Ce este alergia?

Sistemul imunitar al organismului ne apr de nenumratele substane cu care venim n contact, fie din aerul pe care l respirm sau produsele alimentare pe care le consumm, fie din obiectele pe care le atingem. Alergia este reacia sistemului imunitar la elemente obinuite, banale din mediul nconjurtor, la care nu ar trebui s reacioneze. Substanele ce declaneaz o reacie alergic se numesc alergene i sunt reprezentate n mod frecvent de polenuri, mucegaiuri, acarieni, pr de animale, anumite alimente. Anticorpii generai de organism n cadrul unei reacii alergice se numesc imunoglobuline E i detecia lor prin variate metode asigur diagnosticul alergiei. La primul contact cu alergenul apare aa zisa sensibilizare, n care organismul sintetizeaz imunoglobulinele E specifice fiecrui alergen n parte. La contactele ulterioare, n prezena acestor anticorpi, are loc reacia alergic, cea pe care o percepe individual. Nu se nelege pe deplin de ce numai anumite substane declaneaz reacie alergic i de ce aceasta apare numai la anumii indivizi. Predispoziia genetic este factor de risc major: dac unul din prini este alergic riscul estimat al copi lului s fie alergic este de 48% i crete la 70% dac ambii prini sunt alergici. Tipuri de boli alergice Principalele boli alergice sunt:

Rinita alergic i complicaiile acesteia, sinuzita i otita Conjunctivita alergic Astmul Dermatita atopic Urticaria Reaciile alergice severe (ocul anafilactic) induse de alimente, neptur viespe/albin, latex

Diagnosticul i tratamentul bolilor alergice Medicul alergolog este persoana cea mai calificat pentru diagnosticul i tratamentul alergiilor, bineneles n colaborare cu pediatrul, pneumologul, ORL-istul, oftalmologul i medicul internist. Pentru a pune diagnosticul de alergie medicul alergolog efectueaz un istoric amnunit i o serie de explorri pentru evidenierea anticorpilor alergiei, imunoglobulinele E specifice. Testele pentru diagnosticul alergiei cuprind testare cutanat, dozarea imunoglobulinelor E din sngele pacientului, teste de provocare la alergene precum i evaluarea afectrii organului int al alergiei (examen nazal, explorarea funciei pulmonare, evaluarea inflamaiei bronice etc.). Asociat, ndeosebi la copii, se efectueaz explorarea status-ului imunitar. De ndat ce diagnosticul de alergie este stabilit medicul alergolog stabilete mpreun cu pacientul planul tera peutic ce cuprinde 3 domenii fundamentale: 1. 2. 3. msuri de evitare a alergenului (poate fi necesar chiar i o vizit la domiciliul pacientului pentru a estima ncrctura cu alergene i pentru a estima cele mai bune metode de evitare) tratament simptomatic ce reduce simptomele alergiei i inflamaia alergic imunoterapia specific cu alergen sau desensibilizarea, metod ce asigur vindecarea de alergie n majoritatea cazurilor, cu condiia ca boala s fie diagnosticat ct mai repede

alergia este reactia organismului unor persoane la contactul repetat cu anumite substante, denumite alergene. Ele se gasesc in unele alimente, in aer, in unele medicamente. Reactie anormala si specifica organismului venit in contact cu o substanta straina (alergen) care nu antreneaza tulburari la majoritatea subiectilor. Pentru a surveni alergia, este necesar ca un prim contact sa fi avut loc intre alergen si organismul subiectului (sensibilizare). Mecanism - rolul sistemului imunitar este de a recunoaste antigenele care se gasesc la suprafata microorganismelor si de a produce anticorpi (imunoglobuline) si globule albe (limfocite) sensibilizate. Acestea vor intra in contact cu aceste antigene cu scopul de a distruge microorganismele. Un proces asemanator se produce in mecanismul alergiei. Dar sistemul imunitar produce atunci anticorpi si limfocite sensibilizate fata de substante inofensive, alergenele, care sunt identificate pe nedrept ca antigene periculoase. Cauze - alergiile survin la subiectii genetic expusi: este un lucru frecvent ca manifestari alergice atat de diferite ca astmul, eczema atopica, rinita alergica sau urticaria sa afecteze mai multi membri ai unei familii. Alti factori favorizeaza aparitia reactiilor alergice: mediul (prezenta unui animal), infectiile virale si factorii emotionali.

Diagnostic - Evocat plecand de la antecedentele personale si familiale ale subiectului, de la obiceiurile de viata, de la semnele clinice (eczema, urticarie, rinita, astm, diaree etc.), diagnosticul este sustinut de testele cutanate. Tratament - Cel mai bun tratament consta in evitarea, in masura posibilitatilor, a oricarui contact cu alergenul in cauza. Desensibilizarea este utila pentru alergiile cu veninuri de insecte, la acarieni sau la unele polenuri: administrand, sub o supraveghere medicala stricta, unele doze mici si progresiv crescatoare de alergen, se favorizeaza formarea anticorpilor, care vor bloca in consecinta reactiile alergice. Acest tratament reuseste in aproximativ 2 cazuri din 3, dar trebuie sa fie urmat timp de 3 ani cel putin. tratamentul poate provoca efecte nedorite (mancarimi, edeme, eruptii), rar unele serioase (astm, soc anafilactic). antihistaminicele usureaza simptomele (mancarimile datorate unei intepaturi de insecte, de exemplu).

Anafilaxia: alergia amenintatoare de viata

Generalitati
Sus

Anafilaxia este o reactie alergica severa care, odata declansata, nu ofera prea mult timp de interventie; din acest motiv orice persoana trebuie sa cunoasca simptomele anafilaxiei. Simptomele apar in primele minute sau chiar in primele secunde dupa expunerea la alergen. Daca ati supravietuit unei reactii anafilactice, considerati-va norocos. Nu fortati lucrurile si luati masuri.

Cuprins articol
1. 2. 3. Generalitati Simptome Expectativa vigilenta

Simptome
Sus

Feriti-va de oricare dintre urmatoarele semne:

1. Reactii cutanate - Urticarie, pustule de culoare rosie, tumefiate, deseori, insotite de prurit.

2. Inrosirea fetei si senzatia de caldura la nivelul fetei, gatului si in partea de sus a toracelui.

3. Transpiratie excesiva.

4. Edem (umflarea pielii) in jurul nasului, ochilor si a gurii. Inrosirea ochilor.

5. Congestie nazala si aparitia de secretii nazale apoase.

6. Umflarea buzelor si a limbii.

7. Posibilitatea aparitiei unui gust metalic.

8. Dificultate in respiratie: respiratie superficiala, rapida, sacadata.

9. Tuse si respiratie suieratoare, senzatie de constrictie toracica.

10. Raguseala si schimbarea vocii.

11. Senzatie de sufocare.

12. Puls rapid si neregulat al inimii.

13. Scaderea tensiunii arteriale care poate provoca ameteala sau lesin.

14. Simptome digestive: crampe abdominale, varsaturi, diaree.

15. Simptome neuro-psihice: agitatie, anxietate, ameteala, lesin, pierderea brusca a constientei, convulsii, sentiment de "sfarsit iminent", confuzie mentala, vorbire incoerenta.

16. Reactie bifazica sau reactie alergica de tip intarziat: intre 1-20% dintre persoanele care au avut un soc anafilactic, pot prezenta din nou simptomele. Acest lucru se poate intampla oricand intre 8-72 de ore de la criza initiala, fara sa existe expunere la alergen. De aceea, in cazul in care aveti o prima reactie alergica severa, trebuie sa cereti ajutorul, in timp util, si sa fiti pregatiti pentru o alta posibila reactie de tip anafilactic.

Expectativa vigilenta

Sus

Orice alergen poate declansa acest tip de reactie, si uneori cauza nu poate fi depistata. Anafilaxia este o urgenta medicala. Apelati rapid la un serviciu de ambulanta daca suferiti un tip de reactie alergica severa!

In cazul in care ati suferit deja o reactie alergica severa, ar trebui sa nu va lipseasca epinefrina. Acest medicament are actiune imediata, deschide si relaxeaza caile respiratorii si restabileste presiunea sangvina. Deoarece efectele epinefrinei sunt temporare este necesara ingrijirea medicala de urgenta.