Sunteți pe pagina 1din 6

ESEU

Numeroase firme se confrunta la ora actuala cu un mediu de afaceri caracterizat de o concurenta intensa si un grad ridicat de turbulenta, fiind nevoite sa raspunda unor presiuni politice si economice tot mai mari. Timpul de reactie a fost foarte mult redus datorita avansurilor in tehnologie si de aceea, pentru a avea succes pe arena globala nu se mai pot baza exclusiv pe superioritatea tehnologica ci trebuie sa dezvolte o capabilitate organizationala flexibila, sa inoveze continuu si sa-si revizuiasca strategia globala.In perioada succesului extraordinar de dupa razboi, keiretsu a devenit un factor esential n consolidarea creterii economice i modernizarea structural, precum i reducerea unui decalaj de productivitate i de tehnologie ntre Japonia i alte ri. Orice discuie care atinge ceea ce este considerat a fi miracolul economic japonez nu poate trece cu vederea specificul organizrii economice nipone, respectiv gruprile de tip keiretsu. Aceast form de guvernan industrial este chiar considerat a fi unul dintre avantajele competitive ale acestei economii pe piaa internaional. S-a ajuns chiar la situaia n care unii comentatori recomand adoptarea de ctre economiile occidentale a acestui model pentru a supravieui pe piaa internaional. Astfel, reelele de tip keiretsu sunt din ce n ce mai multe creditate cu conferirea unui avantaj competitiv cheie Japoniei. Pentru membrii lor, reelele de tip keiretsu reduc costurile i riscul, faciliteaz comunicarea, asigur ncredere iconsisten i ofer insulare fa de competiia din exterior Keiretsul japonez reprezinta o categorie speciala de strategie cooperativa, respectiv o alianta de afaceri sau un grup de intreprinderi, n care familiile de afaceri se unesc pentru a lupta pentru cota de pia provenind din diverse domenii de activitate.Mai precis, Keiretsu este un sistem economic folosit in Japonia pentru a organiza corporatiile intr-o structura unitara avand ca scop de a obtine un avantaj reciproc .Avndu-si originea n giganticele holding-uri familiale din perioada ante-belica (denumite zaibatsu), aceste noi grupari au aparut n contextul blocarii pietei controlului corporational din aceasta tara si ncurajarii de catre autoritati a asa numitelor participatii ncrucisate, ca mijloc de prevenire a preluarii companiilor japoneze de catre firmele straine. Un keiretsu tipic este format dintrun numar redus de firme nucleu, ntre care exista participatii ncrucisate. Fiecare dintre aceste firme-nucleu controleaza nsa prin participatii minoritate sau chiar majoritare un numar semnificativ de firme mai mici ca dimensiuni, denumite firme afiliate, care pot ajunge la un numar de cteva mii. Dei nu este o strategie de intrare pe pia n sine, keiretsu a jucat un rol esenial n succesul international al companii japoneze, de cutatare de noi piee.Pentru companiile concurente cu japonezii, o nelegere general de keiretsu este crucial. Pentru a intelege magnitudinea acestui tip de organizatii, imaginati-va de exemplu ce ar insemna Statele Unite, daca un producator de automobile ( GM)un productaor de oteluri ( USX) o companie de produse electrice (GE) si o firma de

computere ar fi interconectate? Competitia globala n epoca de keiretsu nseamn c exist competiie nu numai ntre produse, dar si ntre diferite le sisteme de guvernan corporativ i organizatii industriale. In functie de entitatea centrala din cadrul grupului, exista doua tipuri de Keiretsu : vertical si orizontal.In ceea ce priveste keiruts-ul orizontal,unitatea centrala este o institutie financiar-bancara, pe cand in keirutsu vertical, entitatea centrala este reprezentata de o companie industriala. Keiretsuul orizontal, numit si Keiretsu financar, detine un grup de companii in sectoare diferite oraganizate in jurul unei banci comerciale iar relatiile intra-grup presupun o detinere reciproca de actiuni si relatii comerciale. Banca ofera companiilor o varietate de servicii financiare.In prezent exista in Japonia 6 grupuri mari de tip keiretsu si 11 mai mici. Principalele grupuri Keiretsu in Japonia sunt cunoscute sub denumirea de Big Six.Acestea includ Mitsubishi, Mitsui, Sumiotomo, Sanwa, Fuyo, si Dai-Ichi Kangyo. . Veniturile anuale ale fiecarui grup depasesc sute de miliarde de dolari. Grupurile detin peste 78% din totalul actiunilor tranzactionate la bursa din Tokyo si 25% din vanzarile in Japonia. Aceste aliante pot bloca intrarea pe piata a furnizorilor straini, determinand preturi mai mari pentru consumatorii japonezi.In acelasi timp, rezultatul acestor aliante poate fi o mai mare stabilitate, impartirea riscurilor si angajare pe termen lung. Pe de alta parte, atunci cand grupul organizational este interrelationat prin detinere de participatii pe termen lung si activitati de productie in cadrul grupului, se creaza un Keiretsu vertical sau industrial. Keiretsu de tip vertical sunt aliante ierarhice intre producatori si detailisti. Principalele keiretsu de acest tip sunt Toyota, Hitachi i Matsushita. Acestea sunt relativ mai noi n peisajul economic nipon. De exemplu., Matsushita controleaza un lant de 25000 de magazine prin care vinde peste 50% din marcile sale. Alti producatori de produse electronice ca Toshiba si Hitachi au aliante similare. Keiretsu de productie reprezinta o alianta ierarhica verticala intre firme de asamblare, furnizori si producatori de componente. Operatiunile sunt integrate iar furnizorii incheie contracte pe termen lung. Keiretsu de productie prezinta numeroasele avantaje care rezulta dintr-un echilibru optim intre puterea furnizorilor si cumparatorilor. Un exemplu de keiretsu de productie il constituie Toyota. Intrucat Toyota cumpara diferite componente de la diferiti furnizori, unii din keiretsu, altii independenti, disciplina este impusa de-a lungul retelei. Furnizorii nu lucreaza exclusiv pentru Toyota, de aceea sunt stimulati sa fie flexibili si adaptabili. Complexitatea sistemului se poate observa din faptul ca, Toyota si Toshiba, fac parte dintr-un keiretsu vertical, fiind totodata membri si ai unui keiretsu orizontal numit Mitsui. Guvernul japonez pune interesele producatorilor mai presus de interesele consumatorilor. Ca rezultat, Comisia federala de comert din SUA a realizat numeroase investigatii legate de fixarea preturilor, discriminari de pret si acorduri de distributie exclusiva. Firmele Hitachi, Canon au fost acuzate de restrictionarea disponibilitatii produselor de inalta tehnologie pe piata americana. Departamentul de Justitie pedepseste filialele japoneze in SUA daca firma mama utilizeaza practici neloiale pe piata japoneza.

Coreea de Sud are propriile grupuri, numite chaebol, formate din numeroase firme, situate in jurul unei banci centrale si dominate de o familie fondatoare. Grupurile au aparut in 1960, cand dictatorul militar coreean a acordat subventii guvernamentale si credite de export unui numar restrans de companii tinta. Firmele Daewoo, Hyundai, LG si Samsung au devenit producatori de produse electronice, avand costuri foarte scazute. Dezvoltarea acestor grupuri a favorizat cresterea economica, PNB crescand de la 1.9 mld dolari in 1960 la 238 mld. dolari in 1990. La ora actuala, guvernul sudcoreean si-a retras sprijinul iar grupurile de tip chaebol au raspuns prin imbunatatirea calitatii, investind masiv in tehnologie si echipamente si extinzandu-se la nivel global. In urma crizei asiatice din 1997 grupurile de tip chaebol au fost invinovatite pentru cresterea vulnerabilitatii economiei. In 1998, guvernul a realizat un acord cu presedintii grupurilor pentru implementarea unor planuri de restructurare radicale. Grupurile trebuiau sa mareasca transparenta, sa numeasca directori din afara grupului , sa dea atentie actionarilor minoritari, sa urmareasca profitabilitatea si nu cresterea vanzarilor si sa se concentreze pe activitatile de baza. Dintre toate grupurile, Samsung a reusit cel mai bine in programul de restructurare, peste jumatate din investitorii sai fiind straini. Viitorul grupurilor de tip chaebol va fi legat de impartirea in mai multe firme si inlocuirea membrilor de familie in posturile de conducere cu profesionisti. Fara aceste schimbari, grupurile vor concura tot mai greu pe piata internationala. Sistemul Keiretsu prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. In primul rand, un avantaj major din punct de vedere al politicii de personal este tendinta angajatilor de a ramane in companie pe toata durata vietii active. Concedierile sunt evitate prin transferul de lucratori din sectoarele aflate in recesiune catre industrii mai prospere din cadrul retelei Keiretsu. Chiar daca pare o politica paternalista, acest stil de a cointeresa angajatii se manifesta printr-un devotament deosebit al personalului. In al doilea rand, acest stil de management favorizeaza dezvoltarea in comun a unor produse si procese noi, precum si impartasirea de informatii vitale, ceea ce incurajeaza inovarea, reduce costul de cercetaredezvoltare si conduce la produse de calitate. In al treilea rand, sistemul Keiretsu este puternic influentat de valori culturale profund inradacinate in societate. Accentul pe relatii personale puternice se traduce printr-o stransa dependenta de partenerii de afaceri. Contactele frecvente dintre producatori, engrosisti si detailisti se bazeaza pe relatii umane apropiate si incredere reciproca. Forta financiara a acestor grupuri conduce la posibilitatea crearii unui portofoliu diversificat al afacerilor. Prin urmare,

actionariatul mutual functioneaza ca un mijloc prin care se monitorizeaza indeaproape si se disciplineza firmele afiliate grupului. Companiile din cadrul unui Keiretsu au dreptul de a face parte din consiliul director al altei companii, permitandu-le sa elaboreze , in comun, planurile viitoare. Legaturile stranse in cadrul unui Keiretsu permit companiilor sa imparta informatii confidentiale precum cercetarea , dezvoltarea sau strategiile de marketing. Un avantaj incontestabil al Keiretsu il reprezinta prin urmare diversificarea riscurilor, care duce astfel la minimizarea lor. Exist mai multe funcii ale unui keiretsu care a decis c aceasta are un mare avantaj fa de ali concureni i a contribuit la succesul mare de companii japoneze de grup de pe piaa mondial. Unii autori susin c una dintre cea mai important funcie a unui keiretsu este minimizarea costurilor de tranzacie. Dar, conform Kensy exist apte sarcini efectuate de un keiretsu n numele membrilor grupului su:organizarea de proceduri generale de afaceri, funcia de distribuie a riscului, funcia de informaii, funcii de pe piaa financiar intern funcii strategice de coordonare de grup, funcii simbolice, anticipative funcii de schimbri structurale.
Cea mai important funcie a unui keiretsu este functia de distribuire a riscului. Principiul fundamental al unei keiretsu este de a face acorduri pe termen lung ntre companiile din cadrul grupului lui . Mai mult dect att , relaiile de afaceri mutuale sunt mai clare , deoarece parteneri contra se cunosc unul pe altul . De asemenea, este mai uor de a planifica investiii pe termen lung . Companiile grupului dein aciuni ale altor societi din grup . Acest lucru face dificil pentru cei din afar s preia o companie din grupul de management i ofer o stabilitate pe termen lung, astfel . Gerlach (1992 : 22 ) , de asemenea, a subliniat c " marile companii au cel mai larg amploarea i sfera activitilor , precum i beneficiile rezultate de coordonare complementare ntre aceste firme , bncile , societile comerciale , i alte companii industriale mari sunt cele mai mari " . Companiile implicate ntr -un keiretsu poate reduce riscurile de mai bine ntr-o gam divers de linii de afaceri dect companiile mai mici i mai concentrat . n plus , o mai bun gestionare a riscurilor contribuie la profituri mai mari realizate de keiretsucompanies . Desigur, sistemul Keiretsu are si dezavantaje. In primul rand, blocheaza accesul firmelor straine la piata japoneza ceea ce duce la preturi mari pentru consumatorii locali. Comisia de Comert Federal a S.U.A. a lansat cateva investigatii cu privire la modul de fixare a preturilor, contracte de exclusivitate, iar Departamentul de Justitie se concentreaza asupra filialelor americane ale firmelor japoneze care se fac vinovate de practici comerciale considerate neloiale.In al doilea rand, membrii canalelor de distributie straine se lovesc de autoritatile publice care protejeaza comunitatea de afaceri locala. Sistemul itten itchoai le cere detailistilor sa comande numai de la anumiti engrosisti carora in schimb li se cere sa vanda numai anumitor detailisti; in plus, sistemul de unici distribuitori autorizati restrange drastic competitia.

O caracteristica majora a Keiretsu este detinerea in mod incrucisat de actiuni intre membrii grupului. In felul acesta, companiilor straine le vine greu sa preia pachetul majoritar si controlul asupra activitatii. In plus, exista un cod nescris prin care membrii grupului vor utiliza in mod preferential produsele si serviciile firmelor din cadrul Keiretsu. Keiretsu au un mare potential de a reusi chiar si in conditiile globalizarii. Multe dintre vechile corporatii devin deschise catre a face afaceri cu companii din strainatate, chiar daca aceasta se traduce uneori prin sacrificarea unor aliante traditionale, care nu le mai sunt de folos. In concluzie, putem spune ca desi criza economic mondiala a afectat si colosii japonezi, ei au rezistat furtunilor, datorita diversificrii riscurilor, clientelei, colaborarii cu multiple firme, adaptarii la noi tehnologii, inovarii, flexibilitatii si mai ales, datorita formidabilei forte de a poporului japonez de a trece peste greutati. Felul in care niponii au reusit sa isi revina dupa tragedia seismului care a afectat ara Soarelui Rsare in 11 martie 2011, este graitor in acest sens si, cu siguranta, noi, ca romani, avem ce invata de la ei!

Bibliografie
http://www.scribd.com/doc/93467787/Sistemul-Corporativ-Japonez-Var-2