenta veche

24

a profesorului, fata pe care o cunoscuse at`t de bine, c[reia ]i =tiuse =i ]i sim\ise ]n m`ini p[rul mic =i pielea ca m[tasea. Sim\ea pe buzele lui s[rut[rile vechi =i parfumul ei misterios. Nu fusese iubire, iubirea lui era ]n alt[ parte a lumii, dar ]n el ]ncol\ea t[cut[ spuma sf[r`mat[ a unui val ]nverzit de algele uria=e. Mam[, spunea, po\i s[ mai pleci =i tu acas[, m[ descurc =i singur Iar ea, vorbind pierdut[ ]ntre cuvintele pu\ine pe care le mai g[sea, zicea c[ mai st[ o zi, ]nc[ una, dar pleca doar pentru c`teva ore =i de fiecare dat[ c`nd se trezea din somnul agitat =i scurt o vedea l`ng[ el, pe scaunul de care se lipise toat[, cu trupul ei tot mai mic, tot mai pierdut ]n luminile palide ale camerei. C`nd r[m`nea singur scotea din sertarul noptierei de l`ng[ pat radiografiile pe care prietenul lui, doctorul cel t`n[r, i le l[sase ]ntr-un plic mare, galben. Vedea acolo lumea lui atins[ de boal[, i se p[rea c[ sunt precum circuitele unei ma=in[rii complicate, c[uta cu privirea locul ]n care se adunase, strig`nd ]ntr-o limb[ necunoscut[ spre ceilal\i, durerea lui repetat[. Era acolo harta suferin\ei lui, c[uta ora=ele mari, ]nsemnate cu pete albe =i cenu=ii, vedea r`uri care se ]ntindeau peste c`mpiile decolorate =i sim\ea cum se mi=c[ relieful acela ciudat ca un cutremur pe care nu-l mai putea opri nimic =i nimeni dintre cei cunoscu\i lui. }=i

25

amintea, din cartea lui mic[, pe care o publicase ]n ultimul an de facultate =i pe care b[tr`nul doctor o citise cu r[bdare =i-i punea mereu ]ntreb[ri despre ea. Oameni diferi\i pot fi transforma\i ]n moduri diferite de unul =i acela=i lucru, iar unul =i acela=i om poate fi schimbat de unul =i acela=i obiect ]n feluri deosebite =i ]n vremuri diferite. Ai dreptate, ]i spunea profesorul, filosoful din care ai luat tu aceast[ idee spune un lucru adev[rat. Eu, mai spunea el, v[d ]n fiecare zi cum poate fi afectat corpul omenesc de lumea rea din jurul lui , ]n foarte multe feluri Se poate ]nt`mpla, ar fi vrut el s[-i s[ spun[, ca unul s[ iubeasc[ ceea ce altul ur[=te. }mi pare fricos, g`ndea el mai departe, acela care se teme de r[ul pe care ceilal\i obi=nuiesc s[-l dispre\uiasc[. C[in\a este triste\ea ]nso\it[ de ideea de sine =i, ce p[cat, unii oamenii se cred liberi ]n lan\uri groase, at`rn`nd peste trupurile lor mic=orate de timp. Picurau din coroanele a=ezate l`ng[ perete stropi mici de s`nge, iar mama str`ngea la piept cununa de spini. Liber ]=i alegea popasul, povestind c`ntecul fetei nefericite. +i s-a ]ntors acas[, ]n camera lui leacuri nenum[rate i-au ocupat ]nc[perea. A= vrea, g`ndea el, s[ privesc m[car odat[ cum r[t[cesc pe drumuri animalele bolnave, uscate de v`nturi =i ploi =i de o foame f[r[ de margini. Merg

26

singur, ]=i mai spunea ]ntr-o limb[ numai de el ]n\eleas[, acum c`nd scade luna ca o secer[ =i mi se arat[ un cap[t de drum. Sufletul lui era ]n cap[tul lumii, ve=tm`ntul negru ]l ]nf[=ura, str[lucind ca o ultim[ povar[. Solda\ii t[cu\i treceau prin fa\a ferestrei, cu arcuri mari at`rnate de g`t. De la o vreme, pe locurile =tiute de el au crescut numai spini, iar pulberi cernite au urcat spre norii alburii, ca laptele. Perdelele lungi ]nchideau lumina ferestrelor, puterea i se risipea ]n ]ntunericul camerei =i nimeni nu venea s[-l mai vad[. Se sim\ea pierdut, chipul lui alb ca varul st`rnea amurgul, desp[r\ind ]nc[ o zi de noaptea ei. Renun\area, dragul meu, i-a spus profesorul ]n ziua plec[rii din spital, e o cheie a supravie\uirii, pentru c[ ea poate s[ ]nsemne eliberarea sufletului de preten\iile sale. Citise =i el despre aceste lucruri. Modelul divin al vie\ii noastre, ]=i amintea din lecturile lui, este cel care exclude ura, pentru c[ ea nu leag[ nimic ]n univers, ci doar distruge. Este ]n noi un =uvoi gros de ur[, un ocean de otrav[ ad[postit sub c`mpuri de oameni, aparent buni =i r[bd[tori. S[ ne privim pe noi ]n=ine, ]=i mai amintea el, ori de c`te ori g`nduri amare =i triste ne vor mai trece prin fa\[. Dar cine poate? Mama adormise ]n fotoliu, l`ng[ b[iatul ei. Era, dup[ multe zile, mai lini=tit[. Fiul ei se

27

sim\ea mai bine, durerile deveniser[ suportabile, el se ridicase singur din pat, ie=ise chiar ]n curtea casei lor. C`inele b[tr`n, l[\os =i ve=nic bosumflat se oprise ]n mijlocul aleii de beton =i mamei i s-a p[rut c[ vede lacrimi ]n ochii lui. S-a apropiat ]ncet =i =i-a a=ezat labele din fa\[ peste picioarele b[iatului ei , ling`ndu-i papucii. A deschis ochii, b[iatul ei dormea =i pe fa\[ i se a=ezase un z`mbet. Dumnezeule, =i-a spus, oare de c`nd nu mai v[zuse un z`mbet pe chipul luiNamila fl[m`nd[ care-i \inuse calea se topise ]n zare, ]nf[=urat ]n speran\[ b[iatul ei pip[ia prin somnul vechi drumul din fa\[. Dintre revistele a=ezate pe marginea patului a c[zut, alunec`nd pe covor, un caiet cu coper\ile negre =i groase. Mama l-a ridicat =i l-a deschis SCARA, scria pe prima foaie, un roman de 2003 =i a ]nceput s[ citeasc[ mai departe, erau trei capitole, pe care el le numise prima, a doua =i a treia treapt[ Ultimele dou[ p[r\i, mama le va citi mult mai t`rziu.

28

Capitolul 2

Po\i auzi totul, dac[ ascul\i Cel mai bine se aude noaptea, c`nd sunetul se love=te de acoperi=ul caselor. }l cheam[ Alexandru Varlam. }l vei vedea pe treptele vie\ii lui, pe o scar[ fragil[, ag[\at de marginile ei, alerg`nd ]ntre azi =i m`ine, st`nd singur ]n fa\a timpului care a=teapt[ dup[ col\ul str[zii . E greu s[ fii mereu altfel ? E mai bine s[ te asemeni celorlal\i ? Poate a=tepta lumea ]n care tr[im c[derea de pe ultima ei treapt[ ? Poate vom afla ceea ce trebuie s[ facem sau, cine =tie, poate vom uita s[ mai mergem cu spatele drept pe d`rele groase ale drumului b[tut de al\i oameni, zi de zi , mai departe. Privi\i-l ]n ochi, din el nu se mai v[d dec`t urmele l[sate de ceilal\i, lumina fulgerului de ieri mai z[bove=te ]n preajma noastr[. Seam[n[ cu el statuia plin[ de frunze putrede, s-au a=ezat toate peste privirile lui aspre, ]ntinse prin cea\a ]nceputului de an. Sunt asemenea vou[, pare s[ spun[, ]nsingurat =i trist. Insula aceasta e =i casa ]n care locuim Cu to\ii V[ citesc, g`nde=te el, prin lumina palid[ a ]nc[perilor disperarea din voi.

29

Nimic nu ne mai poate salva, timpul s-a oprit ]n fa\a zidului gros, care se destram[ ]n b[l\ile murdare, multe =i negre. Mai avem ]mpreun[ doar o f[r`m[ de memorie, toate liniile acestea dispar ]ntr-un orizont pe care ]l b[nuim cu to\ii, e o jale ]ntreag[ lumea spre care se ]ntind m`inile uscate de furtunile nenum[rate. Ce este timpul ]n care piere sufletul vostru ? PRIMA TREAPT{ Era 8 mai 1648. Cromwell se afla la Gloucester, vorbise toat[ ziua solda\ilor s[i, ]n fa\a fiec[rui regiment. Mi-am riscat via\a al[turi de voi, le-a spus, =i v[ cer s[ lupta\i mai departe O=tenii au aruncat to\i deodat[ p[l[riile ]n cer. Fericit, Cromwell se odihnea ]n cortul s[u cel mare, era sigur c[ sceleratul de Carol Stuart va pl[ti p`n[ la cap[t. L-a chemat pe aghiotantul s[u, l-a m[surat ]n t[cere =i ]ntr-un t`rziu i-a vorbit printre buzele lui groase, abia desf[cute. S[ vin[ Alexandru Varlam, chema\i-l aici, acum Varlam s-a trezit brusc, avea ochii a\inti\i pe tavanul camerei, o pat[ mare de igrasie se l[\ea peste privirea lui ]ncle=tat[ de somn. Scoal[-te, ]nt`rzii =i azi Chipul trist al nevestei era ]n fa\a lui. Aerul ]nchis al dormitorului ]i umflase ochii

30

c`rpi\i de somn =i, ]nc[ adormit =i-a c[utat papucii, l`ng[ bucata mic[ de covor tocit[ de timp. Ceva striga ]n el, se sim\ea ca un rest ]nvelit ]n mun\i de gunoaie =i mirosind, totu=i, a fum. Se sim\ea desprins de sine, ca un iepure bolnav de fric[, un hohot de r`s era semnul peste care tres[rea ne=tiut b[tr`nul paznic =i , ]nc[, umbra lui. Era, ]n diminea\a de mai 1990 un fel de fantom[ a fugii, furnicile alergau peste trupul lui obosit =i un suspin lene= c[dea ]n razele mici ale zilei abia ]ncepute. Varlam =i-a a=ezat m`inile peste fa\a ]nghe\at[, hot[r`ndu-se cu greu s[ intre ]n baie. Aerul rece al dormitorului l-a ]mpins c[tre ]nc[perea ]nnegrit[ de aburul \evilor ruginite, adieri ]nc[rcate de timp l-au ]nt`mpinat ]n holul plin de pantofi vechi, cutii ]n\esate cu obiecte pr[fuite =i un scaun rupt, ]ntr-un col\, l`ng[ oglind[. Ca ]n fiecare diminea\[ a g[sit baia ocupat[. Hai, Radule, hai m[ b[iete a morm[it el, lovind ]ncet u=a cr[pat[ =i cu urme vechi de vopsea maronie. Radu, fiul lui, a ie=it z`mbindu-i cu urme de past[ de din\i ]n jurul buzelor, ag[\`ndu-=i ochelarii cu rame sub\iri =i lentile umflate pe nasul atacat de r[ceal[. Gata, tat[, i-a zis, ai timp destul

31

Varlam nu i-a r[spuns, a sim\it miresmele amestecate din baie, de la vecinii de deasupra continuau s[ curg[ pic[turile de ap[, r[p[ind sacadat peste mijlocul c[zii, =i ea ruginit[ pe la col\uri. Cuiele, citise el undeva, ies moi din g[urile dese, iar viermii de argint ]=i ]ntind antenele sub\iri peste noroiul uscat al de=ertului din noi. Totul ar trebui sp[lat de laptele ierbii, dar Varlam abia dac[ mai putea s[ respire, ]n strig[tul de lupt[ al visului de peste noapte. S[ cumperi p`ine mai mult[ c`nd vii de la =coal[, i-a spus nevasta, ]n timp ce Varlam ]=i bea cafeaua din aceea=i cea=c[ ur`t[, cu care se obi=nuise de mult. Bine, a ]ng`nat el, vezi c[ ast[zi ajung mai t`rziuMai am de alergat prin ora=. +i-a g[sit greu toate hainele, c[ma=a era curat[, dar veche, iar gulerul i se cam ]ncre\ise de timp. Ciorapii i-a potrivit cu greutate, cu gaura mic[ spre talp[, ]ntr-o ]ncercare de ordine nedumerit[. +i-a c[utat, o vreme, pantofii printre perechile de ]nc[l\[ri tocite =i a plecat spre =coal[, c[r`ndu-=i geanta umflat[ de c[r\i =i caiete de tot felul. Noroc, domnprofesor, l-a salutat ca ]n fiecare diminea\[ vecinul de la parter, era la col\ul str[zii, plimb`ndu-=i c`inele ur`t =i obraznic, care-l lingea pe Varlam =i-i mai =tergea praful de pe pantofii lui demoda\i.

32

Bun[ diminea\a, ]i r[spundea el, f[r[ s[ se opreasc[ Ce mai facem, domne, mai zicea cel[lalt, cresc pre\urile astea ]ntr-o fericire}l omor`r[m degeaba pe cismar Nu-i r[spundea niciodat[, tr[ia ]ncet o enervare obosit[, prin care cre=teau bolov[nos resemn[rile. Sim\ea aerul prea rece pentru luna mai, atac`ndu-i lini=tea adormit[. Lipit cu spatele de zid se c[uta ]n cercul ruginit al unei zile noi, ]ntr-o libertate aparent[, t[iat[ vag spre glontele slobozit din arma b[tr`n[ , ca o spaim[. Drumul spre liceul lui posomor`t, atacat =i el de vremuri, era acela=i ca ]n fiecare diminea\[. +tia fiecare gard =i ]nt`lnea acelea=i figuri obosite, deja ame\ite de o nou[ zi de via\[ ]n \ara cea liber[ =i cu vagi arome capitaliste pe la col\uri. Chiar =i c`inii care l[trau printre z[brelele por\ilor ]i erau cunoscu\i. Bun[ diminea\a, domnprofesor]l salutau elevi plictisi\i =i adormi\i, ]nso\indu-l uneori ]n drumul spre =coal[. Tr[ia de fiecare dat[ umilin\a dialogului matinal =i ]ncordarea cuvintelor i se p[rea ascuns[ ]ntre conven\ii f[r[ urm[ de speran\[. Vorbele ]i loveau urechile, iar peste pleoapele uscate cobora umbra unei noi dimine\i. Se r[zvr[tea o adiere bl`nd[, ca o

33

m[tase sub\ire peste v`ntul abia ]nceput de afar[. }n cancelaria cu arome vechi de tutun prost =i transpira\ie, ziua ]ncepea cu acelea=i mir[ri politice, prezente ]n fiecare ceas de istorie nou[, dar vag ]n\eleas[ de oamenii cuprin=i de un ciudat orgoliu de imagina\ie. Era o istorie desf[cut[ peste lume, cu aerul cenu=iu al ]nt`mpl[rilor din decembrie, at`t de apropiate numai ]n aparen\[. Pe Varlam ]ncepuse deja s[-l plictiseasc[ agita\ia celor pe care ]i =tia de at`ta vreme, p`n[ de cur`nd mi=c`ndu-se , ca =i el, frico=i =i f[r[ speran\e printre u=i =i ferestre sugrumate ]ntre chei =i lac[te ruginite. Ar fi vrut s[ cread[ c[ au ]nmiresmat gr[dinile peste ruinele din jur, c[ ar putea s[ fie altfel, dar nu sim\ea dec`t un fel amor\it de schimbare pe cele dou[ p[r\i ale drumului. Raiul e n[p[dit de flori uscate, ]i sunau lui ]n urechi cuvintele citite c`ndva =i din trupul zilei nu-i r[m`nea dec`t un semn , ca o ran[ deschis[ ]n de=ertul din apropierea lui. Din col\ul ]nc[perii, cu domni =i doamne ]ncruntate, Varlam privea pierdut ]n visul de peste noapte figura de cear[ a directorului b[tr`n, care tot ]ncerca s[ ]nve\e regulile noi, sc[p`nd adesea c`te un tovar[=e printre din\ii galbeni =i caria\i. }i vedea buzele uscate, sub\iri =i vinete pe la col\uri, m[run\ind

34

cuvintele =i i se p[rea c[ e un schelet vorbitor, sem[na tot mai mult cu statuia din curtea liceului, doar p[l[ria din piatr[ lipsea =i musta\a atacat[ de ploi. Trebuie s[ g`ndim metode noi, zicea directorul cu glasul lui pi\ig[iat, lungind cuvintele ]ntr-o ]ncercare de distinc\ie fals[, dar s[ avem mare grij[, fiindc[ disciplina trebuie ]nt[rit[ Se uita de pe scaunul lui care sc`r\`ia la fiecare mi=care cu un soi de mil[ pentru directorul lui , dar =i pentru el, p`n[ la urm[. Omul din fa\a lui era, de fapt, un amestec de slug[rnicie =i arogan\[, =tiau to\i c[ ]n vremurile dinainte fusese un fel de =ef mic ]n ]nv[\[m`nt, r[zbun[tor =i rece, precum obiectele din preajm[. Varlam ]l privea f[r[ s[ vad[ prin el =i ]=i amintea pove=ti vechi, pe care le =tiau to\i cei din cancelaria rece. In urm[ cu c`\iva ani, c`nd directorul fusese inspector, a ajuns ]ntr-o =coal[, a intrat ]n cancelarie =i a g[sit acolo profesorii st`nd lini=ti\i la o cafea. A ]nceput s[ strige, lozincile vremii se ]nghesuiau ]n gura lui, mirosind a nesp[lat =i a rugin[. Oamenii aceia se uitau nedumeri\i =i, p`n[ la urma, cineva i-a spus s[ ias[ afar[ A sim\it c[ ceva nu e ]n ordine, a ie=it =i, c`nd s-a uitat pe firma de la intrare a constatat c[ trecuse ]n alt jude\. Varlam l-a mai privit o vreme, sim\ea mirosul de t[m`ie al

35

directorului, ]l a=ezase deja ]n formolul =i substan\ele vechi ale laboratorului din col\ul de sus al =colii. Tot a=tept`nd, ]=i zicea el ]n g`nd, cu privirea la b[tr`nul care-=i tot freca m`inile de masa din fa\a sa, uscatul se schimba ]n ocean de valuri, iar norii ]=i lep[dau ploile ciudate. Lan\uri grele au c[zut ]ncet peste por\ile zilei de ieri. Varlam vedea ]n cancelaria ur`t[ vrabia umflat[, care se a=ezase posac[ ]n fereastr[, b[t`nd din aripi, cu lehamite. Ie=ise soarele, un soare de prim[var[ nesigur =i ]nfrigurat, era totul ]nverzit ]n parcul din fa\a intr[rii =i Varlam tr[gea din \igara cu tutun prost =i negru. L`ng[ el, profesoara de fizic[ toca m[runt tot ce puteai s[ z[re=ti pe suprafa\a apropiat[ a p[m`ntului, vorbind precipitat =i arunc`nd cuvintele ca pe ni=te buc[\i grele de piatr[, ]nc`t Varlam avea impresia c[ ceva ]l mi=c[ de pe scaun. G[lbejitu, zicea ea, o s[ ne m[n`nce zilele, cum naiba l-am ales noi tocmai pe el director E posibil, i-a r[spuns el, cu privirea a\intit[ la bluza p[tat[ de farduri =i pudr[ maronie, to\i am ridicat m`inile pentru el -Suntem o adun[tur[ de t`mpi\i, a mai spus ea, dac[ tocmai acum ne-am g[sit s[-l punem director, c`nd puteam s[ facem cum am fi vrut noi

36

Se uita la pieptul ei imens, s`nii p[reau s[ crape prin p`nza colorat[ a c[m[=ii. Cantit[\i uria=e de transpira\ie l[saser[ urme istorice pe halatul ei, c`ndva alb. Erau vestigii comuniste, a glumit Varlam ]ntr-o zi, c`nd cealalt[ profesoar[ de fizic[ a ]mbr[cat din gre=eal[ halatul acela, fiind aproape s[ le=ine de sc`rb[. Varlam s-a ]nveselit brusc, ar fi vrut s[-i mai spun[ ceva, dar b[tr`nul director le-a strigat, cu delicate\ea-i caracteristic[, s[ intre la ore , fiindc[ fac copiii g[l[gie. Luate de v`nt, cuvintele c[deau ame\ite =i reci. Pentru ce ne pl[te=te ]n palma mic[ =i ]nghe\at[ st[p`nul cel r[u, se ]ntreba Alexandru Varlam, profesor de istorie, aflat ]n mijlocul vie\ii lui, cu picioarele ad`nc ]nfundate ]n noroiul vremurilor noi. Se uita nedumerit la degetele lui, i se p[rea c[ se mic=oreaz[ cu fiecare ceas ]n care pip[ia vag coama desfrunzit[ a unei prim[veri incerte =i fragile. Nimeni nu r`de, nimeni nu pl`nge, constata el, se schimb[ doar binele ]ntr-un alt fel de r[u, abandonat de istoria veche Sau poate de istoria nou[, cine mai =tie Sta f[r[ vlag[ ]n fa\a elevilor lui =i , uluit, ]ncerca s[ le vorbeasc[. Vedea cum gr[dinile se s[lb[ticeau de at`ta flac[r[ =i fum, iar buc[\ile mari din aripile p[s[rilor ]mp[iate ]n laboratorul =colii c[deau ]n jurul lui, cu un f`lf`it viu =i metalic. }=i amintea nop\ile din

37

decembrie, ]n urm[ cu c`teva luni, c`nd umblase pe str[zi cu Radu, fiul lui, c`nd sperase c[ lumea va fi alta Omenii ]l cuno=teau, multora dintre ei le fusese profesor, l-au pus ]n fa\[, l-au ]ndemnat s[ intre ]n palatul puterii, l-au ]mpins ]n balconul din care se pr[bu=eau peste mul\imi valuri de libertate. }n zilele acelea l-a avut mereu pe Radu l`ng[ el, era uimit de energia copilului s[u, un adolescent abia trecut de 17 ani, care sim\ea istoria =i ]ncerca s[ o trimit[ spre ceilal\i cu o credin\[ mai t`rziu ]n=elat[, dar atunci curat[ =i alb[, ca z[pada c[zut[ peste decembrie. -Tat[, i-a spus Radu c`teva luni mai t`rziu, cred c[ ne-am bucurat ]n zadar Ce \i se pare \ie c[ s-a schimbat ]n lumea pe care am dorit-o at`t de mult ? }l iubea pe fiul lui, era fericit c[ nu-i seam[n[, spiritul lui rebel ]i f[cea bine. +tia ce cite=te, avea lungi discu\ii despre viitorul pe care =i-l dorea, era mereu uimit de maturitatea g`ndirii lui, de judec[\ile lui ferme, intransigente, aproape nefire=ti pentru un adolescent, cum era. Ai dreptate b[iete, ]i zicea el M[ uit la televizor, la figurile tembele pe care le vedem sear[ de sear[, sunt tot ei... E gre\os de la un cap[t la altul ceea ce se vede Bine, mai zicea Radu, c`nd se schimb[ astfel o lume care p[rea ]ncremenit[

38

definitiv, poate c[ lucrurile se mi=c[ mai greu, dar sentimentul meu e tocmai c[ nu pare a fi nici o speran\[ -Uite, m[i b[iete, continua Varlam, tu =tii c[ m[ v[d cu oamenii care au ajuns acum la putere, nu au idei, sunt aceia=i, e o coaj[ uria=[ peste mersul lor Am citit zilele trecute fragmente dintr-un jurnal din anii 40, e ciudat s[ vezi c[ tot a=a erau oamenii =i atunci. E o soart[, probabil, pe care ne-am asumat-o de mult, vremurile sunt mereu acelea=i -Nu cred, tat[, mai de grab[ genera\ia ta nu mai poate face nimic, tu nu auzi deja cum spun unii c[ era mai bine ]nainte +i n-au trecut dec`t c`teva luni Alexandru Varlam continua s[ se mi=te =chiop[t`nd ]n jurul unei lumi prelungite ]n noroaie mari , era tot mai uimit s[ vad[ mizeria a=ezat[ ]n v`rf, o lehamite nem[surat[ ]i acoperea orice urm[ de speran\[. +tii, tat[, mai zicea b[iatul lui , un om furios e potolit oric`nd, prin supunere -+i tu, ]l ]ntreba Varlam, chiar crezi c[ po\i fi supus ]n ziua de azi ? Nu, ]i r[spundea Radu, eu nu pot s[ mai fiu ]nvins, sunt sigur de ceea ce-\i spun acum, lumea din care veni\i voi, =i tu =i mama =i prietenii t[i, pe mine m-a atins foarte pu\in. B[iatul lui avea dreptate. Varlam sim\ea ]n fiecare clip[ duhoarea r[sp`ndit[ de

39

oamenii pe care ]i =tia de at`ta vreme. Se uita la directorul lui, la noii inspectori, ale=i democratic =i liber, dup[ cum se credea, se ]nv`rtea printre ei =i-i sim\ea ca pe ni=te organisme primitive, cu instinctele de conservare a=ezate pe cre=tet, ca ni=te antene uria=e. }=i privea colegii, p`n[ ieri la=i, docili =i neputincio=i, crez`ndu-se brusc altfel, tr[nc[nind cu voluptate despre lucruri pe care, oricum, nu le ]n\elegeau. Ceea ce se mi=ca era, de fapt, str`mb =i cr[pat p`n[ la r[d[cina umflat[ de apele tulburi =i murdare. -Pentru tine, i-a mai spus Radu, ar mai fi o salvare De ce nu intri tu ]n politic[, e=ti cunoscut de mul\i oameni, ai fost ]n decembrie printre ei pe str[zi L-au pus pe g`nduri cuvintele lui. Era trecut bine de miezul nop\ii =i nu putea s[ adoarm[. Se uitase p`n[ t`rziu la televizor, se perindaser[ pe ecran figuri umflate de o demnitate bolnav[, d[deau sfaturi, cereau virtu\i, greu de ]n\eles de ei ]n=i=i, li se umflau venele ]n jurul g`tului, gata s[ se sparg[ acolo, ]n direct. Diminea\a, ]n buc[t[ria lor mic[, cu aceea=i can[ veche, plin[ cu cafea, cu nevasta umbl`nd ]ncet, cum f[cuse toat[ via\a, pe l`ng[ el, a sim\it c[ trebuie s[ le spun[ ceea ce visase.

40

Dragii mei, a zis el, toat[ noaptea am stat de vorb[ cu Cromwell, m-am trezit ie=ind din cortul lui abia spre diminea\[ Radule, a continuat, cred c[ tu ai dreptate Zilele trecute m-au rugat s[ intru ]n partidPoate c[ ar trebui s[ o fac +i a f[cut-o Dup[ c`teva zile ar fi vrut s[ se ascund[ undeva, s[ uite. A intrat ]n mijlocul lor, ]i venea greu s[ cread[ c[ e adev[rat ceea ce vede. Erau tot ei, =efii mai mici de ieri, ]nc[ mai sc[pau c`te un tovar[=e =i puneau m`inile vinova\i la gurile str`mbe cu care vorbeau despre virtute. Limba era aceea=i , o =tiau to\i de ani mul\i, o limb[ dintr-un lemn contorsionat, putred, plin de g[uri. +i-a spus, ca s[ reziste, c[ se g`nde=te la b[iatul lui, a crezut c[ va putea face =i binele despre care visase. Unde, ]ns[, ]n cortul din somnul de ieri? Vorbea tot mai des cu Radu, ]i povestea despre lumea ]n care intrase =i-i f[ceau bine ironiile lui, ]i d[deau sentimentul c[ lumea merge, greu, dar merge Radule, ]i spunea el , e greu s[-\i ]nchipui ce fel de oameni v[d eu ]n mijlocul puterii emanate, cum glumesc to\i de la o vreme Nu e greu, tat[, zicea fiul lui, ]mi imaginez, ]i v[d ca =i tine Dar =i tu e=ti unul dintre ei, nu-i a=a ?

41

Nu glumi, m[i b[iete, crezi c[ nu v[d toate cu ochii mei ? Totu=i, g`ndea Varlam, cine ]mi d[ mie dreptul s[ judec , cu ce sunt eu mai bun, am fost ca =i lumea pe care o pun acum la col\ul camereiAm morm[it adesea, cu teama s[ nu m[ aud[ cineva, am stat r[bd[tor la coada de la carne, am cump[rat p`inea pe cartel[, rug`ndu-m[ de v`nz[toare s[-mi mai dea o franzel[ ]n plus, am vorbit ]n =edin\ele de partid, p`n[ t`rziu, dup[ miezul nop\ii. Am predat ani ]ntregi despre congresele partidului, am f[cut cu elevii mei inform[ri politice =i ]nv[\[m`nt ideologic, am fost la cules de porumb, dar ce n-am f[cut Varlam privea ]n zare, dar lumina se stingea ]ncet =i mirosea a rahat, se scurgeau toate conductele sparte , din blocul lui, curgeau r`uri de jeg, adunat peste palmele care au b[tut, sacadat, pentru ei. Varlam ]l urm[rea, interesat de schimb[rile care p[reau c[ veniser[ peste ei, pe Radu, el ]ncerca s[ tr[iasc[ altfel dec`t genera\iile din preajma tat[lui s[u, o realitate care se chinuia s[ arate altfel. Radu era, ]n fiecare zi, ]mpreun[ cu prietenul lui, Valeriu, am`ndoi se maturizau rapid, c[ut`nd s[ descopere o lume, aparent normal[. Tat[, continua Radu s[-i spun[, vou[ v[ este tot mai greu s[ face\i =i altceva dec`t sunte\i ]nv[\a\i, de o via\[

42

-Se poate s[ ai dreptate, ]i r[spundea Varlam, numai c[ voi cere\i prea mult, sunt doar c`teva luni care au trecut, nici nu se vede prea bine dac[ s-a deschis cu adev[rat vreo u=[ prin apropierea noastr[ Totu=i, ]n lumea lor, Radu =i Valeriu deveniser[ tot mai clar un fel de lideri de grup, ]nv[\au s[ vad[ =i s[ critice, s[ pun[ la col\ spiritul adormit al profesorilor lor, al p[rin\ilor r[t[ci\i printre regulile unei istorii cu care nu se obi=nuiser[ ]nc[. Radu avea mare succes la fetele din jurul s[u, la colegele din liceu, schimba des partenerele de plimbare prin parcul mare al ora=ului, s-ar fi zis c[ experien\ele lui deveneau tot mai multe, de=i n-ar fi fost prea greu s[-i b[nuie=ti timiditatea. Toat[ ziua se ]nv`rt fetele pe l`ng[ tine, ]i spunea vecina lor de la bloc, Jeni, privindu-l cum ]=i scutura pletele lungi, pentru care Varlam ]l certa, dar f[r[ convingere |i se pare, ]i r[spundea Radu, privind-o pe sub ochelari, f[r[ s[-=i poat[ lua ochii de la picioarele ei lungi, dezgolite ]n fotoliul mic din sufrageria lor. Jeni se mutase de la ]nceputul lui februarie, ]n apartamentul de l`ng[ ei, era o femeie frumoas[, trecut[ pu\in de treizeci de ani, singur[, pe care mama lui Radu o pl[cuse de la ]nceput, era ]n fiecare zi la ei, ]n casa lor.

43

Radu se mirase, mama lui era destul de pu\in comunicativ[, nu avea prietene, tr[ia ]ntr-o lume a ei ]n care cu greu puteau s[ intre al\i oameni. }n vacan\a de prim[var[, Varlam =i nevasta lui au plecat, pentru dou[ s[pt[m`ni, la p[rin\ii mamei lui Radu, pe care nu-i mai v[zuser[ de mult timp. Ei tr[iau ]n nordul \[rii, ]ntr-un sat din apropierea grani\ei, un loc pe care Radu ]l iubea, acolo avusese cele mai frumoase vacan\e ale copil[riei, ]ntr-o lume cobor`t[ din pove=ti, a=ezat[ ]n miezul unei libert[\i greu de b[nuit ]n anii r[i care ]ncercau s[ se termine, dup[ decembrie. Acele zile de aprilie, c`nd p[rin\ii lui au fost pleca\i, iar Radu a r[mas singur acas[, el nu le va putea uita niciodat[. Jeni, vecina lui cu picioare lungi =i talie sub\ire, de adolescent[ ]nt`rziat[, ]l ]nv[\ase, ]n dormitorul ei mic, s[ cunoasc[ prima lui experien\[ erotic[. Mult timp, dup[ noaptea aceea Radu r[m`nea cu ochii deschi=i, fix`nd tavanul camerei lui, amintindu-=i fiecare lucru pe care ]l f[cuse, fr[m`nt`nd, ]n visele lui, trupul ]nc[ t`n[r al femeii din apartamentul vecin. Cu fetele pe care el le plimba prin ora=, ame\indu-le cu vorbele lui ]ndulcite de lecturile numeroase pe care le avea, cu declara\iile de dragoste p[tima=e, Radu nu fusese dec`t un mare timid..

44

Au trecut c`teva luni, au fost primele alegeri, Varlam a ajuns consilier jude\ean. +tia, din istoria pe care o predase de at`\ia ani, cum s-au n[scut oamenii politici, dar =i cum au murit. E o groz[vie, ]i spunea nevestei lui acas[, ]n timp ce Radu asculta din fotoliul lui, cu o carte deschis[ ]n fa\[Dac[ i-ai auzi pe b[rba\ii politici, din care fac =i eu parte, cred c[ mi-ai ]nchide u=a ]n nas Dar nevasta lui t[cea, t[cerea ei nu se schimbase cu nimic, era aceea=i dintotdeauna. De altfel, =i lui ]i venea tot mai greu s[ vorbeasc[. La liceu devenise un fel de lider neoficial, chiar =i g[lbejitul de director se ploconea, moale, ]n fa\a lui, cu u=oare urme de demnitate. De acolo au ]nceput treptele sc[rii, o scar[ cu margini groase =i din\i uria=i, care se r[reau pe m[sur[ ce urcai pe ea. Varlam se \inea de treptele ei, se c[\[ra din ce ]n ce mai sigur pe mersul lui, i se umfla u=or gu=a =i nu p[rea, ]nc[, s[ g`f`ie. Pentru o vreme. Se ducea la =edin\e, veneau noii demnitari, de sus, Varlam privindu-i cu o mirare ascuns[. }nv[\a ]mpreun[ cu ei sau poate de la ei regulile unei arogan\e de tip nou, veneau cu ma=inile argintii ale vechilor tovar[=i, =oferii erau aceia=i, dinainte Lui Alexandru Varlam a ]nceput s[-i plac[, dar cu m[sur[ Sau, cel pu\in, a=a se p[rea

45

Tat[, i-a zis Radu pe la ]nceputul verii, te-ai cam schimbat Nu , b[iete, i-a r[spuns el, \i se pare \ie, apoi a g[sit repede ceva de f[cut. Era jum[tatea lui iunie, ]n sufrageria lor, ]n aerul ]ncins de c[ldura adunat[ peste zi, Radu =i Valeriu, ]mpreun[ cu Varlam, a=teptau s[ ]nceap[ un meci de fotbal, campionatul mondial era ]n plin[ desf[=urare. Pe ecranul televizorului, brusc, evenimentele au curs ]n =uvoaie agitate. Soseau minerii, chema\i s[ fac[ ordine ]n capital[, priveau, to\i trei, ]n\eleg`nd greu dac[ e o lume normal[ aceea pe care istoria o arunca peste oameni. Nu se poate, domnule, striga Varlam, trebuie s[ se fac[ ceva, e o nebunie peste tot. B[ie\ii n-au ]n\eles, de la ]nceput, r`nduiala pentru care lupta, ]n sufrageria ]ncins[, Alexandru Varlam. Eu plec, a strigat Varlam, dup[ ce a vorbit la telefonul din holul apartamentului Unde pleci, tat[ ? a ]ntrebat Radu Ne ducem s[ ap[r[m lini=tea, continua s[ se agite Varlam, cu fa\a ro=ie, grijile \[rii se pr[v[liser[ peste el Radu a crezut c[ i se pare, se uita lung la tat[l s[u, care se ]mbr[ca ]n \inut[ de lupt[, era caraghios, p[rea un o=tean de mucava, cu din\ii r`njind a victorie. C`nd s-a ]ntors, a doua zi, a adus cu el o casc[ de miner =i un

46

l[mpa=, iar mirosul de praf de pu=c[ intrase, negru, ]n pielea fin[ a lui Varlam. Totu=i, nu prea le-a povestit mare lucru, doar imaginile pe care le-au putut vedea la televizor s-au ]ntins ca o cium[ peste lumea bolnav[, rostogolit[ ]n pe=tera cu u=oare urme de lumin[, prin care liliecii fle=c[i\i se lipiser[ de pere\i. Varlam a \inut la vedere, c`teva s[pt[m`ni, uneltele lui de revolu\ionar. B[tr`nul ilegalist mul\umea minerilor, iar Varlam s[dea, ]n fa\a ochilor deschi=i ai b[iatului s[u, ]nc[ un strat de flori, pe str[zile capitalei. }n septembrie, ]nainte de ]nceperea anului =colar, l-a chemat prefectul, fiindc[ a=a se numea acum, un b[rbat grizonat, slab, fost securist ]ntr-o ambasad[, ]n anii cei r[i. Profesore, i-a zis, s[ te preg[te=ti, de m`ine vei fi inspector general adjunct la voi, la ]nv[\[m`nt Pentru Alexandru Varlam istoria s-a a=ezat, temeinic, la picioarele lui. A c[lcat-o nedumerit, o vreme. Apoi, mersul lui a devenit mai ap[sat, pantofii cei noi au ]nv[\at s[ umble. }n prima zi, la noua lui demnitate, a ]nt`lnit-o pe doamna Cu aerul ei de capr[ b[tr`n[ sc[pat[ ]ntre viet[\i f[r[ nume, doamna Reli Soldatu, fost[ tovar[=[, continua s[ fac[ ceea ce mai f[cuse. Era tot ea, mama dasc[lilor r[ni\i, m`ng`ia\i cu vocea ei

47

domoal[, prelung[ =i mieroas[. P`n[ c`nd o puteai gusta A trecut ]nc[ un an, ]n care Varlam a r[mas ag[\at de scar[, se sprijinea de primele ei trepte, din ce ]n ce mai sigur pe mersul lui. Radu a terminat liceul =i a continuat s[ vad[, f[r[ s[ judece prea aspru, cum se schimb[ lumea din jur =i , mai ales, tata. Fiecare structur[ de personalitate a unui om , citise el undeva, e strict condi\ionat[ de atmosfera sufleteasc[ ]n care se produce. El, Radu, ]ncepuse s[-l aud[ pe tata, de=i aceste cuvinte nu erau rostite prea des=tii tu cine sunt eudac[ a= fi vrut eudac[ m-ar fi ascultat pe mine }i vedea pe to\i, ]n preajma domnului general Alexandru Varlam, om bun la toate, care ar putea s[ conduc[ =i o armat[, de=i n-a fost niciodat[ soldat. }n vis este oare nevoie s[ fi fost soldat, pentru ca s[ te vezi ]n fruntea armatei ? +tii, tat[, ce ]nseamn[ omul m[nu=[ ? l-a ]ntrebat Radu ]ntr-o zi Terminase liceul, era deja student acolo unde ]=i dorise, la Facultatea de Litere. E omul care ia forma m`inii pe care o ]mbrac[, i-a deslu=it Radu ]ntrebarea, dar toate acestea ]nt`mpl`ndu-se ]n t[cerea lui Alexandru Varlam, trecut de jum[tatea sc[rii, a ame\it un pic. B[iatul lui , Radu, a continuat s[ vorbeasc[ =i s[ r[spund[ pentru

48

sine, la o ]ntrebare simpl[ Ce ]nseamn[ c[ sunt liber ? Dac[ ]mi fracturez accidental ]ncheietura m`inii sunt incapabil s[ mai scriu, dac[ ]mi pun c[tu=e nu sunt liber s-o mai fac. P`n[ =i p[s[rile se viseaz[ zbur`nd.

49

Capitolul 3

A doua opera\ie a f[cut-o ]n decembrie 2ooo Trecuse un an de la prima. Tat[l lui a ajuns senator ]n parlamentul \[rii, iar partidul lui s-a ]ntors la putere, dup[ anii de opozi\ie. A avut atunci o lung[ discu\ie cu b[tr`nul profesor, la spital, ]ntr-o sear[ ]n care ninsese at`t de mult, ]nc`t nici o ma=in[ nu mai r[zbea pe str[zile necur[\ate, abandonate de vechea putere =i neluate ]n seam[ de cea nou[, care venise B[iatul poate fi dus ]n str[in[tate, la o clinic[, i-a spus doctorul, dar opera\ia e mai u=oar[ dec`t prima Nu, domnule doctor, el are ]ncredere numai ]n dumneavoastr[, n-ar pleca niciodat[ ]n alt[ parte +i toate s-au repetat, ca ]ntr-un film cenu=iu, pe ecranul v[rgat =i m[cinat de animale mici, ur`te, cu aripi ]nguste desenate ]ntre buzele c[rnoase. Du=manul deghizat ]n ]nger ap[rea ca un salvator, un ho\ febril i se ascundea sub masca de lini=te =i de r[bdare. Ne vindec[m , scria el ]n cartea pe care o publicase ]n urm[ cu c`\iva ani, prin renun\area la ceea ce dorim mai mult , dar ni se refuz[. Nu te ]ngrijora de ziua de

50

m`ine, pentru c[ Dumnezeu =tie ce-\i trebuie, ]nainte ca tu s[ ceri =i ]\i va da. Renun\area, dragul meu,]i spunea profesorul, e o cheie a supravie\uirii, ea poate s[ ]nsemne eliberarea sufletului de preten\iile sale A=a =i este, zicea t`n[rul pacient, e=ti cel care exclude ura, pentru c[ ea nu leag[ nimic, ]n noi, doar distruge +tia cum s[ spun[, muntele de otrav[ care-i intrase ]n trup ]l f[cea totu=i r[bd[tor, nu se potrivea cu starea lui de boal[ revenit[, c[ut`ndu-i ziua de m`ine. Cu toate acestea, g`ndul amar ]l uitase dincolo de cuvintele lui, dar toate aveau o m[sur[ =i puterea lui se stingea ca o flac[r[ tot mai mic[. }=i amintea noaptea plin[ de z[pad[, amor\ise totul ]n jurul lui. Sta cu iubita la fereastra cabanei. }mbr[\i=a\i, priveau cum ninge peste mun\i =i ea ]i spunea c[ vede lupi fl[m`nzi, cer=ind prada. La miezul nop\ii a ap[rut luna f[r[ via\[, era ]mpins[ pe cer de p[s[ri mari, necunoscute. La ea se g`ndea, ]ncerc`nd s[ uite ziua care urma s[ vin[. O vedea cum ]=i scuturase atunci p[rul ud, iar el r[m[sese nemi=cat ]n fa\a ferestrei, mai sus nu se putea ridica =i asculta cum c[deau pic[turile de ap[ peste podeaua camerei. |ipa r[gu=it o femeie ]ntr-o camer[ al[turat[, lumina se ofilise =i ea spre albul z[pezii, un fulger sp[la totul ]n calea lui. Iat[-l, era ]n spitalul c[ruia ]i ]nv[\ase

51

u=ile, coridoarele =i oamenii, a r[mas cu ochii deschi=i p`n[ c`nd n-a mai z[rit dec`t figura de cear[ a iubitei, topindu-se spre p[durea viscolit[ de iarn[. Dup[ prima opera\ie, el se sim\ise bine mult timp, apoi ]=i reluase munca lui, urmele vechi ale iubirii pierdute despre care nu se =tie nimic, deocamdat[- p[reau s[ se mai =tearg[. Locuia ]n apartamentul cump[rat de tat[l s[u, la sf`r=itul studen\iei, ]ntr-un cartier lini=tit, ]n mijlocul unei p[duri de copaci =i arbu=ti, al[turi de oameni b[tr`ni, abia t`r`ndu-=i picioarele prin preajma blocurilor vechi, salut`ndu-se ca la \ar[Mama venea des la el, numai c[ sufletul lui s`ngera ]nc[, se schimbase mult, ]nsingurarea lui cre=tea de la o zi la alta. Se vedea des cu prietenul lui, doctorul cel t`n[r, umblau pe str[zile vechi ale ora=ului, aveau lungi discu\ii ]mpreun[, descoperind mereu constr`ngeri, dar =i pl[cerea unor nevinovate intui\ii. M[ tot g`ndesc s[ scriu un roman despre vremurile pe care le tr[im, i-a spus el ]ntr-o zi, a= vrea s[-l ]ncep a=a, po\i auzi totul dac[ ascul\i, cel mai bine se aude noaptea, c`nd sunetul se love=te de acoperi=ul caselor Prietenul lui l-a ascultat, m[sur`ndu-=i un timp pa=ii dup[ mersul lui, ]nc[ nesigur.

52

Nu sim\im uneori prea mult, a ]ntrebat el apoi, ne ]n\elege oare cineva c`nd o =i spunem? Poate, i-a r[spuns, dac[ a= vorbi mai mult =i mai des cu ceilal\i, le-a= spune c[ ]mi doresc s[ bat cu pumnul ]n podeaua pe care c[lc[m Zgomotul ]nfundat al disper[rii ]l f[cea s[ se g`ndeasc[ la o balen[ e=uat[ pe \[rm. Privind casele mari din jur, se mai g`ndea, povestindu-i prietenului, la oamenii care locuiau ]n ele, la sufrageriile ]nc[rcate cu c[r\i vechi, la mirosul de tutun care c[ptu=ea ungherele camerelor. Zugr[veala exterioar[, scorojit[ =i cr[pat[, ]i d[dea un fel de lini=te, greu de explicat ]n amestecul de toamn[ =i v`nt uscat, pe care-l sim\ea biciuindu-i urechile. Vrei s[ scrii un roman +i cum vezi scrisul de azi, cine mai are timp s[ citeasc[ o carte care, ]n cel mai bun caz, nu face dec`t s[ reproduc[ existen\a cenu=ie din jurul nostru ? De ce, a ]ntrebat =i el, chiar trebuie s[ m[sluim la nesf`r=it jocul de noroc al unui nou realism ? Ce vrem, un scris mai sufocant, mai autoritar ? Da, zicea cel[lalt, cuv`ntul s[ ]nsemne mai mult dec`t alegerea contextului dintre portocaliu =i albastru Poate c[ ai dreptate, a continuat el, trebuie construit[ o realitate tensionat[, din

53

suspend[ri ale identit[\ilor, din excese ale divor\ului dintre instinct =i con=tiin\[ P`n[ la urm[, c`nd scrii despre lumea ]n care tr[ie=ti, nu trebuie s[ o reproduci, e plictisitor =i inutil. Trebuie s[ o recreezi, s[ o reconstruie=ti, era condi\ia lui exprimat[ cu hot[r`rea din felul lui de a fi, de=i boala ]l f[cuse s[ se retrag[ adesea ]n spatele cuvintelor nerostite. De fapt, el =tia foarte bine ce vrea, ]=i dorea s[ construiasc[ din cuvinte o realitate irespirabil[, pe care s[ o transmit[ ca atare, brutal[ =i neparfumat[, a=a cum o =i sim\ea ]n chipurile r[t[cite pe l`ng[ drumurile lui, ]n privirile unor oameni =ov[itori, ataca\i de vremurile rele =i f[r[ speran\e. +tii, a mai spus el merg`nd agale pe l`ng[ prietenul lui, pe str[zile golite de oameni ]n ]nserare, ]mi doresc s[ evit t[ios lenjeria roz a literaturiz[rii ]n ceea ce scriu Uneori, ]ns[, nu pot s-o fac, cuvintele m[ domin[, ]n fond nu po\i prinde mereu fiecare lacrim[ ]ntre buc[\i moi de h`rtie igienic[. }mi amintesc, i-a spus prietenul, o expresie de-a ta S[ castrezi libert[\ile individului, ]nainte de a ]ncepe povestea El chiar ]=i dorea s[ reu=easc[, ]ntre semnele bolii lui, despre care nu =tia dac[ se sf`r=iser[ =i via\a lui de om t`n[r, ajuns la un cap[t de vis. }=i imagina o sintez[ cinic[ a realit[\ii, dar vedea totul ca pe o simpl[ lume

54

redus[ la func\iile ei de rutin[, un fel de umanitate buimac[. }=i dorea s[ le arate celorlal\i fa\a ur`ta, plin[ de r[ni mici =i pete scorojite a lumii ]n care tr[iau. Numai c[, adesea, cuvintele o luau mult ]naintea g`ndurilor lui. Asupra lui veghea ]nc[ iubireaAuzea cum cad lac[tele desf[cute de b[tr`ni ve=teji\i, iar ]n dep[rtare toaca din curtea bisericii b[tea ]ndelung, chem`nd rug[ciunea l`ng[ t`mpla lui r[nit[. Eu cred, a mai spus el, oprindu-se ]n fa\a unei vitrine colorate =i luminate intens, c[ o proz[ bine f[cut[ produce o ezitare continu[ ]ntre explica\ia ra\ional[ =i cea afectiv[ dat[ faptelor. Spunea tot el, undeva, ]n cartea de ]nceput, c[ p`n[ =i bucuria se poate defini. E o emo\ie pl[cut[ a sufletului, cum credea un filosof important, produs[ de g[sirea binelui pe care impresiile creierului i-l ]nf[\i=eaz[ sufletului ca fiind al s[u. Creierul, mereu creierul, cuv`nt obsesiv ]n toate ]ncerc[rile lui de a vorbi cu sine =i cu prietenul s[u, despre via\[ Toate c`te i se ]nt`mplaser[ ]n ultimii ani, dup[ terminarea Facult[\ii de Litere, i se ]nv[lm[=eau ]n minte, credea c[ este deja prea mult, ]nc`t se ]ntreba dac[ lupta lui mai are rost, dac[ se mai g[se=te lumina din trecut ]n fa\a zidului tot mai ]nalt pe care-l sim\ea ap[s`ndu-i trupul mic=orat de durerile noi. }=i mai spunea c[ pierduse prea mult, se uita ]n oglind[ =i

55

cicatricea care-i br[zda t`mpla dreapt[ i se p[rea ca un r`njet amar, o vedea ca pe o urm[ ad`nc[, mu=c`ndu-i visele =i cuvintele, p`n[ la r[d[cin[. S-a ]nt`lnit o vreme, dup[ prima lui opera\ie, cu asistenta din spital, fata care-l ajutase s[ treac[ atunci prin spaima c[ via\a i s-ar putea opri ]ntr-o singur[ clip[. Se plimbau ]mpreun[ printr-un ora= ]nfrigurat, vorbeau pu\in, mai ales fata povestea despre profesor, despre colegele ei. El r[m`nea treaz o parte din noaptea ]n care-i sim\ea pielea cald[ lipit[ de bra\ele lui. Am`ndoi =tiau, ]ntr-un fel care nu poate fi explicat, c[ nu e dec`t o apropiere ]ntre sufletele lor, iubirea lui era ]nchis[ ]n muntele care se pr[bu=ise peste anii tineri din care uitase s[ mai plece ]nainte. Fata ]n\elegea c[ mai mult nu se poate Ar fi vrut s[-i r[scumpere sufletul furat, l-ar fi pus la picioarele ei =i l-ar fi respirat ]n fiecare diminea\[. I-ar fi prins genunchiul arz`nd peste m`inile ei reci =i l-ar fi l[sat s[ umble prin p[rul ei toat[ noaptea. +tia c[ nu e dec`t ]ntinderea zilei. Dup[ o vreme, fata a plecat, ]i trimitea lungi scrisori din \ara dep[rtat[ ]n care ajunsese, iar b[iatul ]i r[spundea de fiecare dat[, ocolind g`ndurile lui fr[m`ntate, dar numai at`t. Cum g`ndim ]n memoria noastr[ lucrurile de care vrem s[ ne aducem aminte? l-a ]ntrebat pe prietenul lui, ]n ziua ]n care a revenit ]n spital, ]n aceea=i rezerv[ mic[ ]n care fusese =i prima dat[

56

Pa=ii lui m[surau coridoarele largi, cu mirosuri amestecate de medicamente =i s`nge, abia dac[ se auzeau ]n dep[rtare semnele ora=ului. Nici umbra lui nu se mai a=eza peste cimentul spitalului, doar un f`=`it u=or l[sa ]n urm[ o muzic[ repetat[ ]n aceela=i ritm monoton =i trist. Cineva, i-a mai spus el doctorului cel t`n[r, scria c[ atunci c`nd sufletul vrea s[-=i aduc[ aminte de ]mprejur[ri vechi, spiritul e ]mpins spre locuri din creier ]n care a mai fost -- +i acolo, l-a ]ntrebat prietenul, ce se mai ]nt`mpl[ ? Acolo va g[si obiectul de care vrea s[-=i aduc[ aminte Dar eu, a continuat, ce mai pot g[si ]n locul ]n care se duce acum spiritul, locul acela nu mai este A=adar, g`ndea el, memoria lui nu mai exist[ Totu=i e at`t de vie, nimic nu s-a pierdut din via\a lui, poate oric`nd s[ le vorbeasc[ celor care vor s[-l asculte despre zilele lui trecute =i mai ales despre iubirea lui plecat[. Unde ? Ar fi =tiut cum s[ spun[ mai departe, acele urme constau ]n faptul c[ porii creierului prin care ]n trecut =i-au f[cut drum spiritele sunt mai repede deschi=i de noile spirite care vin. Totu=i, a insistat prietenul, de unde apare memoria ?

57

C`nd dau de ace=ti pori, spiritele p[trund ]n ei mai u=or, amintindu-ne timpul =i ]nt`mpl[rile trecute. S-a trezit brusc I-au r[mas cuvintele ]ntregi, de=i nu fuseser[ toate spuse. Prietenul lui nu mai era acolo, nici urm[ de memorie, pori, suflet Sau, cine =tie, desprinderea de lumea r[mas[ ]n urma sa nici nu se ]nt`mplase vreodat[. El ar fi vrut s[ mai spun[ ceva =i despre triste\e. O sim\ea ca pe o l`ncezeal[ nepl[cut[ =i, credea el, prin care se manifest[ st`njeneala dat[ ]n suflet de r[ul pe care impresiile creierului, iar[=i creierul, le arat[ spiritului, ca apar\in`ndu-i. Dac[ le spui atunci c`nd nu trebuie, chiar =i g`ndurile cele mai clare devin absurde. Dorea s[ se ]mpace cu toate, ]ncerca el s[ le transmit[ celorlal\i, numai c[ fa\a uscat[ de suferin\ele ren[scute ar[tau altceva, oricui ar fi vrut s[ o vad[. R[mas singur ]n camera de spital, care-i devenise o cas[ cunoscut[, nu ]ncerca s[ uite. Ce e speran\a? se mai ]ntreba el Citise c`ndva c[ e o pornire a sufletului de a se convinge c[ se va ]nt`mpla ceea ce-\i dore=ti, e o ]mbinare a bucuriei =i a dorin\ei. Numai c[, atunci c`nd teama e at`t de intens[, ]nc`t ]nl[tur[ orice speran\[, se na=te altceva, disperarea. +i, mai g`ndea el, cum se nume=te felul acela de triste\e, amestecat cu iubirea sau

58

m[car bun[voin\a fa\[ de cei pe care ]i vedem suferind la un moment dat ? Mil[mil[ repeta el ]n g`ndul ag[\at de pere\ii camerei. }ncearc[, ]i spusese c`ndva singura fat[ pe care o iubea, s[ ]nvingi mai ]nt`i =i nu s[ te r[zbuni dinainte. Apoi, po\i s[ faci orice Oamenii, dragul meu, i-a spus profesorul cu c`teva zile ]naintea celei de-a doua opera\ii, ]=i tr[iau inferioritatea prin suflete prinse ]n rugin[, ]n lipsuri =i ]n suferin\e ascunse Iar el credea, tot mai intens, c[ e o nevoie acut[ aceea de a te sim\i superior, fiindc[ atunci observi tot ceea ce pare ur`t ]n jurul t[u . Vei sf`r=i prin a ur], a respinge, a strivi sub pasul ]nc[rcat de noroi tot ceea ce \i se arat[ ]n lumea din afara ta, iar via\a \i se va ascunde ]n lacrimi =i ]n vise ne]mplinite. }n minte i se ar[tau culmi ]nfrico=ate, pe care nimeni nu ]ndr[znea s[ urce. Nici lumina nu se mai stingea deasupra sa, iar printre gene i se strecurase amurgul. A venit tat[l lui, p[rea =i mai schimbat dec`t ]nainte, era urm[rit de remu=care, vedea lucrul acesta, dar se a=ezase ]ntre ei o t[cere, un spa\iu pe care nu-l mai putea umple dec`t triste\ea. +tii, azi am ]nceput munca la senat M[ obi=nuisem cu ceilal\i, am shimbat =i hotelul la care stau Da, tat[, =tiam, mi-a spus mama

59

Dac[ po\i st[p`ni o clip[ de lini=te, scapi de un anotimp ]ntreg de durere. Ne vindec[m prin renun\area la ceea ce dorim mai mult, dar ni se refuz[. B[iatul cu privirea pierdut[ dincolo de ferestrele camerei lui, ]nv[\ase cuv`ntul lui Christos Nu te ]ngrijora de ziua de m`ine, c[ci Domnul Dumnezeul T[u =tie ce-\i trebuie ]nainte ca tu s[ ceri =i ]\i va da S[ vrei totul doar pentru tine e ultimul pas spre salvare, dar nu =tii nimic despre du=manul din spatele t[u. Ar fi vrut s[ nu-l p[r[seasc[ via\a tocmai atunci, ar fi vrut s[ mai vad[ cum zboar[ pas[rea pe care o urm[rea mo\[ind pe creanga copacului din fa\a ferestrei. Mama, ]=i zicea el, nu mi-a spus nimic despre trandafirul s[lbatic, care r`dea ]n cimitir. Vedea cum se mi=cau deasupra lui toate clipele. Cineva r`dea ]n ]nc[perea de al[turi, se auzeau paharele ciocnite. Sau, poate, se f[cea doar ziu[ =i viet[\i necunoscute sorbeau lumina de ]nceput a dimine\ii. }n camera lui se sim\ea ca pe o insul[, g`ndindu-se la tinere\ea lui, la iubirea lui =i adia dinspre lumea de dincolo un miros de via\[ =i de ploaie . Dar, b[nuia el, unii d[deau s`nge altora, iar b[iatul ]ncerca s[ le spun[ zilelor c[ nu sunt ale lui. Nimeni nu crede ]n moarte, instrumentele ciudate loveau m[=tile ei. Buc[\ile mari de ghea\[ porneau spre el, iar

60

bolnavul ]ntins pe marginea patului mic =i-ar fi dorit s[ strige : zboar[ sufletezboar[ Credea, la a doua opera\ie, c[ n-ar mai trebui s[ spere. Se l[rgea spa\iul, iar lucrurile deveneau mult mai bogate ]n coaja lor umflat[, el ar fi vrut s[ opreasc[ fulgerul =i s[ se culce ]n mijlocul de=ertului, f[r[ s[ se mai poat[ trezi vreodat[. Inima ]i b[tea mai tare =i ]i =optea iubitei, acolo unde ar fi putut s[ se afle, c[ via\a nu-i mai apar\ine, b[nuind c[ orice om va avea, ]n cur`nd, o umbr[ la fel de ]ntunecat[ ca =i g`ndurile lui. Cine str`ngea ]n pumn ve=tile care nu mai ajungeau p`n[ la el, cine l-a l[sat ]n amiaza cenu=ie s[ adoarm[ ? A uitat tot ceea ce a fost c`ndva, poate c[ a visat numai, dar p`n[ la urm[ va fi bine. Repeta : bine bine S[ treac[ ultima zi, m`inile lui sub\iate de suferin\ele vechi s[ se mai ridice =i s[ arate spre geam, spre p[rul ei negru =i lung =i pierdut ]n viscolul uria=. I se p[rea c[ n-a stat sub timp niciodat[, doar respira\ia cald[ a mamei continua s[ existe, parfumul iubitei ]ncepuse s[-l uite, intre ei nu se mai afla dec`t ]ntinderea unei lumi nev[zute. Unul l`ng[ altul au stat s[ se roage pomii cei tineri, iar viitoarele fructe plesneau printre ramurile verzi. Poate c[ nu va mai fi sear[, ]=i spunea ame\it de substan\ele care-i intrau ]n trup, prin acele ascu\ite =i tuburile lungi, care-i p[trundeau ]n bra\, poate c[ via\a

61

s-a stins de mult, s`ngele lui se aprindea ]ntr-o flac[ra tot mai mic[ =i suna departe stingerea, dintr-o goarn[ r[gu=it[. Dar nu e adev[rat c[ s-ar putea s[ moar[ vreodat[, ]i murmura l`ng[ t`mpla ucis[, mama Prive=te fruntea mea, moarte, este deja r[v[=it[ de riduri, dar ]nc[lze=te via\a ]nceputul acesta, toate se aud, chiar =i ve=tile care se opreau ]n zidul de la intrare el le vedea =i le asculta, rup`nd lumina ]ngust[ de sub fereastr[ =i ajung`nd p`n[ ]n preajma lui. +tia ]nc[ tot ce a fost mai demult, nu putea s[ uite cum se inrudise cu dep[rtarea, poate c[ a adormit doar =i a visat. P`n[ la urm[ va c[dea ]n ]ntuneric =i va trece ultima zi ? S-au umplut de amurg p`n[ =i ferestrele spitalului, vedea ]n zare calul negru c[zut ]n genunchi, rug`ndu-se pentru el =i se l[sase o umbr[ f[r[ culoare peste privirile lui. A deschis ochii ]n diminea\a de duminic[ =i l`ng[ el l-a v[zut, era cu p[l[ria lui nelipsit[ ]n m`n[, must[\ile mari ]i mai crescuser[, ]=i fr[m`nta picioarele, l`ng[ scaunul de fier, pe care uitase s[ se a=eze. Ce faci, m[i b[iete, a ]ntrebat Sper, a zis el, t[c`nd apoi Era tat[l iubitei lui disp[rute f[r[ urm[, ]mbr[cat ]n hainele lui \ig[ne=ti, dar curate, cu barba uria=[ at`rn`ndu-i spre piept, care ]ncremenise l`ng[ patul lui, iar bolnavul =i-a ]nchipuit o clip[ c[ simte ]n aer parfumul

62

iubitei. Tat[l ei se uita ]n camera de spital, cu o triste\e nefireasc[ pentru figura lui de urs ]ncercuit de oameni, r[sp`ndea ]n jur un miros de tutun, amestecat cu respira\ia lui greoaie, ]mpiedicat[ ]n cuvintele care-i ie=eau ]mpotmolindu-se printre must[\ile mari. S[ nu te superi, b[iete, dar am vrut s[ te v[d Mama ta mi-a spus c[ e=ti ]n spital din nou Nu m[ sup[r, a zis bolnavul Ce mai faci ? Greu, cum =tii =i tu, cu durerea noastr[ S-a a=ezat pe scaunul de l`ng[ pat =i a pus pe masa mic[, de al[turi, c`teva fructe. Privirea lui iscoditoare c[uta ]n preajm[, p[rea c[ =i-ar dori un sprijin, buzele ]i tremurau u=or =i mi=ca repede pleoapele ascunse sub spr`ncenele dese. +tii, a mai zis, n-a= vrea s[ m[ ]nt`lnesc cu tat[l t[u S[ nu m[ g[seasc[ aici Stai lini=tit, i-a spus b[iatul, tata vine abia la sf`r=itul s[pt[m`nii, e undeva ]n str[in[tate Era tat[l fetei pe care o iubise, pe care o iubea sta l`ng[ el =i p[reau a fi din aceea=i lume. E o poveste lung[, se va g[si ]n alt[ parte, mai t`rziu }n fiecare lucru omul de l`ng[ el vedea o mi=care, jum[tate din lumea adormit[ t[cea, dar cealalt[ jum[tate ]ncerca s[ se ridice =i

63

s[ mearg[. Se vedea p`n[ departe luciul sf`r=itului, iar drumul se destr[ma =i el printre forme ale unui relief greu de b[nuit, gonind c[l[torii r[t[ci\i. S[ nu-\i fie fric[, m[i tat[, a mai zis foindu-se pe scaun, Domnul e mare O s[ te faci bine Arunca greu cuvintele, nu era ]nv[\at s[ spun[ prea multe ]n asemenea ]mprejur[ri, avea impresia c[ e urm[rit de dincolo de pere\ii camerei, se uita concentrat spre u=[. Ochii lui ]ncercau s[ descopere du=mani m[run\i, ascun=i printre lucrurile pe care el nu le mai v[zuse. B[iatul ]l privea atent, oamenii ]nc[run\esc repede, ]=i zicea, privindu-l. Apoi se duc toate, urechea tocit[ aude tot mai rar cum bate diminea\a, zb[t`ndu-se s[ apar[. Mai =tii ceva despre ea ? a ]ntrebat ]ntr-un t`rziu, tremur`ndu-i vocea, cu vorbele rupte la jum[tate Nimic, a murmurat b[tr`nul negricios, mototolind marginile p[l[riei lui mari, cu borurile suflecate spre patul b[iatului A=a se spunea, zeul de care fugim e prezent ]n fiecare lucru. A sc`r\it prelung ceva, ]n camera de spital, nu-=i mai amintea nimic din visul de peste noapte, toat[ taina se aruncase ]n fa\a lui, ca o potec[ f[r[ cap[t. Cum pot cuvintele s[ coboare G`ndurile lui se

64

ve=tejeau ]n creier, ]ntre celulele atinse de boal[, dar plecau ab[tute mai departe. Au mai stat ]mpreun[ o vreme. B[tr`nul a ]nceput s[-i povesteasc[ despre nevasta lui, bolnav[, ocolea cu grij[ orice cuv`nt despre fata lui, iar atunci c`nd nu putea s-o fac[ se oprea ]ntre vorbe, privind departe f[r[ speran\[. Din c`nd ]n c`nd, ]n aerul ]ncins al spitalului, i se ar[ta lumea cealalt[, vedea paji=tile cerului larg ]ntinse ]n fa\a sa, iar ]ngerul cunoscut se apropia de patul ]ngust, z`mbind. A plecat t`rziu, atunci c`nd ]n camer[ a intrat prietenul b[iatului, doctorul cel t`n[r. +i-a pus p[l[ria cea mare pe cap, a salutat ame\it de prezen\a celuilalt =i a mai apucat s[ vorbeasc[, din u=a camerei S[ te faci bine, s[ mai vii =i pe la noi Prietenul lui a privit mirat ]n urma u=ii care se ]nchidea ]ncet, ]l cunoscuse =i el pe omul care ie=ise. Mai =tie ceva despre ea ? a ]ntrebat doctorul. Nu, i s-a r[spuns, iar cuvintele s-au fr`nt deodat[. Ceasul din camer[ sau inima lui b[tea? I se lipise de frunte o frunz[ umed[. Doamne, =i-a spus, p[catele au r[mas doar ale mele =i ochii mei au adormit deschi=i. Atunci s[ m[ chemi la via\[ =i s[-mi =opte=ti c[ va veni

65

prim[vara. Ce r[m`ne ? Umbra =i ea, ca o ap[ lunec`nd pe st`nca ]nalt[, p`n[ la ultima piatr[. +i-a revenit, dup[ cea de-a doua opera\ie, destul de repede. A mai r[mas ]n spital c`teva s[pt[m`ni, ]nso\it adesea de prietenul lui. Tat[l lui venea =i el destul de des, aproape ]n fiecare sear[, numai c[ ]ntre ei se a=eza, de cele mai multe ori, o t[cere prelung[. }i povestea totu=i despre munca lui ]n senat, partidul s[u ajunsese iar[=i la putere. +tia c[ tat[l lui se mi=ca printre oameni plini de importan\a misiunii lor de demnitari ai lumii noi, pe unii ]i =i cunoscuse ]n anii din urm[. Lui ]i trecea ]ns[ pe sub ochi via\a tulburat[ de vise negre =i reci. Se p[rea c[ o boare otr[vit[ sosea f[r[ veste =i carnea lui ]nghe\ase ]n oase. B[iatului ]i treceau prin minte, precum secven\ele unui film tremurat, toate ]nt`mpl[rile anilor din urm[ =i tat[l lui p[rea s[-i citeasc[ o parte din g`nduri, se sim\ea vinovat, dar fiul se str[duia ]nc[ s[ ierte. Sunt ascuns, ]=i spunea el, =i totu=i m[ v[d =i m[ g[sesc to\i ceilal\i oameni pe care ]i cunosc. }ntr-o diminea\[ a r[t[cit prin camera lui chipul pe care-l mai visase. Era tare b[tr`n A venit l`ng[ el =i s-a a=ezat al[turi, l`ng[ fereastr[, ]ng`ndurat. C`nd a r[s[rit soarele a plecat ]ncet, t`r`ndu-=i ]nc[l\[rile prea mari, pentru picioarele lui sub\iri =i uscate. Pe

66

spatele lui cerul adormise de mult, iar pajura ]ntunecat[ ]nchidea, dup[ b[tr`n, u=a grea. Am ]nceput s[ scriu cartea de care-\i vorbeam, i-a spus ]ntr-o sear[ prietenului, cu c`teva zile ]nainte de a pleca din spital Abia a=tept s[ citesc, n-am uitat cum ziceai c[ va ]ncepe, po\i auzi totul dac[ ascul\i Da, a continuat el, a=a ]ncepe Sunt tot mai uimit de ceea ce simt, e a=a ca un fel de minune s[ =tii c[ se leag[ cuvintele tale ]ntr-un fel pe care nimeni nu le-a mai pus pe o pagin[ scris[ Ar putea s[ fie =i altfel ? l-a ]ntrebat doctorul cel t`n[r. Nu =tiu, dar lumea pe care o ridici prin semne =i litere se na=te cumva, are un prezent care te prive=te =i te prinde l`ng[ el Cam a=a simt eu acum, construiesc ceva care n-a mai fost niciodat[. Dac[ voi mai avea timpul s[ o fac, a mai zis G`ndea, de aceea, c[ ]n oglinzi se ascundeau chipuri necunoscute, pe care le arunca ]n mul\ime =i tr[ia un spa\iu golit de oameni, curg`nd f[r[ oprire. P`n[ =i p[s[rile se viseaz[ zbur`nd, ]i spusese c`ndva fata pe care o iubea la fel ca oric`nd, dar el vedea cum cre=teau buc[\i mari de iarb[ pe crengile copacilor din curtea spitalului =i se ]ntreba dac[ poate m[car s[ mai scrie despre bucuria de a fi fost t`n[r. Nu i-ar fi p[rut ciudat dac[ , din

67

oglinda ]n care se uita, ar fi ie=it umbra lui sau umbra ei b[t`ndu-l u=or pe um[rul drept. S-ar cuveni s[ plece, ]nainte de miezul zilei. Totul era altfel, avea impresia c[ o s[-i cad[ din m`ini cartea grea, iar vorbele ]n=irate acolo se vor amesteca ]ntr-o limb[ f[r[ de ]n\eles, pe care nu o =tiau dec`t el =i umbra aceea. }ntr-o alt[ sear[, profesorul a r[mas cu el mai mult[ vreme, i-a ar[tat din acela=i plic mare radiografiile =i i-a vorbit despre via\[. Despre via\a lui =i a lor B[iete, i-a zis, aici e=ti tu =i ]n pozele pe care le vezi e creierul t[u Se uita la m`inile doctorului, ele umblaser[ de dou[ ori printre firele sub\iri, desenate pe bucata de plastic din fa\a sa. Tu trebuie s[ =tii, a continuat, c[ acum e=ti bine, \i-am omor`t toate celulele rebele Domnule doctor, i-a r[spuns el, am ]nv[\at =i s[ cred, =i s[ sper E bine, e posibil s[ ne mai vedem, eu n-a= vrea s[ te mint Se poate, a mai spus b[iatul de pe marginea patului, dar semnele mele sunt pentru via\[, domnule doctor Profesorul ]l privea clipind din pleoapele ascunse printre spr`ncenele lui uria=e. Ce-ar fi putut s[-i mai spun[, i se ]nt`mplase rar ]n meseria lui s[-=i doreasc[ o for\[, pe care nu o

68

avea, pentru a =terge toate urmele de triste\e ale pacien\ilor s[i. Ar fi vrut s[ pun[ ]n loc altceva, s[ poat[ ]nflori un alt fel de bine, mai plin de virtute. A=a sim\ea, privindu-l pe b[iatul delicat =i bl`nd de l`ng[ el, cu ochii ]ntin=i spre v`rful cel mai ]nalt al unui munte urcat doar de vraj[, dorindu-=i ca din p[m`ntul milei s[ coboare spre via\[ seara care se apropia. Toate ve=tile bune ar fi vrut s[ se a=tearn[ ]n fa\a por\ilor deschise =i nimeni s[ nu mai uite ochii mira\i ai b[iatului de l`ng[ el, ]ntreb`ndu-se unde e cap[tul valului. El, bolnavul, r[m[sese legat de fiecare mi=care a privirii lui, de fa\a mare =i ]mb[tr`nit[ a profesorului, care continua s[-i vorbeasc[. Departe i se ar[ta o adiere Era ea, iubita lui, ca un fulger, la ]nceputul fiec[rui cuv`nt. Numai c[, ]n toate r[m`nea miezul nop\ii, un somn ad`nc cuprindea lumea =i ]ntr-un rai trist se adunau ve=tile f[r[ num[r. A\ipiser[ p`n[ =i arborii b[tr`ni, iar povestea despre cerul ]ndep[rtat se terminase de mult. Noaptea sta la geam, se t`ra ca un =arpe veninos ]n a=teptarea pr[zii. Avea aripi durerea =i vedea cum se strecoar[ spre el, printr-un ochi de lumin[, ]nc[ o zi. Sub coaja sub\ire se alegeau semin\ele. Privindu-l, ]ntr-o zi, pe tat[l lui, cu chipul cel nou, de b[rbat politic plin de statura demnit[\ii lui ]nalte, s-a sim\it ]nstr[inat =i r[t[cit. O ]nv[lm[=eal[ de amintiri i s-a a=ezat la picioare,

69

oprindu-i mersul nehot[r`t. Ca v`ntul s-a scurs din inima lui tinere\ea =i s-a rev[rsat peste lucruri. A uscat totul, p`n[ departe. Se poate, ]=i mai spunea el, s[ fie o via\[ f[r[ de bine =i f[r[ de r[u Mergem acas[, i-a zis mama, domnul doctor vrea s[ te mai odihne=ti c`teva s[pt[m`ni Bine, mam[, mergem, i-a z`mbit el O iubea ca ]ntotdeauna, ar fi vrut s[ nu-i mai vad[ ]n ochi disperarea ]nvechit[ deja, ceilal\i nici nu o mai ]n\elegeau. Doar el o =tia, m[sur`nd-o Au plecat la un sf`r=it de s[pt[m`n[, cu ma=ina trimis[ de domnul senator, tat[l lui. Vedea pe geamurile mari cum at`rn[ cerul deschis, deasupra ce\ii. Prin toate semnele care ]ncepuser[ s[ se arate cobora ]nflorind chipul ei. Dup[ alte dou[ luni s-a ]ntors la munca lui, la firma de publicitate, era de aproape cinci ani ]n biroul acela, avea prieteni buni =i ]i era mereu dor de fata pe care o cunoscuse acolo. A fost primit, ca =i dup[ prima opera\ie, cu c[ldura prietenilor pe care =i-i f[cuse acolo. Doar ea, iubita, nu mai era Se va vorbi despre mine, spera el, e ciudat, sunt t`n[r, dar arcul spr`ncenelor mele s-a pr[bu=it peste lumea de aproape. Se cl[tinau departe m[rile, iar r`urile ce se v[rsau ]n ele se ab[tuser[ din drum. P`n[ ]ntr-o zi ]n care luna

70

va lovi \[rmurile p[r[site. Pe st`ncile tocite mo\[iau b[tr`ni obosi\i, nu vorbeau, priveau doar ]n zare =i le tremurau m`inile =i picioarele. Numai c[ m`inile lor erau tinere, aveau degete lungi, ]ntinse spre voi. Pleca diminea\a la munca lui, locuia singur ]n apartamentul pe care i-l cump[rase tat[l lui =i ]ncerca s[ vad[, dac[ se mai putea, urmele pa=ilor de ieri. Mama venea des, ]i aranja hainele, c[r\ile, ]i f[cea m`ncare, dar vorbea pu\in, a=a cum f[cuse toat[ via\a ei. Sim\ea ]n fiecare clip[, ]n toate lucrurile din jur parfumul fetei plecate, iubita lui Toate acestea ]l f[ceau s[ caute =i s[ nu uite. Departe, ]n urm[, a r[mas boala lui, judecata a sunat pentru al\ii. Pe l`ng[ el trecea mereu o fat[ frumoas[, cu p[rul negru, at`t de negru ]nc`t se f[cea noapte ]n ]nc[pere. Toate aveau un alt ]n\eles, spre cap[tul zilei, petrec`ndu-se ]n lini=te. Acela=i c`ntec r[zb[tea din orice col\ al casei lui, mai tare, mai ]ncet, dup[ cum b[tea inima lui Ea-=i ]ntinde p[rul negru de la u=[ p`n-la pat, c`nta omul ]n haine negre, iar rana b[iatului se deschidea mai mult, ]n noaptea ora=ului trist prin care r[t[cea o parte din via\a lui. At`t c`t credea c[ mai are Toate se v[rsau ]n pr[p[stiile lungi, gurile str[ine se deschideau alung`nd lini=tea =i r[m`nea un nisip aspru sub pa=ii c[l[torilor r[t[ci\i ]n hotarele ]ndep[rtate.

71

Capitolul 4

A DOUA TREAPT{ Alexandru Varlam a ajuns aproape general. Visul lui, dintr-o noapte de mai, c`nd a stat ]n fa\a lui Cromwell, ]n cortul mare =i aromat, s-a ]mplinit. O=tile erau gata de lupt[, iar Varlam se preg[tea de atac. +i-a pus singurul lui costum mai bun, =i-a frecat pantofii, cu crema pe care o cump[rase cu o zi ]nainte =i a luat drumul spre noua lui via\[. C[lca ap[sat prin mijlocul bulevardului, castanele i se rostogoleau la picioare, dar nu p[rea s[-l cunoasc[ at`t de mult[ lume cum =i-ar fi dorit. }n prima lui zi de munc[, ]n demnitatea pe care o primise ca trofeu pentru cariera politic[ prins[ din zbor, la ]nceput de vremuri noi, doamna Reli Soldatu, inspectoarea general[, l-a ]nt`mpinat cu z`mbetul ei larg, c`t o gur[ de min[, el vedea cum ies vagoanele mici ]nc[rcate cu gr[mezi de c[rbune sticlos =i r[sp`ndind ]n jur un miros de trandafiri ofili\i. Obrajii ei dolofani se cam zb`rciser[ pe la margini, vocea ]i r[m[sese unsuroas[ =i domoal[, a=a cum o =tia Varlam dinainte, din

72

vremurile celelalte. +i atunci doamna fusese ]n fruntea bucatelor, se schimbase doar lingura groas[ =i aromele din vasele puse la fiert. Drag[ Alex, l-a primit ea, m[ bucur s[ putem lucra ]mpreun[ +i eu, doamn[, a zis el, mir`ndu-se apoi de propriile lui sunete Vedea cum ]l prive=te, printre =uvi\ele de p[r ]nc[run\it Varlam o privea nedumerit, niciodat[ nu schimbase mai mult de c`teva cuvinte cu ea, dar doamna Soldatu ]l ]nv[luia mieroas[, limba i se mi=ca ]ntre buzele strident vopsite ]ntr-un ro=u aprins, Varlam ]i privea s`nii fle=c[i\i s[lt`nd anemic prin bluza elegant[ =i uitase s[ mai respire. Aproape c[ se sufocase c`nd a intrat , ]mpreun[ cu ea, ]n biroul lui cel nou, s-a a=ezat pe scaunul moale =i a sim\it cum cre=te domol b[taia inimii, ca un aluat pus la dospit din vreme. M`ine, i-a mai spus doamna Soldatu, facem o ]nt`lnire cu to\i inspectorii Avem o mul\ime de lucruri de pus la punct, mai e at`t de pu\in p`n[ c`nd ]ncepe noul an, a graseiat ea alint`ndu-se nefiresc pentru v`rsta pe care o avea. Pe mul\i dintre noii lui subordona\i ]i cuno=tea, erau aceea=i dinainte, ca =i doamna general. Tr[ise uneori umilin\a arogan\ei lor recunoscute, unii ]l asistaser[ la ore, ]n inspec\iile lor inutile, purtaser[ cu ei mesajele

73

vremurilor, \intuind cu priviri ]n\elepte orice urm[ de demnitate. Devenise persoan[ important[, au trecut foarte pu\ine zile p`n[ c`nd limbile lungi s-au ]ntins p`n[ la noul lui birou. Mai avea ]nc[ sur`sul amar, care-l ]nso\ise ]n ultimul timp. A povestit acas[ despre primele lui zile de general adjunct, nevasta ]l asculta f[r[ s[ arate c[ ]l =i aude, doar Radu ]l privea atent, ]ncerc`nd s[ =i atace cu spiritul lui ]n plin[ devenire =i ]ndoial[. Varlam povestea despre noii subalterni, mai avea ]nc[ ironia lui de alt[dat[, dar nu =i credin\a c[ spune adev[rul. M[ uit, le spunea el, la doamna Soldatu =i ]n\eleg c[, p`n[ la urm[, nu s-a schimbat mare lucru Nu-i nimic, zicea Radu, o s[ schimbi tu Nu =tia dac[ b[iatul lui vorbea serios, ]i vedea z`mbetul, ]ncol\it pe fa\[, dar ]nv[\a ]ncet s[ ]n\eleag[ numai ceea ce-=i dorea s[ aud[. Trei sunt condi\iile obedien\ei, le-am citit eu undeva, i-a mai spus Radu. A vrut s[ le afle =i b[iatul i le-a spus S[ renun\i la Eul t[u format, ]ncorpor`ndu-l ]n voin\a liderului, s[ te ]ntorci c[tre reac\iile infantile, dar favorabile \ie =i s[ dai impresia unei pr[zi u=oare pentru dorin\ele =efului t[u. Varlam a ]nceput s[-=i a=eze propria persoan[ ]ntr-o lume pe care o descoperea f[r[

74

grab[, dar sigur. P[rea s[-=i spun[ c[ omul trebuie s[ fie un spectator, ]ntr-o ordine pe care el oricum nu o poate schimba. El, care ocolise toat[ via\a mul\imile, care-=i p[strase cu o consecven\[ serioas[ intimitatea =i rutina, devenise , de la o zi la alta, o voce groas[ =i grav[ a autorit[\ii. }ncepuse s[-i plac[ salutul matinal =i plin de o umilin\[ mo=tenit[ din timpurile trecute al paznicului, i se p[rea normal[ lini=tea cu care femeia de serviciu se strecura pe l`ng[ el, ca s[ nu-l ating[ cumva. El, profesorul cenu=iu de p`na ieri, care n-ar fi observat dec`t m[run\i=urile cu care via\a ]i fusese umplut[, privea ]mp[cat slug[rnicia noilor lui subalterni, p`n[ =i pe nevasta lui ]ncepuse s-o z[reasc[ ceva mai mic[, mai lipsit[ de trup, de m`ini, de picioare Radu vedea =i sim\ea toate aceste schimb[ri, avea mereu ]n fa\[, la sf`r=it de s[pt[m`n[, c`nd venea acas[, un tat[ nou, din ce ]n ce mai nou, hainele i se schimbaser[ =i ele pe corp, dunga pantalonilor era tot mai sub\ire =i c[uta tot mai rar dialogul cu el. Se aduna ]n via\a tat[lui s[u o altoire nenatural[ a unei vie\i artificiale =i de ]mprumut. Rezultatul, ]=i spunea Radu, e o personalitate =ov[itoare Dac[ n-ar fi fost vorba chiar de tat[l lui, at`t de repede schimbat de istoria pe care, credea el c[ o ridic[ ]n propriile m`ini, ar fi vrut s[ g`ndeasc[ =i s[ le arate =i celor din jur ceea ce trebuie

75

spus. C`nd intri ]n casa unui parvenit e=ti izbit de discordan\a dintre exteriorul mobilei =i interiorul sufletesc al st[p`nului. Era tot ce ar fi vrut s[-i spun[ tat[lui, dar renun\ase din prima zi. }ntr-o zi de vineri, venind acas[, Radu s-a oprit la biroul tat[lui s[u. Doamnul general era ]ntr-o discu\ie amical[ cu =efa. Reli Soldatu tr[gea dintr-o lung[ \igar[, a=ezat[ pe fotoliul mic din biroul lui Varlam, avea rochia suflecat[ dincolo de genunchi, iar Radu ]i vedea chiar o margine a chilo\ilor albi. +i-a scos ochelarii, ]i venea greu s-o priveasc[ pe doamna trecut[ bine de a doua tinere\e, ]l zg`ria ]n urechi glasul ei molcom, duhnind a moral[ de tip vechi, aruncat ]n jur printr-o limb[ cu arome de capitalism prost asimilat. Bun[, dragule, a lungit ea cuvintele Cum e cu facultatea ? Ce putea s[-i r[spund[, dec`t bine, doamn[ Se uita la tat[l lui, avea un aer blegit de c[ldur[, dormita ]n scaunul lui din care abia s-a ridicat s[-l salute. E=ti liber s[ zbori, tat[, striga ceva ]n mintea b[iatului, s[ zbori ca o pas[re, dar nu e=ti capabil s-o faci. Se uita la cei doi generali =i-ar fi vrut s[ le spun[ c[, atunci c`nd o lume e ]n mersul ei normal, tot ceea ce este de valoare corespunde instinctelor nobile. Dar, atunci c`nd e ]ntr-un cobor`=, precum lumea ]n care intrase ]mpreun[ cu

76

ceilal\i, tocmai atunci scara valorilor protejeaz[ sl[biciunea =i mila. }l judeca aspru pe tat[l s[u, mai ales c[ ]l cuno=tea pe adev[ratul Alexandru Varlam, ]i =tia g`ndurile de alt[dat[ =i, credea Radu, trecuse prea pu\in timp pentru ca un om s[ se transforme at`t de mult. Au plecat am`ndoi spre cas[, auzea c`te un s[ tr[i\i domn general =i o goarn[ r[gu=it[ ]i suna ]n urechi. Nu-i venea s[ cread[ c[ r[spunsul azv`rlit din v`rful buzelor era al tat[lui s[u. +eful lui de la partid a dorit s[-l vad[ =i s-au ]nt`lnit la sediu, cum zicea, deja p[truns de for\a cuvintelor, ]ntr-o sear[. Profesore, i-a spus b[rbatul gras, vorbind cu greutate, g`f`indu-=i cuvintele Noi ar trebui s-o cam d[m jos pe muierea de la voi, din inspectorat, dar nu se poate prea cur`nd De ce ? a ]ntrebat Varlam, ar[t`nd c[ ]l intereseaz[ subiectul Pentru c[ e un bo=orog la centru, care o cam \ine ]n bra\e Dracul =tie cu ce l-o fi servind Varlam nu prea =tia cum s[ r[spund[, el aflase c[ =i gr[sanul de l`ng[ el st[ prin preajma doamnei Soldatu, chiar dac[ ]i venea greu s[ cread[, era totu=i o diferen\[ mare de v`rst[ ]ntre ei. Uite, a mai zis el, avem nevoie de bani, pentru partid Vor veni fondurile pentru

77

investi\ii, au fost deja aprobate. Vezi =i tu cum te ]n\elegi cu madam Soldatu, sunt ni=te idei pe care le-a primit de sus, dar mi se pare c[ tu r[spunzi de proiectul de care vorbimVin alegerile, dup[ cum =tii Se ]nt`mpla ]ns[ ceva, doamna general era ]ntr-o alert[ vizibil[, prost mascat[, era probabil convins[ c[ Varlam ]i vrea func\ia, ]n partidul din care veneau am`ndoi el avea o pozi\ie mai bun[ dec`t a ei. Ap[ruser[ =i c`teva articole, ]n presa local[ =i chiar ]ntr-un ziar central, ]n care i se amintea trecutul =i erau ]ntreb[ri dure acolo. Cum, scria ]ntr-unul dintre ele, nu s-a mai g[sit ]ntre at`\ia dasc[li de valoare cine s[ conduc[ ]nv[\[m`ntul, dec`t vechea activist[ comunist[ ? Varlam sta ]n =edin\e lungi =i inutile, mergea des la minister, pleca ]n =coli =i purta cu el nesf`r=ite =iruri de vorbe =i idei , m[sluite precum zilele pe care le tr[ia. Se sim\ea , adesea, ca un dansator nepriceput, care uitase s[ mai mearg[ pe drumul cel larg, pe care se urnise lumea din jurul lui. }nv[\a s[ se mi=te pe o linie ]ngust[, c`t muchia de cu\it. Pleca, cu =efa lui, ]n locuri pe care nu le mai v[zuse, un lan\ de rela\ii noi ]l ]nf[=ura, numai c[ Alexandru Varlam se obi=nuia foarte repede. P[strase c`teva ore la liceul lui, pe care o vreme le =i f[cuse. Colegii ]l priveau altfel, unii ]l lingeau cu voluptate, de=i nevoile lor

78

m[runte nu cereau prea multe plec[ciuni =i umilin\e. El p[rea c[ ]n\elege, nu se sim\ea stingher ]n fa\a avalan=elor de m`ng`ieri =i cuvinte alese, chiar dac[ nu trecuse dec`t pu\in timp de la condi\ia lui la fel de cenu=ie ca =i a fo=tilor s[i colegi. C`nd un om are ]n puterea sa chiar izvorul realit[\ii, la ce poate r`vni el mai sus ? Descoperea noua istorie, ]n care intrase timid, dar pe care se urca, ]ncet, cu trufia, vanitatea =i ambi\ia, dar =i cu invidia de rigoare. Totul devenea, pentru el, margine =i miez de via\[, se f[cea tot mai mare pe drumul deschis spre glorie. A trecut pe aici un om, citise c`ndva ]ntr-o poveste de tinere\e, din care ]i pl[cea s[-i arate lui Radu pagini ]ntregi, ceva ]l ]ntorcea ]n noua lui via\[ la lumea veche din care memoria lui p[strase ]ns[ numai cuvintele. B[tr`na doamn[ unsuroas[ l-a tras ]ntr-o zi deoparte, avea cocul ei imperial umflat de aerul istoriei recente, pe care o ridica cu bra\ele ei ]nv[\ate cu gimnastica puterii =i respira cu voluptate aerul lumii libere ]n care intrase cu mersul sigur =i bine marcat de idealuri ]n\elepte. }n\eleg, i-a zis ea, c[ ai vorbit cu pre=edintele, la partid Ast[zi ne ]nt`lnim cu =eful proiectului de investi\ii Dar, a ]ntrebat Varlam, trebuie s[ vin =i eu ?

79

Sigur, l-a m`ng`iat doamna cu vorba ei dulce =i l[b[r\at[, tu chiar r[spunzi din partea inspectoratului. I s-au ar[tat cifre, planuri, proiecte. Varlam ]n\elegea, dar nu totul, s-a obi=nuit ]ns[ cu ma=in[ria ]n care intrase. Se construia un liceu nou, erau bani mul\i, semna =i el h`rtii, fi=e, planuri }n fond, ]=i zicea, singurul nostru rost este s[ te supui armoniei descoperite de ra\iune, cu o con=tiin\[ resemnat[. E drumul victoriei, g`ndea Varlam, descoperind ]n\elepciuni la care nici m[car nu visase c`ndva. Numai c[ acum i se p[reau fire=ti =i ]=i admira ]n oglinda din biroul lui figura de b[rbat important, ]ncruntat de misiunile cet[\ii. Pe marginea privirii ap[rea , dar altfel dec`t ]n visul de alt[dat[, imaginea unui Cromwell supus =i aprobator pentru aghiotantul de ieri. +coala cea nou[ se ridica destul de repede, Varlam continua s[ semneze tot felul de acte, i se vorbea despre investi\ii, el se l[murise c[ e vorba de bani mul\i, despre fonduri de la banca mondial[. Lunecoasa doamn[ Soldatu vorbea des despre noua lucrare, el o sim\ea cum arunc[ vorbele ]n toate direc\iile, b[nuia interese mari =i ]n\elegea c[ este, oricum, o lupt[ pierdut[, cauza trebuia slujit[ mai departe. Ai grij[, ]i spunea =eful de la personal, acela=i din vremuri str[vechi ]n inspectorat, s[

80

nu te la=i lucrat, fii atent ce semnezi, sunt bani mul\i la mijloc +tii tu ceva? ]ntreba Varlam, nelini=tit +tiu to\i, ]l asigura cel[lat, tu s[ ai mare grij[ cu cine vorbe=ti, madam Soldatu are oameni peste tot, dar ea nu se bag[ Tu nu vezi c[ te-a l[sat pe tine s[ semnezi, s[ r[spunzi de proiecte Varlam ]nv[\ase regulile, aflase c[, de fapt, omul de l`ng[ el era unealta de baz[ a doamnei general, avea impresia c[ a c[zut ]ntr-o confruntare r[zboinic[, vedea tactica fiec[rui combatant, ca ]ntr-o istorie veche, ren[scut[ pentru el. A avut a alt[ discu\ie cu pre=edintele partidului ]n care intrase, Varlam a ]n\eles c[ nu e nici un pericol, vremurile erau neclare, regulile abia ]ncepeau s[ apar[, ceea ce i se ]nt`mpla lui nu ]nsemna dec`t foarte pu\in din ]nv[lm[=eala lumii noi care se n[scuse. Domnule general, i-a spus =eful investi\iilor, cu care lucra la noul liceu, vreau s[ v[ ar[t ceva L-a dus la marginea ora=ului, i-a ar[tat un teren de v`nzare =i l-a convins c[ ar merita cump[rat. Uita\i, a zis el, doamna Soldatu a cump[rat terenul din dreapta, bucata cealalt[ e tot de v`nzare, iar dincolo, ]n spate, am luat =i eu un teren Am s[ v[ spun direct, putem =i noi

81

s[ mai folosim materialele de la liceu, muncitorii din echipa mea pot s[ mai lucreze =i la noi, v[ mai povestesc eu dac[ ne apuc[m de treab[ Varlam se uita nedumerit, dar -=i-a zisnici un fapt intrat ]n r`nduiala unei lumi de ]nceput nu se na=te f[r[ s[ fi fost schi\at m[car odinioar[. Se uita din marginea drumului =i vedea deja cum s-a ]n[l\at casa lui, iat[, ]=i zicea, aici va fi poarta mare, dincolo garajul, ochii ]i str[luceau uimi\i, chiar =i omul de l`ng[ el putea s[ vad[. Ce zici, l-a ]ntrebat a doua zi doamna Soldatu, ne facem vecini ? O s[ m[ mai g`ndesc, i-a spus el, s[-i ]ntreb =i eu pe ai mei P`n[ la urm[, personalitatea unui om nu are ]n ea nimic ]nt`mpl[tor, ]nveli=ul ei este produsul vie\ii biologice dar =i subiective, iar fondul s[u moral de asemenea, numai c[ lucrurile noi se a=az[ =i ele ]n construc\ia pe care n-o b[nuiai mai ]nainte. Varlam a priceput repede, dar l-au =i f[cut ceilal\i s[ ]n\eleag[ la timp. A vrut s[ vorbeasc[ cu nevasta lui, dar nu i-a fost de mare ajutor, ea doar l-a ]ndemnat s[ fac[ a=a cum crede c[ e mai bine. S-ar fi sf[tuit cu Radu, dar de la o vreme comunicau mai greu, b[iatul lui judeca totul cu o ironie care ]ncepuse s[-l ]ndep[rteze de rela\iile dinainte, cu tat[l lui.

82

Varlam a luat un credit de la banc[, l-au speriat pu\in dob`nzile, dar veniturile lui ]ncepuser[ s[ creasc[, el ]nv[\a regulile pie\ei cu o obi=nuin\[ pe care n-ar fi b[nuit-o vreodat[ mai ]nainte. }n mai pu\in de un an casa lui s-a ridicat, al[turi de altele dou[. Devenise vecin cu doamna general =i cu inginerul firmei de construc\ii pe care ]l ascultase , semn`nd mai departe acte, cecuri =i alte h`rtii.. }n ora= se vorbea, deja, despre asem[narea dintre acoperi=urile celor trei cl[diri =i cel al noului liceu, Varlam auzise =i el, ]i spusese chiar =i nevasta lui, dar lumea continua s[ se mi=te, printre regulile ame\ite de timpul a=ezat peste istoria v[zut[ din mers de oamenii nedumeri\i, dar r[bd[tori. A mai trecut o vreme, Varlam =i-a v`ndut apartamentul lui vechi =i s-a mutat ]n cas[ nou[, avea chiar =i o poart[ comun[ cu doamna general. R[m[sese un semn, acoperi=urile celor trei case erau chiar identice cu cele ale noii =coli, neterminat[ ]nc[ =i t`mpl[ria =i u=ile =i ferestrele sem[nau Fire=te, o boal[ social[ are o evolu\ie paralel[ cu aceea pe care o are o boal[ organic[, ea trece printr-o perioad[ de infiltrare. Radu =i-a aranjat, ]n vacan\[, noua lui camer[ ]n casa la fel de nou[ ca =i figura tat[lui s[u, prosperitatea familiei ]l interesa, dar n-a sim\it nevoia s[ ]ntrebe prea mult. Doar mama ]i mai spunea c`te ceva, din ceea ce =tia

83

=i ea, despre banc[, dob`nzi, vecini Observase burta ]n cre=tere rapid[ a tat[lui s[u, p`n[ =i ochelarii lui se schimbaser[, aveau rame sub\iri, aurii, iar profesorul de ieri descoperea lumea, se ]n[l\a cu pa=i tot mai siguri spre ]n[l\imi. Radu venea mai rar acas[, tat[l lui era mereu plecat, avea =i sarcini de partid, cum spunea el, ]n grija de b[rbat politic. Sta cu mama lui, ]i povestea despre planurile lui de student , ]i pl[cea lumea ]n care intrase, chiar dac[ mai avea ]nc[ profesori uita\i de vremuri, ramoli\i, p[r[si\i de istoria veche printre studen\ii nedumeri\i de capitalismul decolorat, aruncat la picioarele lor. Oamenii ataca\i de invidie sunt predispu=i s[ aib[ obrazul plumburiu, citise el undeva, ochii lor se mi=c[ ]ntre urmele pline de pungi vinete =i \intesc ]ntr-un punct dep[rtat, pe care-l fixeaz[ cu ]ncr`ncenare. Varlam ]l urm[rea, de c`t[va vreme, pe inspectorul de la personal, ]l =tia de mul\i ani, se strecura printre r`nduieli cu o pricepere serioas[, la care muncise din greu =i cu folos. - Generale, i-a zis el, b[t`ndu-l pe um[r, e greu, trebuie s[ fim mai orienta\i. - Adic[a ]ntrebat el. -}\i explic eu, stai pe-aproape Varlam aflase c[ prin biroul =efului de personal se ]nv`rt multe, se mai strecoar[

84

posturi, catedre, func\ii de directori, mici privilegii. Lucrurile s-au l[muri, pentru el, ]n toamn[, c`nd s-au ]mp[r\it catedrele vacante, inspectoratul fiind asaltat de suplinitori, telefoane, interven\ii Doamna Soldatu era ]n concediu medical, lipsea aproape dou[ luni, iar Varlam r[m[sese la conducere, era =eful cel mare. +i au ]nceput s[ apar[, mai ]nt`i pachetele mai mici, apoi plicurile mai sub\iri sau mai groase. Generale, ]i z`mbea complice =eful de personal, totul e sub control, regulile se respect[Astea sunt vremurile, lipsesc legile, primim hot[r`ri neclare Varlam pricepuse =i el, mersul lui era mai hot[r`t de la o zi la alta. }ntr-o s`mb[t[ seara, c`nd tat[l lui lipsea, Radu venise acas[ =i c[uta ceva ]n bibliotec[. A lovit, f[r[ s[-si dea seama, geanta tat[lui s[u, care s-a r[sturnat de pe scaunul pe care era l[sat[. S-a aplecat s[ str`ng[ lucrurile r[sp`ndite pe podea, erau tot felul de plicuri, mai mari, mai mici. Curios, a deschis unul , erau bani =i o h`rtie cu un nume, o =coal[, profesor istorie parc[ scriaA ]n\eles repede, a str`ns totul =i a ie=it din camer[. Un om c[ruia ]nprejur[rile ]i st[p`neau voin\a, astfel devenea Alexandru Varlam ]n ochii b[iatului s[u. Mai demult, c`nd Radu ]nc[ mai sta de vorb[ cu tat[l lui, i-a citit dintr-un fel

85

de jurnal, plin de g`ndurile lui de t`n[r ]ntr-o lume nou[Cel pu\in a=a p[rea atunci, de fapt, nu chiar atunci fiindc[ abia dac[ trecuser[ c`teva luni de la marea schimbare. Politica, ]i citise Radu din caietul lui, te pasioneaz[ =i cite=ti ziare, dar ideile politice sunt pentru cei mai mul\i oameni ca p`nza ro=ie pentru un taur. Urm[rind ascensiunea propriului tat[, Radu ]n\elegea c[ mediul ]n care urc[ pe treptele sc[rii personalitatea unui om nu are dec`t o singur[ intrare. O ramur[ aruncat[ ]n fundul salinei iese, dup[ un timp, ]nf[=urat[ ]n cele mai frumoase cristale de sareStendhal Iat[-l pe tata, ]=i mai spunea Radu, via\a oric[rui om este o amplificare a germenului s[u. Ei, parazi\ii r[nii tale, urmeaz[ s[ te adoarm[ cu vechiul c`ntec care te-a fermecat. Cu tinere\ea lui ]n fa\[, cercet`nd pe sub ochelari de c`teva ori pe lun[ c`nd venea acas[ de la facultatea de litere pe care o urma, aerul schimbat al tat[lui s[u, Radu =tia cum s[ spun[ mai departeAceasta este, ]=i zicea, o lume ]n care omul e mai mult o fiin\[ instinctual[ dec`t una ra\ional[ =i care are norocul s[ nu cunoasc[ forma cea mai acut[ de durere, durerea moral[. E o lume f[r[ u=i =i f[r[ sc[ri. Numai c[, mai g`ndea el, casa ridicat[ at`t de repede de tata avea de toate. Prosperitatea domnului general devenea din ce ]n ce mai mare, se ]ngro=a precum ceafa

86

lui tuns[ ]ngrijit, m`ng`iat[ de c[m[=ile tot mai bune, de sacoul elegant pe care-l schimba des, asortat cu pantofii elegan\i, mereu lustrui\i. }l v[d pe tata, g`ndea Radu ]n lini=tea casei de la marginea ora=ului, rodul noilor trepte urcate de domnul Varlam, cu hot[r`re. S[ vezi ]naintea ta r[scrucea de drum la care au dus anii trecu\i, s[ vezi toate c`te s-au petrecut ]n jur =i care n-au avut alt sens dec`t s[ te duc[ la r[scruce , unde tu, omul de azi, ai s[ hot[r[=ti fericirea celor de m`ine. Alexandru Varlam ]n\elesese totul, nu citise el c[ omul e mare prin aceea c[ e o punte =i nu un scop? Radu se apropia de examenul de licen\[, lucra c`teva ore pe zi la o agen\ie de publicitate, era ceva nou, lumea ]nv[\a greu regulile economiei de pia\[ =i ale concuren\ei. Imagina\ia lui l-a f[cut repede remarcat, patronul firmei l-a pl[cut =i i-a propus chiar s[-l angajeze cu norm[ ]ntreag[. Se apropia vara, ultima lui var[ de student, c`nd p[rin\ii i-au cump[rat apartament ]ntr-un cartier lini=tit, departe de zgomotele str[zilor asaltate de ma=ini. Uite, b[iete, i-a spus tata, un prieten ]=i vinde apartamentulAr fi bine s[-l vedem Bine, tat[, a zis el, cu un fel de triste\e ]n glas, parc[ vedea plicurile zbur`nd din geanta nichelat[ a domnului general adjunct.

87

Era un bloc mic, to\i vecinii p[reau pensionari, i-au pl[cut holurile mari =i cur[\enia noii lui case. De la inspectorat, tata a trimis c`\iva oameni, au zugr[vit =i au vopsit totul, au pus gresie =i faian\[, au schimbat u=ile. Apoi, ]mpreun[ cu mama, au cump[rat mobil[, covoare =i perdele. Radu a intrat ]n casa lui =i a ]ncercat s[ uiteP`n[ la urm[, s-a mai spus, adev[rul este acel fel de eroare f[r[ de care un om nu s-ar putea men\ine ]n via\[. Valoarea pentru via\[, scrisese filosoful, aceasta singur[ hot[r[=te care eroare va fi luat[ drept adev[r. Compar[ omul cu bestia blond[ care nu se d[ ]n l[turi de la cruzime =i r[utate =i nu cum zicea neam\ul b[rbos care-l compara cu bolta ]nstelat[ a cerului, at`t de rece =i de senin[ }n septembrie 1994, Alexandru Varlam a fost ]n[l\at ]n grad, a devenit secretar de stat ]n ministerul ]nv[\[m`ntului. Se adunase ]n el o altoire nenatural[, a unei vie\i artificiale =i de ]mprumut, pe un fond de des[v`r=ire nepotrivit, iar rezultatul s-a v[zut, g`ndise =i mai ]nainte Radu Sau, cel pu\in, a=a ]l ]n\elegea el Un produs hibrid, un om =ov[itor, dar cu mecanismele puterii desf[cute larg, peste lumea din apropiere. Orice om, de fapt, poate fi robit cu u=urin\[ de un nou fel de via\[, mai ales dac[ ]n acest nou gen se exalt[ rela\iile din trecut, reprimate =i ]nchise ]ntre speran\e ne]mplinite. Cum era s[ fii fermecat de aceste dulci amintiri?

88

I se deschideau domnului ministru mul\imi de poame neculese. Ar fi trebuit s[ vad[ cineva ochii doamnei Soldatu ]n ziua aceea. Erau la partid, era acolo =i prefectul =i venise de la centru unul dintre =efii cei mari. Varlam ]l ]nt`lnise de cur`nd, au fost colegi de facultate =i nu se mai v[zuser[ de mult. V[ transmit, a spus el, salut[rile domnului pre=edinte, apreciem munca pe care o face\i aiciAm =i o veste bun[, domnul Alexandru Varlam a fost numit secretar de stat la ministerul educa\iei Varlam =tia de c`teva zile, dar nu vorbise dec`t cu nevasta lui. }=i imaginase figura de cear[ a doamnei Reli Soldatu, o =i vedea, era l`ng[ el, devenise v`n[t[ la fa\[, respira greu =i-=i stergea des ochelarii cu rame groase, aburi\i f[r[ motiv ]n sala mic[ a prefecturii. Te felicit, Alexa zis ea, i se lungiser[ buzele p`n[ dincolo de ferestre. Mul\umesc, doamn[, a spus el Trebuie s[ faci cinste, a mai ]ncercat ea s[ lege cuvintele Se vedea ]ns[ de departe, era ]n plin proces de descompunere. Umilin\a a mers mai departe. A doua zi, la inspectorat, Varlam si-a luat r[mas bun de la colegi.

89

Domnule ministru, zicea doamna general, ave\i ]n noi un sprijin real, a=tept[m =i ajutorul dumneavoastr[ pentru ]nv[\[m`ntul de aici Fierbeau obrajii scof`lci\i ai doamnei Soldatu, ie=eau aburi mari din cuvintele ei, iar Varlam privea departe, peste p[rul ei ]nfoiat =i ]ncepuse s[ pluteasc[. Doamnele =i domnii inspectori au organizat o mas[ de adio. Au venit to\i, Varlam era ]n fruntea bucatelor, zburau c[tre el vorbele =i-i pl[cea. Ministrul ciocnea de zor paharele, bretelele noi ii br[zdau c[ma=a alb[ =i statura de fum i se ]n[l\a spre tavanul ]nc[perii. Radu a venit ]mpreun[ cu tat[l s[u, doamnele ofilite ]l m`ng`iau =i pe el, cu limbile ]necate ]n ceva dulce =i aromat. Se uita la Reli Soldatu, ]mbr[cat[ ]n costumul ei ar[miu, l`ng[ ea ]=i pusese suta de kilograme so\ul, care transpira din greu =i m`nca f[r[ oprire. Omul, ]=i amintea el din lecturile vechi, este ceva care trebuie ]ntrecut. Ce a\i f[cut voi ca s[-l ]ntrece\i ? i-ar fi ]ntrebat pe mesenii veseli din jurul luiToate vie\uitoarele, scria filosoful acela de care-=i amintea, au creat ceva deasupra lor. Voi vre\i s[ fi\i ultima creast[ a acestui flux =i mai cur`nd s[ v[ ]ntoarce\i spre animale, dec`t s[ dep[=i\i con=tiin\a proprie, de om. Voi a\i f[cut drumul de la vierme p`n[ la om, numai c[ a r[mas mult vierme ]n voi. +tia

90

c[ e a=a, atunci c`nd lumea ]n care tr[ie=ti este ]ntr-un curs al ei normal, atunci tot ceea ce este de valoare corespunde instinctelor nobile ale omului. C`nd e ]n cobor`=, atunci scara valorilor protejeaz[ sl[biciunea =i mila. Noroc, domnule ministrustriga din cap[tul cel[lalt al mesei =eful de personal. S[n[tate, zicea Varlam, amintindu-=i cum ]l b[tea pe um[r p`n[ ieri sl[b[nogul uns cu mii de alifii parfumate. Radu a=tepta s[-=i vad[ tat[l ]n[l\`ndu-se din scaunul lui, s[ pluteasc[ o vreme prin ]nc[pere =i s[-=i ridice seme\ umerii plini de povara misiunii =i a demnit[\ii lui. R[m[sese cu ochii fixa\i pe figura tat[lui s[u, n-o =tia, n-o v[zuse astfel niciodat[. Alexandru Varlam =i-a =ters m`inile =i s-a ag[\at de urm[toarea treapt[. Scara putea fi urcat[, cu grij[ ]ns[, avea pantalonii c[lca\i la dung[ =i n-ar fi vrut s[ se taie

91

Capitolul 5

Dac[ oamenii sunt sco=i dintre lucrurile cunoscute, nu e firesc s[ foloseasc[ toate puterile lor pentru a aduce lumea de azi ]n umbrele celei trecute? El, b[rbatul t`n[r =i ]ncercat de soart[, vedea cum at`rn[ cerul deschis deasupra capului s[u, iar prin semnele care ]ncepuser[ s[ se arate coborau urmele sf`r=itului. Se adunaser[ multe fapte =i lucruri ]n anii trecu\i de la terminarea facult[\ii, ]n care el lucrase ]n agen\ia de publicitate la care muncea din studen\ie, cu satisfac\ia de a vedea o lume nou[, devenind tot mai c[utat[ ]n schimb[rile pe care le sim\eai petrec`ndu-se. }n biroul lui mare, cu grupul de tineri, ca =i el, pe care ]i conducea deja, sim\ea ap[sarea unui refuz pe care, ]ncet, mintea lui p[rea s[ nu-l mai accepte. Tr[ia la limita dezn[dejdii =i , ]n fiecare ceas, sub talpa lui, r[zboaiele umede se uscau ]n a=teptare, un val negru acoperea totul, iar fe\ele oglinzilor disp[reau ]n ]ntunericul camerelor ]nalte, peste care se zb[tea ultima dorin\[. Mam[, a zis el ]ntr-o sear[ de octombrie, spre sf`r=itul anului 1999, simt o ghear[ care c[ m[ str`nge aici, ]n t`mpla mea

92

}i ap[ruse o mic[ umfl[tur[, iar durerile de cap deveniser[ de nesuportat. P`n[ =i lucrurile din jur r[sp`ndeau vise ciudate, ]n r[coarea toamnei care venise, era tot mai singur =i sim\ea m`inile reci cum str`ng aerul cu miros de boal[. Prin p`nza de ap[ sub\ire vedea urmele ad`nci ale pa=ilor lui, toate g`ndurile ]=i aruncau miezul lor peste amintirile l[sate, disp[r`nd ]n cea\a l[ptoas[ a unui ]nceput de iarn[ timpurie. Se trezea, atacat de dureri mari =i se ]ntreba dac[ aceea e ultima clip[, dac[ se risipiser[ toate culorile vechi ]n pl`nsul care sosise. S[ te g`nde=ti, ]=i spunea, c[ ]ntr-o zi via\a ta va r[m`ne doar o pic[tur[ =i c[ va mai fi at`ta lume dup[ tine. Mama l-a chemat pe vechiul lui prieten, doctorul cel t`n[r, era pierdut[ ]ntr-o spaim[ greu de ascuns, devenise o umbr[, mi=cat[ de orice adiere din jur. Trebuie, i-a spus prietenul fiului ei, s[-l ducem la spital, s[-=i fac[ analizele, nu e de glumit Eu =tiu, a =optit mama, tu trebuie s[ m[ aju\iTat[l lui este plecat pentru dou[ s[pt[m`ni din \ar[, mie nu-mi spune ce se ]nt`mpl[, ]mi e tare fric[ =i s[-l ]ntreb ceva Genele ochilor ei au ]nceput s[ tremure, iarba din curtea casei era ud[ ca un bot de c`ine t`n[r, stropit de laptele ]nc[lzit de soarele amiezei. Te puteai uita cum pofte=te omul r[u

93

din inima ei de mam[, dans`nd bezmetic peste fructele putrezite mult prea devreme. L-a convins u=or, durerile lui erau tot mai mari, de la o zi la alta. De aici a ]nceput lungul drum al suferin\ei. Cum st[ ]n ceilal\i t[cerea, tot a=a se a=ezase ]n el dezn[dejdea. Apoi, r[mas singur, privea cerul prin fereastra camerei de spital =i-l ap[sa furtuna, strivit[ at`t de aproape de el. Mama venea des, sta pu\in ]n camera mic[ =i el vedea cum i se umezesc ochii, ceva i se ghemuise ]n inim[, ca o flac[r[ mic[. }n golul fiec[rui ceas se risipea, pierz`ndu-se ]n zare via\a. Lui nu i se mai p[reau luminate zilele netr[ite, tinere\ea sa intra, ]ncet, ]n amintire. Se uita departe =i, din candela de sub icoan[, tremura o lic[rire pl[p`nd[. }n lini=tea ]n care credea c[ va intra cur`nd b[teau clopotele mari, trase de vedenii. Ad`nc, sub t`mpl[, ]l ardea via\a care ]i mai era l[sat[. B[tr`nul profesor s-a a=ezat greoi l`ng[ patul lui, ]i devenise drag b[iatul de al[turi. Doctorul cel t`n[r, prietenul lui, ]i vorbise despre ]nt`mpl[rile care-i atacaser[ lini=tea, se sim\ea apropiat de pacientul s[u ]ntr-un fel pe care nu-l mai tr[ise vreodat[, ]n lunga lui carier[ al[turi de suferin\a pe care ]ncercase s[ o curme. Dragul meu, i-a spus profesorul, cu c`teva zile ]naintea primei opera\ii, eu ]ncerc de mult[ vreme s[ trec dincolo de misterele substan\elor care particip[ la transmiterea

94

comenzilor nervoase din creierul nostru creierul acesta care p[rea p`n[ nu de mult un fel de computer biologic =i care s-a dovedit a fi mult mai mult, mai complicat, departe de tot ceea ce ne-am imaginat noi Sim\ea c[ trebuie s[ fie sincer cu t`n[rul lui pacient, ]i b[nuia inteligen\a =i , ]ntr-un fel, tr[irea lui tensionat[. De altfel, b[iatului ]i f[ceau bine cuvintele pe care le spunea, sub presiunea unor emo\ii de care el nu se mai credea ]n stare, b[tr`nul doctor. Uite, ]i mai spunea, g`nde=te-te c`teva clipe la embriologia celular[ a creierului t[u. Acum o sut[ de ani, a glumit el, c`nd mai eram ]nc[ student la medicin[, eram chiar obsedat de tainele creierului nostru. Ce se ]nt`mpl[, ce coordoneaz[ =i determin[ ca acelea=i celule s[ porneasc[ pe c[i diferite =i , ]ncet, s[ devin[ \esut nervos sau \esut intestinalAceea=i celul[, ]n\elegi, lu`nd drumuri diferite =i, mai t`rziu, transform`ndu-se ]n organe diferite, cu func\ii diferite B[iatul ]l asculta pe profesor, pe chip i se a=ezase o lini=te pe care n-o mai cunoscuse de multe zile =i i se p[rea c[ st[ de vorb[, ca alt[dat[, cu bunicul lui, despre cai, despre r[zboi =i despre vremurile copil[riei. Iat[, ]l ]ntreba doctorul mai departe, cum se poate ]nt`mpla astfel ? Acela=i om, pe

95

drumuri diferite, ]=i schimb[ fizionomia =i se diferen\iaz[ at`t de mult Aceasta este, a vrut el s[ spun[ omului de al[turi, dumnezeirea corpului nostru, dar n-a ]ndr[znit s[-l ]ntrerup[. Ce substan\e, ce balan\[ guverneaz[ acest echilibru ? C`t de mult este implicat[ marca genetic[ a fiec[ruia dintre noi, ce alte for\e se mi=c[ acolo =i ce legi sunt respectate at`t de riguros, s-a mai ]ntrebat profesorul Chiar =i muzica, auzit[ ]n dep[rtare, s-a a=ezat cald[ peste furia disp[rut[ ]n =oapte, gura mare a fiec[rei c[r\i scrise vreodat[ a ]nghi\it literele, una dup[ alta, o stea pl[p`nd[ a cobor`t l`ng[ patul lui, iar cerul, tot cerul, a gemut de durere, alunec`nd peste m`inile nesigure, tremur`nd u=or deasupra a=ternutului alb. M[i b[iete, i-a mai spus el, sunt aici printre pacien\ii mei de mul\i ani, foarte mul\iMintea mea a mai obosit, ]ncerc totu=i s[ p[trund acest miracol al creierului nostru =i tot nu =tiu dac[ voi putea s[ o fac vreodat[. B[iatul ]n\elegea foarte bine, peste c`teva zile doctorul va ]ncerca s[ scoat[ din el tumoarea care nu se l[sa controlat[, care continua s[ creasc[ acolo, ]n creierul lui. Chiar ]nainte de na=terea ta, i-a mai spus el mai departe, aceste celule se multiplicau ]ncet, se formau leg[turile nervoase Toat[

96

aceast[ metamorfoz[ era controlat[ de legi, unele celule au fost stimulate, altele inhibate. Era acolo o lupt[ permanent[ I-ar fi spus doctorului ceea ce citise =i el, c[ut`ndu-=i singur cauza r[ului, cu c`teva s[pt[m`ni ]n urm[. Toate celulele care se n[=teau =i mureau ]n acela=i timp, ]ntr-o baie cald[ de neurotransmiteri, erau capabile s[ men\in[ armonia cosmosului nervos. +i toate, mai g[sise el ]n explica\iile citite, erau perfecte, g`ndurile, comenzile, ac\iunile, toate respectau regulile normalului. P`n[ ]ntr-o zi, c`nd ceva s-a ]nt`mplat acolo =i unele celule au refuzat s[ mai moar[, au refuzat s[ mai respecte regulile jocului. Aceste celule care s-au ]nmul\it anarhic au ]nceput s[ se extind[ pe teritorii nepermise, au invadat totul ]n jur, dezechilibr`nd balan\a fin[ care, p`n[ atunci, men\inea normalitatea omeneasc[ a creierului. Doctorul ]l privea pe b[iat, se uita la ochii lui, ferestre ale unui creier bolnav, ]ncerca s[ vad[ prin luciul obscur al corneii, dincolo, ]n camera secret[ a lobului s[u frontal. +tia, cu mare precizie, anatomia normalului, a deschis ]n via\a lui cranii numeroase, milimetru cu milimetru a p[truns ]n ele, elimin`nd celulele invadatoare, anarhice, care au avut c`ndva str[mo=i normali. B[iete, a zis el, dup[ o t[cere mai lung[, tu trebuie s[ ]n\elegi c[ toate acele celule

97

canceroase sunt rude apropiate ale celor normale, au fost ascult[toare =i au respectat legile genetice P`n[ la un punct, domnule doctor, a spus el Da, b[ieteP`n[ la un punct }n lunga lui profesie, ]nv[\ase de mult faptul c[ normalitatea se ]ntrep[trundea puternic cu patologicul. A v[zut, de at`tea ori, cum pacien\ii lui treceau dintr-o lume ]n alta, dintr-un t[r`m ]n altul, ]nc`t devenise foarte greu, chiar =i pentru el, s[ ]n\eleag[ limitele normalului din jurul s[u. A fost un timp, la ]nceputul meseriei lui, c`nd a c[utat s[ p[trund[ tainele psihiatriei. Era ]nfrico=at s[ asculte pove=tile bolnavilor s[i, era uneori ]ngrozit de faptul c[ trebuia s[-=i ]nso\easc[ pacien\ii ]n lumea lor de vis, misterioas[, cu o logic[ armonioas[ =i clar[, ]ns[ Cu timpul a devenit o pasiune , aceea de a-=i asculta pacien\ii, de a-i ]nso\i ]n lumea lor paralel[. Dragul meu, =tiu c[ tu po\i ]n\elege ceea ce-\i spun Eu m[ simt ca un c[ut[tor special, doresc s[ g[sesc adev[rul fiec[rei pove=ti =i s[ repar ceea ce este stricat. Am descoperit, destul de repede, la ]nceputul meseriei mele, faptul c[ neurochirurgia este drumul meu Nu-i putea spune pacientului s[u totul, p`n[ la cap[t. De fapt, el sim\ise

98

]ntotdeauna nevoia succesului, i-a fost mereu fric[ s[ nu se scufunde, s[ nu r[t[ceasc[ ]n de=ertul sufletesc al pacien\ilor s[i. Totul devenise mult mai simplu, pentru el, era ]n spatele frontului, ]ncerca s[ pun[ bisturiul numai acolo unde ceva trebuia reparat. Vedea imediat rezultatul muncii lui, g`ndurile i se limpezeau, l[sase ]n urm[ lumea de vis a pacien\ilor dinainte. Au urmat noile teste de s`nge, alte preg[tiri =i, ]n final, opera\ia s-a apropiat. A stat cu pacientul lui c`teva ore, ]nainte de interven\ia chirurgical[, ]ncerca s[ evite discu\iile medicale, dar b[iatul ]l iscodea cu ]ntreb[rile lui. B[tr`nul profesor p[rea s[ g`ndeasc[ complicat, la limita rela\iei cu pacientul s[u, e adev[rat, dar o rela\ie pe care o sim\ea special[, altfel dec`t tot ceea ce sim\ise ]n munca lui, devenit[ rutin[. +tia c[ trebuie s[ existe ni=te limite =i, totu=i, ]l ]ncerca nevoia s[ vorbeasc[ cu el. B[iatul avea tulbur[ri de memorie, dureri cumplite de cap ]i m[cinau fiecare secund[. Diminea\a ]i era cel mai greu, sim\ea o durere aproape constant[ ]n frunte, amestecat[ cu iluzia de=ertului din fa\a sa =i ]l ]ncercuiau secven\ele fantomatice ale unei lumi de nep[truns. }l urm[reau, halucinant, visele de peste noapte, ap[sate de sentimentul c[ ]i cre=te deasupra capului ceva uria=, ceva care punea st[p`nire pe ]ntregul lui trup, sub\iat de boal[. Ame\eli uria=e ]l st[p`neau, durerea de cap o

99

sim\ea ca pe o arsur[ p[trunz[toare, adesea puls`nd precum interiorul unui vulcan ]n prag de erup\ie. Se trezea din somnul agitat =i ]=i z[rea umbra plutind prin de=ert. }n urechile lui p[trundea ecoul unui c`ntec violent, oameni ur`\i b[teau ]n tobe mari =i un frig gros ]i ]nfunda sim\urile, iar durerea aceea de cap p[rea o for\[ din afar[ ce-i ap[sa pleoapele, ]ntunec`nd totul ]n jurul lui. Domnule doctor, a spus el ]ntr-o zi, glasul dumneavoastr[ ]mi era cunoscut, l-am auzit deseori ]n visele mele Profesorul l-a ascultat, dar n-a mai =tiut dac[ trebuie s[ spun[ ceva. L-a ]nso\it ]n drumurile lui prin spital, i s-au f[cut examenele de s`nge, cele radiologice, de rezonan\[ magnetic[, determin[rile hormonale. Nu mai ]nso\ise niciodat[ un pacient la aceste investiga\ii normale, dec`t ]n urm[ cu c`\iva ani, atunci c`nd so\ia lui a fost internat[ ]n spitalul ]n care el lucra de mul\i ani. Diagnosticul b[iatului a fost cel pe care ]l b[nuia, meningiom[ ]n lobul frontal, care trebuia extirpat[. }n ora dinainte de opera\ie, ]n biroul lui, cu t`n[rul doctor al[turi, sorbea ]ncet din ceaiul a=ezat pe mas[. +tii, i-a spus el asistentului s[u, b[nuiesc doar ceea ce se ]nt`mpl[, dup[ ce vom deschide craniul Ce surprize ne mai a=teapt[

100

acolo ? C`t de mult \esut s[n[tos va trebui s[ sacrific, pentru a reduce riscul de reapari\ie a tumorii? Ultimele analize par s[ ne arate o zon[ mare afectat[, a spus cel[lalt. E adev[rat, dar au mai fost situa\ii ca aceasta =i realitatea, =tii =i tu, a dep[=it orice previziune Profesorul ]ncepuse s[ vad[ dincolo de empatia lui profesional[, i se p[rea, ciudat, c[ trebuie s[ fac[ opera\ia pe propriul lui creier, se identifica tot mai mult cu pacientul s[u, aproape c[-i sim\ea =i durerile =i nelini=tile. Se g`ndea la toate acestea =i i se p[rea straniu, fiindc[ nu i se mai ]nt`mplase niciodat[ ]nainte. Apoi a r[mas singur ]n biroul lui. }n noaptea care trecuse s-a trezit des =i, dup[ o vreme , n-a mai putut s[ doarm[. Se ]ntreba dac[, ]n opera\ia de a doua zi, nu va elimina prea mult din \esutul nervos, odat[ cu tumoarea criminal[, dac[ nu va reduce =i capacitatea intelectual[ a b[iatului de care se legase at`t de mult, pe care nici nu-l mai vedea doar ca pe un simplu pacient. +tia at`t de bine c`t de important[ era zona aceea pentru integritatea lui intelectual[, a ]n\eles c[, oric`t[ experien\[ ai avea, frica e totu=i at`t de omeneasc[. }=i putea controla toate tr[irile lui afective, ]nv[\ase acest lucru de la primele lui opera\ii. Numai c[ afar[ era o noapte mohor`t[, ploua de mai multe ore =i profesorul ar fi vrut s[

101

vad[ soarele, s[ se plimbe pe malul lacului din apropierea spitalului =i s[ calce ap[sat frunzele ]ng[lbenite ale toamnei care sosise. I-ar fi pl[cut s[ nu-=i aud[ nici m[car pa=ii, c[lc`nd peste verdele mohor`t, s[ priveasc[ valurile dep[rtate ale lacului =i s[ simt[ s`ngele invad`ndu-i carotidele =i urc`nd spre creierul amor\it. +tia c[, undeva , o mic[ arter[ se va ramifica =i va distribui s`ngele c[tre lobul frontal, lobul conduc[tor, acela care \ine fr`nele intelectului. Aproape c[ nu mai putea s[ spun[ care dintre ei era pacientul. Lobul frontal, acela care s-a dezvoltat at`t de mult, pornind de la primate, acela pe care va trebui s[-l opereze, ]l vedea a=ezat ]ntr-o cutie deschis[, prin care v`ntul de toamn[ ]ncerca s[ intre, dar cu sfial[. S-a ridicat de pe scaun =i a mai stat, c`tva timp, ]n fa\a ferestrei. Unde ]mi este energia, se ]ntreba, cu privirea pierdut[ spre lacul din dep[rtare, unde e st[p`nirea de sine =i precizia mea de neurochirurg ? Adesea, c`nd dorea s[ se refugieze cu g`ndurile lui, alegea s[ mearg[ pe str[zile de la marginea ora=ului, p`n[ c`nd nu-=i mai sim\ea picioarele, ]mb[tr`nite =i ele, p`n[ c`nd mu=chii i se lipeau de oasele picioarelor. Departe, a auzit un tren, =uier`nd prelung ca un vaiet, se f[cuse frig ]n biroul lui c`nd a intrat iar[=i doctorul cel t`n[r. Suntem gata, domnule profesor, a zis el.

102

Bine, s[ mergem. }=i privea degetele lungi, parc[ deveniser[ tot mai sub\iri de la un timp, a f[cut mi=c[ri u=oare, ca o gimnastic[ special[, ]ntr-o clip[ pe care el o tr[ise de sute de ori p`n[ atunci. Era gata s[ intre ad`nc ]n mintea =i g`ndurile pacientului s[u, =tia c[ lumea ]n care va ajunge peste c`teva minute e desp[r\it[ de timp =i de spa\iu, celulele rebele vor trebui atacate, ca ]ntr-un r[zboi uria=, imens, f[r[ de margini. Dintr-o dat[, aerul a c[p[tat miros de icoane vechi, brusc s-au ridicat din paturile suferin\ei =i ultimii bolnavi ai insulei p[r[site =i toate ceasurile de bronz s-au holbat spre haitele de lupi care se aruncau fl[m`nde ]n marea agitat[. B[iatul s-a ]ntors din c[l[torie, r`sete crude se auzeau ]n respira\ia tare a dimine\ii, iar solda\ii plumbui\i de triste\e r[m[seser[ unul l`ng[ altul, cu obrajii arz`nd ]n camera de veghe. Toate s-au retras ]n lini=tea de dup[ lupt[, strig[tele n-au mai crescut, iar hainele c[l[torilor au prins miros de iarb[ =i de cer. Un om, unul singur, ar mai fi vrut s[ m`ng`ie lemnul u=ilor de acas[, numai c[, du=m[noas[, luna se uita spre el =i c[dea ]n pove=tile rele toat[ copil[ria lui. B[iatul a deschis ochii, a v[zut-o pe mama l`ng[ el, dar nu p[rea s[ =tie dac[ e viu. Cl[tinat[, lacrima mamei se f[cuse floare

103

albastr[, iar oamenii care respirau prin ]mprejurimi se mi=cau ab[tu\i, spre lumina ]nghe\at[ din mijlocul lacului, pierdut[ dincolo de ferestre. Fa\a mamei pl`ngea, ciuruit[ de licurici obosi\i. Ai vrea s[ m[ iei, a =optit el Dar unde ? Acolo, l`ng[ patul lui, printre tuburi de plastic =i pungi cu lichid colorat, nu ]nghe\a nici un r`u, se uscau doar amintirile Povestitori r[sf[\a\i vorbeau de mai mult[ vreme despre st[p`nii ]nal\i ai sufletelor. }nc[ mai credea, ]n amor\eala care-l p[trunsese prin toate firele trupului s[u obosit, c[ i-au crescut aripi =i c[ va putea s[ zboare, sim\ea cum se ]nchide cercul ]n jurul capului s[u, ocrotindu-i umerii =i bra\ele. E=ti aici, mam[ ? Sunt l`ng[ tine, i-a r[spuns ea, =terg`ndu-i ]ncet fruntea, at`t c`t mai r[m[sese ]n afara pansamentului mare. Mi-e somn, a mai zis b[iatul. A dormit mult =i a c[l[torit departe, printr-o lume pe care n-a uitat-o, i-a p[truns ]n carne, i s-a a=ezat peste trecut, ame\indu-l Nici un geam[t nu se auzea, doar un miros de s`nge cald, ]n dreptul patului s[u, se r[sp`ndise ]n ]nc[pere. Ridica\i armele, strigau ]n visele lui r[zboinicii ]nc[tu=a\i ]n armurile grele, \inti\i coamele verzi ale muntelui din dep[rtare.

104

A visat c[ alearg[ printr-un fel ciudat de p[dure, care avea forma unui craniu uria=, toate r`urile erau de s`nge =i curgeau la picioarele lui, iar el r[t[cea printre firele lungi, ca ni=te canale ]nmiresmate, ale copacilor mici, din carne =i oase. Umbra iubitei era ]n fa\a lui, ]ntindea m`inile =i nu reu=ea s[ o prind[, ea disp[rea ]n spatele buc[\ilor uria=e de \esuturi ale p[durii din vis, ]n care el ]=i c[uta via\a care-ar fi trebuit s[ mai fie. Doamne, striga el, cum vor ajunge la tine suspinele =i lacrimile mele ? Vino, prinde-m[, =optea iubita lui, cu p[rul ei negru =i lung, alerg`nd mai departe, prin p[durea uscat[. Aflase c[ nu ]i mai este team[ de moarte, c[ sufletul lui poate fi v[zut p`n[ dincolo de via\a tr[it[. Visa doar la iubirea lui, ]n\elegea =i auzea, iar nop\ile pline de trupul iubitei nu mai puteau fi luate de nimeni. S-a oprit, deodat[, din fuga lui, avea ]n fa\[ dou[ puncte mari, rotunde, ]nc[rcate de lumin[, sem[nau cu o inim[ desf[cut[ ]n p[r\ile ei inerte =i ]nvine\ite de frig. Doamne, a mai murmurat el, acolo sunt chiar ochii mei, a=eza\i peste lucrurile vinete =i ur`te Un instrument ciudat se apropia de pa=ii lui, ]l mai v[zuse undeva, =i-a amintit, era ]n biroul mic al b[tr`nului doctor Era cu\itul

105

argintiu, sub\ire, care p[trundea ]n craniul acela uria=, t[ia \esuturi =i alerga celule bolnave, iar picioarele lui au r[mas ]n\epenite ]ntre malurile ridicate deasupra r`ului ro=u, inund`ndu-i visul. B[iete, a auzit el vocea profesorului, f[r[ s[-l vad[, d[-te pu\in spre st`nga, f[-mi loc Cine arunca asupra lui lumina din amurg, atunci c`nd triste\ea se a=ezase singur[ peste lucruri ? Nu p[rea s[ mai fie =i altceva de pierdut, p[s[rile au zburat =i ele de pe acoperi=ul casei din vis, c[deau zidurile de fum =i ]ntunericul b[tea la por\ile ochilor lui. S-au copt toate fructele pe care el =i le dorise, au c[zut toate nop\ile copil[riei, iar lampa b[tr`n[ s-a aprins ]n oglind[. Fiecare vis p[zit de mama a ]nflorit ]n zori. Nu te teme, nu striga =i nu chema pe nimeni, ]i spunea, de departe, fata cu p[rul negru =i lung, iubita lui plecat[ f[r[ urm[. Rece picase noaptea =i se scufundau casele din ora=ul ]nfloritor de alt[dat[ =i trozneau sinistru str[zile golite de orice urm[ de pa=i. Ei, oamenii de dincolo de p[durea de oase =i s`nge, au sim\it r[suflarea, cu miros de ploaie, acoperindu-le t`mplele cernite =i un lucru de tain[ s-a ascuns sub firele rare de p[r. Imediat dup[ aceast[ prim[ opera\ie, asistenta profesorului, o fat[ mic[, tuns[ scurt,

106

cu obrajii rotunzi =i un chip frumos =i senin s-a apropiat de b[iatul din camera alb[, pe care b[tr`nul doctor ]l ocrotea, ca un p[rinte. Fata avea m`ini sub\iri =i, c`nd se apleca peste patul lui, bolnavul sim\ea mirosul p[rului ei, acoperind d`rele de fum l[sate de medicamentele =i fiolele albe =i maronii. }n ]nchipuirea lui ame\it[ de lichidele care-i intrau ]n corp, fete cu s`ni frumo=i c[deau lovite peste asfin\it, privind uimite la sclipirea de m[tase a b[rba\ilor tineri, domoli\i de izb`nzile ultimelor b[t[lii. Doar ea, ]nf[=urat[ ]n halatul alb, cu gulerul r[sfr`nt spre umerii mici, se mi=ca pe l`ng[ patul lui. Trecuse o vreme de la opera\ie, b[iatul a deschis ochii, dar nu mai =tia dac[ e prima sau a doua ]ncercare. Fetei i se p[rea c[ ochii lui negri se mi=cau ]ncet, roiuri mari de \`n\ari se a=ternuser[, ]n mintea lui peste ferestrele ]nchise, =i o \ar[ ]ntins[ devorat[ de ]nsingurare i se ar[tase. Era aproape de somnul dul[ilor b[tr`ni, care-=i t`rau picioarele uscate printre g[urile asfaltului cr[pat de timpurile trecute. Se citea pe chipul lui mirarea venit[ prea devreme, fusese foarte t`n[r c`ndva =i putea ]nc[ s[ mai vad[ cum se scurge apa v[lurit[ de spaim[. Chipul ei, p[rul c[zut peste fa\a lui chinuit[ ]i amintea de iubita plecat[, visa nop\ile Parisului de ieri =i se trezea f[r[ lacrimi. Fata i-a z`mbit, str`ng`nd pe l`ng[ trupul ei firav, halatul alb, at`t de alb ]nc`t lui i

107

se p[rea c[ e lipit de m`ini =i de umeri, lumin`nd ]n jur toat[ ]nc[perea. Gata ,i-a zis, e bine Poate, a murmurat el Este, a ]nt[rit ea, profesorul a stat l`ng[ tine tot timpul, ne-a spus c[ nu mai e nici o problem[, n-a mai r[mas nimic r[u acolo }=i alegea cuvintele, sper`nd c[ i-au fost luate din capul ]nf[=urat ]n pansamentul mare toate celulele acelea bolnave, c[ instrumentele sub\iri nu vor mai intra ]n carnea =i oasele lui, r[sucindu-se printre \esuturile complicate, ca o jungl[ nep[truns[ de oameni. I-a sim\it m`na cald[ peste obrazul lui, ]i urm[rea buzele arcuite peste privirea sa, g`ndurile lui rele =i toate ]ndoielile vegheau ]nc[, dar b[nuia lumina din spatele u=ilor =i al pere\ilor, ca pe o speran\[ adev[rat[. +i-ar fi dorit s[ se poat[ ridica din pat, s[ o ia de bra\ pe fata de l`ng[ el =i s[ r[t[ceasc[ pe urmele zilelor lui de alt[dat[. Dac[ nu se va putea altfel, ]=i zicea, atunci s[ nu se mai opreasc[ viscolul care a=ternea peste oameni =i case un strat gros de ap[ ]nghe\at[. Cu mii de ochi cerul ]ntreba despre ei Te mai doare ? a ]ntrebat fata Acum mai pu\in, i-a r[spuns I s-a p[rut, cu mintea pierdut[ ]n amor\eal[, c[ a sim\it buzele fetei peste buzele lui, s[rutul ei s-a oprit mult[ vreme peste

108

respira\ia sa. }n fa\a ochilor lui era, ]ns[, o alt[ realitate, patul lui de spital nu mai exista, vedea spre fereastr[ cum aluneca vapora=ul pe Sena, se vedea ]mpreuna cu iubita lui, um[r l`ng[ um[r, uimi\i de cl[dirile din st`nga =i din dreapta. Cine ar putea s[ mai spun[ c[ timpul e ireversibil, c`nd nu e vorba numai de durat[ =i de limbile albastre ale ceasului ? A adormit lini=tit =i, prin somn, ca printr-un zid, a auzit cum se loveau de pere\ii camerei strig[tele de dincolo. Timpul trecea tot mai greu, el pleca singur ]n c[utarea spa\iului gol, pe care ar fi vrut s[-l umple cu alte semne, s[ le =tearg[ pe celelalte =i s[ a=tepte, ]n t[cere, c`ntecul ei. C`ntecul lor Se desprindeau din el f`=ii lungi de triste\e, dar la sosire g[sea z`mbetul fetei, al fetei cu halat alb sau, poate, al celei cu p[rul lung =i negru, era greu s[ mai =tie cu adev[rat. S[rutul ei nu r[m[sese o parte din vis, ]l sim\ea ]nc[ precum un abur pe trunchiul de st`nc[ golit[ =i uscat[ de v`nt. Ar fi vrut s[ scrie pe pagina deschis[ din fa\a ochilor lui B[tr`ni ]nfrigura\i ]=i ridicau paltoanele vechi, tocite de ani, la\urile sp`nzur[torilor se ]n=irau pe trotuarele goale. Sunt singur, ar fi scris el, alerg f[r[ vlag[ spre cap[tul toamnei =i pl`ng. Un fier trist rugine=te ]n s`ngele meu, iar ]ngerul continu[ s[ c`nte. Ascultase moartea, cu din\ii ]ncle=ta\i pe cuvinte, ea c[uta trupul lui printre roiuri de

109

fluturi usca\i, dar nu-l g[sise. A cobor`t din pat =i fata s-a apropiat de el, se lipise de pieptul lui, intrase ]n el cu trupul ei firav, p[reau o singur[ alc[tuire, respir`nd acela=i aer, singuri, ]n camera alb[, la fel de alb[ ca =i halatul ei fo=nind ca o p[dure t`n[r[. Aveau am`ndoi, mirarea de ]nceput de lume ]n ochi, iar b[iatul a ]nceput s[ ]nve\e mersul pe care-l uitase, sprijinindu-se de bra\ele ei, ca de marginea unei zile. Schimb[m panasamentul, i-a zis ea, dezlipindu-se speriat[ de trupul lui cald, o s[ punem unul mai mic M`inile i se plimbau pe frunte, le sim\ea ca pe un leac vechi =i t[m[duitor. Inima a ]nceput s[-i bat[ mai tare, i s-a p[rut iar[=i c[ m`inile acelea sunt ale iubitei lui, aveau acelea=i degete sub\iri, ating`ndu-i t`mplele. P`n[ =i soarele a privit lung lucrurile vii, ca =i pe cele moarte, de pe p[m`nt. }ntr-o zi o s[ vad[ c[ totul e gata. Se r[sturnase c`ntecul vie\ii peste o lume plin[ de morminte, iar cuvintele, tot mai pu\ine, se pierduser[ ]ntre paginile albe, disp[r`nd =i ele ]n insule nelocuite. O auzea cum zice S[ nu ]ntrebi c`t poate \ine iubirea, m`ine totul poate s[ dispar[. Fire=te, r[spundea el, schimb[tor nu e doar v`ntul, uneori =i valul ascuns al m[rii iese din ad`ncuri

110

Iar fata, iubita lui sau cealalt[, t`n[ra cu halatul alb, ar fi dorit s[-i mai cear[ ceva, ar fi vrut s[-l ia de m`n[ =i s[ plece c`t mai departe. Erau ]nc[ ceasuri ]n care z[cea strivit sub scoar\a dealurilor dimprejur, o raz[ b[tea la u=a cerului =i tres[rea de mil[ inima cu b[t[ile ei rare. Un de=ert de lacrimi ]l a=tepta la fiecare r[scruce a drumului, un v`rtej de patimi i se scurgea printre m`inile ]mpreunate. }nv[\a, cu fata frumoas[ de l`ng[ el, s[ se roage.

111

Capitolul 6

A TREIA TREAPT{ La ]nceput de septembrie 1994, Alexandru Varlam deschidea u=a veche a ministerului, salutat de omul de la intrare, ]mbr[cat ]n costum negru, atent s[-i arate drumul spre biroul ministrului. Bine-a\i venit, domnule Varlam, l-a primit ministrul, ridic`ndu-se din spatele unei mese mari, ]nc[rcat[ cu h`rtii =i c[r\i numeroase V[ salut, domnule ministru, i-a r[spuns el, apuc`ndu-i m`na mic[ =i lipsit[ de vlag[. Cu noul lui costum, str`ns la g`t de cravata pe care =i-o aranjase cu greutate, Varlam ]ncerca s[ respire normal. Un aer parfumat cu arome de tutun bun, ]ndesate prin toate col\urile camerei, ]i intrase ]n n[rile ]nro=ite de frigul de toamn[ timpurie. Descoperea o lume nou[, cu obi=nuin\a dat[ de ascensiunea lui repetat[ pe treptele sc[rii de care se sprijinea, ]l cuno=tea pe ministru, au fost ]mpreun[ ]n Italia, cu c`teva luni ]nainte, ]ntr-o vizit[ de o s[pt[m`n[. }l uimise, atunci,

112

ignoran\a ministrului, pe care ]ncerca s[ o ascund[ ]n spatele unei arogan\e de tip nou, cu o coaj[ sub\ire de aristocra\ie de ]mprumut, cr[pat[ pe la ]ncheieturi =i rev[rs`nd c`l\ii cenu=ii. Din prima zi, la minister, Varlam a sim\it cum i se umfl[ c[ile puterii, se cam obi=nuise, dar la o scar[ mai mic[, ]n ultimii ani cu alc[tuirea ma=in[riilor din jurul s[u. Se vedea des cu cu fostul lui coleg de facultate, acum mare demnitar ]n partidul aflat la putere =i descoperea o lume care-i devenise cunoscut[. Din c`nd ]n c`nd mai avea unele tentative critice =i morale, se ascundea ]n spatele lor =i c[dea pe g`nduri. I se ]nt`mpla ]ns[ doar ]n fa\a oglinzii. Se uita ]ntr-o zi la b[tr`nul lider, omul f[r[ de care istoria nu putea s[-=i urneasc[ mersul, era ]ntr-un fel de =edin\[ cu miros de plenar[ comunist[, din vremurile apropiate. Orice broscoi, =i-a a mintit el c[ citise undeva, ar fi un mare g`nditor, dac[ ar fi de ajuns s[ stai cu picioarele ]ncruci=ate, ca s[ te luminezi. Mai v[zuse, in anii din urm[, limbile lungi ]ntinse spre fe\ele puterii, ar fi putut s[ deslu=easc[ limitele umilin\ei, dar era o parte din turma aceea, se f[cea =i el tot mai mic ]n scaunul moale , cu sim\urile amor\ite ]ntre cuvintele ]n=irate spre urechile lui. Secretar[, =ofer, consilieri, inspectori generali =i directori de tot felul o

113

lume ]ntreag[ roia ]n jurul lui Varlam =i privirile lui atacau tot mai departe orizontul, cea\a mul\imii disp[rea ]n goana ma=inii care-l ducea pe str[zile aglomerate, prin jude\ele patriei, a=ternute calm la picioarele lui tot mai sigure pe mersul ]n treptele sc[rii. Ministrul Alexandru Varlam uitase deja c`inele l[\os, care-l a=tepta diminea\a, ]n spatele gardului ruginit, ]n drumul lui spre liceul cenu=iu ]n care ]i trecuser[ anii tinere\ii =i, apoi, cei ai ]n\elepciunii lui u=or grizonate. Radu era ]n ultimul lui an de studen\ie, continua s[ munceasc[ =i la agen\ia de publicitate, ]ncepuse s[ c`=tige bine =i venea mai rar pe acas[, la sf`r=it de s[pt[m`n[. Nici cu tat[l lui nu se ]nt`lnea prea des. Radu locuia ]n apartamentul cump[rat de p[rin\ii lui, ]l mai vizita ,totu=i, din c`nd ]n c`nd, Varlam avea un apartament de serviciu, aproape de minister. Tat[, i-a spus Radu ]ntr-o zi, ai ]nceput s[ vorbe=ti ca =i b[tr`nul vostru lider Cum adic[, l-a ]ntrebat Varlam Te-am auzit zic`nd sinergie, contructiv, responsabilitate Nu sunt vorbele tale. Varlam n-a mai spus nimic, sim\ea c[ Radu are dreptate, dar straiele noi ale puterii ]i str`ngeau voin\a ]ntr-o arom[ p[trunz[toare, care-i ]nv[luia privirile aruncate p`n[ departe de domnul ministru.

114

}n vacan\a de iarn[ Varlam l-a luat pe Radu la munte, acolo au venit o parte dintre liderii partidului. I-a v[zut ]n toat[ puterea personalit[\ii lor atacat[ de gerul c[zut peste mun\ii din apropiere. Radu nici m[car nu =i-a propus s[-=i ascund[ g`ndurile. Seara, ]n camera de lux a hotelului, a stat de vorb[, ca alt[dat[, cu tat[l s[u. Mi-e greu s[ ]n\eleg, i-a spus el lui Varlam Cum se poate ca oamenii pe care-i v[d eu aici s[ conduc[ o \ar[ ]ntreag[ ? De ce, m[ b[iete, l-a ]ntrebat tat[l s[u, ce nu ]n\elegi ? Sunt ur`\i, tat[, =i nu par altfel dec`t cei dinainte, folosesc acelea=i cuvinte pu\ine, nu au idei, judec[ greu Poate, a ]ncercat Varlam s[-i r[spund[, o clas[ politic[ nou[ se face mult mai greu dec`t credem noi Eu =tiu, a zis b[iatul, dar sunt c`\iva ani buni, timp ar fi fost Uit[-te, a mai spus el, la cei mai tineri, seam[n[ cu =efii t[i b[tr`ni, v[ poart[ gen\ile, e o slug[rnicie ]n tot ceea ce fac pe care o po\i vedea de departe Varlam nu l-a contrazis, dar ]i c[deau greu cuvintele fiului s[u I l-a prezentat , ]ntr-una din seri, pe unul dintre liderii mai tineri ai partidului, venise mai t`rziu la munte. Era un b[rbat cu obrajii umfla\i, buc[lat ca un copil r[sf[\at, un ins , altfel, cultivat, dar care p[rea

115

unsuros =i viclean, graseind afectat cuvintele =uirate printre din\ii albi =i buzele sub\iri. Au vorbit, am`ndoi, despre putere =i despre for\a ei de a influen\a personalitatea uman[, Varlam p[rea m`ndru de fiul s[u =i-l privea cu drag. Orice om, zicea b[rbatul politic, este o promisiune ]mpr[=tiat[ cu d[rnicie ]n sufletele celorlal\i, a=a credea un filosof rom`n, dintre cele dou[ r[zboaie Dar, l-a ]ntrebat Radu, a=ezat al[turi, pe terasa elegant[ a hotelului, acele structuri prin care sufletul se caut[ pe sine ]nsu=i nu sunt efemere ? Se poate, i-a r[spuns cel[lalt, numai c[ =tim foarte bine c[ doar con=tiin\a face din om o fiin\[ care simte noutatea Am citit undeva, a continuat Radu, trebuie s[ fie omul disciplinat ]n g`ndire =i anarhic ]n fapt[ sau, cum s-ar spune, nehot[r`t suflete=te, datorit[ naturii emotive a celor mai mul\i dintre noi Radu era intrigat, ]ntr-un fel, de ideile graseiate de liderul politic din fa\a sa =i realitatea unei lumi pe care o vedea zi de zi. Oare, se ]ntreba el, b[rba\ii umfla\i, plini de importan\a misiunii lor, pe care chiar o credeau istoric[, afla\i ]n func\ii ]nalte, lu`nd decizii pentru milioane de oameni, oamenii pe care el ]i vedea at`t de aproape ar putea s[ cheme la via\[ o lume ]ntreag[ ?

116

Cu acela=i lider al partidului tat[lui s[u, un b[rbat ]nc[ t`n[r =i bine intrat ]n r`nduielile unei lumi noi, Radu a mai avut o lung[ discu\ie, ]ntr-o alt[ sear[, la o mas[ bogat[, cu b[uturi alese =i m`nc[ruri speciale. Erau ]nconjura\i de oamenii puterii, Radu nu-i mai privea ca mai ]nainte, se obi=nuise cu respira\ia lor ap[sat[ de grijile \[rii. Se vorbe=te, a ]nceput Radu, despre mai multe feluri de \ar[, ]n lumea noastr[ de azi Chiar eu am scris de cur`nd, a spus cel[lalt, c[ se poate vorbi despre o \ar[ a celor exila\i de soart[, ]n zona rural[, s[rac[, ]mb[tr`nit[ =i neajutorat[ Am citit, a continuat Radu, a doua \ar[ o numea\i lumea urban[, cu voca\ia prosperit[\ii =i gustul valorilor liberale. A=a este, din p[cate numai prima e a noastr[, a social-democra\iei. Varlam sorbea rar din paharul mare, a=ezat ]n fa\a lui, urm[rindu-i pe cei doi, pe fiul s[u =i pe =eful, mai t`n[r dec`t ceilal\i, ai partidului din care f[cea parte. Totu=i, a mai spus Radu, chiar crede\i c[ avem ast[zi dou[ \[ri, e una european[ =i alta a agriculturii de subzisten\[ ? Din p[cate, a continuat cel[lalt, e doar teoretic a=a Cea european[ ar trebui s[

117

fie capabil[ s[ disting[ ]ntre programele =i orient[rile partidelor politice. +i vi se pare c[ nu e ]n stare deocamdat[ ? Nu poate, prive=te-i =i tu, care vii din alt[ genera\ie, sunt aici l`ng[ tine|i se pare c[ sunt ei elita politic[ a zilelor noastre ? Nu mi se pare de loc, dar sunt oamenii dumneavoastr[, a spus Radu, ]n timp ce Varlam r[m[sese cu privirea alungit[ spre fiul s[u Al\ii de unde crezi c[ putem lua, l-a mai ]ntrebat omul de al[turi Alexandru Varlam ar fi vrut s[ pun[ aceea=i ]ntrebare, se uita =i el la oamenii din jurul s[u, a=eza\i la mesele ]mbel=ugate, erau liderii partidului s[u. Gra=i, burto=i, transpira\i, se ]nv`rteau ]n preajma =efului cel mare, la fel de unsuros ca =i ei. Dac[ cineva l-ar fi ]ntrebat pe b[tr`nelul din cap[tul ]nalt al mesei, cu siguran\[ c[ el ar fi r[spuns c[ exist[ o singur[ \ar[, chiar mai mare dec`t ea ]ns[=i. Undeva, ]n apropiere, Radu auzea acordurile suave ale unui c`ntec. Continua s[ vorbeasc[, l`ng[ =eful mai t`n[r al tat[lui s[u, dar traducea, ]n minte, cuvintele care intrau ad`nc ]n el Cer=etorul e cel ce d[ de poman[, spunea c`ntecul acela, copilul refuz[ s[ se nasc[, iar viermele pus ]n c`rlig nu mai ispite=te

118

prada acvatic[ Iar iubita, mai zicea artistul, ia ini\iativa seduc\iei amoroase Ceea ce Radu ]n\elegea, v[z`nd oamenii din jurul lui, o clas[ politic[ amestecat[ ca =i timpul a=ezat peste lucruri, era c[ ]nt`mpl[rile curgeau ]n mod for\at, f[r[ sens, ca ]ntr-o mare f[r[ fund, ]n care s-ar v[rsa cele mai delicioase vinuri, spre ve=nica lor pierdere. Nu era un timp de uimire, el ]l vedea chiar pe tat[l s[u ]nv[\`nd s[ lucreze cu certitudini, numai c[ b[iatul judeca simplu =i aspru ceea cei oferea scara lucind cu treptele ei late, c[lcate cu for\[ de noua putere, dar =i de propriul lui p[rinte. Timpul s-a a=ezat, ]ntr-o curgere monoton[, peste ei to\i. }n vara lui 1995, Radu a terminat facultatea =i s-a angajat la firma de publicitate, lucra ]mpreun[ cu al\i zece tineri, b[ie\i =i fete, ]nv[\`nd regulile unei lumi noi, pe care o descopereau ]ncet, dar sigur. A trecut un an , Varlam a devenit tot mai plin de rostul lui de ministru, a crescut =i ]n ierarhia partidului s[u, dar la sf`r=itul anului l996 el =i ai lui au pierdut alegerile. Alexandru Varlam a ob\inut ]ns[ un loc ]n parlament, a ajuns deputat =i p[rea c[ treapta sc[rii, pe care se a=ezase, nu se mai putea schimba prea cur`nd. }ntr-o alt[ zi, Radu l-a c[utat pe tat[l lui la parlament, noul s[u loc de munc[, dup[ ce partidul a intrat ]n opozi\ie. La intrare era

119

ca ]ntr-un aeroport uria=, filtre de control, aparate antiteroA intrat cu greutate, a r[t[cit cu liftul ]ntre etaje =i subsoluri, se sim\ea ]ntr-un fel de univers ap[s[tor, cu stafiile dinainte mo\[ind printre coloanele imense ale palatului. L-a g[sit pe Varlam ]ntr-un birou c`t o sal[ de sport, u=a pe care a intrat era at`t de mare ]nc`t el s-a oprit o clip[, avea impresia c[ e un vis ]n fa\a ochilor s[i. A ]mpins-o cu greutate =i, de acolo, din marginea intr[rii, a f[cut ochii mari, nu putea s[ cread[ c[ e adev[rat. Undeva, la mare distan\[, abia dac[ z[rea, prin ochelarii lui cu multe dioptrii, un birou la fel de mare, iar Alexandru Varlam, tat[l lui, p[rea un animal mic, cu umerii urca\i peste sp[tarul scaunului, agit`ndu-=i m`inile pe care Radu abia dac[ le z[rea, ]n dep[rtare. +i-a rec[p[tat sensul cuvintelor ]n care ]ncerca s[ nu cread[. O \ar[, citise el despre noua ei ]nf[\i=are, aflat[ la marginea lumii civilizate, cu accente orientale =i occidentale =i a c[rei popula\ie se afl[ incon=tient sub ap[sarea unei adun[turi de potenta\i, autodenumi\i elit[, iat[, aceasta e, privi\i-o... Tat[, ar fi vrut el s[ strige din marginea biroului uria=, care e adev[rul ? Dar, sim\ise c[ vocea lui nu poate s[ ajung[ p`n[ ]n orizontul neclar, din fa\a ochelarilor s[i. Apoi , toate au plecat din sf`r=itul de martie 1997 Au fost atunci cele zece zile, c`t

120

toat[ via\a lui, pe care Radu =i le amintea, ceas cu ceas. Radule, i-a spus Varlam ]ntr-o zi, un prieten a deschis , de cur`nd, firma lui de turism =i are o ofert[ avantajoas[, o excursie de zece zile prin Europa, cu cinci nop\i la Paris Radu a vorbit cu patronul s[u, de la agen\ia de publicitate la care lucra, l-a convins =i pe prietenul s[u, doctorul Valeriu +erban, iar grupul a fost gata ]n c`teva zile. De aproape dou[ luni se angajase la firma lor Ioana, o fat[ frumoas[, brunet[, cu p[rul lung, pe care Radu o primise ]n dar, cum glumise =eful lui, ]n echipa pe care el o conducea. Fata avea o fire retras[, comunica mai greu cu cei din jur, dar a intrat destul de repede ]n spiritul care unea munca lor, Radu a fost ]nc`ntat s[ descopere inteligen\a =i delicate\ea fetei cu p[r negru, aflat[ mereu foarte aproape de el. Cu Ioana s-a ]nt`lnit, apoi, de mai multe ori ]n ora=, au fost la teatru ]ntr-o sear[, ]ncepuser[ s[ se simt[ bine ]mpreun[, de=i nu era dec`t o prietenie a=ezat[ ]ntre ei. Au plecat din \ar[ ]ntr-o s`mb[t[ diminea\a, erau to\i veseli, tineri, iar ]nso\itorii lor au dat excursiei un aer de vacan\[ adev[rat[, f[c`ndu-i s[ nu simt[ gropile din =oselele patriei, din goana autocarului. Numai c[ la grani\[, ]n vam[, au fost l[sa\i s[ a=tepte ore ]ntregi, ]n jurul lor nu se ]nt`mpla nimic, nu primeau nici un fel de explica\ii, de=i toate

121

documentele lor erau corecte, aveau vizele necesare. Sim\eau, ]nchi=i ]n ma=ina ]n\epenit[ l`ng[ postul de control, o u=[ uria=[ c[zut[ peste marginea hotarului de \ar[, o u=[ umflat[ de ploi vechi =i p[tat[ de urmele unor vopsele incerte. Trecuse de miezul nop\ii, c`nd Radu a reu=it s[-l g[seasc[ la telefon pe Varlam. Te-ai culcat, l-a ]ntrebat el pe tata Da dar ce s-a ]nt`mplat ? A\i avut vreun accident, a ]ntrebat Varlam, precipitat, ]n telefon. Nu, tat[, stai lini=tit Uite, a continuat Radu, st[m de vreo cinci ore ]n vam[, nu vine nimeni s[ ne ]ntrebe ceva, parc[ noi nu exist[m pentru oamenii de aici Cum, domnule, s-a mirat Varlam, nu se poate Se poate, tat[, st[m dou[zeci =i ceva de oameni ]n autocar =i nu ne vine s[ credem De=i era trecut de miezul nop\ii, Varlam l-a sunat pe unul dintre secretarii de stat de la interne, pe care el ]l cuno=tea de mai mult timp. N-au trecut mai mult de zece minute Din cl[direa cenu=ie, roas[ de igrasie, au ]nceput s[ se mi=te, ]n valuri, oameni, chiar =eful lor a venit ]n autocar , a ]nceput s[-=i cear[ scuze, s-a b`lb`it ]ndelung. Totul a fost gata ]n minute foarte pu\ine, se uitau to\i cu o lehamite lipit[ serios de ochii ataca\i de nesomn.

122

Domnule, i-a spus Radu =efului acela, e foarte greu s[ v[ mai ar[t[m ce sim\im acumAr trebui s[ v[ ]ntreb[m dac[ =ti\i sensul cuvintelor umilin\[ sau mizerie rom`neasc[ V[ rug[m s[ ne ierta\i, a ]ncercat cel[lalt, transpirat tot, cu =apca ]n m`na dreapt[ =i ro=u la fa\[ Am avut probleme evenimente la grani\[ Nu l-au crezut, dar nici nu l-au mai ascultat, erau deja ]n \ara vecin[, se f[cuse diminea\[, iar Ioana adormise, cu capul c[zut pe um[rul lui Radu. Se a=ezase l`ng[ el de la plecare, al[turi erau Valeriu, prietenul lui Radu, ]mpreun[ cu viitoarea lui so\ie. Niciunul dintre ei nu mai ie=iser[ vreodat[ din \ar[, priveau pe geamul autocarului casele frumoase =i drumul curat, asfaltat neted, pe care ma=ina aluneca cu vitez[, toate li se p[reau altfel, ca un ]nceput de poveste. Prive=te, a zis Ioana, nici nu-\i vine s[ crezi c[ e adev[rat Chiar a=a este, i-a r[spuns Radu, cu ochii spre geamul ma=inii, pe l`ng[ um[rul fetei }n drum spre Salzburg, au oprit la aba\ia de la Melk, umbra lui Gugliermo, eroul lui Umberto Eco l-a urm[rit pe Radu toat[ ziua. Acum ]n\eleg, i-a spus Ioana, merg`nd al[turi de el prin camerele mari ale

123

m[n[stirii, multe din paginile scrise de Umberto Eco Ai dreptate, i-a r[spuns Radu, cartea lui e o parabol[ despre putere ]n lumea teologal[, dar =i un roman pe tema libert[\ii =i a dogmatismului, ca surs[ a violen\ei Locurile se potrivesc foarte mult Acolo, ]n aba\ia de la Melk, pe care ei au colindat-o c`teva ore, ajungea Gugliermo, eroul din Numele trandafirului , ]nso\it de Anso, ucenicul =i naratorul din carte. Scriitorul, profesor de semiotic[, i-a plasat ]ntr-un spa\iu ]nchis, sufocat de intrigi, de lupte pentru putere =i vr[jm[=ii personale, care au luat =i forma violen\ei. Aici m-am l[murit eu de ce sugestia lui Umberto Eco era de impuritate a fanatismului, a mai spus Radu, la intrarea ]n m[n[stire, ]ntr-o cafenea ]n care s-au oprit, cu prietenul lor Ioana era l`ng[ el, sim\ea mirosul p[rului ei, ]nc[rcat de aromele prim[verii abia ]ncepute. Au ajuns spre sear[ la Salzburg, ]ntr-un cartier din marginea ora=ului, erau deja uimi\i de ordinea =i rigoarea din jurul lor. Au dormit, to\i patru, ]ntr-o camer[ dintr-un hotel de tineret, ]n apropierea lor erau adolescen\i de toate na\iile, c`\iva japonezi se agitau pe coridoarele largi, figuri bezmetice se mi=cau pe

124

l`ng[ pere\i, dar toate semnele erau de pace. Pe geamul mare al camerei se vedea cetatea medieval[ a ora=ului, un =ir uria= de sc[ri se ]ntindea de jos p`n[ pe coama muntelui din fa\[, iar ]n ]mprejurimi ap[ruser[ primele semne de prim[var[. S-au plimbat, a doua zi, prin Salzburg, toate se g[seau sub semnul lui Mozart. Au intrat ]n marea catedral[ =i au stat minute bune ascult`nd sunetele de org[, r[sp`ndind lini=te =i visare. Uit[-te la oamenii de pe strad[, i-a spus Ioana Ce \i se pare c[ vezi ? Cum ce, i-a r[spuns Radu, ni=te oameni lini=ti\i, f[r[ griji, care privesc cu r[bdare timpul de l`ng[ ei Au v[zut casa lui Mozart, str[zile vechi =i cl[dirile ]nc[rcate de istorie, s-au ]nv`rtit prin pia\a ora=ului, printre obiectele cu forme arhaice, dar =i moderne, toate ]ns[ av`nd ceva din istoria marelui compozitor. Ioana, care vorbea foarte bine limba german[, l-a dus ]ntr-o libr[rie, au cump[rat c`teva discuri, Radu o privea cu ]nc`ntare pe fata frumoas[ de l`ng[ el, vorbea cu v`nz[toarea din magazin, c[ut`nd mereu privirea b[iatului de al[turi. Au descoperit, ]n cimitirul din centrul ora=ului, morminte ale unor oameni celebri =i s-au oprit c`teva clipe ]n fa\a unei cruci de

125

metal, sub\ire, pe care scria Herbert von Karajan. }n drum spre Strasbourg, au oprit c`teva ore la Mnchen, Radu =i Ioana au mers ]mpreun[ pe str[zile ora=ului, s-au r[t[cit de ceilal\i, dar n-au sim\it cum trece timpul, m`n[ ]n m`n[, printre oamenii necunoscu\i de l`ng[ ei. Cu dou[ halbe uria=e de bere, ]n fa\[, se priveau ca doi ]ndr[gosti\i, ]ntr-o hal[ imens[, un fel de palat al berii germane. Radule, a ]ntrebat fata, =tii ce scrie pe panoul acela mare de la intrare ? Setea este mai rea dec`t dorul de cas[ +i a venit seara, la marginea Strasbourgului, ]ntr-un hotel mic, cu camerele a=ezate direct de-a lungul coridoarelor exterioare, curate, pline de lumin[. Valeriu =i prietena lui =i-au dus bagajele ]n camera lor =i, oarecum firesc, Radu =i Ioana au mers ]mpreun[. S-au plimbat, apoi, prin ]mprejurimi, au intrat ]n c`teva magazine care mai erau deschise =i, printre ma=ini =i alei pline de flori, abia ie=ite din p[m`ntul umed, s-au ]ntors ]n camerele lor. Ioana =i Radu au mai ie=it pe coridorul din fa\a u=ii, au t[cut am`ndoi o vreme. Prima lor noapte de dragoste a ]nceput ]ntr-o u=oar[ ]ncordare, dar memoria lor era ]ntreag[ =i preg[tit[ s[ primeasc[ =i s[ re\in[ fiecare clip[ de iubire.

126

S-au trezit c`nd abia dac[ se lumina de ziu[ =i au mai r[mas , un timp, ]mbr[\i=a\i ]n camera lor de ]nceput. Au ie=it pe coridorul lung al etajului, cu paharele mici din care =i-au b[ut cafeaua =i au privit am`ndoi, ]n aerul rece al dimine\ii, spre ora=ul din apropiere. Vezi, i-a spus Radu, dincolo de strad[ e un =antier, se construie=te un bloc mic, care va sem[na cu cele din dreapta M[ uit =i eu la acela=i lucru, i-a r[spuns Ioana, chiar am num[rat, sunt zece oameni, i-am urm[rit de c`nd au sosit La noi, a continuat Radu, cred c[ ar fi fost o sut[, pentru aceea=i treab[. Au privit am`ndoi, ]n c`teva minute fiecare a trecut la munca lui, =tia precis ce are de f[cut, un om mai ]n v`rst[, cu un trabuc pe care ]l mi=ca printre buze, se a=ezase ]ntr-un col\ =i urm[rea noua zi de munc[. Le-a f[cut bine lumea din fa\a lor, atin=i de minunea unei nop\i de iubire, au sim\it c[ respira\ia rece a dimine\ii nu e doar o poveste. Mi s-a f[cut frig, a zis Ioana, lipindu-se de el, iar Radu a cuprins-o ]n bra\e, palmele lui m`ng`iau pielea , ca m[tasea, a iubitei. Au intrat ]n camera lor =i s-au iubit p`n[ c`nd a c[zut soarele dimine\ii peste fereastr[, Ioana se f[cuse mic[, intr`nd toat[ ]n trupul lui, ocrotind-o Putea s[ plece toat[

127

ziua din calea lor, dragostea f[cea s[ le ard[ obrajii, lipi\i unul de altul , iar buzele lor se c[utau ]n s[ruturi p[tima=e. P`n[ la pr`nz , au mers la Consiliul Europei. }ntr-o fotografie, pe care Radu o va p[stra ]n camera lui, pe iarba curat[, cu mul\imea de steaguri flutur`nd ]n spatele lor, el =i Ioana stau ]mbr[\i=a\i, li se v[d ochii mari, c[ut`ndu-se S-au plimbat, cu Valeriu =i prietena lui, prin Mica Fran\[, peste podurile de lemn =i canalele Strasbourgului vechi, au mers ]n marea catedral[, numit[ de localnici pr[jitura, cu turnurile ei ]nfoiate, gata s[ se pr[v[leasc[ peste trec[torii curio=i de pe strad[. E un amestec de lume german[ =i francez[, zicea Radu, ar[t`ndu-le casele vechi, din lemn l[cuit, dar =i numele str[zilor mici, ]ntortocheate. Au mai r[mas, o vreme, ]n pia\a din centrul ora=ului, era prima zi ]n care terasele din fa\a restaurantelor ]=i c[utau clien\ii, prin soarele de ]nceput de prim[var[. Apoi, a urmat drumul lung spre Paris, prin sate =i ora=e curate, cu oameni foarte pu\ini pe str[zi, aveau senza\ia c[ trec printre pove=ti =i imagini din filmele vechi, v[zute ]n copil[rie, atunci c`nd n-ar fi b[nuit c[ vor putea s[ ajung[ ]n asemenea locuri.

128

Am ]n minte sunetele acordeonului din filmele de alt[dat[, ]i spunea Ioana, lipit[ toat[ de pieptul iubitului Iar eu, a zis Radu, aud vocea lui Jacques Brel, parc[ a= avea o casc[ ]n ureche, cred c[ a= putea s[-\i c`nt =i \ie Seara, t`rziu, au r[t[cit, cu autocarul, pe str[zile Parisului, care i-a cople=it cu luminile lui, o lume umflat[ dincolo de puterea lor de a ]n\elege li s-a ar[tat dintr-o dat[ =i nici cuvintele nu le mai g[seau pentru a spune ce simt. Au g[sit greu hotelul, era pe colina din Montmartre, ]n inima Parisului vechi, acum ocupat de negri, de asiatici de toate na\iile, marocani =i algerieni Pe geamul camerei se vedea o parte din catedrala Sacr Coeur, hotelul era vechi, un vag miros de igrasie =i mucegai intrase ]n toate lucrurile din jur. Radu =i Ioana erau, ]ns[, ferici\i Au umblat printrun Paris atacat de noul anotimp, au fost la Saint Denis, la Notre Dame, unde lumea tr[ia fiecare ceas ]n a=teptarea Pa=telui, pe un ecran uria=, la intrare, se putea asculta slujba din catedral[. Au v[zut tot ce se putea, din monumentele ora=ului, au fost la Louvre, la morm`ntul lui Napoleon De oriunde veneau, g`ndul lor era la noaptea de iubire care urma. O tr[iau cu bucuria tinere\ii lor =i, am`ndoi, p[reau uimi\i de miracolul unei lumi pe care nu o =tiau dec`t

129

din c[r\ile citite ]n anii din urm[. Lui Radu i-a pl[cut mult modernul cartier al Parisului, La Dfense, cu cl[dirile lui uria=e, din beton =i o\el, ca ]ntr-un univers american, adus pe malurile Senei. S-au plimbat, seara, cu vapora=ul ro=u de-a lungul Senei, o fat[ frumoas[ le-a prezentat minunile din st`nga =i din dreapta fluviului lini=tit, au v[zut pe malurile ]nguste tineri droga\i, alcoolici ame\i\i de b[utura adunat[ ]ntr-o ]ntreag[ dup[-amiaz[, tot felul de ciuda\i f[c`nd gesturi obscene c[l[torilor din fa\a lor. Foarte aproape de hotel era Place Pigale, au mers pe str[zile murdare, pline de mizeriile adunate peste zi, figuri ame\ite erau la tot pasul, chiar =i cabinele telefonice erau ocupate de vagabonzi de culoare sau b[tr`ni jego=i, iar Moulin Rouge nu i-a impresionat de loc =i nici strada deocheat[ pe care au ajuns ]n fa\a cabaretului at`t de vestit. O faun[ de ciuda\i duhnea ]n jurul lor, str[zile desfundate p[reau din alt[ lume, numai c[ =i Radu =i Ioana ]=i tr[iau dragostea care cobor`se peste inimile lor, erau singurii locatari ai unei insule, c`t o cas[ mai mare. }n seara de }nviere au fost, cu prietenii lor, la Sacr Coeur. Panorama Parisului i-a trimis ]ntr-un fel de vis, pe care abia dac[ ]ndr[zneau s[-l tr[iasc[, iar noaptea t`rziu, ]n camera lor de hotel, =i-au spus aproape totul despre dragostea lor, ]n cuvinte pu\ine, iubindu-se cum nu o mai f[cuser[ p`n[

130

atunci, descoperind ]mpreun[ c[ fericirea cere at`t de pu\in pentru a se apropia de trupurile lor, ]nl[n\uite. A mai fost =i Valea Loirei, au v[zut castelele mari, prin care s-au plimbat, m`n[ ]n m[n[, ca doi ]ndr[gosti\i, care vor s[ ating[ totul, dintr-o singur[ mirare. Le-a pl[cut la Amboise, un ora= ie=it din poveste ]n fa\a ochilor lor, c[ut`ndu-se peste tot, s-au ]nv`rtit pe str[zile ]nguste, pe care oameni de toate v`rstele ]=i plimbau, lini=ti\i, clipe de tain[. }n ultima zi , la Paris, au fost la Versailles, au umblat ]mpreun[ prin gr[dinile palatului, s-au s[rutat prin labirintul verde, erau singurii c[l[tori, pe vasul intrat la ap[, cu toate motoarele oprite, ]n a=teptarea valurilor din dep[rtare. Drumul lung, de ]ntoarcere, l-au tr[it cu g`ndul la dragostea care venise, at`t de repede. +i-au mai spus-o la Nrenberg, la Praga }n pia\a din Nrenberg =i-au =optit , ]ntr-un singur glas, dorin\a lor de iubire, cu m`inile ag[\ate de inelul fermecat, despre care se =tia c[ ]\i poate ]ndeplini orice dorin\[. Ajun=i acas[, au mers am`ndoi ]n apartamentul lui Radu, s-au mutat ]mpreun[ =i, de acolo, istoria avea s[ se desfac[, ]nvolburat[, peste via\a lor, peste timpul lor t`n[r, ]mpins de valuri t[cute ]n marginea pustiului.

131

Capitolul 7

O premoni\ie ciudat[ l-a f[cut pe b[iat s[ scrie, la ]nceputul anului 1998, ]n februarie, c`nd fata pe care o iubea disp[ruse f[r[ urm[, iar el o c[utase f[r[ s[ o poat[ g[si, cuvintele urm[toareSistemul nostru nervos central, spunea el, proceseaz[ percep\ia timpului pe mai multe paliere simultane. Dincolo de toate, ]ns[, exist[ o ]ntreag[ poetic[ a momentului prezent, care pune ]n perspectiv[ fenomenele trecutului. Vreau s[ spun, mai scrisese el, c[ felului ]n care creierul nostru folose=te informa\iile de natur[ temporal[ nu i se poate sustrage nimeni, pentru c[ baza raport[rii noastre la percep\ia formelor de timp discret se afl[ bine ferecat[ ]n circumvolu\iuni =i sinapse pe care nu le putem elibera cu nimic din afar[. Faptul de a fi v[zut ca o carcas[ finit[, ]ntr-o mare de s`nge, de a=chii de os =i de materie cenu=ie e o violare a propriei intimit[\i, ]ns[ se pare c[ aceast[ imagine ]\i va putea supravie\ui. Scria toate acestea, f[r[ s[ =tie c`t de aproape de el era suferin\a

132

}ntr-o zi de februarie 1998, b[iatul a descoperit, ]ncol\it de r`njetul crud al disper[rii, marginea lumii. Fata pe care o iubea, al[turi de care ]=i dorise s[ treac[ ]n timpul visat, disp[ruse f[r[ urm[. Simt totul ca pe o fragilitate a ruginei, ]i spunea el prietenului s[u, doctorul cel t`n[r, pe care-l avea al[turi Nu se poate, zicea cel[lalt, trebuie s[ existe explica\ii ra\ionale +i tu crezi, ]ntreba b[iatul, c[ nu mi-am spus asta de sute de ori ? O lua mereu de la cap[t, tot mai pu\in r[bd[tor. Dup[ terminarea facult[\ii s-a angajat la firma de publicitate, ]n care lucrase =i ]n ultimul lui an de studen\ie. Era o lume nou[, i se potrivea, se cl[dea sub ochii lui, imagina\ia sa era a=ezat[ ]ntr-o realitate pe care numai o b[nuia, pe care al\ii o descoperiser[ cu mare greutate. M[ bucur c[ ai ales s[ r[m`i aici, i-a spus patronul firmei, =i el destul de t`n[r =i ]ncerc`nd s[ se obi=nuiasc[ printre r`nduielile unei istorii venit[ brusc peste oamenii nedumeri\i, dinainte. De altfel, firma se m[rea de la o lun[ la alta, publicitatea intra ]n regulile unei societ[\i aflat[ ]n schimbare. B[iatul conducea deja o ]ntreag[ grup[ de crea\ie, erau zece tineri

133

spontani =i plini de idei, o prietenie adev[rat[ ]i unea tot mai mult. Am un loc de munc[ pentru tine, ]i spusese tat[l s[u, intrat ad`nc ]n mecanismul puterii, era deputat, partidul lui trecuse ]n opozi\ie Nu, tat[, i-a r[spuns b[iatul, ]mi place ceea ce fac, eu cred c[ viitorul nu poate fi ]n alt[ parte Tat[l lui n-a mai insistat, iar fiul s[u a continuat, ]n mijlocul grupului de tineri pe care ]i conducea, noua lui via\[. La sf`r=itul anului 1996 a ap[rut ea, fata pe care soarta p[rea s[ i-o al[ture, ]ntr-o ordine m[surat[ de timpul r[bd[tor al iubirii. Toamna, sim\ea el, pune hotar nem[rginirii E a ta, a glumit =eful lui, ]n diminea\a de noiembrie, ]n care fata frumoas[, cu p[rul lung =i negru a intrat ]n birou Bine, a zis b[iatul, tu po\i s[ pleci A descoperit repede c[ ra\iunea sta nedumerit[ ]ntr-o vitrin[, ca ]ntr-o gravur[, a=tept`nd ca vremea ei s[ vin[ iar[=i. Din prima clip[ a sim\it-o aproape pe fata de l`ng[ el. Terminase facultatea de limbi str[ine, =tia germana =i engleza, o sensibilitate atins[ de firea ei timid[ =i retras[ l-a apropiat foarte mult de ea, a descoperit spiritul ei cultivat, iar vecin[tatea ei ]i devenise necesar[ =i o c[uta ]n fiecare zi. +tia

134

ce simte, dar nu dorea s[ o spun[ ]nc[. A ]n\eles c[, ]ntr-un fel, a g[sit cerul ]n ochii ei, pe care ]i a=ezase sub leag[nul zorilor =i umbra de singur[tate, pe care numai o b[nuia, ]l l[sa s[ rup[ lini=tea ]n dou[ =i s[-i vorbeasc[. Prietenia lor, doar at`t, cre=tea de la o zi la alta, au ]nceput s[ ias[ ]mpreun[ ]n ora=, au fost la teatru de c`teva ori, vorbeau mult, frumuse\ea ei ]l f[cea s[ o priveasc[, adesea, cu ochii ]ntin=i p`n[ departe, acolo unde un p`lc de copaci ]ngenunchease umil. Venise prim[vara, dup[ cele c`teva luni de c`nd fata intrase ]n biroul lui =i r[m[sese acolo, lucrau ]mpreun[ la acelea=i programe, era uimit de imagina\ia ei, de ideile pe care le descopereau am`ndoi. B[teau ]ncet, la intrare, zilele f[r[ de care via\a lui ar fi fost alta, un timp ner[bd[tor le acoperea privirile, iar faptele adormeau ]nf[=urate ]n straie albe =i nici un mister nu s-a mai strecurat dincolo de chipul ei, ca o floare. Treceau pe l`ng[ ei al\i oameni, doar dincolo de zid mai ap[reau voci necunoscute, dar nimic nu p[rea s[-i mai opreasc[. La sf`r=itul lui martie, i-a spus el, mergem ]ntr-o excursie Unde, l-a ]ntrebat fata, a=ezat[ l`ng[ el, cu m`na sprijinit[ de um[rul lui Prin Europa, i-a r[spunsVom pleca to\i cei de aici, e o excursie pe care ne-a

135

aranjat-o tata, vor fi zece zile prin lumea larg[, cu cinci nop\i la Paris +i el =i fata ]nv[\au s[ simt[ c[ iubirea e foarte aproape. Uneori, ]ns[, lui i se p[rea c[ trece pe aproape, cu pa=i repezi, un suflet rece, cu urmele iernii abia sf`r=ite. }nvolburat[ ]ntr-o boare de iubire a ap[rut, ca o =oapt[ moale a inimii, =i s-a ]ntors peste privirile lui nelini=tea pe care o uitase. Au ie=it greu din \ar[, au a=teptat mult la grani\[, dar drumul autocarului prin lumea ]n care au intrat ]ntr-o diminea\[ de ]nceput de prim[var[ i-au f[cut s[ simt[ ]nv[luirea dragostei care venise, era l`ng[ ei. Fata adormise cu capul pe um[rul lui, p[rul ei mirosea a diminea\[, se lipise de el , pe scaunul ma=inii, iar lini=tea ]ncurcat[ ]n oboseala drumului ]i cuprinsese pe am`ndoi. Erau ]mpreun[ cu to\i colegii lor de la firm[, venise cu ei =i doctorul cel t`n[r, prietenul b[iatului =i viitoarea lui so\ie. Au trecut prin Ungaria, f[r[ s[ opreasc[ prea mult, ]n Austria au oprit c`teva ore la m[n[stirea de la Melk, iar prima noapte au dormit ]ntr-un hotel de tineret, la Salzburg, ]ntr-o camer[ cu patru paturi, curat[, care l[sa s[ se vad[ aproape uria=a cetate medieval[, cu sc[rile ei abrupte, s[pate ]n st`nc[. E un vechi ora= al s[rii, le-a spus fata, i se mai spune podoaba Tirolului austriac

136

Se uitau, to\i patru, ]n diminea\a urm[toare, spre creasta colinei care domina ora=ul, cetatea medieval[ str[juia, din ]nal\imea ei, toat[ lumea din jur. A fost construit[ ]n 1060, le-a mai spus ea, =i a fost mult[ vreme re=edin\a conduc[torilor religio=i ai provinciei. Se vedea un ansamblu de bastioane =i ziduri uria=e, ]n stil gotic, cu platforme mari a=ezate deasupra ora=ului. Au umblat, ]n ziua aceea, prin ora=ul lui Mozart =i b[iatului i se p[rea c[ aude c`ntecul, se umpluse aerul de clocotul iubirii. Ea vorbea foarte bine limba german[, o privea cum se ]n\elege cu cei din jur, fiecare cuv`nt ]l primea ca pe un c`ntec =optit, cobora peste ei o mirare =i nu-=i mai putea lua privirea de la buzele ei. Ar fi vrut s[ o s[rute acolo, pe str[zile mari, curate =i pline de ecoul unei muzici armonioase. E=ti minunat[, i-a spus el, erau ]n pia\a mare a ora=ului, l`ng[ catedrala luminat[ de soarele amiezei. O s[ m[ ]nro=esc toat[, i-a r[spuns ea. Tot frumoas[ vei fi, a mai spus el, dar eu m[ tot mir c`t de bine vorbe=ti limba aceasta foarte grea pentru mine Am stat mul\i ani, a zis fata, cu o m[tu=[ a mamei mele, a fost guvernant[ pe vremuri =i era nem\oaic[, ea m-a ]nv[\at

137

Dup[ c`teva ore ]n care au b[tut am`ndoi str[zile din Mnchen, ]n apropierea g[rii ora=ului, au ajuns seara la Strasbourg, ]ntr-un hotel mic, cu largi coridoare ]n fa\a camerelor, a=ezat ]ntr-un cartier nou, la marginea ora=ului, plin de florile abia ]ncol\ite =i atins de aerul rece al prim[verii timpurii. Avem camera la etajul al doilea, i-a spus el fetei, pornind am`ndoi pe sc[rile ]nguste, cu bagajele grele ]n m`ini. E frumos aici, a zis ea, intr`nd ]n prima lor noapte de iubire Au mai ie=it, cu doctorul cel t`n[r =i prietena lui, pe str[zile din apropiere, s-au plimbat o vreme, au vorbit, dar b[iatul ]=i c[uta, pentru mai t`rziu, cuvintele. +i ele au izvor`t din ad`ncimea adev[rului pe care ]l sim\ea, a ]ntins sunetele spre respira\ia ei cald[, c[ut`nd, f[r[ folos, amintirile. A fost prima lor noapte de iubire Fata s-a a=ezat l`ng[ el, m`inile lui au prins ]ncet bra\ele arcuite sub p[rul ei lung, iar s`nii ei s-au ascuns ]n palmele lui calde. El str`ngea u=or degetele, peste pieptul ei fierbinte, ca =i c`nd un soare puternic se ]ntinsese peste patul mic, din camera de hotel. Fii gata, inim[ trist[, las[-i s[ a=tepte pe cei care nu ]n\eleg cum se prive=te cerul limpede, ]ntr-o noapte senin[ O sc`nteiere, ca un miracol, s-a ridicat din trupurile lor ]mpreunate, ochii ei se f[ceau tot

138

mai mari, iar b[iatul sim\ea, prin toate fibrele corpului s[u, atingerea coapselor fierbin\i ale fetei. Cu o ramur[ t`n[r[, deasupra capului, ]ncerca s[ arate inima drumului, iar g`ndurile lor se citeau pe buzele atinse ]ntr-un s[rut f[r[ sf`r=it. }n\elegeau am`ndoi c[ locuiesc ]ntr-o lume pe care nimeni n-ar fi putut s[ le-o ia. }ntr-o luntre =ubred[ traversau marea ]nvolburat[ spre zilele lor de ieri, ]=i ]nso\eau timpul =i puterea cu speran\[, zb[t`ndu-se singuri s[ ]n\eleag[. Te iubesc, i-a spus el, simplu, ]n miezul primei lor nop\i de dragoste Fata a t[cut, dar l-a prins ]ncet, cu m`inile ei mici, s-a a=ezat mai aproape =i lumina calm[, intr`nd prin fereastra camerei de hotel, a aprins ]nc[ o dat[ ]mbr[\i=area trupurilor tinere. Un strig[t scurt a auzit el, fata s-a arcuit cu o for\[ neb[nuit[, apoape c[ l-a aruncat din patul iubirii lor, i s-a p[rut c[ ea nici nu mai exist[, intrase cu totul ]n carnea lui, arz`nd. O vreme n-au mai mi=cat de loc, au stat ]mpreuna\i, ca un singur corp =i nu se mai auzea dec`t o respira\ie comun[, l-a prins cu toat[ for\a ei, s-a ag[\at de bra\ele lui, i s-a luminat toat[ fa\a, ]ntr-o bucurie f[r[ m[sur[. +i el a sim\it acela=i lucru, ochii i s-au umezit pu\in, dar nici unul dintre ei nu =tia s[ spun[ dac[ urma aceea era o lacrim[ Nu ]ncerca s[ se fereasc[ nici m[car de umbra ei, vedea cum se st`rne=te ]n mers pulberea fin[

139

a=ezat[ peste pielea ei, ca o m[tase fierbinte. +i-ar fi ]ntrerupt chiar =i c`ntecul care ]i umpluse fiecare secund[ a nop\ii, ca s[ p[streze ]ntreag[ lini=tea c[zut[ peste ei. Inima fetei b[tea peste pieptul lui, =i-a ascuns ochii ]n fa\a ei =i au stat ]mpreun[, departe de lume, ]n diminea\a care venea, prin fereastra deschis[. El m`ng`ia fiecare parte a trupului ei, =i-a plimbat buzele peste pielea ei moale =i a adormit cu capul a=ezat l`ng[ s`nii ei, frumo=i ca dou[ fructe p`rguite spre ]nceputul toamnei. Cine e=ti tu, cititorule, tu care ]ncerci s[ ]n\elegi cuvintele acestea? Nu pot s[-\i trimit mai mult, poate numai o floare din bel=ugul acelei prim[veri, ]n care ei, b[iatul =i iubita lui, au ]nv[\at ce este dragostea Te-a= mai ruga s[ deschizi larg u=ile =i s[ prive=ti afar[, povestea lor ]\i va intra ]n cas[ =i-\i va ar[ta marginile viselor. Sunt vise pe care le-au tr[it, p`n[ la ei, to\i oamenii, dar pu\ini sunt aceea care =tiu s[ le descopere =i pentru lumea din afar[. S[ te g`nde=ti, tu, cel care cite=ti acum, c[ ai iubit, ca =i ei, c[ m`inile tale au fr[m`ntat s`nii frumo=i ai femeii, ]mping`nd rotundul lor spre raza de soare, intrat[ spre fereastr[. Ar fi trebuit, totu=i, s[-i pute\i vcdea pe cei doi, ]n diminea\a urm[toare, pe str[zile Strasbourgului Fiecare g`nd al nop\ii care trecuse r[m[sese pe chipurile lor, p`n[ =i a=teptarea amiezii str[juia neclintit[ ]n amintirea

140

at`t de apropiat[. Era o lini=te ]ncle=tat[ ]n b[t[ile inimii, curat[ =i m[rginit[ de adierile dragostei. Plimb`ndu-se prin ora=ul istoric, Mica Fran\[, cum i se mai spune, peste podurile mici, printre canalele intr`nd aproape ]n casele vechi, noaptea p[rea s[-=i prelungeasc[ misterele. Aici, i-a spus fata, ajun=i ]n pia\a Catedralei, se petrec toate evenimentele artistice ale ora=ului +tiu, a r[spuns b[iatul, pe vremuri erau t`rguri zilnice, se vindeau de toate, alimente , \es[turi Dar, a mai spus el, a= vrea s[ vedem Kammerzell Haus Era cea mai mare =i mai decorat[ cas[ construit[ din b`rne a Strasbourgului, fa\ada avusese c`ndva 75 de ferestre, ]n rame sculptate, care ilustrau diverse personaje din Biblie =i din mitologie, dar =i semne zodiacale, cele cinci sim\uri =i imaginile unor mari muzicieni. Uite, i-a spus el, pe cei trei st`lpi de col\ sunt sculptate alegoric virtu\ile +tii, a ]ntrebat fata, cum se numea primul etaj al casei ? Da, i-a r[spuns el, Mila se numea =i era ]nso\it[ de doi copii =i un pelican, la intrare Al doilea nivel se numea Speran\a , iar cel de-al treilea Credin\a

141

S-au oprit ]ntr-un mic magazin cu antichit[\i, cu c[r\i rare =i gravuri ]nvelite ]n foi\[ de aur. S[-\i traduc, i-a spus acolo fata, ceea ce scrie pe gravura din dreapta intr[riiO s[-mi ]ntrerup c`ntecul, iubite, dac[ tu vrei s[ fie a=a Ochii am s[-i ascund ]n fa\a ta =i am s[ las inima s[ bat[, p`n[ c`nd o vor auzi to\i oamenii din casele ]nconjurate de lun[ Seara au ajuns la Paris, s-au ]nv`rtit cu autocarul pe str[zile din Montmartre =i au g[sit greu hotelul ]n care urmau s[ stea. Camera era mic[, cu o baie ]n care abia ]nc[pea un om, dar a=teptau am`ndoi ]nc[ o noapte de iubire, ]nc`t toate li se p[reau ]nc[rcate de o magie pe care numai trupurile lor ]mbr[\i=ate o puteau desface ]n cuvinte. Marea Parisului aduce aici, scria poetul, ast[ sear[, pe pragul u=ii tale, spuma talazurilor m[rii Nu se f[cuse ]nc[ diminea\[ =i ei priveau, lipi\i unul de altul, muntele Montmartre, despre care Francois Villon scrisese c[ la schitul unde nu-s b[rba\i, va merge orice histrion C[deau primele raze ale dimine\ii, prin fereastra mic[ a camerei lor de hotel, peste ochii fetei, privindu-l pe el =i m`ng`indu-l prin p[rul aspru, iar m`inile lui descopereau, iar[=i, fiecare parte a trupului iubitei, i se p[rea c[ arde pielea ei moale, iar atingerea lor era ]nc[rcat[ de dorin\[. Ca =i ]n prima lor noapte, fata disp[ruse ]n bra\ele lui, o

142

sc`nteiere argintie se iscase ]n aerul ]nc[perii, iar mi=carea lor avea ritmul valurilor domoale, izbind cu mil[ nisipul umed al \[rmului. El avusese, ]nc[ din anii de liceu, experien\e multe cu fetele, pe care le atr[gea modul s[u direct de a-=i spune g`ndurile, de a le ocoti, cu prietenia lui. Ceea ce i se ]nt`mpla ]ns[, ]n b[tr`nul cartier al Parisului, ]n buricul p[m`ntului sau leag[nul omenirii, cum numeau poe\ii colina Montmartre, nu se putea reg[si nic[ieri ]n memoria lui vie =i atins[ de dragoste. Fiecare noapte, ]n Parisul pe care ]l visase =i pe care ]l descoperise cu toate minunile lui, nu sem[na cu nimic din ceea ce tr[ise p`n[ atunci. Se ]ntorceau ]n camera cu miros de mucegai, iar clipele lor de iubire nu sem[nau nici m[car cu cele trecute, ]=i descopereau ]mpreun[ fiecare fibr[ a corpului lor, vibr`nd ]ntre s[ruturi lungi, ame\indu-i ]n miezul nop\ilor de martie. Nu credeam c[ voi tr[i vreodat[ at`ta fericire, i-a spus fata, iar el s-a str`ns tot ]n trupul ei gol, acoperind-o cu bra\ele lui, ascunz`ndu-se ]n p[rul lung, sub care s`nii ei se c[utau printre buzele lui p[tima=e. Nimic nu e mai frumos, ]i citea el ]ntr-o sear[, dintr-o carte adus[ de acas[, dec`t priveli=tea oferit[ de Dealul cel mare, c`nd soarele lumineaz[ terenurile printre care =erpuiesc c[r[ri =i viroage Montmartre, acolo unde treizeci de mori ]=i ]ntindeau aripile,

143

semnal`nd zilnic ]ncotro bate v`ntul Montmartre, zodia lor ]ncercuit[ de dragoste Puteau s[ fie sfio=i zorii unei zile de prim[var[, c`nd el ]=i privea iubita, dormind pe pieptul lui, iar s`nii ei tres[reau ca la marginea unui vis, sub ap[sarea u=oar[ a degetelor lui ? Cineva privea, de departe, f[r[ nici o putere. Chiar =i ]ngerul bun adormise pe cruce, vegheat de b[iatul prins ]ntre aripile lungi ale c`ntecului r[sun`nd ]n dep[rtare. Au mai v[zut, o zi ]ntreag[, \inutul castelelor, Valea Loirei, fosta capital[ a Fran\ei, pe vremea regilor de Valois. B[iatul =tia multe despre locurile prin care autocarul lor ]nainta, ]n diminea\a de martie. Aici, ]i spunea el iubitei, erau ]n Evul Mediu ora=e prospere, protejate de fort[re\e solide, se =i numea gr[dina Fran\ei regiunea prin care trecem acum. Gr[dina regilor, a spus =i fata, a=a s-a numit mai t`rziu Au oprit, mai ]nt`i, la fort[rea\a de la Angers, un loc cenu=iu =i trist, cu numeroase turnule\e, care p[reau s[ ]n\epe aerul, cu v`rfurile lor. +i Walt Disney ar fi fost m`ndru de locul acesta, a glumit fata S-au oprit, apoi, la castelele de la Chambord, de la Amboise =i Azay le Rideau. La Chambord, ]ntre mo=tenirea imagina\iei lui

144

Leonardo da Vinci =i visele regelui Francisc l, cei doi tineri au umblat, singuri, prin c`teva din cele 240 de ]nc[peri ale castelului, iar zidul uria= care ]nconjura marele domeniu li s-a p[rut un hotar prea mic, pentru ochii lor care-=i c[utau privirile. Fiecare b[taie a inimii mele, scrisese Leonardo da Vinci, prin locurile pe care ei le vedeau ]n sf`r=itul de martie, d[r`m[ visele ]n m[ri de s`nge Ca un pumn ]ncle=tat ]=i sim\eau, cei doi, g`ndurile, printre zidurile reci, ascult`ndu-=i urmele pa=ilor, r[sun`nd ca o chemare spre p[durile din apropiere. Amboise, un ora= ie=it ca dintr-o poveste, i-a f[cut s[-=i spun[, ]n cuvinte mai multe dec`t oric`nd, dragostea lor. Mai t`rziu, b[iatul ]=i va aminti c[ ]n apa care t[ia ]n dou[ ora=ul, pe malul c[reia au stat, c[deau pleznind malurile valuri ]ntregi de spum[, iar inima lui se desf[cea, ]ntr-o a=teptare ap[s[toare. Pe str[zile mici, ie=ite din filmele vechi, v[zute de ei ]n copil[rie, au m[surat oameni =i locuri, cu o lini=te ]ntreag[ a=ezat[ peste chipurile lor luminate de iubire. Sub m`ng`ierea lor mijea lumina amiezei, totul era plin de sur`sul fetei frumoase, fata lui, iar fericirea veghea ]n aripile crinului s[lbatic, din poarta castelului, deschis[ ]n mijlocul ora=ului. C`ndva, c`nd se vor ve=teji razele de floare, vor sim\i r[ceala zborului, un pumn de boabe uscate li se va a=eza ]n p[r, amestec`nd zile =i nop\i Amboise era

145

considerat cel mai important castel al Rena=terii, acolo se afl[ =i morm`ntul lui Leonardo da Vinci, b[iatul =i iubita lui au stat l`ng[ locul acela, au sim\it ]n aerul din jur o vibra\ie secret[, care se ]ntindea peste timpul lor, abia ]nceput. Iat[, i-a spus fata, mai t`rziu, spre sear[, se vede Castelul Damelor Ma=ina lor a oprit ]n parcarea mare, oameni pu\ini se mi=cau ]n fa\a intr[rii, iar r`ul Cher anun\a, ]nvolburat, ]nserarea. Erau la Chenonceaux, cel mai original castel din Fran\a, construit ca un pod peste r`ul mare, iar ]n partea de cl[dire construit[ peste pod era o sal[ de de bal, uria=[. Intr`nd ]n ea, b[iatul a ]nchis o clip[ ochii , ]nchipuindu-=i o s[rb[toare de alt[dat[. Pe mijlocul s[lii, o pereche de tineri ]nainta ]ntrun vals delicat, to\i ceilal\i se mi=cau spre marginile s[lii, f[c`ndu-le loc ]ndr[gosti\ilor, ]n pa=ii lor, ca un zbor. Doamne, =i-a spus b[iatul, deschiz`nd ochii, ce frumoas[ e fata de l`ng[ mine, cum ]i flutura, ]n dansul de mai ]nainte, p[rul ei negru =i lung Ar fi vrut s[ le spun[ spectatorilor, privi\i, ea e iubita mea, numai c[ sala de bal se golise =i se stingeau luminile, din felinarele albastre. Aici, a zis fata, a fost re=edin\a amantelor regale, trei femei celebre au locuit ]n castel Mai t`rziu, c`nd ]=i va aminti fiecare clip[ a pove=tii lor, prins[ ]n iubirea de martie,

146

el ]i va spune prietenului s[u, doctorul cel t`n[r, c[ sim\ea, de prea mult s`nge, cum crap[ =i carnea de pe m`inile lui. Ar fi r[scump[rat sufletul furat, l-ar fi pus la picioarele ei =i ar fi a=teptat s[-l calce ]n fiecare diminea\[. Ar fi vrut s[-=i vad[ genunchii, arz`nd peste bra\ele lui, s[ umble prin p[rul ei negru =i s[ adoarm[ ]n arcuirea umerilor ei, acoperind-o cu respira\ia cald[. Au ajuns acas[, dup[ un drum obositor, ]n autocarul ]ncins de amor\eala prietenilor =i colegilor lor, ]ntr-un sf`r=it de s[pt[m`n[, plin de o ploaie m[runt[ =i care p[rea f[r[ oprire. A doua zi, fata s-a mutat ]n apartamentul lui =i a fost, mai departe, un an ]ntreg ]n care toate s-au n[scut, prin dragostea lor, au crescut ca un munte de flori, din r[d[cinile mici. De mai multe ori, el a ]ntrbat-o despre p[rin\ii ei. Fata ocolea r[spunsul, ]i vorbea numai despre m[tu=a ei, la care crescuse, el =tia, din excursia f[cut[ ]mpreun[, despre b[tr`na de la care ]nv[\ase limba german[, v[zuse chiar =i c`teva fotografii mai vechi. }n schimb, acas[ la el au mers des, mama b[iatului a primit-o cu c[ldur[, a fost apropiat[ de ea =i a pl[cut-o pe fat[ de la ]nceput. Dar tu, l-a ]ntrebat tat[l lui, ce =tii despre familia fetei, despre p[rin\ii ei ?

147

+tiu ce trebuie, i-a r[spuns el, ocolind ]ns[ dialogul El sim\ise, ]n glasul tat[lui s[u, un fel de ]ndoial[, o intoleran\[ pe care nu =i-o ducea, totu=i, p`n[ la cap[t. De altfel, lumea ]nalt[ ]n care intrase =i ]n care se mi=ca natural, de c`\iva ani, ]l schimbase mult, ]ntr-o m[sur[ pe care b[iatul s[u o putea observa, f[r[ s[-l urm[reasc[ prea mult. Plecau diminea\a ]mpreun[, el =i fata, la firma de publicitate, b[iatul conducea ]ntreaga grup[ de crea\ie =i se ]mbinau tot mai bine ideile lui =i cele ale iubitei sale. Se vedeau des cu prietenii, mai ales cu doctorul cel t`n[r, care se c[s[torise, ]n var[, a fost o nunt[ tinereasc[, iar el =i-a ]nchipuit , atunci, cum va fi =i pentru ei, peste un timp pe care ]l a=tepta. Cu patronul lui, de la firm[ =i cu so\ia acestuia se ]nt`lneau adesea Sper, a zis odat[ =eful lui, c[ nu v-a\i g`ndit la al\i na=i, locul e ocupat de noi Vom \ine minte, a glumit b[iatul, privind-o pe sub ochelari pe iubita lui, care se ]mbujorase pu\in La c`teva s[pt[m`ni , s`mb[ta , mergeau am`ndoi acas[ la el, mama lui devenise foarte apropiat[ de fat[. El se mirase chiar, fiindc[ o =tia pe mama retras[, tr[d`ndu-=i rar afec\iunea =i ie=ind cu mare greutate din lumea ei ]nchis[, obi=nuit[ cu t[cerea mai mult dec`t

148

cu vorbele prea numeroase. Pe tat[l s[u ]l vedeau rar, domnul deputat era tot mai ocupat cu grijile \[rii =i cu lupta lui politic[, ]n opozi\ie. A trecut anul nou, era ]n februarie 1998 Noapte s-a f[cut dintr-o dat[, ad`nc[, iar casa t[cut[ a devenit ]nv[luit[ de somn, glasul nesigur =i-a ]ntins cuvintele ]n dep[rtare. La ]nceput de februarie, b[iatul a plecat ]n Grecia, cu =eful s[u, la o ]nt`lnire cu o mare firm[ de publicitate, interesat[ de o colaborare cu ei. M[ ]ntorc peste o s[pt[m`n[, i-a spus el fetei, o s[-mi fie dor de tine +i mie, a zis ea, dar a sim\it ]n glasul ei un tremurat u=or }n anul care trecuse ei au fost ]mpreun[ aproape zi de zi, totul ]ntre ei s-a ]ntins ca un timp de tain[ =i de noroc. Doar la ]nceputul lui decembrie, fata a plecat, pentru c`teva zile, acas[ la ea, ]n marginea de sus a \[rii. M[tu=a mea e foarte bolnav[, i-a spus ea, trebuie s[ m[ duc s[ o v[d Merg =i eu, cu tine, a zis atunci b[iatul Nu De data aceasta a= vrea s[ m[ duc singur[ Dac[ tu vrei, putem s[ mergem ]mpreun[, la prim[var[ C`nd se g`ndea, mai t`rziu, ]=i amintea c[ citise ]n ochii ei un fel de panic[, vedea ]nc[, dup[ at`ta timp, cum se schimbase la

149

fa\[, ]i tremurau u=or m`inile, pe care el le str`ngea ]ntr-ale lui, dar n-a crezut c[ poate fi altceva dec`t dorul ei de cas[. A venit schimbat[, el a b[nuit c[ boala m[tu=ii poate fi cauza. S-a ]ntors din Grecia, dar iubita lui nu mai eradisp[ruse, l[s`ndu-i c`teva r`nduri, scria s[ o ierte =i s[ nu o caute +i mai scria c[ ]l iube=te =i at`t Visul s-a oprit, povestea s-a sf`r=it, cerul sp[l[cit ca o p`nz[ cenu=ie s-a ]ntins peste el, p[r[sindu-l ]n ]ntuneric. Pe str[zi, pe l`ng[ el, c[deau picioarele scaunelor rupte, amintirile ]i str`ngeau mintea ]ntr-un pumn ]ncle=tat, ar[t`ndu-i disperarea ]n toate hotarele ei nedeslu=ite. Via\a lui, ca o fa\[ a nop\ii, se usca ]ntre copacii noduro=i ai lumii ]n care continua s[ tr[iasc[, ]ncurcat de mirare =i zeci de urme se adunau =i se pierdeau printre g`ndurile lui. Nu se poate, i-a spus prietenul s[u, nu po\i s[ r[m`i la nesf`r=it f[r[ speran\e +tiu, zicea el, dar ce-a= putea s[ mai fac, am a=teptat, a=tept, nu ]n\eleg nimic din ceea ce mi se ]nt`mpl[ Bine, spunea cel[lalt, dar trebuie s[ existe un mod de a ]n\elege, trebuie s[ c[ut[m o urm[, un drum Avea ]ntr-o agend[ adresa ei veche, din buletin, adresa din ora=ul ]ndep[rtat ]n care tr[ise p`n[ la terminarea liceului, l`ng[ m[tu=a

150

sa, cum ]i povestise. Prietenul lui l-a luat ]ntr-o duminic[, au urcat ]n tren, era mijlocul verii, se topea asfaltul pe str[zi, iar oamenii se mi=cau, ca ni=te animale ]ncinse, de pe un trotuar pe altul. Au mers toat[ noaptea, trenul hurduc[ia peste liniile ]nfierb`ntate =i ele de c[ldura verii =i au ajuns ]n ora=ul de la marginea \[rii spre diminea\[. Au g[sit cu greutate strada pe care b[iatul o avea, ]n agenda sa, din buletinul fetei. Era undeva, l`ng[ o pia\[, au r[t[cit printre casele vechi, cu garduri ]nalte, p`n[ c`nd au ajuns la intrarea ]n curtea mare, ne]ngrijit[, cu iarba net[iat[ de mult[ vreme. Cine-i acolo, s-a auzit ]n spatele u=ii de la intrare, un glas nu tocmai prietenos Deschide\i pu\in, a spus prietenul lui, fiindc[ b[iatul amu\ise A ie=it un om ]n v`rst[, sprijinit ]ntr-un baston lustruit de timpuri ]ndelungate. I-au spus pe cine caut[, acela nu p[rea s[-i ]n\eleag[, se uita la ei cu mirare. Aha, a zis el dup[ o vreme, sta\i c[ pricep Doamna profesoar[, pe ea o c[uta\i A murit acum o lun[, ]n apartamentul ei de sus nu mai locuie=te nimeni, deocamdat[ N-au mai =tiut ce s[ fac[ =i b[iatul a luat-o ]ncet, spre ie=ire, iar prietenul s[u, doctorul cel t`n[r, l-a urmat.

151

Sta\i sta\i pu\in, au auzit ei glasul b[tr`nului, din u=a ]n care r[m[sese, privindu-i Aici, aproape locuiesc rudele doamnei, e dincolo de strada pe care o vede\i, spre st`nga C`nd le-a spus cum se numesc rudele b[tr`nei doamne, b[iatul a sim\it c[-=i pierde r[suflarea, era numele fetei lui, al iubitei pe care o c[uta. Au ajuns la marginea unei str[zi ciudate, au intrat pe o uli\[ , ca la \ar[, printre case mici =i cojite de varul de alt[dat[, se intra direct din uli\a aceea, ]ntr-o curte foarte mic[. Era o cas[ a=ezat[ direct ]ntre c`teva gr[mezi de nisip =i pietre, ]n[l\ate spre un gard, abia sprijinit ]n st`lpii sub\iri, din lemn. A ie=it din casa aceea un b[rbat scund, ]ndesat, cu must[\i mari, at`rn`ndu-i de-a lungul buzelor c[rnoase, cu o p[l[rie larg[ peste p[rul alb. Era \igan, se vedea foarte bine, iar femeia care ie=ise =i ea din cas[, nu p[rea s[ fie la fel. +tiu cine e=ti, i-a spus b[rbatul, te a=teptam de mult Dar, s-a pierdut b[iatul cu totul, de unde =ti\i eu nu ]n\eleg De la fata noastr[, i-a spus +i de la tat[l t[u Avem =i o poz[ ]n cas[, sunte\i am`ndoi , ]ntr-un vapora=, la Paris Ceva s-a zb[tut ]n creierul lui, a sim\it ca =i cum o lovitur[ puternic[ a ie=it prin t`mpla sa, atac`nd aerul din afar[. O clip[ a sperat c[,

152

din casa mic[, va ie=i ea, iubita, a ]ntins m`inile a chemare, dar lini=tea s-a a=ezat peste b[t[ile inimii lui. Au intrat, b[iatul =i prietenul s[u, ]n camera curat[, mirosea a rufe proasp[t sp[late =i a lev[n\ic[. B[rbatul acela, tat[l iubitei lui, le-a povestit totul =i, dup[ un timp, nu =i-a mai putut opri lacrimile. S[ m[ ierta\i, a zis el, noi \iganii nu prea =tim s[ pl`ngem Fata noastr[, a continuat el, a fost crescut[, cum =tii =i tu, de m[tu=a ei A murit de c`teva s[pt[m`ni +tim, a zis prietenul, fiindc[ b[iatul nu rostea nici un cuv`nt, de-acolo am =i aflat unde sta\i, de la un vecin Da, a =optit omul Fetei noastre nu i-a fost niciodat[ ru=ine cu noi, am iubit-o mereu, =i eu =i nevasta mea, suntem m`ndri de tot ce-a f[cut Ne-a povestit de tine, b[iete, a zis =i mama fetei, o femeie mic[, slab[, cu ochi nefire=ti de mari, sem[na cu fata ei, avea acela=i p[r negru, mare, prins la spate, iar vocea ei sem[na cu glasul pe care b[iatul sperase s[-l aud[ undeva, ]n camera de al[turi Femeia se a=ezase pe un scaun ]ngust, l`ng[ b[rbatul ei, ]=i fr[m`nta m`inile =i-=i c[uta cu grij[ cuvintele. Fata noastr[ a vrut de mai multe ori s[ te aduc[ pe la noi, ne-a scris mereu despre tine, dar noi n-am l[sat-o, am zis s[ mai treac[

153

ceva timp +tii cum e lumea, ne-a fost fric[, am crezut c[ nu-i facem bine El, b[iatul, nu zicea nimic, asculta, ]ncerca s[ ]n\eleag[, se legau ]n mintea lui secven\ele vechi, ca ]ntr-un film pe care ]l uitase. Dar, a ]nceput el dintr-o dat[, ce s-a ]nt`mplat ? Spune\i-mi unde e, trebuie s[ vorbesc cu ea, crede\i-m[ , nu pot s[ pricep nimic, absolut nimic Nu =tim , b[iete, nu =tim nici noi Ne-a scris =i ne-a spus doar s[ nu o c[ut[m o vreme Ne-a mai zis c[ e bine, c[ va veni ]ntr-o zi acas[, dar asta e tot ceea ce =tim acum, a continuat mama ei. Acum o lun[, a spus apoi tat[l ei, ne-a dat un telefon, nu murise ]nc[ m[tu=a, dar era ]n spital Ne-a spus, la fel, c[ e bine, c[ ne iube=te A ]ntrebat dac[ tu ai c[utat-o Au ]n\eles, el =i prietenul s[u, c[ tat[l fetei vrea s[ le mai spun[ =i altceva, ]=i mu=ca ]ncet buzele =i se tot oprea din ]ncercarea lui de a vorbi mai departe. Se uita des la femeia lui, p`n[ c`nd aceasta a dat ]ncet din cap. B[iete, a spus ]n cele din urm[, toate lucrurile s-au ]ncurcat dup[ ce a venit aici tat[l t[u Tata cum tata a ]ntrebat el, cu o panic[ pe care ochii nu mai puteau s[ o ascund[. Care tat[, a continuat, al meu ?

154

Da, a zis cel[lalt, ne-am pomenit cu el, aici, ast[-iarn[, prin noiembrie Ne-a spus c[ el n-o s[ te lase pe tine, b[iatul lui, s[ r[m`i l`ng[ o fat[ de \iganiNu a zis chiar a=a, direct, dar noi am ]n\eles, cum s[ fie un \igan ca mine socrul fiului s[u mare deputat cam a=aCe era s[ mai spunem noi, n-am mai zis nimic, l-am l[sat s[ vorbeasc[ Lumea toat[ s-a pr[bu=it la picioarele lui. A sim\it, ]nc[ o dat[, cum i se mi=c[ ]ntr-un fel ciudat fiecare bucat[ din creierul lui, i se p[rea c[ se l[sase noaptea peste pleoapele c[zute ]n lacrimile mici. De at`ta a=teptare, obosise, nu mai avea curajul s[ ridice privirea spre tavanul jos al camerei, sufletul lui se f[cuse alb, vremea se ]nchidea ]ntre el =i ziua de ieri, ca dup[ furtun[. A=chii mari curgeau pe l`ng[ el, zdrobit de cuvinte, mai a=tepta doar s[ cad[ u=a grea peste amintirile lui, at`tea c`te i-au mai r[mas ]ntregi. Fata noastr[, i-a mai spus tat[l ei, a venit, cum =tii =i tu, ]n decembrie I-am spus despre vizita tat[lui t[u, ne-am fr[m`ntat mult timp dac[ facem bine sau r[u Noi a=a am crezut, c[ ea trebuie s[ =tie Se uita la ei, doi p[rin\i cu ochii ]n lacrimi. Un suspin, o =oapt[, un pas mai era p`n[ la inima lor, o larm[ surd[ se apropiase =i toate s-au n[ruit ]n sufletele ]ntunecate. Iar el, b[iatul, iubitul fetei cu p[rul negru =i lung,

155

obosise s[ mai respire. Creierul lui ]ncerca, ]n zadar, s[ ocoleasc[ celulele rebele, ]n dansul lor sacadat =i ]ns`ngerat, ca =i amurgul. P`n[ aici, povestea e gataS-a ]ntors la munca lui, n-a vorbit nimic cu tat[l s[u, doar mamei i-ar fi spus c`te ceva, dar a vrut s[ o ocroteasc[, a str`ns ]n el p`n[ c`nd toate s-au rev[rsat, ca o mare agitat[, peste digurile suferin\ei. Vine o vreme ]n care durerea ]nceteaz[ s[ mai fie simbolul unei limit[ri =i ]ncepe s[ apar[ ca o ultim[ =ans[ pentru intrarea ]n uitare. Natura era =leamp[t[ =i prefera dezordinea, la fel ca =i via\a lui, de om t`n[r, ]ncurcat ]n p`nzele uscate ale v`ntului. Ce s[-i mai spun[ tat[lui s[u ? S[-l urasc[, era prea pu\in Dac[ p[rin\ii se sacrific[ pentru copiii lor, o fac pentru c[ totul e condi\ionat genetic. Dac[ sacrificiul se face ]n numele unor cauze abstracte, avem de-a face cu o construc\ie care trebuie celebrat[ ]n lumea artei. Dac[, ]ns[, sacrificiul e considerat de la sine ]n\eles, iar cei care =i-l asum[ r[m`n anonimi, atunci toate pot fi aruncate ]n uitare. Via\a lui a sem[nat, ]n timpul care a venit peste el, cu o f`nt`n[ p[r[sit[, ]ntr-un cuptor ]ncins, atacat de fl[c[ri, iar peste toate s-a scuturat floarea otr[vit[. Te-nt`mpina, de la intrare, casa cu bolta de vie aplecat[ spre p[m`nt, golul b[t[turii f[cea s[ se aud[ mugetul sterp al p[durii din spatele gr[dinii pustii =i via\a

156

curgea ruginit[ la vale, ]ntr-un semn vechi de albie p[r[sit[. Durerile de cap l-au atacat nemilos, iar opera\iile, prima, a doua =i, iar[=i, ]nc[ una, s-au n[pustit peste trupul lui t`n[r. Dibuia, cu m`inile ]ntinse, abia mai z[rea chipul ei =i presim\irile i se ]ntindeau m[runte, peste t`mplele br[zdate de bisturiul b[tr`nului doctor. }n camera lui, ]n ]nserarea a=ezat[ peste ziua care trecuse, un c`ntec ]=i ]ntindea cuvintele Acesta, se spunea acolo, nu e un c`ntec de dragoste. Ar fi trebuit s[-mi dau seama de acest lucru, atunci c`nd trandafirii au murit, ar fi trebuit s[ v[d sf`r=itul verii ]n ochii t[i =i s[ ascult atunci c`nd ai spus noapte bun[ De fapt, spuneai la revedere Dac[ iubirea nu s-ar fi dus, dac[ lacrimile v[rsate nu au fost at`t de multe, atunci eu m[ ]n=el Acesta nu e un c`ntec de dragoste Dac[ durerea puternic[ pe care o simt este motivul pentru care nu mai rezist, atunci m[ ]n=el Acesta nu este un c`ntec de dragoste

157

Capitolul 8

A PATRA TREAPT{ Deputatul Alexandru Varlam a ]nceput s[ se ]ngra=e, ]i crescuse burta, rev[rs`ndu-se peste cureaua c[reia nu-i mai ajungeau g[urile vechi. +i p[rul i se mai r[rise, i se umflase p`n[ =i ceafa, str`ns[ ]ntre gulerele c[m[=ilor scumpe =i cravatele asortate cu grij[. Mergea ]n cl[direa fantomatic[ a puterii, dar nu-l mai ap[sau coridoarele uria=e, c[lca hot[r`t peste covoarele imense, ispita c[ii comode ]l capturase =i continua s[-i plac[. De c`teva s[pt[m`ni, Varlam avea o problem[, lui nu prea-i pl[cea leg[tura b[iatului s[u cu Ioana, i se p[rea c[-l pierde pe Radu, de=i chiar el ]=i d[dea seama c[ se ]ndep[rtase singur de fiul lui. Vedea, atunci c`nd trecea, destul de rar, pe la Radu, c[ ei sunt ferici\i, nu se amesteca ]n via\a lor, dar se purta destul de rece cu fata, pusese ]ntre ei un zid mic, dar v[zut din dep[rtare. Chiar =i fata sim\ise ceva, dar ]nv[\ase s[ cread[ ]n lumea mic[, a ei =i a b[iatului pe care ]l iubea cu adev[rat. }ntr-o sear[ de s`mb[t[, spre sf`r=itul verii, erau cu to\ii acas[, ]n gr[dina

158

plin[ de flori, =i ele ap[sate de toamna care se apropia, iar de al[turi venise =i vecina, doamna Reli Soldatu. Func\ia ei zburase imediat dup[ ce partidul pierduse alegerile, doamna ie=ise la pensie, dar continua s[ mai predea la liceul ei. Mi-e sil[, Alexandre, se v[ic[rea ea, eu nu pot s[ ]n\eleg de ce sunt oamenii at`t de p[tima=i =i de nerecunosc[tori Sorbea din cea=ca verde, plin[ cu cafea, iar Radu vedea cum i se mi=cau obrajii fle=c[i\i, din\ii din fa\[ scoteau un zgomot nefiresc, ca =i cum se loveau ]ntre ele dou[ buc[\i de tabl[ ruginit[. Povestea despre colegii ei, ajun=i la putere, pu=i acolo de coali\ia care c`=tigase alegerile, ]ncerca s[ par[ un fel de victim[, i se scurgeau cuvintele, peste b[rbia umed[, ca o marmelad[ acrit[ de mult[ vreme. Memoria nu poate s[ fie at`t de scurt[, g`ndea Radu, cu ochii la tat[l s[u, care o consola pe fosta lui =ef[, abilitatea lui de politician se umfla peste gr[din[, chiar =i c`inele l[\os al familiei c[uta un loc ]n care s[ se ascund[. Radu, plimb`ndu-se spre sear[, mai t`rziu, pe str[zile vechi ale ora=ului copil[riei sale ]i vorbea Ioanei, cu un z`mbet amar pe chip. Ai v[zut-o pe doamna Soldatu, vecina noastr[ A fost inspectoarea general[ ]n ultimii ani, c`nd partidul ei, ca =i al tat[lui meu, de altfel, a fost la putereEa a stat ]n

159

fruntea profesorilor =i ]nainte, ]n celelalte timpuri Mie, a spus fata, nu mi-a pl[cut de loc, e felul de femeie pe care eu nu pot s-o ascult mai mult de cinci minute Ai dreptate, a continuat Radu, s-o l[s[m ]n pace Hai, a mai zis el, s[-\i ar[t c`teva din locurile foarte dragi mie Au mers, am`ndoi, pe str[zile cunoscute de b[iat, =tia fiecare cas[ =i se opreau des, prieteni din vremurile nu foarte ]ndep[rtate ]i opreau =i schimbau c`teva cuvinte. Spune-mi, a glumit Ioana, cu c`te fete te-ai plimbat pe str[zile acestea? Cu multe, a r[spuns el, dar nici una nu era at`t de frumoas[ ca tine A doua zi, ]n jurul mesei preg[tite de mama, Radu =i tat[l s[u au stat mult timp de vorb[, ]n gr[dina casei lor. Ioana intrase ]n cas[, cu mama b[iatului, Radu nu-=i amintea s[ o fi v[zut, de prea multe ori, at`t de apropiat[, de deschis[ cu cineva, cum era cu fata pe care el o iubea. Am v[zut, a ]nceput Radu, c[ e=ti destul de rezervat cu Ioana, dac[ e vreo problem[ ar trebui s[-mi spui, tat[ Fii serios, i-a r[spuns Varlam, dac[ vou[ v[ e bine, totul e ]n regul[ Am multe probleme, i-a mai spus, am cam obosit. V[d =i

160

aud at`tea =i, uneori, nu-mi vine s[ cred c[ sunt eu Radu ]l cuno=tea bine , el nu l-a crezut, dar nici n-a mai continuat dialogul pe acela=i drum. Eu te-am mai ]ntrebat, odat[, cum pute\i voi s[ sta\i mai departe l`ng[ b[tr`nul care v[ conduce De ce, i-a r[spuns Varlam, voi tinerii nu crede\i c[ oamenii se mai pot =i schimba ? Nu, i-a spus b[iatul imediat, eu nu pot s[-l v[d pe liderul vostru altfel dec`t apare, ]l auzi vorbind unei mul\imi ]n costume negre, cu pantofii asemenea, ca ]ntr-un film al lui Fellini. Cuvintele lui Radu c[deau f[r[ mil[, ]i atacau urechile, avea dreptate b[iatul lui, numai c[ Varlam se str[duia s[ z[reasc[ treapta sc[rii, pe care t[lpile lui se lipiser[, ]n urcare. Are o voce metalic[, tat[, e adeptul lui ce v[ face\i f[r[ mine A=a ]l v[d cei de v`rsta mea, e o statuie De fapt, mai g`ndea el, l-ar fi vrut pe omul acela ]n parc, la plimbarea de diminea\[. Oamenii, ]n general, ]=i dau seama c[ e foarte greu s[ tr[ie=ti ]n alt secol =i s[ te conduc[ o statuie. Chiar dac[ aceasta, de obicei, se mai plimb[ =i printre oameni.

161

+i e b[tr`n, a mai spus Radu, iar un b[tr`n se cenzureaz[ greu, pentru el istoria este esen\ial[, numai c[ oamenii nu sunt fiin\e ale lui Dumnezeu, ci un fel de animale. Radu ar fi vrut s[-i mai spun[, despre omul acela, c[ e bun de pus ]n vitrina cu =erpi, pe care el i-a crescut la s`n, c[ ar trebui trimis la muzeu, ca s[ se scurg[ ]n istorie, acolo de unde vine. Omul, tat[, a mai continuat Radu, e un animal politic, dar timpul ]n care b[tr`nul t[u conduc[tor va mai putea s[ \in[ sub labele lui puterea e pe terminate A=a ]n\elegea el lumea ]n care se mi=cau toate, bezmetic, ca pe o ghear[ a unui timp care se zv`rcole=te ]n crepuscul, dar care se va stinge p`n[ la urm[. +i-i p[rea r[u s[ vad[ c[ tat[l lui sta ag[\at de ghearele acelea =i nu p[rea s[ ]n\eleag[ faptul c[ r[nile ad`nci, de pe fe\ele prietenilor s[i politici, nu se mai pot vindeca. El, Radu Varlam, avea o singur[ m`ng`iere =i speran\[, Ioana }n lunile care au urmat, dincolo de toamna care venise, pe Alexandru Varlam l-au fr[m`ntat, mai de grab[, obsesiile lui. Mie, i-a spus el nevestei, ]ntr-o zi, nu-mi place rela\ia lui Radu Ce vorbe=ti, l-a ]ntrebat mama b[iatului ? Ioana e o fat[ minunat[, copiii se iubesc =i se ]n\eleg bine.

162

Se poate, a morm[it Varlam =i n-a mai continuat, nu avea oricum ce s[-i mai spun[ Prin noiembrie, Varlam a mers pentru c`teva zile ]n nordul \[rii, r[spundea , ]n partidul s[u, de organiza\iile unor jude\e, de acolo. }nainte de a pleca, ]n biroul lui, =i-a amintit c[ mai are printre h`rtiile f[cute ]n prim[var[, c`nd le organizase excursia la Paris, lista cu adresele prietenilor =i colegilor lui Radu. A g[sit acolo adresa din buletinul Ioanei, ora=ul ei era foarte aproape de jude\ele ]n care se ducea, cu treburile lui politice. C[zuse z[pada peste partea aceea de \ar[. Varlam l-a l[sat la hotelul din centrul ora=ului pe =oferul care-l adusese =i a c[utat, singur, strada pe care-o avea notat[ pe cartonul mic, \inut ]n m`n[, ca un detectiv amator. S-a ]nv`rtit, o vreme, pe l`ng[ o pia\[ pustie, a mai ]ntrebat c`\iva oameni, dintre cei foarte pu\ini, care se aflau pe trotuarele albe =i a g[sit locul c[utat. Era o cas[ mare, cu trei etaje, ca un bloc vechi, cu o poart[ ruginit[, at`rn`nd ]n balamalele rupte. Bun[ ziua, a salutat el, ]n fa\a u=ii care s-a deschis, la etajul ]nt`i }n u=[ era o femeie ]n v`rst[, avea ochelarii mari, ag[\a\i cu un fir de m[tase, peste piept =i era ]mbr[cat[ ]ntr-un halat maroniu, ca de spital.

163

Ce dori\i, a ]ntrebat femeia, pe cine c[uta\i ? Sunte\i bunica Ioanei, a ]ntrebat =i Varlam Nu, i-a r[spuns b[tr`na, sunt m[tu=a ei M[ numesc Varlam, a mai zis el, sunt tat[l lui Radu Nu =tiu dac[ ]l cunoa=te\i B[tr`na l-a poftit ]n cas[, ]n[untru era frig, mobila veche troznea ]ncet, iar parchetul se mi=ca sub pa=ii lor. Pere\ii camerei erau, p`n[ sus, ]nc[rca\i cu sute de c[r\i, tablouri cu rame aurii at`rnau pe cuiele ie=ite ]n afar[, astup`nd cr[p[turile mari ale zidurilor. Da, a lungit femeia cuvintele, a=ez`ndu-se ]n fa\a lui, pe un scaun cam =ubred, ]n\eleg cine sunte\i, Ioana mi-a scris despre b[iatul dumneavoastr[ S-a ridicat =i i-a spus c[ vine repede. S-a ]ntors cu cafea fierbinte, ]ntr-o can[ cu marginile albastre, tocite. Pe Ioana eu am crescut-o, a ]nceput ea Am fost profesoar[, dar sunt de mul\i ani la pensie Varlam o asculta =i sim\ea o precipitare vag[, cuvintele lui se ]nv[lm[=eau ca =i cum ar fi vrut s[ afle totul repede, ]ncepuse s[ se ]ntrebe dac[ locul lui, atunci, trebuia s[ fie tocmai acela.

164

Spune\i-mi, a ]ntrebat el, dar Ioana nu are p[rin\i ? B[tr`na a r[mas nemi=cat[, c`teva secunde, el vedea cum i se mi=c[ buzele, de parc[ ar fi ]ncercat s[ nu se deschid[. Ba da, a zis ]ntr-un t`rziu, cum s[ nu aib[ P[rin\ii ei stau foarte aproape de mine Mama Ioanei este fata sorei mele, mai mici, care a murit de c`\iva ani. A tr[it ]n Austria A= putea, a mai ]ntrebat Varlam, s[ vorbesc cu ei ? Femeia s-a dus ]n camera de al[turi =i le-a dat telefon, Varlam nu auzea ce le spune, dar a durat mult p`n[ c`nd s-a ]ntors l`ng[ el. Vor veni repede, i-a spus b[tr`na doamn[ C`nd au intrat pe u=[, Varlam a ]nlemnit ]n fotoliul vechi, cu c[ptu=eala de plu= roas[ pe la col\uri. Eu sunt tat[l Ioanei i-a spus b[rbatul scund, ]ndesat din fa\a lui, ]ntinz`ndu-i m`na Varlam s-a ridicat =i a salutat-o pe mama Ioanei, p[rea o femeie bolnav[, avea o fa\[ ]ngust[ =i era at`t de slab[ ]nc`t aveai impresia c[ e un copil. El, tat[l Ioanei, sta ne]ndem`natic ]n marginea camerei, cu fa\a lui ro=ie, cu p[rul lung =i alb, l[sat pe spate =i avea o musta\[ mare, peste buzele acoperite de firele

165

c[runte. Varlam privea pierdut ]n fa\a lui, tat[l Ioanei era \igan, tenul lui m[sliniu b[tea ]ntr-o culoare intens[, maronie. N-a putut s[-=i ascund[ figura de cear[, cel[lalt a ]n\eles =i a l[sat-o s[ vorbeasc[ mai mult pe m[tu=a Ioanei. Mai t`rziu, Varlam a tot ]ncercat s[-=i aminteasc[ ce s-a ]nt`mplat acolo, ce-au vorbit, ce g`nduri s-au a=ezat ]ntre ei, dar n-a mai putut. +tia doar c[ lacrimile mamei Ioanei, care nu era, ca =i b[rbatul ei, \iganc[, picurau peste m`inile ei ]mpreunate, pe masa din fa\a ei. Le-a spus c[ ar fi bine s[ vorbeasc[ ei cu Ioana El, Alexandru Varlam, nu-l va l[sa niciodat[ pe fiul s[u s[ se ]nsoare cu fata. N-a zis cu fata unui \igan, dar se ]n\elegea }=i mai amintea doar sf`r=itul ]nt`lnirii lor, ]n ziua de noiembrie. Domnule, i-a zis b[rbatul, ridic`ndu-se greoi, ie=i afar[ =i du-te cu Dumnezeu A ie=it N-a putut s[ doarm[ toat[ noaptea, ]n\elegea, dar prea t`rziu, c[ orgoliul lui m[surat de demnit[\ile trec[toare ale vremurilor noi l-a f[cut s[ judece str`mb. P`n[ la urm[, vanitatea vine din sentimentul c[ tr[im ]ntr-o lume ]n care nimic nu merit[ admirat. +i dac[ nimic nu merit[ admirat, atunci raportul natural cu lumea este de o triste\e f[r[ margini.

166

Varlam n-a vorbit cu nimeni, nici m[car nevestei lui nu i-a povestit. S-a ]nt`lnit, la ]ncepututl lui decembrie, cu Radu, venise singur acas[ =i p[rea trist. Unde e Ioana, a ]ntrebat el A plecat, pentru c`teva zile acas[, m[tu=a ei este bolnav[ =i au chemat-o Am vrut s[ merg =i eu, dar Ioana a crezut c[ nu e timpul acum A ]n\eles, dar a continuat s[ tac[, ]mpins de la=itate, iar pulsul lui inegal ]l f[cea s[ simt[ ]n piept valuri de r[ceal[, amestecate cu o c[ldur[ aspr[ =i ustur[toare. Anul nou a fost trist, pentru Varlam. Radu =i Ioana, ]mpreun[ cu Valeriu =i so\ia lui, au fost la munte, Varlam a refuzat orice invita\ie, a stat acas[, culc`ndu-se ]nainte de trecerea ]n noul an. De c`teva ori, c`nd a ]nt`lnit-o pe Ioana, el a ]n\eles c[ fata =tia totul despre vizita lui, el ]ncremenise ]n reac\ii t`rzii =i a=tepta s[ se ]nt`mple ceva. }n februarie, fiul lui a fost plecat, cu patronul firmei de publicitate, la care lucra, ]ntr-o ]nt`lnire de afaceri, ]n str[in[tate. }=i va aminti fiecare minut, iar suferin\ele fiului s[u ]i vor d[r`ma, definitiv, urmele de lini=te pe care le mai avea. Era duminic[ dup[ amiaza, Varlam se preg[tea s[ plece =i a=tepta ma=ina, cu bagajele gata f[cute, l`ng[ u=a de la intrare. Au auzit, el

167

=i nevasta lui, pa=i la intrare, u=a s-a deschis Era Radu Ioana , le-a spus el, a disp[rut, a plecat Mi-a l[sat un bilet scurt =i mi-a spus s[ nu o caut Eu nu ]n\eleg nimic Nu se poate, mam[ Trebuie s[ o c[ut[m V-a\i certat, s-a ]nt`mplat ceva ]ntre voi? Nu, mam[ Era un pic schimbat[, mai ales dup[ ce =i-a v[zut m[tu=a, dar =tiu c[ \inea foarte mult la ea, am crezut c[ e vorba despre ea, nici n-am ]ntrebat-o prea des Numai Varlam ]=i ]nchisese, brusc, toate vorbele, un mecanism intuitiv de ap[rare intrase ]n func\iune. Dezn[dejde =i supravie\uire vedea el ]n privirile b[iatului s[u =i era prea mult, dar cauza r[ului =tia de unde venise. Cel care vrea totul pentru el =i pentru binele lui, dar simte libertatea lui ce-o fi o fi, poate face un pas spre salvare. }ntre el =i Radu nu putea s[ fie dec`t o ]ntrebare, r[spunsul r[m`nea incert, ca =i sufletul ]ncuiat ]ntre lac[tele grele. Nu e bine, i-a spus Valeriu, prietenul de o via\[ al b[iatului ei, mamei lui Radu +tiu, v[d =i eu, ]nva\[-m[ ce s[ fac, ce pot eu s[-i spun Radu se ]nchisese ]ntr-o lume a lui, continua s[ mearg[ la munc[, comunica rar cu prietenii dinainte, fiecare lucru ]i amintea de Ioana. Uneori, ]n biroul lui de la firm[, sim\ea

168

mirosul p[rului ei, ]ntindea m`inile, ca =i c`nd ar fi putut s[ o ia ]n bra\ele lui. Sta, tot timpul, ]n apartamentul lui =i numai Valeriu mai putea s[ intre ]n singur[tatea prietenului s[u. A venit vara, str[zile ora=ului ardeau, toate lucrurile se scufundaser[ ]ntr-o mole=eal[ lat[ =i f[r[ cap[t. Radule, i-a zis Valeriu ]ntr-una din acele zile, tu =tii adresa Ioanei, =tii unde locuie=te m[tu=a ei Da, a r[spuns el, dar ea mi-a scris atunci c`nd a plecat s[ nu o caut Nu se poate s[ judeci astfel, i-a spus cel[lalt, uite, duminic[ plec[m am`ndoi acolo L-a convins greu, era ca un urs moroc[nos =i ]nsingurat, orgoliul lui r[nit nu accepta o solu\ie, dar drumul acela l-au f[cut. F[r[ folos M[tu=a Ioanei murise, cu c`teva s[pt[m`ni mai ]nainte. Valeriu nu putea s[ uite, nici nu avea cum, ]nt`lnirea cu p[rin\ii Ioanei, cu tat[l ei, ]n hainele lui de \igan, cu mama fetei, doi oameni care p[reau s[ vin[ din alt[ lume, doi oameni buni, dar ]ncurca\i ]ntr-un timp pe care nu-l ]n\elegeau, care ]i h[r\uia nemilos =i f[r[ speran\[. C`nd Radu a aflat, de la ei, despre vizita tat[lui s[u, ]n noiembrie anul trecut, t[cerea s-a ]ntors definitiv. Cine =i cum l-ar mai fi putut ajuta ? S-a ]nchis ]n grani\ele abstracte ale unui timp =i spa\iu care nu mai doreau s[ se

169

reg[seasc[ nic[ieri ]n memoria lui. L-a rugat pe Valeriu s[ nu le spun[ nimic p[rin\ilor s[i despre drumul lor ]n ora=ul de la marginea \[rii =i a ]ncercat s[ tr[iasc[ mai departe. Trebuie s[ ]ncalc o primisiune, pe care i-am f[cut-o lui Radu, i-a spus Valeriu mamei b[iatului. M-am g`ndit mult =i eu cred c[ a=a este mai bine Mama ]l privea pe prietenul fiului s[u, ochii ei ar[tau o a=teptare trist[. +ti\i, a zis prietenul lui Radu, am fost acum c`teva luni =i i-am cunoscut pe p[rin\ii Ioanei I-a spus tot, mama n-a scos o vorb[, fa\a ei s-a albit brusc, m`ng`ia cu acelea=i gesturi repetate col\ul mesei din fa\a ei. Toate se ]nt`mplau dup[ ce ]ncerc[rile fiului ei se ar[taser[, deja, dup[ col\ul apropiat al drumului. Apoi, au curs toate, prima opera\ie, la sf`r=itul lui 1999, a doua, un an mai t`rziu =i, deja dincolo de puterile lui, a treia opera\ie, ]n decembrie 2002 Partidul lui Varlam ajunsese, iar[=i, la putere, iar el a devenit senator, numai c[ umbra lui se a=ternuse peste toate lucrurile bune din jurul s[u, nici m[car amintirea lor nu se mai b[nuia. Ce este r[ul, domnule senator, ]i trecea lui prin minte, ]ntrebarea, ]n lungile nop\i de nesomn ? Suspendarea interesat[ a capacit[\ii

170

de a te pune ]n pielea semenilor t[i p[rea, pentru el, o solu\ie. }i venea des, ]n minte, ]ntrebarea aruncat[ de Cain, deja criminal, unui Dumnezeu ]ngrijorat de soarta nu numai a victimei, ci =i a uciga=ului -Sunt eu paznicul fratelui meu, se ]ntreba =i Varlam, sim\ind cum se gole=te tot sufletul din el Con=tiin\a domnului senator b[tea ritmul unui dans ciudat, iar memoria lui se ]ncrunta neajutorat[. Varlam sta ]n fotoliul lui moale, l`ng[ ale=ii na\iunii, vota legi, ridica m`na, participa la ]nt`lnirile puterii cu lumea m[runt[ din jur. Superficialitatea satisf[cut[, ]=i amintea el un dialog mai vechi cu Radu, vine din presiunile lumii din jur. Se poate, ]i r[spunsese el atunci, =i ea se continu[ cu incultura Dar, mai zicea b[iatul lui, nu =i cu lipsa de r[spundere ]n fa\a adev[rului, a drept[\ii ? Cu siguran\[ , acceptase Varlam. Despre voi e vorba, p`n[ la urm[, cei care ar trebui s[ face\i lumea ]n care tr[im mai bun[ +i oamenii, ]l ]ntreba Radu, ce v[d ]n afar[ de arogan\a groas[, care promoveaz[ sentimentul unei puteri personale, care nu se teme de nimic altceva ?

171

Ce sentimente ascunse ]l ]ncercau pe Varlam P`n[ la urm[, orice joc, orice fantezie din spa\iul intim poate p[rea ceva bizar ]n lumea spa\iului public. O agregare de indivizi, ]n preajma lui, care =i-au pierdut sau negat individualitatea =i au ales s[ stea sub semnul vanit[\ii, asta e tot ceea ce vedea Varlam ]n senatul al c[rui fragment incolor devenise. Cuvintele vechi, ale fiului s[u, ]i intrau ]n urechi, lovind f[r[ mil[. Domnule, i-a spus doctorul Baltag, ]n biroul lui mic din spital, b[iatul dumneavoastr[ trebuie operat urgent. Celulele bolnave i-au atacat creierul Varlam a c[zut dintr-o lovitur[, vina lui s-a ]ntins peste timpul pe care el ]l sim\ea, ]n cascade, ca pe o urm[ de via\[. Coridorul alb al spitalului ]i ap[sa fiecare f[r`m[ a respira\iei lui, va sta acolo de trei ori, a=tept`ndu-l pe b[tr`nul profesor s[ ias[ din ]nc[perea ]n care, obiecte sub\iri t[iau =i se mi=cau prin s`ngele fiului s[u. Nevasta lui, tot mai mic[ de la o lun[ la alta, pl`ngea l`ng[ el, topindu-se pe l`ng[ pere\i. Varlam nici lacrimi nu putea s[ mai aib[. Dar, =i dac[ le-ar fi avut, nu le-ar fi v[zut nimeni. A venit ]ntr-o zi, dup[ cea de-a doua opera\ie a lui Radu, la spital. A deschis u=a ]ncet =i n-a putut s[ intre. L`ng[ b[iat l-a v[zut pe tat[l Ioanei, cu aceea=i p[l[rie mare pe care

172

o =tia, pe care o v[zuse la vizita lui blestemat[, i-a z[rit o clip[, ]n geamul din fa\a sa, musta\a mare, cobor`ndu-i peste b[rbia aspr[ =i a ]nchis, repede, u=a ]n fa\a lui. }n locul lui moale din senat, Varlam a=tepta s[ se sting[ lumina =i s[ se fac[ noapte. Domnilor, auzea el, f[r[ s[ vad[ p`n[ la microfonul din fa\a s[lii, noi gre=im dac[ vom continua s[ credem ]n aversiunea fa\[ de caracterul incontrolabil, polemic =i dezordonat al sistemelor deschise Doamne, se ]ntreba Varlam, despre ce vorbe=te omul acela ? B[iatul lui f[cuse a treia opera\ie, avea capul ]nf[=urat ]n pansamente mari =i ]n urechile lui intrau de-a valma cuvintele tembele ale b[rba\ilor transpira\i, cu hainele lor de firm[, sp`nzurate ca pe ni=te sperietori din lanurile de floarea soarelui. S[ termin[m, striga ]n microfon vorbitorul de mai ]nainte, cu credin\a ]n eficien\a conclavului, cu preferin\a pentru deciziile luate ]n s`nul unei confrerii elitiste Ai putea, Alexandru Varlam, s[ te ridici din fotoliul t[u =i s[-i arunci, drept ]n fa\[, paharul din care omul care vorbe=te soarbe afectat lichidul incolor. Ascult[-l, spune ceva despre o traum[ care s-ar numi frica de istorie, despre o retoric[ luminoas[. Ai putea, Varlame, ]i striga lui aproape, foarte aproape, o umbr[

173

cunoscut[. Iar el, cu ochii ]nchi=i, nu sim\ea nimic altceva, dec`t un craniu desf[cut cu instrumente ascu\ite, prin care se mi=cau celule s[n[toase =i altele bolnave, iar spaima lui c[dea obosit[. La c`tva timp dup[ cea de-a treia ]ncercare, Varlam l-a invitat pe doctorul Baltag, profesorul care-l operase de fiecare dat[, la un sf`r=it de s[pt[m`n[, ]ntr-o vil[ de protocol a senatului, la munte. Domnule profesor, i-a spus Varlam, noi v[ dator[m foarte mult, sunte\i singurul om ]n care Radu a mai avut ]ncredere ]n anii ace=tia. Ave\i un b[iat care merita o soart[ mai bun[, a zis doctorul. Trebuie s[ recunosc c[ mi-e foarte drag +tiu, a mai zis Varlam, el a sim\it afec\iunea dumneavoastr[, i-a spus de multe ori lucrul acesta mamei lui.. B[tr`nul doctor l-a privit, f[r[ s[ mai adauge, o vreme, altceva. Erau pe terasa vilei, dar frigul de afar[ nu putea s[ intre prin geamurile groase, prin care se vedeau mun\ii albi, cu z[pada viscolit[ de v`ntul rece. Eu ]n\eleg ce v[ fr[m`nt[, a zis doctorul Baltag, dup[ un timp. De data aceasta pot s[ v[ spun c[ nu vor mai fi probleme, Radu e un om ]ntreg, mai r[m`n numai traumele

174

psihice, aici nu =tiu ce se poate ]nt`mpla , mai departe. O r[ceal[, ca un =oc electric, l-a ]mpuns pe Varlam, el a sim\it o ame\eal[ ]ntins[ peste capul lui =i s-a sprijinit de scaunul de al[turi, altfel ar fi alunecat ]n mijlocul terasei. Aici e durerea mea, domnule doctor, a =optit el, iar obrajii i s-au aprins, ca ]n apropierea unei fl[c[ri. I-a povestit profesorului totul, a =tiut c[ trebuie s[ se elibereze, cumva, de povara unei vinov[\ii care se str`nsese ]n el, ca o ran[ dogorind de durere. Domnule, a mai spus Baltag, eu nu pot s[ judec pe nimeni Cred, totu=i, cunosc`ndu-l at`t de bine pe b[iat, c[ a\i gre=it foarte mult. Am ]n\eles asta, domnule doctor +i mai cred, a continuat profesorul, f[r[ s[ par[ c[ ]l auzise pe Varlam, c[ ar trebui s[ ave\i curajul unei confrunt[ri cu Radu Poate c[ el ar avea nevoie de isp[=irea tat[lui s[u Varlam g`ndea ]n acela=i fel, doar c[ nu =tia cum s[ ]nceap[. De fapt, el avea nevoie de o confirmare, pe care b[tr`nul doctor, credea el, i-o =i d[duse. Cu Radu, la ei acas[, ]n camera lui din casa pe care Varlam o ridicase la marginea ora=ului, fa\[ ]n fa\[, a stat de vorb[ o noapte ]ntreag[. B[iatul se sim\ea bine, pe fa\a lui urmele suferin\ei de p`n[ atunci disp[ruser[,

175

chiar =i sufletul lui ]ncerca s[ se ]mpace cu lumea de al[turi. Cuvintele care s-au spus nu se cunosc =i nici n-ar putea fi, aici, inventate, dar se b[nuiesc. Via\a trebuia s[ treac[ dincolo de gr[mezile de nisip ale de=ertului

176

Capitolul 9

}n decembrie 1989, b[iatul nu ]mplinise ]nc[ 18 ani A fost, atunci, pe str[zile ora=ului s[u, ]mpreun[ cu tata, a ]nv[\at s[ simt[ cum se poate schimba istoria, ]ntr-o dev[lm[=ie ]n\eleas[ mult mai t`rziu. Descoperea, ]mpreun[ cu prietenul lui, c[ se poate tr[i =i altfel, dec`t ]n anii pe care ]i adunaser[ ]n frigul =i ]ntunericul copil[riei lor. Lumea t[cut[ ]nainta, prin apa ]nvolburat[, se auzeau doar b[t[ile lemnului, ]n marginea b[rcii plin[ de urmele moi =i lunecoase. I se p[rea c[ oamenii s-ar putea ridica din mijlocul st`ncilor pr[bu=ite peste mijlocul drumului, dar ]ntrebarea ]i r[m[sese ]ntreag[ ]n minte. Ce-i pas[ muntelui din fa\a noastr[, dac[ pe pleoape ni se a=az[ nisipul scurs din lacrimile vechi, ]ntunec`nd totul, ]n urm[ =i ]n fa\[ ? }i vezi, ]=i ]nteba el prietenul =i colegul de banc[, sunt nedumeri\i, ar vrea s[ arate altfel Crezi c[ pot ? E un spectacol ]ntreg, recunosc, zicea cel[lalt }i urm[reau pe profesorii lor, istoria nou[ ]i luase pe sus, se pr[v[lise peste umerii lor, ]nc[ nu =tiau cum s[ se uite la ea, clipeau din ochii lor, ocupa\i de imaginile de ieri.

177

Orbec[iau prin cotloanele gr[dinilor p[r[site, ]ntr-un echilibru incert, fiindc[ cineva le retezase crengile noduroase, de care se ag[\aser[ p`n[ atunci. Acas[, tat[l lui \inea lungi discursuri despre libertate, dar nu-i spunea niciodat[ pe nume, era =i el atacat de mirare, sim\ea cum r[t[ce=te, ]n fiecare diminea\[, drumul lui pe care-l =tia piatr[ cu piatr[. }n zilele de decembrie, b[iatul lui ]l ]nso\ise ]n evenimentele str[zii, a fost chiar =i ]n balconul vechii puteri, mul\imea fr[m`nta steagurile g[urite =i rupea portretele c[rate de sute de ori ]nainte prin s[rb[torile comandate de activi=tii tineri sau b[tr`ni. Las[ b[iatul, zicea mama, nu-l mai lua cu tine, ]ngrijorat[ de ceea ce vedea la televizor. De ce, spunea tata, cu o convingere umflat[ ]n p`nzele largi ale b[rcii proasp[t lansat[ la ap[, trebuie s[ =tie, e mare Oricum, ]n ora=ul lor fusese mai mult o lung[ secven\[ dintr-un film de anima\ie, s-au jucat de-a revolu\ia, au \inut discursuri =i au b[ut l[zile cu bere, din bufetul vechilor activi=ti. Domn profesor, auzea b[iatul strig`nd o voce din mul\ime, lua\i puterea, v[ cunoa=tem, sunte\i de-al nostru +i b[iatul ]l vedea pe tat[l lui, nu p[rea s[ ]n\eleag[ tot ce se ]nt`mpla, dar i se

178

]ngro=a vocea, troznea din biciul cu aripi ]mpletite =i un nou num[r de dresur[ se ]nt`mpla acolo, ]n mijlocul spectatorilor excita\i de gloan\ele oarbe. El, b[iatul, chiar ]nv[\a s[ ]n\eleag[ Unde s[ te ]ntorci, ]=i spunea, dac[ otrava din iarba ]nghe\at[ intra ad`nc ]n t[lpile goale, ale picioarelor trop[ind de frig ? S-a ]ntors repede, ]n lunile care au urmat, la lecturile lui, la c[r\ile care-l a=teptau, la prietenii =i fetele care se ]nv`rteau, tot mai des, pe l`ng[ el. Putea, ]n sf`r=it, s[-=i lase p[rul s[-i creasc[, pletele ]i fluturau pe umerii lui ]nc[ firavi, doar tat[l s[u ]i mai zicea, f[r[ convingere, s[ se mai tund[ pu\in. Cu toat[ puterea celor aproape 18 ani ai lui, sim\ea mirosul zilei care ]ncepea, un fream[t era ]n toate, se cl[tinau dep[rt[rile =i de pe bra\ele amor\ite se aruncau hainele grele =i umede. }\i dai seama, ]l ]ntreba prietenul lui, ]n lungile plimb[ri prin ora=ul care c[zuse iar[=i ]n adormire, ce mult au avut de a=teptat oamenii pe care-i vezi trec`nd pe l`ng[ noi ? Nu-mi dau, ]i r[spundea b[iatul +i nici nu cred c[ au a=teptat ceva, altfel ar ]n\elege c[ li se preg[te=te o fars[. Adic[, ]ntreba prietenul, ce crezi c[ se ]nt`mpl[ ? Am cam aflat eu, de la tata +tii c[ a intrat ]n politic[, e o mare p[c[leal[. El ]mi spune c[ peste tot sunt aceea=i, au ie=it repede

179

din subsoluri, sunt proasp[t sp[la\[ =i c[lca\i, a=a zice tata Mai departe, ]ns[, a biruit tinere\ea lor =i, dincolo de valurile de=ertate de noua istorie peste oameni, pe b[iat ]l c[uta, cu senin[tate, dragostea ]n prim[vara care cotropise toate str[zile ora=ului, la fel de b[tr`n =i trist, ca ]ntotdeauna. El avea succes la colegele lui, la fetele care =i-l doreau ]n preajma lor, =tia s[ le ocroteasc[, s[ fie altfel dec`t b[ie\ii imaturi, molf[ind semin\e l`ng[ gardul liceului =i scotocind ]ndelung prin vocabularul lor s[rac, ]mpu\inat de cuvinte =i judec[\i. Aerul lui de b[rbat t`n[r, atr[gea =i le d[dea fetelor un fel de siguran\[, de care sim\eau c[ au nevoie. Schimbi fetele cam des, i-a zis tata, ]ntr-o diminea\[, merg`nd am`ndoi spre =coal[. Ele m[ schimb[ pe mine, i-a r[spuns b[iatul , f[r[ s[ se =tie dac[ glumea sau vorbea serios. Bine, a continuat tat[l lui, dar n-ar strica s[ ai =i tu o prieten[ Nu, tat[, i-a r[spuns, deocamdat[ m[ simt bine ]n grupul nostru, ne potrivim, avem lucruri comune ]n care credem }ntr-un fel, toate i se p[reau mai pu\ine, ar fi vrut s[ mai caute, ]n apropiere, s[ se ridice ]n picioare =i s[ asculte, ca alt[dat[, pove=ti Citea mult, ]ncepuse s[ scrie, descoperea ]n c[r\ile lui bucuria cuvintelor, dar

180

lupta cu timiditatea, pe care ceilal\i nici m[car nu o b[nuiau. C`nd prietenul lui, care visa la medicina pe care =tia c[ o va face, i-a vorbit despre prima lui diminea\[ de dragoste, cu una dintre colegele lor de clas[, el a avut un ciudat sentiment de alunecare, ca o ap[sare peste privirile ]nchise ]ntre pere\ii camerei mici, cu miros de mobil[ veche. Ei ]=i spuneau totul, unul altuia, se sim\eau ca doi fra\i =i niciodat[ nu credeau c[ timpul ]i va putea desp[r\i, ]n anii care urmau s[ vin[. Am f[cut-o, i-a spus prietenul ]n ziua aceea Am fost la ea acas[ =i s[ =tii c[ m-am descurcat, doar c[ mi-a fost fric[ s[ nu ne prind[ mama ei Dar ea, cum s-a descurcat, a ]ntrebat, privind-o pe colega lor, ]n banca ei din spatele clasei ? Ea era deja priceput[, a z`mbit cel[lalt. Printre fetele cu care ie=eau la plimbare, au fost c`teva care =i-ar fi dorit s[ mearg[ p`n[ la cap[t, cu el, numai c[ o team[ sever[ ]l cuprindea de fiecare dat[, tot ceea ce visa peste noapte disp[rea ]n c`teva secunde. Le-ai cam sucit min\ile, sunt moarte dup[ tine fetele, ]i zicea vecina lor de la bloc, pe care b[iatul o g[sea ]n fiecare sear[, cu mama lui, ]n buc[t[ria mic[, la o cafea.

181

Era o femeie ]nc[ t`n[r[, se mutase la ]nceputul anului ]n apartamentul de l`ng[ ei =i mama lui o primise de la ]nceput, erau mereu ]mpreun[. Pe b[iat ]l mirase chiar, o =tia pe mama foarte retras[, avea pu\ine prietene =i, ]n general, singur[tatea ei =i-o ap[ra cu tenacitate. B[iatul o privea, adesea, pe vecina lor, avea un p[r bogat, c[zut mult peste umerii ei, iar picioarele femeii p[reau s[ nu se mai termine. Era frumoas[, nu-=i ar[ta v`rsta =i lui ]i pl[ceau , mai ales, m`inile cu degete sub\iri =i lungi, pe care ea i le trecea , uneori, prin p[r, ating`ndu-i pielea g`tului. M[ tot ]ntreb, glumea ea, cum te descurci tu cu at`tea domni=oare, cu care te v[d mereu pe strad[ M[ str[duiesc, ]i r[spundea el, privind-o =i pe mama, care z`mbea =i ea din scaunul ]ngust, de l`ng[ fereastr[. De la o vreme, el o visa des pe vecin[, se trezea spre diminea\[ cu umbra ei al[turi, dar nu reu=ea s[-=i aminteasc[ nimic din ceea ce credea c[ se ]nt`mplase. De c`teva ori, el ]l v[zuse =i pe tat[l s[u privind-o pe vecina cea ]nc[ t`n[r[, i se p[rea curios, cu aerul lui bleg, noduros, b[iatul avea impresia c[ i se lungiser[ urechile =i i se umeziser[ buzele, pofticios. Se apropia vacan\a de prim[var[, erau ]ntr-o sear[ ]n sufrageria lor, plin[ de c[r\i =i de mobil[ inutil[, de care b[iatul se lovea ]n

182

fiecare diminea\[, adormit, ]n drumul spre baie. Tat[l lui se ]ntorsese de la o =edin\[, de la partid, cum zicea, iar vecina era =i ea acolo. Noi, a zis tata, vom pleca ]n vacan\[ la socrii mei, nu i-am mai v[zut de mult[ vreme. Da, a continuat mama, o s[ te rug[m pe tine s[ mai ai grij[ =i de b[iatul nostru, el va r[m`ne acas[. Ne ]n\elegem noi, a r[spuns vecina, z`mbind, iar el s-a uitat ]n dep[rtare, dar nu vedea prea multe. Asculta, la televizorul deschis, un c`ntec. Dac[ nu m[ iube=ti, traducea el f[r[ s[ vrea, minte-m[, pentru c[ e=ti singura ]n care cred. S[ se pr[bu=easc[ totul ]n jurul nostru, dac[ a=a este sortit s[ fie, acum, dac[ nu m[ iube=ti, minte-m[ }n primele zile ale vacan\ei, toat[ trupa lor de amici s-a distrat, au b[tut ora=ul, s-au ]nt`lnit ]n fiecare sear[, o prim[var[ ]nverzit[ brusc se a=ezase peste lucruri, toate culorile se aprinseser[ deasupra lor. S`mb[t[ seara, la sf`r=itul primei s[pt[m`ni, b[iatul a r[mas acas[, prietenul lui plecase cu p[rin\ii lui ]ntr-o vizit[. Vecina l-a c[utat, se f[cuse deja ]ntuneric =i el se preg[tea s[ m[n`nce ceva, era ]n buc[t[ria lor mic[, ]n care ]nc[peau cu greu mai mult de dou[ persoane.

183

Ce faci, tinere, a glumit ea, ]n u=a deschis[, v[d c[ e=ti foarte cuminte, te culci devreme ? Sta ]n holul de la intrare, z`mbea =i ]=i rotea ochii peste tot. }nchide aragazul, i-a mai spus, e=ti invitatul meu la cin[ A intrat ]n apartamentul de al[turi, femeia a a=ezat masa ]n sufragerie, au m`ncat am`ndoi, au stat de vorb[, el sim\ea ]n aer o a=teptare tulburat[, parc[, de urmele viselor din nop\ile trecute. Se vedea plecat departe, cu toat[ inima b[t`nd ]ntr-un ritm sacadat, iar lumea se ]nv`rtea cu el, trezindu-i, ]ntr-o memorie vag[, amintiri ne]ncepute vreodat[. Str`ng masa, a zis vecina, apoi ne uit[m la un film, l-am primit ieri pe o caset[, la mine la serviciu S-au a=ezat pe canapeaua mare, acoperit[ cu un pled alb, care str[lucea vag ]n penumbra din sufragerie. Era un film despre care se vorbea, ]n zilele acelea, o poveste de dragoste ]ntre doi tineri, un b[iat =i o fat[, care afl[, dar prea t`rziu, c[ sunt frate =i sor[. Nu ]ncepuse ]nc[ epoca telenovelelor. El a sim\it cum femeia ajunge tot mai aproape de um[rul lui, mirosul p[rului ei bogat ajunsese l`ng[ respira\ia lui, iar ochii nu i se mai ridicau dinspre fusta ei, care se tr[sese dincolo de pulpele ei dezgolite. Bluza sub\ire se descheiase la nasturii de sus =i l[sa s[

184

se vad[ s`nul drept, ]mpung`nd aerul ]ncins al sufrageriei. Vai, =optea ea lung, nu se poate Tinerii din film tocmai aflaser[ c[ sunt frate =i sor[, erau dup[ prima lor noapte de dragoste, se terminase lunga scen[ ]n care trupurile lor goale au fost ar[tate multe minute, iar ]ncle=tarea lor, ]n patul de fecioar[ al eroinei, fusese filmat[ pe o muzic[ ale c[rei sunete mai r[zb[teau ]n camer[. Acordurile acelea, de jale, b[iatul =i vecina le mai sim\eau ]nc[ ]n ]nc[perea cu balconul deschis spre bulevardul mare al ora=ului, din apropiere. A sim\it m`na ei, care ]i m`ng`ia ]ncet um[rul, cobor`nd spre pieptul lui ]nfierb`ntat, sub tricoul larg care-i c[zuse dincolo de bra\ul gol. A ]ntins =i el m`na =i, oarecum speriat, a prins s`nul ei drept ]ntre degetele umede. Femeia s-a ]ntors spre el, cu tot corpul, fusta i se ridicase dincolo de coapsele rotunde, el a avut timp s[ vad[ pielea moale, arcuit[ la cap[tul picioarelor femeii, a=ezate peste genunchii lui. Se uitase, de at`tea ori, mai ]nainte, la picioarele ei lungi, c`nd o g[sea la el acas[, cu mama, pe fotoliul jos, din sufragerie. Bluza i s-a desf[cut de tot, p`n[ la ultimul nasture, b[iatul =i-a apropiat fa\a de s`nii femeii =i, cu o pricepere care venea din instincte vechi, a ]nceput s[ fr[m`nte ]n palme pielea fierbinte, care se lipise de el, ame\indu-l. Str`ngea s`nii ei,

185

]ntr-o ]ncle=tare domoal[, iar buzele lui se plimbau iscoditoare pe g`tul ]ntins, apropiinduse de gura ei umed[. Ea nu spunea nimic, ]n\elegea u=oara lui derut[, b[nuia c[ e prima femeie din via\a lui L-a ]mpins, ]ncet, de-a lungul canapelei, i-a tras tricoul peste p[rul lui lung =i s-a a=ezat peste el. M`inile i se plimbau peste trupul golit de hainele pu\ine care mai r[m[seser[, dar =i de s`ngele t`n[r care alerga prin mu=chii =i carnea fraged[, de animal crud, ]n a=teptarea pr[zii. }i privea obrajii, at`t de aprin=i, ]nc`t dogoarea lor p[rea s[-i ard[ v`rful degetelor, ajunse ]ntre picioarele lui, ]ntinse peste p[tura alb[ =i moale. S-au ]ntors, ]n canapeaua lat[, b[iatul ]nv[\a s[-i descopere locuri pe care, p`n[ atunci, le b[nuise doar, ea scotea sunete incerte, pe care el le sim\ea intr`ndu-i ]n urechi, de=i auzea, mai degrab[, muzica r[sp`ndit[ ]n ]nc[pere de televizorul deschis, la care filmul se terminase =i curgeau literele =i cuvintele peste ecranul alb. C`nd a intrat, cu tot trupul lui fierbinte, ]ntre coapsele femeii, un ]nceput de panic[ l-a aruncat u=or spre marginea canapelei. Ea l-a prins de umeri =i i-a f[cut loc, b[iatul s-a sprijinit cu m`inile de marginea patului =i a prins-o, apoi, ]ntr-o ]mbr[\i=are str`ns[, nici nu mai vedea altceva dec`t un singur trup, strivind seva t`n[r[ a b[rbatului abia n[scut. A terminat repede, femeia l-a prins =i ea cu bra\ele peste

186

umeri =i l-a mai str`ns ]n ea, au r[mas minute multe astfel, b[iatul nici nu mai =tia ce s[ fac[ mai departe =i s-a l[sat cu totul ]n carnea ei str[lucind, sub ap[sarea lui. E=ti un adev[rat b[rbat, i-a spus ea apoi, privindu-l ]ntins al[turi, el ]nv[\ase repede, cu un fel de experien\[ care-i trecea prin minte fulger[tor, iar vraja pe care o sim\ea pe buzele femeii ]l chema spre cuvinte reg[site, ]n noaptea intrat[ ]n camera cu arome de prim[var[, prin geamul deschis. Nu mai era nimic altceva, vremea se topise =i ea, ]ntr-o lini=te pe care b[iatul o aduna ]n pumnii str`n=i peste s`nii tari, risipi\i peste pielea lui t`n[r[, ]n[sprit[ doar de buzele femeii, c[ut`ndu-l ]nc[. A fost, mai sim\ea el, o vedenie de tain[ =i de noroc, iar b[rbatul t`n[r trecea prin clipele acelea, ca printre pietrele ascunse ]n iarba rar[ a unei paji=ti nep[zite de oameni. Miezul nop\ii cobora peste ei, toat[ vraja trupului gol al femeii tremura l`ng[ el, ca un vin negru =i gros se scurgea peste pielea lui respira\ia prin care el ]nv[\ase armonia mi=c[rii. Se apropia diminea\a, erau am`ndoi ]n patul mare, din dormitorul ei, iar b[iatul ]ncepuse s[ ]n\eleag[ faptul c[ meritul ]nvinge, dar nu imediat. Parc[ ai fi o coleg[ de-a mea, i-a zis el, privind-o, trupul ei lucea ]ntre a=ternuturile albe ale patului.

187

Am f[cut mul\i ani yoga, i-a spus, nu =tii =i tu c[ tinere\ea unui om trece =i prin sufletul lui ? Crezi, a mai ]ntrebat el, c[ po\i s[ le spui fetelor, cu care ies eu, ceva despre suflet? Nu-i nimic, a continuat ea, acum po\i s[-mi spui mie. Prin fereastr[ intra, ]ncet, diminea\a. M`inile femeii l-au c[utat, iar[=i, energia lui reg[sit[ s-a revoltat, ]ntr-o dovad[ de b[rb[\ie =i ea l-a ]mpins ]n mijlocul patului, se mi=case goal[ prin camer[, iar ochii lui fixau, plini de dorin\[, dansul pa=ilor abia auzi\i pe covorul albastru. S-a a=ezat deasupra lui =i l-a prins cu picioarele ei, ca ]ntr-un cle=te, ]ntr-un exerci\iu din experien\ele de care-i vorbise. Mi=c[rile lui s-au oprit, ca o lum`nare se ]n[l\ase peste el, femeia, ea singur[ ]ncepuse un joc nebun, peste corpul lui ]ntins ca un arc viu, vibr`nd sub ritmul ei din ce ]n ce mai prelung Au strigat, am`ndoi, ]n acela=i timp. El s-a sim\it cutremurat de for\a femeii, ca un viscol, spulber`nd gr[mezile uria=e de z[pad[, r[sunau ]n camer[ sunetele ei, ]ntr-o muzic[ de ne]n\eles, pentru b[iat. Apoi, el a prins-o de umeri, ridic`ndu-se cu tot trupul femeii =i s-a a=ezat, ]nv`rtindu-se ]n pat, deasupra Mult[ vreme, dup[ noaptea aceea, se trezea din somn , memoria lui ]ntreag[ ]l c[uta =i tot nu-i venea s[ cread[ c[ ceea ce tr[ise era adev[rat. }i

188

tremurase, atunci, tot trupul lui t`n[r, fiecare mu=chi, fiecare parte a corpului s[u o sim\ise fiebinte, arz`nd ]n diminea\[, nu b[nuise c[ poate afla, at`t de aproape de el, bucuria pe care, oamenii de tot felul, o tr[iau ]n nop\ile =i, uneori, zilele lor de dragoste. Cu femeia al[turi, care adormise ]ntre a=ternuturile chinuite de for\a ]mpreun[rilor de peste noapte, b[iatul ]=i amintea dintr-o carte citit[ de cur`nd. Limba femeii, scria acolo, este o spad[ care nu rugine=te niciodat[. Venise vacan\a de var[, ultima din via\a lui de elev. }ntr-o duminic[ a sunat la u=a ei, i-a deschis =i a intrat. Acolo era un b[rbat scund, avea ni=te ochelari sub\iri pe nasul mic, pierdut ]ntre ramele argintii, ]i at`rnau pletele soioase ]n jurul g`tului, iar vocea peltic[ r[suna dogit ]n ]nc[pere. E b[iatul vecinilor mei, l-a prezentat ea. Te salut, a zis b[rbatul, f[r[ s[ se ridice din mijlocul canapelei pe care st[tea.. Au ]nceput o discu\ie ciudat[, el l-a recunoscut imediat pe omul acela, ]l v[zuse la televizor, era un a=a-zis lider al unei mi=c[ri spirituale, cu adep\i numero=i, se spuneau tot felul de lucruri despre organiza\ia lui, care se preg[tea s[-i integreze pe oameni ]n absolut. +tii, ]=i amintea el mai t`rziu, din cuvintele incoerente ale sl[b[nogului, aura

189

fiec[rui om degaj[ o energie uria=[. Dac[ putem s[ fim ]n stare s[ o adun[m, ]mpreun[, mi=c[m tot universul A mai zis =i el ceva, nici nu-=i amintea ce, vecina lui era transpus[ ]ntr-o admira\ie f[r[ m[sur[ pentru marele ]nv[\[tor, b[iatului chiar i se p[ruse c[ ei i se umeziser[ pantalonii str`n=i pe picioare. Atinsese, de mai multe ori, picioarele acelea, ]ncep`nd din zilele de aprilie, foarte apropiate de vara care venise Femeia se tot ridica de pe scaunul ei, b[iatul ]l vedea pe slinos cum ]i prive=te, pofticios, s`nii liberi prin bluza sub\ire, pe care =i el ]i fr[m`ntase ]ntre degetele str`nse peste pieptul ei viguros. A ie=it de acolo, c[ut`nd o gur[ de aer proasp[t =i a uitat, pe loc, cuvintele molf[ite de marele maestru, gurul, ]n admira\ia femeii de la care el, b[iatul, ]nv[\ase cum ]ncepe =i c`t se poate ]ntinde b[rb[\ia. }n toamn[, vecina s-a mutat ]n alt ora=, b[iatul a mai trecut prin dormitorul ei, de c`teva ori, dar n-a mai fost la fel, mai ales c[ el ]nv[\ase destul, iar fetele cu care continua s[ ias[ ]n ora= cre=teau =i ele, ]n ritmul unei lumi libere =i f[r[ prejudec[\i, lu`nd cu poft[ din experien\a ]mp[r\it[ generos de b[iat. Tu nu crezi, ]l auzise el pe tata, cu pu\in[ vreme ]nainte ca vecina lor s[ se mute, c[ b[iatul nostru intr[ cam des al[turi ?

190

Era ]n camera lui, iar tata vorbea tare, de=i nu foarte preocupat de ceea ce spunea. Vai, se mirase mama lui, la ce te g`nde=ti =i tu, om b[tr`n Da, bine a mai zis cel[lalt, parc[ mai ]n\elegi tu despre ce e vorba C`nd goliciunea devine blazon, g`ndea b[iatul, c[ut[torul ]=i mai opre=te din energie. S[ arzi de dorin\a de a atinge fiin\a iubit[, s[ dobori mun\ii pentru o s[rutare, s[ alergi bezmetic de-a lungul lumii, a=a ]ncepuse el s[ scrie, ]ntorc`ndu-se la obi=nuin\a cu care scormonea, printre lecturile lui, cauze =i sensuri. Rutina veche, ]n pielea goal[, a=a i se p[rea via\a, dincolo de cei 18 ani pe care ]i ]mplinea, printre b[ie\ii =i fetele de v`rsta lui, umbl`nd f[r[ sprijin ]ntr-o mare liber[, descoperit[ mult prea repede. A v[zut, l`ng[ el, prosperitatea familiei, tat[l lui cre=tea ]n func\ii =i demnit[\i, urca ]n ierarhia partidului s[u, cu pa=i tot mai ap[sa\i =i mai siguri pe for\a lor. }ntr-un timp, nu foarte lung, s-au mutat ]n casa nou[, construit[ la marginea ora=ului, au v`ndut vechiul lor apartament, doar mama r[m[sese nechimbat[, sta ]ntre ei, le f[cea pe toate, ]n lini=te, se strecura printre florile ei =i ghivecele numeroase, cu care vorbea, adesea, ]ntr-o limb[ numai de ea =tiut[. B[iatul era sigur c[ va ajunge student la litere, se sim\ea preg[tit pentru via\a

191

care urma, a=a cum se deschidea ea , ]ntr-o lume confuz[, ]ncerca s[ vad[ =i mai departe de zidurile d[r`mate prea repede, ]n st`nga =i ]n dreapta unei istorii f[r[ culoare =i f[r[ timp. A reu=it, printre primii, la facultate, prietenul s[u a intrat =i el la medicin[, p[rin\ii lui erau mul\umi\i, ]ncet r`nduielile se ]nchideau, adormindu-i pe to\i. Venise alt[ var[, au plecat, cu toat[ trupa lor de fete =i b[ie\i, la mare. Nu mai cuno=ti lumea, a auzit el ]ntr-o sear[, pe aleile pline cu tineri, pe care se plimba cu prietenii S-a ]ntors =i a r[mas c`teva secunde nedumerit. Al[turi, o femeie intrase ]n umbra luminii unui neon puternic, avea o culoare palid[ pe fa\[, dat[ de ]nserare. Era vecina, ar[ta altfel, de=i nu trecuse dec`t un an, nu p[rea s[ mai fi r[mas nimic din tinere\ea ei , descoperit[ de b[iat ]n noaptea de prim[var[. Ce faci, a ]ntrebat-o el, ]n timp ce femeia l-a s[rutat, p[rinte=te ]ns[. Sunt cu yoghinii, a zis ea, avem aici tab[ra de var[. L-a chemat ]n camera ei, de la hotel, au stat de vorb[, el nu o mai recuno=tea pe femeia de la care ]nv[\ase dragostea. P[rea mai b[tr`n[ dec`t v`rsta ei, g`ndea complicat =i, ]n mare m[sur[, incoerent. Sufletul ei ]mb[tr`nise, =i-a amintit b[iatul cuvintele vechi, altfel pielea

192

ei str[lucea, ca =i ]n prim[vara pe care ]ncepuse s[ o uite. N-a stat prea mult, ea l-a chemat, ]n seara urm[toare, la ]ntrunirea lor, pe un platou pustiu, undeva la marginea s[lbatic[ a litoralului. Vino m`ine, i-a spus, vom face acolo marea spiral[ a integr[rii ]n absolut, trebuie s[ vezi, s[ sim\i =i tu cum se adun[ energiile deasupra noastr[. S-a dus, n-a sim\it nimic, sute de oameni, cei mai mul\i foarte tineri, ]mbr[ca\i ]n haine albe, se ]nv`rteau, ]n trans[, pe ritmul unei muzici languroase, b[iatul le privea ochii umezi, p[reau ni=te animale ]n c[lduri =i sorbeau, din c`nd ]n c`nd, din sticlele pe care le \ineau ]n m`ini. Mirosea ciudat, mai t`rziu avea s[ afle ce era lichidul acela, dar, oricum, nu mai avea nici o importan\[. Lumea e a noastr[, zbiera guru, b[iatul l-a v[zut ]n dep[rtare, ar[ta la fel ca ]n urm[ cu un an, ]n casa vecinei, libidinos, soios, cu o voce strident[ =i fonf[it[. Ridicau, cu to\ii, bra\ele spre cer, mi=c[rile lor trasau prin aerul r[coros cercuri tot mai mici, dar lui ]i venea s[ r`d[, erau caraghio=i, le str[luceau fe\ele umede, ca botul unui c`ine ]n c[lduri. Pe femeie nici n-a mai v[zut-o, prins[ ]n lan\ul care mugea cuvinte f[r[ ]n\eles, o logic[ bolnav[ r[zb[tea ]n gr[mada de oameni, iar b[iatul se a=tepta, din clip[ ]n clip[,

193

s[-i vad[ c[zu\i pe iarba mare, ]mperechindu-se de-a valma, printre ciulinii care se ag[\au de straiele lor largi. S-a tras, ]ncet, spre marginea gr[mezii de oameni =i a plecat, singur, ]n noaptea care venise, spre prietenii lui, ]n c[su\ele din lemn, ]n care dormeau. Pe vecina lui n-a mai ]nt`lnit-o. Mai t`rziu, era prin ultimul an de studen\ie, i s-a p[rut c[ o z[re=te, ]ntr-un magazin, nu s-a apropiat ]ns[, nu putea s[ cread[ c[ e ea, ar[ta foarte r[u, ]i at`rnau pungile de piele ]n jurul ochilor =i, de fapt, nici nu era sigur dac[ femeia aceea era chiar ea, cu adev[rat. Ucenicii priveau departe, f[r[ putere, chiar =i somnul veghea, dincolo de zori. Cineva spunea c[ nu exist[ oameni de ne]nlocuit, dar, de cele mai multe ori, e nevoie de mult mai mult pentru a schimba un singur suflet obosit. Aproape, tinere\ea lui ]=i scutura anii, el c[uta ]nc[ \[rmul b[nuit, r[sunau des c[derile de ap[ =i via\a ap[rea, nou[, ]n fa\a lui. Cerul aspru se t[ia ]n c[r[ri ]ntortocheate, se cl[tinau speran\ele pe muchia valului, iar z[rile s[getate sc[p[rau peste ]ncremenirile mul\imii. Prin sp[rturile acelea, el privea ]nainte, desp[r\it de trecut, urechile lui prindeau un zgomot f[r[ noim[ =i umbre mari se ag[\au de locul ]n care prinsese miezul jocului. Inima lui t`n[r[ b[tea ]n fiecare g`nd. Ce ]nseamn[ s[-\i crape sufletul, se ]ntreba

194

despre cei de l`ng[ el Cine se preface ]n sloi de ghea\[ ? }nv[\a, cresc`nd, s[ descopere o lume numai a lui, citea, scria, iubea ]ntr-o ordine pe care, tinere\ea lui, o schimba adesea.

195

Capitolul 10

2004, sf`r=it de an Dar =i ULTIMA TREAPT{ }n caietul pe care mama l-a g[sit l`ng[ patul lui, au mai fost =i c`teva pagini, scrise m[runt, pe cartoane albe, ]nguste, cu marginile ca ni=te zim\i ascu\i\i. Despre creierul meu, cu sfial[, scria deasupra cuvintelor pe care mama le-a citit, cu greutate, pentru c[ buc[\ile mici, t[iate de lama cu\itului, ]i tremurau sub ochii ]neca\i de lacrimi. De=i sufletul e legat de tot corpul, exist[ o anumit[ parte ]n care el, sufletul despre care vorbim, ]=i exercit[ totu=i func\iile ]ntr-un mod mai deosebit dec`t ]n toate celelalte. DescartesPasiunile sufletului Se crede, scria filosoful, c[ aceast[ parte este creierul, fiindc[ de el sunt legate organele sim\urilor. Sau, poate, inima, fiindc[ s-ar p[rea c[ ]n ea sunt pasiunile. Nu e nici creierul =i nici inima, ci doar o gland[ foarte mic[, a=ezat[ ]n mijlocul substan\ei creierului =i, astfel, suspendat[ deasupra conductei prin care spiritele din cavit[\ile anterioare ale creierului comunic[ cu spiritele din cavitatea posterioar[. Aceast[

196

gland[ este sediul principal al sufletului. }ntruc`t nu avem ]n acela=i timp dec`t un singur g`nd despre un anumit lucru, trebuie cu necesitate s[ existe un anume loc ]n care cele dou[ imagini care vin prin cei doi ochi s[ se poat[ ]mbina ]ntr-una, ]nainte de a ajunge la suflet, pentru a nu-i ]nf[\i=a dou[ obiecte ]n loc de unul Imaginea despre care scriu, citea mama mai departe, vine din patru ochi, cei ai iubitei sunt ]nchi=i =i doarme de o ve=nicie privirea mea ostenit[. Cum se poate, m[ ]ntreb, ca p[rul ei s[ fie plin de lacrimi, iar somnul s[ cad[ peste pernele creponate ale zorilor ? M[ pierd ]ncet, printre firele rare de iarb[, adorm ca o stafie ]n c[mara golit[, l`ng[ borcanele murdare =i ciobite. Din\ii sticlo=i mu=c[ din carnea str[vezie a unui val =i plou[ toren\ial peste buzele ]ncle=tate ale iubitei de departe. Duc m`na la inim[ =i, sub frunze, fructele putrezesc ]n calea m`inilor ei. Hainele mele sunt ude, ascult cum cad strugurii pe acoperi=ul de tabl[ al ]nchisorii, iar eu sunt at`t de mic ]nc`t =optesc un c`ntec de leag[n, pe care nu-l aud nici m[car gardienii. Deschid cartea =i paginile ei sunt albe =i aud, ]n spatele meu, un pl`ns plictisit. Ad`nc adoarme ]ngerul ei, un singur cuv`nt aduce moartea pe buzele arse ale copilului r[t[cit ]n de=ert =i iubita mea alunec[ printre celulele bolnave de spaima neagr[ =i roas[ de rugin[. P[s[ri lacome

197

r[v[=esc ]nc[perile p[r[site =i peste toate a r[mas neatins mirosul unei fete care fuge, a=ez`ndu-=i trupul curat deasupra norilor posaci, ]ndesa\i spre marginea cerului. Via\a ]=i retrage solda\ii obosi\i ]n caz[rmile d[r`mate, e o dulce ]nclinare ]n suspinul iubitei, iar dou[ lacrimi se ascund deasupra tavanului umezit de aburii toamnei. Umbra unui prin\ m`ng`ie s`nii mireselor, iar domnul cu barba r[rit[ de vreme ne cere s[ iubim via\a, ca pe strig[tul pruncului. Acesta sunt eu, m[ zbat cu ochii a\inti\i spre cap[tul zilei, iar crinul amar cre=te peste degetele mici, ale m`inii cu care am m`ng`iat-o pe ea Ud[, pe umerii mei, c[ma=a se lipe=te de piept =i alunec[ moale, ca o adiere, destinul meu obosit. Sufletul meu trece prin z[pada de ieri, iar furia minciunilor amenin\[ hotarul dintre lun[ =i cer }n acela=i caiet, pe care mama l-a citit, undeva ]n ultimele pagini a mai g[sit un fel de scrisoare. Draga mea, ]ncepeau r`ndurile acelea, creierul nostru este el ]nsu=i un organism, o structur[ vie, care ]=i construie=te ]n fiecare moment propria lume, ]nr[d[cinat[ ]n nevoile corpului. Un prieten, pe care ]l cuno=ti bine, mi-a spus c[ el, creierul meu, p[streaz[ multe din trecut, pentru a preg[ti viitorul =i pentru a se adapta la prezent, dar via\a noastr[ nu ar putea fi determinat[, ]n ]ntregime, numai de propriet[\ile fizice de conservare. Iubita mea,

198

mai scria el, am aflat c[ scoar\a cerebral[ nu e un rezervor sau un magazin =i nici o ma=in[ electronic[. Ea nu suprim[, ci, dimpotriv[, are o func\ionare c[reia ]i corespunde c`mpul actualit[\ii tr[irii. Dac[ tu ]n\elegi, pe c`mpul despre care-\i vorbesc au putrezit toate florile de peste var[, au r[mas tulpinele uscate, sc`r\`ind la orice adiere de v`nt. Trebuie s[ mai auzi, iubita mea, c[ domnia sa, creierul meu, este un polipier de centri senzorio-motori izola\i =i localiza\i, care se activeaz[ sau se inhib[ reciproc E un poem de dragoste acesta A= vrea s[-\i ]nchipui cum r[sun[ muzica din cuvintele mele, creierul e v`rful piramidei =i instan\a suprem[ a unei celule pontificate, e sf`ntul scaun al con=tiin\ei. Trezindu-se, ]\i mai spun eu azi, omul se deschide c[tre lume, iar violen\a acestei treziri a f[cut s[ se cread[ c[ ar exista un fel de comunicator cerebral, care asigur[ trecerea de la ]ntuneric la lumin[. Dac[ po\i, prive=te spre fereastr[, sufletul meu te caut[ A existat o vreme ]n care spiritul =i creierul erau separate de un abis metafizic. Numai c[, iubita mea, creierul meu e mai mult dec`t o simpl[ localizare central[ a p[r\ilor lui, cum citesc eu ]n cartea pe care o am l`ng[ mine, e mult mai mult dec`t un sediu rece al func\iilor psihice. }mi trec m`na peste pansamentul care a ascuns toate urmele l[sate de instrumentele ascu\ite, de trei ori p`n[

199

ast[zi, =i vorbesc cu tine, =tiu c[ m[ auzi =i, c`ndva, ]mi vei r[spunde. Am ]nc[ lini=tea s[ citesc mai departe Realitatea omului nu const[ nici ]n alc[tuirea molecular[ a creierului s[u, nici ]n aceea abstract[ a limbajului s[u. Toat[ lumea mea, ]nc[tu=at[ ]n suferin\[, leag[ prin corpul =i prin limbajul ei ceea ce eu am fost =i ceea ce voi mai fi. Dac[ voi mai fi Dac[ ai fi putut citi vreodat[ poemul pe care \i-l scriu, din patul meu peste care umbra mor\ii a trecut sfioas[, ie=ind apoi pe fereastra deschis[, a= fi dorit s[ afli c[ o bucat[ de lemn putreze=te, dar con=tiin\a este for\a care se opune, ]n cap, acestei tendin\e. Cortexul e instan\a noastr[ suprem[, el are o enorm[ mas[ neuronic[ Zece la puterea zece neuroni, a calculat ]ngerul meu, pot da zece la puterea 2783000 combina\ii func\ionale Din creierul meu au fost scoase doar c`teva pic[turi de ploaie, din toat[ apa oceanelor lumii. Mai vreau ca mama s[ poat[ citi toate acestea, despre creierul meu, cu sfial[ Dar mama n-a mai avut cum s[ citeasc[ =i ultima treapt[, aceasta nu mai era ]n caietul fiului ei, g[sit l`ng[ patul lui de suferin\[, atunci, dup[ cea de-a treia opera\ie P`n[ la urm[, cine poate s[ =tie dac[ r`ndurile care urmeaz[ au mai fost scrise de el, de b[iatul ei. G`ndul lui, ca o rug[ciune

200

Alexandru Varlam, cu picioarele pe ultima treapt[, privea ]n dep[rtare Obiectul pe care urcase, ]n anii din urm[, a ]nceput s[ trozneasc[, be\ele lui verticale s-au aplecat spre cimentul cr[pat, iar treptele au c[zut, una c`te una. El s-a pr[bu=it, de acolo, din v`rf. La ]nceputul lui decembrie, 2004, partidul lui a pierdut alegerile. Gata, a zis Varlam, intr`nd ]n curtea casei sale, de la marginea ora=ului, s-a terminat Ce s-a ]nt`mplat, l-a ]ntrebat nevasta lui, din u=a larg deschis[, prin care viscolul de afar[ ]ncerca s[ intre. N-am mai fost ales Domnul senator ]=i pierduse onoarea de demnitar, i-ar mai fi trebuit c`teva sute de voturi. }n partidul lui, nimeni nu p[rea s[-l mai cunoasc[, luptau to\i pentru o func\ie, un loc pe undeva, un os cu ceva urme de carne pe el. M[ voi ]ntoarce la catedra mea, de la liceu, a mai spus Varlam, c[ut`nd prin bibliotec[ vechile lui c[r\i =i caiete. Radu, care venise =i el acas[, la sf`r=it de s[pt[m`n[, asculta =i vorbea foarte pu\in. El se sim\ea bine, profesorul Baltag era mul\umit de ultimele analize =i de rezultatele lor. B[iete, i-a spus b[tr`nul doctor, este totul ]n regul[. Cu siguran\[, a mai zis, nu vei mai avea nevoie de mine

201

}ntotdeauna, domnule doctor, voi avea nevoie de dumneavoastr[ E=ti tu un b[iat delicat a mai spus doctorul. El ar[ta r[u, b[tr`ne\ea ]l atacase brusc, opera foarte rar, iar m`inile lui nu-l mai ascultau, se f[cuser[ tot mai mici =i ]ncepuser[ s[-i tremure, ca ni=te arcuri ruginite =i ]n\epenite de timp. Opera mai mult Valeriu, iar doctorul Baltag ]l asista, p[rinte=te. Nu e bine, de loc, i-a zis Valeriu, care ]=i terminase ucenicia, ]nv[\ase de la dasc[lul s[u aproape totul Are, i-a mai spus el, zile ]n care energia lui, at`t de vestit[, se scurge ]ntr-o depresie greu de controlat. +i el, Radu, ]ncerca s[ mearg[ mai departe, nu putea s[ uite, o visa mereu pe Ioana, dar spera s[ renasc[, ]ntr-un fel. Varlam a mers la vechiul lui liceu, catedra lui era rezervat[, de aproape treisprezece ani. +i-a luat, de la director, ]ncadrarea, clasele la care urma s[ predea, =i a anun\at c[ va veni la =coal[, ]n semestrul care ]ncepea, dup[ anul nou. Nici nu-l cuno=tea pe director, era un profesor t`n[r, venise de c`\iva ani ]n liceul lui. Eu a= avea ceva de rezolvat, i-a spus el nevestei, la jum[tatea lui decembrie A= vrea s[ merg la p[rin\ii Ioanei

202

Nevasta lui nu l-a mai ]ntrebat nimic, i-a aranjat c`teva lucruri, ]n geanta lui de fost senator =i, ca ]ntotdeauna, a t[cut. Varlam a ajuns ]n ora=ul din partea de sus a \[rii, spre diminea\[. +tia drumul, i-a g[sit pe p[rin\ii Ioanei ]n aceea=i cas[ mic[, acoperit[ de z[pada c[zut[, de mai multe zile, ]n iarna grea =i friguroas[. A ]mpins poarta, ]n\epenit[ ]n z[pad[ =i a b[tut la u=a lor. A ie=it tat[l fetei Bun[ diminea\a, a zis Varlam, v[ rog s[ m[ primi\i trebuie s[ vorbim ]mpreun[v[ rog Tat[l Ioanei ]mb[tr`nise mult, musta\a lui falnic[ se r[rise de tot, iar el p[rea chiar mai scund dec`t ]nainte, cu umerii apleca\i =i bra\ele at`rn`nd pe l`ng[ trupul lui ]mpu\inat. L-a l[sat s[ intre. Pofti\i, a zis din camera cald[, mama fetei, intra\i Au stat, to\i trei, la masa din ]nc[perea joas[, ]n care trozneau lemnele ]n soba ]ncins[, c[nile pline cu ceai abureau ]n fa\a lor =i p[rea un tablou abstract, ag[\at pe un perete de muzeu, imaginea lor cuprins[ de triste\e. +tiu, a ]nceput Varlam, c[ e greu s[ m[ pute\i ierta, am gre=it mult, am =i pl[tit pentru asta Au pl[tit ei, a zis cel[lalt, dar n-a mai continuat Ce face Radu, a ]ntrebat femeia

203

Acum e bine, profesorul ne-a asigurat c[ nu vor mai fi probleme Bine, a mai zis el, c`t poate fi de bine b[nui\i }ntre ei se pr[bu=ise o a=teptare ]ncordat[, Varlam sim\ea c[ trebuie s[ ]ncerce, venise cu g`ndul de a-=i pune umilin\a la picioarele lor, c[uta ]n minte orice cuv`nt care l-ar fi putut ajuta. Vede\i, a ]nceput el, g`tuind fiecare vorb[, mi-e foarte greu, mi-e ru=ine de tot ceea ce am f[cut Eu cred c[ e timpul s[ m[ pute\i ierta Cei doi ]l priveau, aten\i, din ochii femeii Varlam a ]n\eles c[ ar putea avea o =ans[. Sunt sigur c[ =ti\i unde e Ioana, v[ implor v[ rog s[-mi spune\i, trebuie s[ o v[d, trebuie s[ ajung l`ng[ ea, s[-i pot vorbi B[rbatul s-a ridicat =i a ie=it, spre buc[t[rie, Varlam a v[zut cum ]i c[deau lacrimile, ca ni=te boabe de struguri cop\i, ca stropii de ploaie mari, umfla\i de v`nt. A r[mas cu mama Ioanei, care se uita la el, f[r[ s[-l vad[, pe fa\a ei nu se mi=ca nici un mu=chi, era alb[, str[vezie. Fata noastr[ a fost pe la noi, ]n urm[ cu dou[ luni, a ]nceput ea, =optind fiecare cuv`nt Era trist[, ea ]l iube=te pe Radu, ca la ]nceput +tia totul, am ]n\eles c[, ]n anii ace=tia, i-a scris prietenul b[iatului. El i-a promis s[ nu-i spun[

204

nimic lui Radu, a ]ncercat mereu s[ o aduc[ ]napoi Mai mult nu =tiu ce s[ mai spun, a ]ncheiat ea. A r[mas la ei, peste noapte, erau trei b[tr`ni, a=a p[reau, povestindu-=i anii din urm[, un aer ]nc[rcat de iertare intrase ]n casa mic[, ]ngropat[ ]n z[pad[. Varlam n-a ]nchis ochii, toat[ noaptea. A plecat, a doua zi, avea ]n buzunarul, de la piept, adresa Ioanei stradanum[rul apartamentul Strasbourg Fran\a A ajuns greu acas[, trenurile r[m[seser[ blocate ]n n[me\i, a ]nghe\at ]n mijlocul c`mpiei, ]ntr-un compartiment ne]nc[lzit, dar el nu sim\ea altceva, dec`t un fel de dorin\[ de a putea s[ zboare, s[ ajung[ la iubita fiului s[u, s[-i cad[, dac[ va fi nevoie, ]n genunchi =i s[ spere. Stai l`ng[ mine, i-a spus el nevestei, ajuns acas[, dup[ multe ore de drum, vreau s[-\i povestesc totul Femeia l-a ascultat, nici nu sim\ea cum ]i curgeau, pe obrajii sl[bi\i, lacrimile. Pleci imediat, a zis ea, m`ine diminea\[ e=ti pe drum A sunat la aeroport, avioanele decolau greu, nu se g[seau bilete. L-a ajutat un cunoscut, lucra la ministerul transporturilor =i a reu=it s[ ajung[, ]n seara urm[toare, la Strasbourg. A g[sit repede adresa Ioanei, el

205

mai fusese de multe ori la Consiliul Europei, ca senator. }n aeroport =i-a amintit o ]mprejurare din urm[ cu doi ani Venise ]ntr-o delega\ie a senatului la Strasbourg, pentru o s[pt[m`n[, se afla ]ntr-un mic restaurant, ]n pia\a mare a Catedralei, cu ochii spre strada curat[ din fa\a lui. I s-a p[rut, atunci, c[ a trecut pe l`ng[ fereastra mare Ioana. A r[mas ]n\epenit ]n scaun, iar c`nd s-a ridicat, aproape d[r`m`nd totul ]n jur, a n[v[lit ]n strad[, dar n-a v[zut-o, nici ]n st`nga , nici ]n dreapta El a alergat pe str[zile din apropiere =i s-a oprit, dup[ un timp, crez`nd c[ nu putea s[ fie dec`t o iluzie, o urm[ ciudat[ de memorie. A=tept`nd un taxi, ]n fa\a aeroportului, Varlam era sigur c[, atunci, chiar Ioana trecuse prin fa\a ochilor s[i, ]=i amintea c[ fata aceea aruncase o privire scurt[ prin geam =i disp[ruse ]n strad[, mai departe. Blocul mic, vechi, era ]n marginea unei pie\e ]nguste, chiar la intrarea ]n cartierul istoric al ora=ului, Mica Fran\[, cum i se mai spunea. A ap[sat pe butoanele interfonului, m`inile ]i erau ca de ghea\[, =i o voce i-a r[spuns, ]n limba german[. A recunoscut-o, era Ioana Sunt Alexandru Varlam, a spus el, ]n fa\a cutiei galbene, din care venea vocea fetei Secunde uria=e de t[cere s-au a=ezat ]ntre ei.

206

Ioana, te rog deschide-mi, te rog, zicea Varlam, cuvintele lui picau sacadat, ]ntreruprte de nodul care ]i zv`cnea , ]n g`t Era un secol de c`nd Varlam nu mai sim\ise gustul s[rat al lacrimilor, care-i coborau spre buze. A c[zut, ]n u=a din fa\a lui, un resort, ca un z[vor greu, de ]nchisoare. U=a s-a deschis, sub ap[sarea m`inii lui =i Varlam a intrat ]n holul ]ncadrat de cutiile mici, cu numele locatarilor pe ele. P`n[ la etajul al treilea au mai fost c`\iva pa=i de f[cut, picioarele ]i tremurau, iar t`mplele zv`cneau, gata s[ ias[ ]n afar[. Ochii lui vedeau, ca prin cea\[, treptele largi =i inima i s-a oprit, obosit[, ]ntre etajele pe care le urca. Se ]ntorcea la \[rm, ]ngenunchind ]n rug[ciune, cobora ]n iadul din fa\[, cu lama ascu\it[ intrat[ ad`nc ]n trupul lui, ]mpu\inat de boal[. Care trecusePe zidul lumii urca, cu iubita ]n vis, ]mbr[\i=a\i. Cerea m`ntuire, norii ]nchipuiau r[stigniri =i vedenii, doar amintirile, tainice, mai coborau ]n camera lui. Departe, un p`lc de copaci ]ngenunchea umil. O cetate a mor\ii se scufundase ]n gropile c`inoase ale furtunii, iar ur=ii ie=eau noaptea, adulmec`nd fructele abia p`rguite. Seara se scufunda =i ea, ca o ghear[, ]n umerii pr[zii, iar p[s[rile c`ntau dincolo de cuiburile lor.

207

Ceasul vechi al iubirii nu putea s[ treac[, el sta ]nfiorat ]n a=teptare, dar nu mai era dec`t plopul ]nalt de la intrare, s[-l mai vad[. Iubirea lui, zgur[ =i t[ciuni, s-a amestecat cu pulberea din pu=ca ruginit[ ]n col\ul od[ii. Dormea, l`ng[ el, un pumn de iarb[ =i sc[p[rau sc`ntei mici deasupra privirii lui. Un loc f[r[ valuri era inima obosit[ a b[rbatului t`n[r, pescarii aruncau n[voadele cu ochiuri mici =i-i tr[geau afar[ r[suflarea t`rzie. Fa\a lui, ]ntoars[ c[tre umbra iubitei, lumina p`n[ departe, ]=i mi=ca bra\ele, chem`nd-o parc[, iar v`ntul ]l ]mpingea tot mai departe de locul dragostei, uitat l`ng[ norii ]ncr`ncena\i =i negri. O m`n[ se ]ntindea spre el, buzele ei ]l atingeau, totul nu mai era dec`t o p[rere Deasupra b[t[liei grele pluteau aripile ]nfr`ngerii, era lovit f[r[ s[ aib[ vreo vin[ =i chem[ri reci se auzeau, de oriunde. +i jalea se ]nfiora, oameni necunoscu\i ]=i f[ceau cruci mari, rostind cuvinte f[r[ de ]n\eles, blestemau durerea =i strigau vorbe ap[sate. Erau, to\i, p[trun=i de frigul nop\ii, din nici un suflet nu se mai clinteau dorin\ele de=arte, doar ei se trezeau ]ncet, cu ochii tulbura\i de n[lucirile iernii. Dac[ ar mai fi fost o clip[ =i pentru r[splata pe care o merita, atunci s-ar fi ]ncovoiat bl`nd[ spinarea lui, sub ap[sarea ruinelor spre care alerga. Pustiul s-ar fi risipit, singur, iar somnul ar fi c[zut, cu aripile deschise. Cel ce vede infinitul

208

]n orice lucru, ]l vede pe Dumnezeu, citise el undeva Un colind c`ntau ]ngerii vie\ii, fructele se aruncau ]n v`nt =i c[deau necoapte ]n spuza dimine\ii, iar ploaia l[sa =iroaiele uria=e s[ se a=eze peste amintirile lui, cuvintele destr[m`ndu-se ]n jale. Vedea cum putreze=te soarele ]n roadele toamnei, iar fa\a lui albit[ de suferin\ele vechi se ar[ta tot mai mic[, doar privirea lui mai c[uta , ]n zare, iubita. Toate i se p[reau mai pu\ine, ar fi vrut s[ mai caute, s[ se ridice ]n picioare =i s[ asculte glasul mamei, adormindu-l. Singur[tatea lui se ridica ]ng`ndurat[ =i se uita lung la via\a lui, chiar =i trifoiul se ]nchidea, iar alaiul de umbre ]l c[lcau ]n fiecare zi, r[t[cind drumul de ieri. Tinere\ea i s-a rev[rsat, ca o ap[ umflat[ de ploi =i adia un v`nt pustiu, peste g`ndurile lui ]ntunecate. Visul b[iatului t`n[r a r[s[rit greu, l-au b[tut ploile de toamn[, a crescut, iar biata lui r[d[cin[ n-a putut r[zbate printre gr[mezile de pietre uscate. V[ile aburite aruncau spre c[l[torii ]nfrigura\i pic[turi de s`nge =i se a=teptau s[ fie c[lca\i de pa=ii vedeniilor orfane. P`nze largi de umbr[ ]i acoperiser[ trupul, unii ]l chemau, ar[t`ndu-i ]n dep[rtare cap[tul zilei, dar el r[m[sese ]n acela=i loc, f[r[ s[ vad[. Ianuarie, 2005 }n prima zi a anului nou, b[iatul era acas[, ]n ora=ul lui mic, trecuse l`ng[ p[rin\ii s[i ]ntr-un ianuarie f[r[ z[pad[, ]n care s[rb[toarea se strecura greu, poticnindu-se

209

]n ger. El se sim\ea vindecat, de la cea de-a treia opera\ie toate semnele au fost de bine, muncea, citea, scria =i nu ]ncerca, de loc, s[ uite. A sunat, ]n prima zi a noului an, telefonul, ]n casa lor , de la marginea ora=ului. Da, a r[spuns b[iatul, la mul\i ani recunosc`nd vocea prietenului s[u. A murit profesorul, i-a spus cel[lalt, f[r[ s[ a=tepte B[iatul n-a mai spus nimic Plecase b[tr`nul doctor, via\a lui mai era numai pentru c[ m`inile celui pe care ]l sim\ise, at`\ia ani, l`ng[ t`mplele sale atacaser[ celulele bolnave. A fost o ]nmorm`ntare restr`ns[, pu\ini oameni l-au ]nso\it, pe profesorul vestit, prin z[pada mare, c[zut[ peste noapte. Nici lacrimi n-au fost, doar priviri obosite El a mai r[mas acas[, cu p[rin\ii, avea o vacan\[ mai lung[, de la firm[. L-a v[zut pe geamul camerei sale, pe tata. Pleca, pe jos, la liceul lui, treptele sc[rii se opriser[ brusc. Al\ii veniser[ la putere, a pierdut ]n alegeri, candidase iar[=i pentru un loc de senator. Te rog s[ m[ crezi, i-a spus el b[iatului, sunt fericit c[ am sc[pat, m[ voi duce la =coala mea, ca la ]nceput, c`nd aveam dou[zeci =i ceva de ani N-a mai vrut nimic, s-a ]ntors la liceul lui, erau aproape treisprezece ani de c`nd uitase

210

s[ mai mearg[ pe jos A trecut, ]n drumul lui, pe l`ng[ blocul vechi, ]n care locuise. V[ salut, domn profesor, a auzit el Bun[ diminea\a, a r[spuns el, f[r[ s[ se opreasc[ L-a recunoscut, era vecinul de alt[dat[, ]mb[tr`nise mult, iar c`inele de l`ng[ el nu mai era acela=i, nu s-a apropiat de pantofii lui, lustrui\i de diminea\[. Se ]nserase, ]ncepuse s[ ning[ iar[=i, cu fulgi mari, ca ni=te petale de flori albe c[dea z[pada, dincolo de ferestrele luminate ale casei. Erau ]mpreun[, b[iatul =i p[rin\ii s[i, la mas[. Soneria a tres[rit scurt, ca o atingere, ca o arsur[, apoi prelung, parc[ nu mai vroia s[ se opreasc[. M[ duc eu, a zis b[iatul A aprins lumina de la intrare, a deschis u=a =i a pornit spre poart[, prin z[pada care se a=ezase, deja, moale, peste p[m`ntul ]nghe\at. A deschis poarta mare =i a ]ncremenit cu m`na ]ncle=tat[ pe lemnul rece Doamne, a mai putut s[ spun[ }n fa\a lui, desp[r\i\i doar de p`nza de fulgi, care c[deau din cer, era ea, iubita lui, fata cu p[rul negru =i lung, ]l privea cu ochii mari, plini de z[pada care o acoperise Nici unul dintre ei nu putea s[ scoat[ m[car un cuv`nt Nu se mi=ca nimic, pa=ii nu-i mai

211

ascultau, ]n\epeni\i ]n gerul topit peste trupurile lor , ca dou[ statui uria=e. Mam[, a auzit el, mi-e frig, vreau s[ mergem ]n cas[ A mai putut s[ vad[, l`ng[ iubita lui, o mog`ldea\[ cu obrajii ascun=i ]n c[ciula groas[, avea ochii ca ai lui, buzele erau arcuite, precum ]n fotografia din albumul mamei, c`nd el sta pe un scaun, ]n costum de marinar, iar m`inile copilului s-au ]ntins, ascunse de m[nu=ile albastre, spre tata

212