24 pagini,

an XI, nr. 143

TIMPUL
REVIST| DE CULTUR|

ianuarie 2011

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

Num\r ilustrat cu fotografii de Octavian C\rare

Autenticitatea plagiatului
Ovidiu Pecican

Aporia central\ a secolului al XX-lea Pe marginea c\r]ii lui Lucian Boia privitoare la tragedia german\
Gabriel Andreescu

Dulcea poveste a tristului elefant

Diana Adamek
www.timpul.ro

TIMPUL

Agora

Note inutile
BOGDAN C|LINESCU

Teatrul pentru copii corect politic

~n perioada s\rb\torilor am fost de dou\ ori la teatru cu b\iatul meu de 7 ani. Bine`n]eles, la Paris, oferta teatral\ e impresionant\: `n jur de 200 de s\li unde s`nt programate `n medie 300 de spectacole pe s\pt\m`n\. ~n perioadele pline se ajunge p`n\ la 450 de spectacole. Mi-am propus s\-l duc la dou\ adapt\ri dup\ romane celebre: 20 000 de leghe sub m\ri [i Cei trei mu[chetari. Adaptarea dup\ Jules Verne avea loc la teatrul Alhambra, rue Yves Toudic, la doi pa[i de place de la Rpublique. Construit `n 1925, teatrul a c\rui scen\ era `n form\ de locomotiv\ a avut ini]ial voca]ia de music-hall [i de cinema. Se pare c\ vecinii s-au pl`ns de zgomot, proprietarii au decis s\ fac\ o nou\ scen\ scobind `n cl\direa de al\turi [i protej`nd astfel urechile sensibile. Ast\zi teatrul propune at`t spectacole muzicale c`t [i piese clasice. De[i nu e simplu s\ pui `n scen\ peripe]iile sub ap\ ale savantului Pierre Aronnax `nso]it de fidelul Conseil [i de v`n\torul de balene Ned Land, adaptarea dup\ Jules Verne e o reu[it\. Umor, suspans, aventuri (sala atacat\ de o caracati]\ uria[\ din cauciuc), regizorul a reunit toate ingredientele pentru a seduce copiii. Din p\cate, finalul a fost c`t se poate de decep]ionant. Actorul principal ce juca savantul Aronnax s-a sim]it obligat s\ se lanseze `ntr-o tirad\ despre protec]ia mediului `nconjur\tor, `nc\lzirea global\ (afar\ era un frig cumplit) [i topirea ghe]arilor.

Romanul lui Dumas reprezentat la Th=tre de la Madeleine a fost [i mai stropit cu sosuri ideologice. DArtagnan nu e originar din Gascogne, ci din Algeria, Aramis e negru [i Porthos e jucat de un pitic. Regina Fran]ei e [i ea de culoare ca de altfel [i ducele de Buckhingam. Doar contele de Rochefort [i cardinalul Richelieu s`nt francezi pur-s`nge, `ns\ xenofobi [i rasi[ti. De[i trama romanului e respectat\, mesajul e clar: trebuie s\ fim toleran]i cu cei ce ne s`nt diferi]i. P\cat c\ o minun\]ie a literaturii franceze a fost mutilat\ `n asemenea hal (am uitat s\ precizez c\ ac]iunea era punctat\ de acorduri muzicale c`t se poate de actuale: rap sau hard rock). La sf`r[itul spectacolului, am decis ca `n viitor s\ privilegiez lectura operelor. Dou\ cuvinte despre acest teatru privat construit `n 1924. Pe scena lui s-au jucat 24 de piese de Sacha Guitry [i s-au produs actori

celebri: Alain Delon, Claudia Cardinale, Philippe Noiret, Jean Rochefort

pot fi dec`t consecin]ele `nc\lzirii globale. O stupiditate ce amuz\ p`n\ [i un adolescent.

E frig pentru c\ se `nc\lze[te planeta

Luna decembrie a fost una dintre cele mai friguroase din ultimii 30 de ani `n Fran]a. S-au b\tut recorduri de temperaturi sc\zute la Paris [i `n estul ]\rii. Ideologii de serviciu ]in `ns\ s\ precizeze c\ frigul e datorat topirii ghe]arilor ce contribuie nu am `n]eles cum la sc\derea temperaturilor. Z\pada e abundent\ peste tot la munte, sta]iunile de schi profit`nd din plin. Acum c`]iva ani ni s-a spus c\ nu va mai fi z\pad\ sub cota de 1.500 de metri. De asemenea, o emisiune pe France 2 ne reaminte[te toate catastrofele naturale ce s-au produs `n 2010. Se pare c\ a fost b\tut num\rul de mor]i. Cutremurele [i tsunami nu

Oamenii de afaceri se bulucesc `n Irak

Unde s`nt to]i speciali[tii ce ne avertizau doct `n 2003, atunci c`nd Bush a declarat r\zboi Irak-ului sub dictatura lui Saddam? Mul]i fac parte din cei ce se gr\besc s\ mearg\ la Bagdad [i s\ semneze afaceri cu `ntreprinderile locale. Ast\zi, Irakul e al doilea produc\tor de petrol din lume dup\ Arabia Saudit\ [i se pare c\ `n c`]iva ani va fi `n frunte. Statisticile arat\ c\ ora[ele Najaf [i Kerbala au primit `n 2010 mai mul]i str\ini dec`t Mecca. Infla]ia e sub 5%, mai pu]in dec`t `n majoritatea ]\rilor vecine, iar dup\ FMI cre[terea economic\ va fi de 11.5% `n 2011. E adev\rat, violen]a e `nc\ prezent\ `ns\ Mexico are o rat\ de criminalitate de dou\ ori mai mare dec`t Bagdadul.

C\r]i pentru `nvins frica de avion

Memoriile lui Walesa (Le chemin de la vrit, lArchipel, 2010). Istoria sindicatului Solidarnosc [i a luptei `mpotriva comunismului. Un monument al libert\]ii. Un rasta Berlin (LHerne, 2010) de Mario Vargas Llosa: un scurt eseu despre fiul s\u devenit un fel de punk vegetarian pacifist. De acela[i autor [i la aceea[i editur\: Comment jai vaincu ma peur de lavion. V\ e fric\ `n avion? Citi]i Alejo Carpentier (Le Royaume de ce monde) dar [i Melville (Bartleby [i Benito Cereno), Henry James (Un tour dcrou), Cortazar (Armes secrtes), R.L. Stevenson (Dr. Jekyll et M. Hyde), Hemingway (Le Vieil Homme et la mer), Faulkner (Une Rose pour Emily [i LOurs). Re]eta elaborat\ de Mario Vargas Llosa. Le urez cititorilor revistei Timpul un an nou fericit. S\ auzim numai de bine! Paris, ianuarie 2011

Premiul de excelen]\ B. Fundoianu/ Benjamin Fondane

Programul RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE, ini]iat [i coordonat de Luiza Palanciuc [i Mihai {ora, `[i propune punerea `n circula]ie a patrimoniului intelectual [i moral l\sat de Benjamin Fondane: direct so]iei sale, Genevive Tissier-Fondane (prin testamentul literar care `nso]ea ultima scrisoare, trimis\ din lag\rul de la Drancy, `n 29 mai 1944, cu o zi `nainte de a fi deportat la Auschwitz) sau indirect, prin scrierile sale, atitudinile publice ori private. ~ncep`nd cu anul 2010, programul cuprinde [i acordarea unui premiu de excelen]\ B. Fundoianu/Benjamin Fondane, prin care s`nt recunoscute creativitatea, onestitatea intelectual\ [i generozitatea unei personalit\]i a culturii, publicisticii sau `nv\]\m`ntului. Premiul este acordat `n luna noiembrie a fiec\rui an, cu prilejul Festivalului de poezie care are loc la Ia[i, prin str\duin]a lui Emil Stratan [i sprijinul editurii Eis Art, al Galeriilor Eleusis, al Universit\]ii Petre Andrei [i al Prim\riei municipiului Ia[i. ~n 2010, festivit\]ile de premiere au avut loc `n zilele de 26 [i 27 noiembrie, `n Aula Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu din Ia[i, iar laureatul este filosoful Sorin Vieru. Detalii la: http://fondane.wordpress.com

B. Fundoianu / Benjamin Fondane, fiul lui Isaac Wechsler [i al Adelei Schwarzfeld, s-a n\scut la Ia[i, `n 14 noiembrie 1898, `ntr-o familie de intelectuali. Debuteaz\ cu poeme [i traduceri din limba idi[, `n periodice rom=ne[ti [i evreie[ti, unde semneaz\, pentru `nt`ia oar\, B. Fundoianu, dup\ toponimul Fundoaia, localitatea de provenien]\ a tat\lui. C\r]ile scrise [i publicate `n limba rom=n\ vor ap\rea sub acest pseudonim. ~n decembrie 1923, emigreaz\ `n Fran]a, unde, c`teva luni mai t`rziu, `l va `nt`lni pe Lev {estov, filosoful de origine rus\ a c\rui g`ndire `l va marca pentru totdeauna. ~n 1931, se c\s\tore[te cu Genevive Tissier (1904-1954). Este o perioada de intens\ creativitate, `n care autorul de origine rom=n\, devenit Benjamin Fondane, `[i concepe opera `n limba francez\, doar par]ial publicat\ `n timpul vie]ii. ~n martie 1944, ca urmare a unui denun], este arestat, `mpreun\ cu sora sa, Lina, [i `nchis `n lag\rul de la Drancy. C`]iva prieteni ob]in eliberarea lui Fondane, care `ns\ nu accept\ s\ p\r\seasc\ lag\rul f\r\ Lina. La 30 mai 1944, s`nt deporta]i `mpreun\ la Auschwitz. Urma Linei se

pierde. Fondane va fi gazat `n 2 sau 3 octombrie 1944. Exist\, la t`n\rul Fundoianu, un poten]ial al verticalit\]ii, care `l plaseaz\ pe un ax deopotriv\ al ad`ncimii omene[ti [i al transcenden]ei: dac\ perioada `nceputurilor este una a c\ut\rilor febrile [i a curiozit\]ii neostoite desf\[urate pe orizontal\, liniar (`n sensul acumul\rii de experien]e indirecte pe calea lecturilor), o radical\ schimbare a sensului se produce dup\ sosirea sa la Paris, `n anul 1923, unde `l va `nt`lni pe Lev {estov, cel care `i va deveni p\rinte spiritual. Aceast\ ie[ire din traiectoria profan\ a unui intelectual ap\rut `n orizontul culturii rom=ne la `nceputul secolului al XX-lea, traiectorie care ar fi putut face din Fundoianu un simplu gazetar, om de litere [i animator cultural, este `n ea `ns\[i excep]ional\: o ie[ire din orizontul limbii materne, `nt`i de toate, dar p\str`nd mereu deschis\ disponibilitatea afectiv\ pentru aceasta, `nso]it\ de o intrare ardent\ `n problematica filosofiei existen]iale, autentic\ [i profund personalizat\ de autorul devenit Benjamin Fondane. Este ceea ce `l diferen]iaz\ spontan [i f\r\ rezerve de celelalte existen]ialisme care, `nainte de a pune accentul pe individul con-

cret, pe fiin]a uman\ `n carne [i oase, s`nt filosofii despre, iar nu dintru, precum aceea a lui Fondane. Acesta este sensul c\l\toriei intelectuale [i umane pe care o va face Fondane `n scurta [i intensa lui via]\, care nu-i `ng\duie popasuri ori reveniri `n punctul de plecare. Le voyageur na pas fini de voyager, scria Fondane, cu intui]ia `nfrigurat\ a unui sf`r[it tragic. (Luiza Palanciuc & Mihai {ora)

ianuarie 2011

www.timpul.ro

Coresponden]\ de pe Tamisa

TIMPUL
[RTF page footer: BURSA C|R}ILOR

3
Mircea Eliade, Istoria credin]elor [i ideilor religioase, Vol. I: De la epoca de piatr\ la misterele din Eleusis, Traducere de Cezar Baltag, Editura Polirom, 424 p., Pre]: 54,95 lei Monumentala lucrare Istoria credin]elor [i ideilor religioase exploreaz\ originea [i semnifica]iile divinit\]ilor [i riturilor din diferite epoci [i regiuni ale lumii, pun`nd `n eviden]\, dup\ cum afirm\ autorul `nsu[i, unitatea fundamental\ a fenomenelor religioase [i, `n acela[i timp, noutatea inepuizabil\ a expresiilor lor. Primul volum studiaz\ comportamentele magico-religioase ale oamenilor preistorici, religiile mesopotamiene [i ale Egiptului antic, cele din vechiul Israel, religia indo-europenilor, credin]ele Indiei `nainte de Buddha, religiile greac\ [i iranian\, p`n\ la cultul lui Dionysos. Mircea Eliade a reu[it ca nimeni altul s\ ofere publicului occidental date despre religiile primitive ale Orientului. To]i cei interesa]i de marea aventur\ uman\ vor g\si `n Istoria sa noi informa]ii [i noi unghiuri de abordare. (New York Times Book Review)

Indexul fericirii la englezi

ANA-MARIA PASCAL
De o lun\ `ncoace, auzim peste tot: Cr\ciun fericit! An nou fericit! Sau: Merry Christmas! Happy new year! Dar, m\ `ntreb, `n ce m\sur\ aceste dou\ seturi de expresii traduc aceea[i urare altfel spus, fericit [i happy `nseamn\ acela[i lucru? Simt englezii la fel ca noi fericirea? Sau o simt altfel? Chestiunea comport\ de fapt dou\ aspecte. Primul, ce `nseamn\ a avea s\rb\tori fericite la diferite popoare? Al doilea, putem extrapola acest `n]eles al fericirii (atribuit zilelor festive) la no]iunea de fericire `n genere? Cu alte cuvinte, c`nd cineva spune s`nt fericit, vestea cutare m-a f\cut fericit, sau copiii mei duc o via]\ fericit\ `n cutare loc, `ncearc\ el s\ comunice acela[i gen de sentiment sau stare ca [i acela asociat s\rb\torilor? dex al bun\st\rii totale (combined wellbeing), iar dintre ]\rile studiate, Danemarca a `nregistrat cel mai `nalt nivel al bun\st\rii (cu un scor general de 5.94 de puncte), urmat\ de Elve]ia (5.71), Norvegia (5.66), Irlanda (5.46), Austria (5.45) [i Suedia (5.44). Marea Britanie s-a situat la mijlocul tabelului (cu 5.01 puncte), iar Ucraina la baza lui (4.32 puncte). Rom=nia nu figureaz\ `n studiu... Noul guvern conservator a alocat dou\ milioane de lire sterline acestui proiect. Ini]iativa este considerat\ curajoas\, `n actualul mediu socio-economic marcat de reduceri bugetare [i greve. ~n pofida acestor turbulen]e sociale, primul ministru David Cameron insist\ c\ a venit vremea s\ `nlocuim vechiul etalon al bun\st\rii popula]iei (PIB-ul) cu o m\sur\ mai variat\ [i mai bogat\ `n semnifica]ie. Vom continua, fire[te, s\ m\sur\m PIB-ul, a[a cum am f\cut-o `ntotdeauna, dar este timpul s\ admitem faptul c\ PIB-ul, de unul singur, este o modalitate incomplet\ de a evalua progresul unei na]ii (David Cameron, citat de BBC, 25/11/2010).

{i de mult uitatul sat Mu[eni]a...

~ntr-adev\r, ceea ce lipse[te din lista criteriilor de m\surare a st\rii popula]iei este dimensiunea spiritual\ a raport\rii la divinitate ca s\ nu mai vorbim de comuniunea cu natura, plantele [i vie]uitoarele din jur... Nu [tiu dac\ aceast\ lips\ e un `nsemn al unei `ndep\rt\ri `n timp, sau doar `n spa]iu de vremea [i locurile `n care astfel de comuniune `i era omului esen]ial\. Voi aminti doar un exemplu. Un v\r de-al meu dinspre tat\, Casian (numit ca [i sf`ntul de origine scit\ din secolul al V-lea) `mi povestea c\ `n satul din care provine neamul nostru, Mu[enita, jude]ul Suceava, era r\sp`ndit\, ca de altfel `n toat\ Bucovina, zicala: Pa[tele, ca Pa[tele, dar Cr\ciunu-i s\rb\toare. Iar din descrierile lui cu privire la obiceiurile de Cr\ciun, am `n]eles c\, pentru s\tenii din acea zon\, toate lucrurile (de orice fel vizibile sau invizibile, umane, cere[ti, sau animale) se leag\ `ntre ele [i au un `n]eles religios. Felurile de m`ncare, de pild\, trebuiau s\ fie doisprezece la num\r, ca s\ coincid\ cu num\rul apostolilor care au participat la Cina cea de Tain\. Bucatele aveau denumiri [i semnifica]ii cre[tine: pelincile Domnului, gr`u fiert decorat cu zah\r `n form\ de cruce, pe[te etc., iar servitul mesei `ncepea cu aprinderea a trei lum`n\ri (simboliz`nd Sf`nta Treime?) [i rostirea rug\ciunii Tat\l Nostru. Sub fa]a de mas\ alb\ se puneau flori uscate de c`mp, mai ales flori de trifoi aromat, care apoi era destinat hranei animalelor dup\ ce era `mbun\t\]it cu resturile r\mase de la mas\. Asta pentru a nu fi prea aspru critica]i de animalele din gospod\rie pentru unele sc\p\ri `n `ngrijirea lor, de peste an. Exista credin]a mo[tenit\ din b\tr`ni c\ `n noaptea de Ajun animalele din gospod\rie prind glas [i-l judec\ pe gospodar dup\ felul cum au fost `ngrijite, hr\nite [i ad\pate la timp [i dup\ cum au fost puse la munc\ [i l\sate s\ se odihneasc\. Ele `l laud\ pe gospodar `n cazul c`nd au fost bine `ngrijite, sau, din contr\, `l vorbesc de r\u dac\ au fost neglijate sau puse la munci prea grele `n timpul anului. Fericirea, se pare, de[i numit\ la fel, este tr\it\ `n mod diferit pe varii meridiane. Dar [i timpul `i schimb\ ad`ncimea [i `n]elesul. Ceea ce ieri p\rea fericire, ast\zi este privit cu indiferen]\ sau, cel mult, curiozitate...
Not\ ~i mul]umesc v\rului meu, profesorul Casian Luca[ciuc, pentru frumoasele [i adev\ratele istorii despre trecutul nostru. ~l mai a[tept s\ revin\ cu sacul de amintiri. Referin]e The Guardian, 14/11/2010 Thomas Nagel, Who is Happy and When?, in The New York Review of Books, Decembrie 2010 BBC news, www.bbc.co.uk, 25/11/2010, 25/12/2010 UK Office for National Statistics, www.ons.gov.uk

~ngrijorarea unui arhiepiscop

Dr. Barry Morgan, arhiepiscopul }\rii Galilor, a ales momentul s\rb\torii na[terii Domnului pentru a-[i exprima o ad`nc\ nemul]umire `n leg\tur\ cu lista criteriilor luate drept indicatori fundamentali ai st\rii de bine, `n cadrul acestui proiect. Acestea pun prea mult accentul pe aspectele individuale ale existen]ei, consider\ arhiepiscopul, drept pentru care ne pot face egoi[ti, `nchi[i `n noi `n[ine [i nemul]umi]i. ~n predica sa de Cr\ciun de la Catedrala Llandaff din Cardiff, Dr. Morgan denun]\ aceast\ insisten]\ asupra criteriilor individualiste, drept una care va `ncuraja popula]ia s\ se ocupe exclusiv de propriile nevoi, neglij`ndu-le pe cele ale altora. Potrivit arhiepiscopului, na]iunea ar fi mai fericit\ dac\ ar `nv\]a s\ pun\ nevoile celuilalt `naintea nevoilor proprii. Atunci c`nd ne raport\m la cel\lalt cu dreptate [i compasiune, nu numai c\ ajungem s\ fim reflexia naturii lui Dumnezeu [i s`ntem mai aproape de ceea ce Dumnezeu ar vrea s\ fim, dar devenim, totodat\, f\pturi umane cu adev\rat fericite [i `mplinite (BBC Wales, 25/12/2010). Primejdia semnalat\ de preotul Morgan c\ studiul ini]iat de guvern va accentua tendin]ele individualiste ale popula]iei, `n loc s\ constituie o m\sur\ a fericirii adev\rate este simptomul unei mai vechi maladii prezente pe teritoriul anglo-saxon, pe care nu cred c\ o statistic\ sau alta o poate agrava sau `nl\tura. Nici nu v\d, `ns\, cum ar putea s\ o fac\, dat fiind faptul c\ astfel de maladii s`nt ale sufletului [i nu-[i au leacul `n practici sociale.

Indexul st\rii de bine pe insul\

Exist\ o tendin]\, la majoritatea ]\rilor dezvoltate, de a `nlocui vechiul reper al prosperit\]ii (PIB-ul, produsul intern brut) cu un etalon mai complex [i mai variat, menit s\ m\soare starea de bine a popula]iei `n genere, nu doar nivelul de trai economic. Ra]iunea aflat\ la baza acestei tendin]e este c\ tot mai multe studii recente (deopotriv\ analitice [i statistice) au demonstrat c\ `ntre fericire [i prosperitate nu exist\ dec`t o corela]ie slab\, superficial\: chiar [i `n mahalalele s\r\c\cioase din Calcutta, majoritatea oamenilor se consider\ relativ ferici]i. Dac\ lu\m de bune aceste rapoarte, putem conclude c\ rasa uman\ are, `n genere, tendin]a de a g\si fericirea `n situa]iile de via]\ specifice propriei existen]e (Thomas Nagel, `n The New York Review of Books, decembrie 2010). Altfel spus, nu banii aduc fericirea, ci o anumit\ stare de bine pe care aproape oricine o resimte `n mediul `n care se simte acas\. ~n acest efort de a `nlocui tradi]ionalul etalon al st\rii de bine a popula]iei (bazat exclusiv pe situa]ia economic\, m\surat\ cu ajutorul PIB-ului), Marea Britanie este printre primele ]\ri (al\turi de Fran]a [i Canada) care au ini]iat un proiect de m\surare a st\rii de bine (wellbeing, happiness) cu ajutorul altor indicative, multiple [i adaptate la complexitatea vie]ii. ~n cadrul acestei noi metode, venitul sau situa]ia financiar\ este doar unul din criteriile de evaluare a st\rii popula]iei. Alte criterii s`nt: satisfac]ia profesional\, posibilitatea de a avea un cuv`nt de spus `n chestiuni de importan]\ local\ sau na]ional\, raporturile cu rudele [i prietenii, situa]ia mediului `nconjur\tor, siguran]a public\ (nivelul criminalit\]ii), s\n\tatea, educa]ia [i preg\tirea profesional\, activit\]ile culturale [i personale. Studiul, condus de un expert statistician englez, va fi efectuat `n aceast\ prim\var\ [i va avea ca scop producerea unui set de date (actualizabil la intervale de timp regulate) cu privire la calitatea vie]ii pe insul\. O ini]iativ\ similar\ exist\ deja. Acum c`]iva ani, Funda]ia New Economics, cu sediul la Londra, a publicat un Index al fericirii pe planet\, un studiu comparativ asupra diferi]ilor indicatori ai bun\st\rii la diferite popoare europene. Indicatorii erau grupa]i `n trei categorii: bun\stare personal\ (overall personal wellbeing), bun\stare social\ (overall social wellbeing) [i satisfac]ie profesional\ (work). Rezultatele au fost ulterior reunite `ntr-un inwww.timpul.ro

Mircea Eliade (1907-1986), istoric al religiilor, scriitor. Urmeaz\ cursurile Facult\]ii de Litere [i Filosofie a Universit\]ii din Bucure[ti, pe care o `ncheie `n 1928 cu o tez\ de licen]\ despre filosofia Rena[terii italiene. Prime[te o burs\ de studii de la maharajahul Manindra Chandra Nandi din Kassimbazar. Studiaz\ `n India, la Calcutta, sanscrita [i filosofia hindus\ sub `ndrumarea profesorului S. Dasgupta. Revine `n ]ar\ dup\ trei ani, iar `n 1932 `[i d\ doctoratul cu o tez\ despre yoga la Universitatea din Bucure[ti. Devine asistentul lui Nae Ionescu la Facultatea de Litere [i Filosofie. Public\ primul s\u roman de succes, Maitreyi (1933), roman par]ial autobiografic [i document interesant pentru reconstituirea perioadei indiene a lui Eliade. ~n 1940 pleac\ la Londra, `n calitate de consilier cultural al ambasadei rom=ne, iar `n 1941, din cauza ruperii rela]iilor diplomatice dintre Anglia [i Rom=nia, p\r\se[te Londra [i e transferat la Lisabona. ~n 1945 se refugiaz\ la Paris. ~n 1955 este invitat s\ ]in\ Haskell Lectures la Universitatea din Chicago, iar `n 1956 accept\ postul de profesor titular [i de coordonator al Catedrei de Istorie a Religiilor de la Divinity School, Universitatea din Chicago (din 1985, catedra amintit\ `i poart\ numele). A scris numeroase volume [tiin]ifice [i opere literare, dintre care amintim: ~ntoarcerea din rai (1934), Huliganii (1935), Yoga (1936), Cosmologie [i alchimie babilonian\ (1937), Nunt\ `n cer (1938), Secretul doctorului Honigberger (1940), Insula lui Euthanasius (1943), Tratat de istorie a religiilor (1949), Mitul eternei re`ntoarceri (1949), {amanismul [i tehnicile arhaice ale extazului (1951), Sacrul [i profanul (1957), Aspecte ale mitului (1963), Pe strada M`ntuleasa (1968), De la Zalmoxis la Genghis Han (1970), Noaptea de S`nziene (1971), Istoria credin]elor [i ideilor religioase (1976-1983). La Editura Polirom au ap\rut Dic]ionar al religiilor (`n colaborare cu Ioan Petru Culianu, 2007) Istoria credin]elor [i ideilor religioase, vol. IV: De la epoca marilor descoperiri geografice p`n\ `n prezent (volum coordonat de Ioan Petru Culianu, 2007).

ianuarie 2011

TIMPUL

Eveniment

Dorin Tudoran la IRIR

Un fotoreportaj de Liviu Antonesei
Pe 11 ianuarie, la noul sediu al Institutului Rom=n de Istorie Recent\, a avut loc o dezbatere `n jurul c\r]ii poetului [i disidentului Dorin Tudoran, Eu, fiul lor, probabil cel mai complet dosar publicat p`n\ acum din cele realizate de Securitate [i cel mai mare succes editorial al Polirom-ului pe anul trecut. De altfel, cartea a fost primit\ de comentatori [i de public cu imens\ pasiune, de un fel sau de altul. ~n fapt, cartea nu con]ine dec`t o mic\ parte, circa 10%, din cele circa 10.000 de pagini de dosar primite de Dorin Tudoran de la CNSAS, dar documentele reproduse formeaz\ un fel de e[antion reprezentativ pentru `ntreaga gam\ de instrumente ale Securit\]ii: evalu\ri ale cazului Tudoran, planuri de m\suri, transcrieri ale convorbirilor telefonice interceptate [i ale celor `nregistrate prin TO, rapoarte de filaj [i, desigur, puzderie de note informative ale anexelor Securit\]ii, turn\torii, persoanele de sprijin, colaboratorii, cu un singur cuv`nt sursele. De altfel, imensa v`lv\ din jurul c\r]ii a fost provocat\, mai ales, de ultima categorie de documente publicate. La dezbatere, au fost invita]i autorul, Radu C\lin Cristea, Daniel Cristea-Enache [i subsemnatul. Dezbaterea a fost deschis\ de fostul redactor al postului de radio Europa Liber\ [i actual director executiv al IRIR, Liviu Tofan, care a subliniat semnifica]ia relu\rii activit\]ilor institutului, `n noua loca]ie, cu o asemenea dezbatere, dup\ care a dat cuv`ntul vorbitorilor invita]i. Pentru c\ eram singurul invitat, `n afara autorului, care nu aveam Cristea ca nume sau pronume, a trebuit s\ `ncep. Am semnalat, desigur, puternicul impact pe care l-a provocat cartea, dezbaterea din pres\ care ]ine de c`teva luni bune, dar am insistat pe atitudinea auctorial\, de tip sine ira et studio. ~n fond, peste trei sferturi din carte s`nt opera Securit\]ii [i a surselor sale umane, autorul limit`ndu-se la un preambul, un ghid pentru cititorul de curs\ lung\ [i la c`teva note [i explica]ii, scrise pe un ton neutru. Poate un pic mai ap\sat este `ngrijitorul edi]iei, Radu Ioanid, `n textul introductiv al dumisale. O bun\ observa]ie a f\cut Daniel Cristea-Enache la `nceputul interven]iei sale, c`nd a punctat c\ Dorin Tudoran se r\zbun\ ner\zbun`ndu-se. T`n\rul critic a propus [i o tipologie a tipurilor de c\r]i din zona deconspir\rii [i dosarelor, plec`nd de la cartea lui Luca Pi]u, care `n bogatul aparat paratextual care `nso]e[te documentele publicate, adopt\ o atitudine similar\ celei a soldatului Svejk, [i de la cartea supus\ dezbaterii, care las\ documentele s\ vorbeasc\ (aproape) singure. ~n opinia lui Radu C\lin Cristea, pe care o `mp\rt\[esc de altfel, aceasta carte este una dintre cele mai bune [i mai importante ap\rute dup\ 1989 `n Rom=nia [i a adus destule argumente `n favoarea acestei sus]ineri. ~n afara invita]ilor, au mai luat cuv`ntul Marius Oprea, care a atras din nou aten]ia c\ nu trebuie s\ ne concentr\m exclusiv pe informatori, pentru c\ risc\m s\-i uit\m pe securi[ti, care controlau ma[in\ria [i f\r\ de care, de altfel, cei dint`i nici n-ar fi existat `n asemenea postur\. Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom, a pus `n lumin\ modul remarcabil `n care au fost recupera]i [i pu[i `n valoare securi[tii [i activi[tii comuni[ti de sistemul democratic de dup\ 1989, abilitatea cu care ace[tia s-au infiltrat `n toate structurile economice, politice, culturale, administrative, diplomatice etc. ale societ\]ii. I-am mai recunoscut `n sal\, chiar dac\ nu to]i au luat cuv`ntul, pe Gabriel Andreescu, pe muzicianul Harry Tavitian, pe Sorin Antohi, Andrei Dumitriu, Mariana {ipo[, Anca Mizumschi, Carmen Mu[at etc. Dar poate mai bucuros am fost s\ constat c\ majoritatea publicului era alc\tuit\ din tineri. ~n final, Dorin Tudoran [i-a expus metoda documentele s\ vorbeasc\, pe care o prefer\ edit\rii comentate, iar dac\ e s\ aib\ o op]iune pentru ultima metod\, atunci prefer\ comentariile pline de umor ale lui Luca Pi]u celor patetice, `n genul celor ale lui Bujor Nedelcovici. De asemenea, formuleaz\ o interesant\ observa]ie de detaliu securi[tii s`nt deconspira]i, turn\torii `n bun\ parte la fel, nu `ns\ [i persoanele de `ncredere/sprijin, de obicei selectate dintre cei cu func]ii importante, directori, redactori [efi etc. Poetul [i-a `ncheiat interven]ia subliniind o dat\ mai mult importan]a descifr\rii corecte a trecutului nu doar prezentul, ci [i pentru viitorul nostru. Vorba sa: R\ul de azi nu trebuie justificat prin faptul c\ r\ul dinainte a fost [i mai r\u.
P. S. Fotografiile portret au fost realizate lui Iulian M`nzu

Daniel Cristea Enache, Liviu Antonesei, Radu C\lin Cristea, Dorin Tudoran, Liviu Tofan

Dorin Tudoran

Imagine din sal\

Radu C\lin Cristea

Daniel Cristea-Enache

Liviu Antonesei
www.timpul.ro

ianuarie 2011

Cronici din tranzi]ie

TIMPUL
PRO

Autenticitatea plagiatului
`ns\ `[i au sfera de valabilitate bine circumscris\ de pere]ii propriei locuin]e. C`nd ie[i cu a[a ceva `n lume, pari ori un ins care `[i justific\ ignoran]a aprioric, crez`nd c\ tr\irea autentic\ ]ine loc de inteligen]\ explorativ\, ori un pirat gata s\ argumenteze furturile cele mai ostentative cu putin]\. Dar poate fi [i altceva. C`nd Nae spune: Important nu e dac\ eu s`nt mai de[tept [i mai ingenios dec`t Descartes sau Schelling. Ci dac\, `n adev\r, izbutesc s\ m\ echilibrez spiritual, c`[tig`ndu-mi lini[tea de care am nevoie; lini[te care nu e posibil\ f\r\ o acordare `ntre mine [i existen]\ (L. Borda[, op.cit., p. 129), cel care vorbe[te apare aici ca un ins preocupat de terapia optim\ care s\ remedieze dezechilibrul interior care `l submineaz\. ~ns\ nu compara]ia cu Descartes ori Schelling (evident, defavorabil\ celui care refuz\ programatic s\ g`ndeasc\ altfel [i poate mai bine dec`t al]ii) conteaz\. Terapia propus\ are numai o valoare personal\ [i aceasta nu poate fi confundat\ cu o relevan]\ social\ mai larg\ a strategiei expuse aici. {i totu[i C`nd Nae Ionescu sus]ine c\ un filosof ...nu lanseaz\ idei pe care vremea lui le prime[te; ci, dimpotriv\, el formuleaz\ numai ceea ce vremea lui tr\ie[te efectiv (ibidem, p. 130), devine clar c\ profesorul Universit\]ii din Bucure[ti urm\re[te s\ `ntruchipeze o cugetare `n spiritul cel mai autentic al momentului istoric pe care `l tr\ie[te. Evident, `n acest fel sacrific\ orice preten]ie de ridicare la universalitatea generalului, implicit\ `n exerci]iul filosofic, dorind `n chip suficient de explicit s\ fie doar `n pas cu moda. Cu toate acestea, Nae nu define[te spiritul timpului, a[a cum au f\cut-o al]i filosofi (Zeitgaist) sau urmau s\ o fac\ `n perioada postbelic\ istoricii francezi ai mentalit\]ilor. Nu este limpede dac\ Nae s-ar fi bazat pe anchete cantitative, pe statistici, sau ar fi preferat, `n virtutea idealismului lui elitist, s\ identifice acel spirit al clipei `n anturajul lui relativ restr`ns [i monden universitar [i politic printre cei, mai ales bucure[teni, pe care `i frecventa. Cine izbute[te s\ formuleze preocup\rile spirituale ale unei epoci, acela este `ntr-adev\r filozof [i metafizician (ibidem), ar fi zis Nae `n Cursul de logic\ matematic\ cu special\ privire la [tiin]ele exacte, sus]inut `n anul universitar 1926 1927. Sar `n]elege de aici, din nou, c\ a fi la mod\, a fi `n consens cu epoca fie ea [i frivol\, superficial\ (`ns\, vezi bine, autentic\!) ar reprezenta calea cea adev\rat\ spre filosofie. Autenticismul apare aici `n]eles ca [i conformism [i fidelitate fa]\ de manifest\rile recurente, transindividuale, ale unui moment istoric. {i eu care credeam c\ asta aduce mai cur`nd cu una dintre caracteristicile jurnalismului!... Vorbind despre salvare `n Faust de Goethe, Nae Ionescu `[i pov\]uia discipolii, `n 1925 1926: ... s\ nu crede]i c\ cestiunea `nt`iet\]ii are vreo valoare `n filozofie (ibidem, p. 132). Prin aceasta, nu doar c\ tran[a problema originalit\]ii `ntrun sens anistoric, pun`nd `n parantez\ cronologia, dar justifica [i papagalismul ideatic, cu condi]ia ca el s\ fie rezemat pe un travaliu interior: Un lucru are importan]\ dac\, `n adev\r, l-ai g`ndit tu singur; c\ l-au mai spus [i al]i dou\zeci `naintea ta e indiferent. (...) C\ este altul cu patentul `n buzunar, poate s\ fie, dar ce-]i pas\, `ntru c`t te jeneaz\ lucrul acesta? De `ndat\ ce po]i s\ folose[ti lucrul acela, [i nu numai lucrul ca rezultat, dar, pentru bucuria dumitale proprie, s\ folose[ti `nsu[i procesul de solu]ionare a unui anumit rezultat, te intereseaz\ foarte pu]in dac\ e[ti sau nu original (ibidem). Oarecum nea[teptat\, `n reluarea aceleia[i convingeri exprimate anterior, este ralierea la o perspectiv\ a[a-zic`nd pragmatic-utilitarist\. Verbul a folosi indic\ `n mod clar direc]ia `n care se g`nde[te Nae s\ deplaseze demersul filosofic, trec`nd de simpla terapie personal\ [i f\c`nd din el o strategie ludic\ menit\ s\ provoace bucurie (...folosul pe care-l ai de la filozofie este tocmai bucuria pe care o ai atunci c`nd g`nde[ti c\ ai creat `n ordinea aceasta spiritual\). Ar fi vorba, prin urmare, de o instrumentalizare `n folos propriu, din nou; o formul\ a construirii de sine, `n maniera at`t de la mod\ azi, prin intermediul bibliografiei abundente americane a c\r]ilor de g`ndire pozitiv\, descoperire a eului etc., cu efecte benefice asupra individului; nu [i a gener\rii de g`ndire filosofic\ valoroas\. R\m`ne de precizat numai c\ a repeta, fie [i pe cont propriu, lucruri deja cunoscute, nu echivaleaz\ crea]ia. Dup\ un obicei dovedit de el [i `n alte locuri exemplu: faimosul articol `n care argumenteaz\ imposibilitatea logic\ [i istoric\ a construc]iei europene , Nae produce recurent un sofism de propor]ii, pentru c\ nu po]i fi autentic cu ideile altuia, nici m\car atunci c`nd le reinventezi tu `nsu]i. Nu este destul s\ `l plagiezi pe Platon ast\zi pentru a avea altceva dec`t tot filosofia platonic\.

Poetul Alan Brownjohn s-a n\scut la Londra. A fost critic literar pentru revista New Statesman [i pre[edinte al Societ\]ii Britanice de Poezie `ntre anii 1982 [i 1988. A fost de asemenea membru al juriului pentru literatur\ `n cadrul Consiliului pentru Arte al Marii Britanii, consilier al Partidului Laburist [i candidat la Parlament.

~n]elepciunea sa sezonier\
N-ar trebui s\ fie c`tu[i de pu]in `ng\duit ca prima mic[orare vizibil\ A zilelor s\ sugereze c\ iarna Este ceva de temut; sau s\ exprime vreun regret Pentru c\ ferestrele trebuie s\ fie `nchise [i blocate P`n\ cel mai devreme `n mai; sau s\ dispre]uiasc\ suflurile inopinate de aer Care circul\ `n jurul umerilor la ce s`nt bune hainele Dac\ nu s\ reziste [i s\ `ndure f\r\ s\ clinteasc\? ~nf\]i[\ri puritane Ale caracterului lui Ludbrooke `i dau energie Spre sf`r[itul lui Septembrie. Cineva spunea odat\ c\ Ludbrooke `ntruchipeaz\ rezisten]a la descompunere. Spiritul s\u m`hnit se desfat\ cu frunze bolnave Ce putrezesc pe jos, planete de p\duri uscate etcetera. Majoritatea lucrurilor creative [i `ndr\zne]e se fac `n cas\.

OVIDIU PECICAN
Cel mai recent reprezentant al exegezei naeionesciene surprinde prin dorin]a de a `nc\rca textele r\mase de la autorul interbelic cu ceea ce ele nu au [i nu con]in. ~nc\ se mai crede, `n mod surprinz\tor, c\ receptarea poate transforma chiar con]inuturile operei comentate. Din p\cate, oric`te posibilit\]i de lectur\ ar presupune teza lui Umberto Eco referitoare la opera deschis\, deschiderile nu pot fi, `n nici un caz, mai multe [i mai revolu]ionare dec`t `ng\duie opera `ns\[i. Trebuie, probabil, explicat mai st\ruitor acest adev\r simplu, de rezonan]\ biblic\, c\ s`ntem ceea ce s`ntem; nimic `n plus, nimic `n minus. O cultur\ matur\, sigur\ pe reflexele ei, nu `[i inventeaz\ autorii, ci `i las\ pe ei `n[i[i s\ se inventeze. Altfel spus, nu exegezele, nici propaganda, [i nici marketingul nu fac un autor. Ele pot cel mult `ncerca s\ `l profileze pe acesta mai clar, s\ `i sublinieze importan]a [i s\ `i ajute r\sp`ndirea. Oric`t de mult ar `nsemna asta, e, totu[i, doar at`t. Aceste preciz\ri nu vin din v\zduh [i nici nu s`nt menite s\ aterizeze `n gol. ~n recenta lui carte, Apa[ul metafizic [i paznicii filozofiei (Bucure[ti, Ed. Humanitas, 2010, 166 p.), Liviu Borda[ crede c\ l-ar putea restaura pe Nae Ionescu la demnitatea filosofic\ ce i se cuvine, lupt`nd `mpotriva eviden]ei c\ maestrul adulat de el nu a l\sat o oper\ filosofic\. Faptul nu `l deranjeaz\ pe exeget, cum, de altfel, nu `l sup\r\ nici reluarea idea]iei altor autori nu doar o dat\ `n forme destul de apropiate de felul `n care aceia le-au prezentat `n cursurile naeionesciene. Purtat de convingerea c\ nu po]i, nu merit\ [i nu are sens s\ scrii despre cineva dec`t dac\ `l lauzi integral [i, eventual, nem\surat citesc aici urmarea mai multor decenii de omagieri necondi]ionate a liderilor politici ro[ii, dar [i emula]ia pernicioas\ st`rnit\ de politica exerci]iilor de admira]ie , Liviu Borda[ ajunge, `n partea ter]\ a volumului s\u, s\ sus]in\ primatul autenticit\]ii asupra originalit\]ii. N-a[ vrea s\ fiu mali]ios, dar autenticismul nu asigur\ locuri `n istoria filosofiei. Po]i descoperi cu `nc`ntare, `ntr-o bun\ diminea]\, c\ apa, aerul, p\m`ntul [i focul s`nt ni[te prezen]e tutelare nu numai `n via]\, ci [i la nivelul principiilor existen]ei, dar asta nu-l va dizloca din istoria filosofiei pe presocraticul care a constatat-o primul, cu c`teva milenii `n urm\, cum nu va dep\[i `n importan]\ nici evenimentul de via]\ personal\ de care c`teva lecturi bine ]intite te puteau scuti, reduc`nd percep]ia asupra lui la dimensiunile juste... Pentru un om care g`nde[te personal, nu exist\ plagiat sau influen]\. O idee pe care am g\sit-o eu e a mea [i e original\, chiar dac\ ar fi g`ndit-o [i scris-o trei sute de in[i `naintea mea, scria cu convingere Nae `ntr-o epistol\ din 28 august 1925, crez`nd c\ e [i profund, [i inovator. Asemenea descoperiri
www.timpul.ro

Al s\u
Nimeni nu l-a mai sunat se pare de c`teva zile. Ludbrooke formeaz\ unu-patru-[apteunu, prietenul omului singuratic. I se confirm\: ultimul s\u apel a fost pe la nou\. Apelatul a refuzat apelul lor. Adjectivul lor St`rne[te indignarea pedantului Ludbrooke, care descoper\ `nc\ un Exemplu de corectitudine politic\. M\car de L-ar suna mai multe persoane pe Ludbrooke . Mesajul indic\ faptul c\ a fost doar un apel comercial. Vizitatorii comerciali ur\sc s\ fie suna]i `napoi, Se `nt`mpl\ s\ fie telefona]i cei c\rora nu le place s\ fie viza]i. C`teodat\ lui Ludbrooke i-ar pl\cea s\ fie vizat ~[i imagineaz\ fusta scurt\ a celei care-l vizeaz\ merg`nd Acas\ de la centrul telefonic, cu mobilul stins. Traduceri de Constantina-Gabriela Moateru MTTLC, http://mttlc.ro, Universitatea Bucure[ti

ianuarie 2011

TIMPUL

Cronici din tranzi]ie

Aporia central\ a secolului al XX-lea Pe marginea c\r]ii lui Lucian Boia privitoare la tragedia german\
GABRIEL ANDREESCU
mania nu era mai preg\tit\ pentru nazism dec`t a fost Fran]a pentru vichysm. ~nc\ o chestiune: a fost oare Germania expansionist\? A fost f\r\ `ndoial\, dar la fel ca mai toate statele, mari sau mici, `n acea epoc\ chemat\ acum la judecata istoricilor. Existau [i exemple de urmat. ~n regimul wilhelmian se manifesta fascina]ia pentru modelul britanic: expansiunea mondial\, coloniile, m\rile, flota. Un excurs istoric onest ar dovedi c\ Germania a reu[it performan]a s\ par\ mai agresiv\ dec`t era `n realitate. Nu era, doar c\ a avut o politic\ mai proast\ dec`t ceilal]i [i a pl\tit pentru asta. S\ fi fost germanii mai rasi[ti? Doar ca to]i europenii, [i nordicii `n special. Tapajul `n jurul superiorit\]ii unui grup rasial bine definit l-au f\cut ini]ial autori neprofesioni[ti [i nici m\car germani (vezi cazul Gobineau). ~n plus, `n a doua parte a secolului al XIX-lea Europa era b`ntuit\ de o obsesie, aceea ce degener\rii rasei albe, de unde teoriile eugenice, ale c\ror baze nu au fost puse de un german, ci de Francis Galton. ~n privin]a practicilor eugenice, Statele Unite au o istorie mai bogat\, [i de altfel, ar fi exagerat [i nedrept s\-i vedem pe germani mai `nclina]i spre rasism dec`t au fost americanii.4 ~n privin]a rela]iei cu antisemitismul, eseul merge spre concluzia c\ Germania dinainte de nazism a fost departe de a ocupa primul loc. {i chiar: Nic\ieri evreii nu s-au sim]it mai acas\ ca `n Germania. Autorii cita]i de Boia `nregistreaz\ faptele istoriei, cum au fost ele, dar se b`lb`ie c`nd v\d c\ urmeaz\ o concluzie contrar\ celei canonizate. ~ntr-un capitol cheie pentru logica eseului s\u, Lucian Boia evalueaz\ responsabilitatea pentru izbucnirea Primului R\zboi Mondial. Nimeni, sus]ine el, nu poate afirma c\ f\r\ atentatul de la Sarajevo, o alt\ sc`nteie nu ar fi aprins c`ndva r\zboiul. Dar la fel, nimeni nu are cum s\ dovedeasc\ inevitabilitatea apari]iei unei alte asemenea sc`ntei. Nu exist\ suficiente motive pentru a privi la Primul R\zboi Mondial ca la o fatalitate. Responsabilit\]ile pentru declan[area lui s`nt `mp\r]ite [i cu Serbia, Austro-Ungaria, Rusia. Cauzalit\]ile s-au dovedit at`t de complexe, `nc`t p`n\ [i pasivitatea francezilor a `ncurajat r\zboiul. R\spunderea Germaniei a fost mare, dar a ajuns s\ par\ mai mare dec`t a fost `n realitate. ~n cazul ei, evenimentele vor amplifica pas cu pas tragedia, de la ocaziile ratate de a opri conflagra]ia la `nceputul anului 1914, p`n\ la sf`r[itul celui de-Al Doilea R\zboi Mondial. Pacea de la sf`r[itul r\zboiului a adus Germania `n stare de disperare, `n fruntea responsabililor Fran]a conduc`nd deta[at. Lucian Boia afirm\ chiar c\ Fran]a a lucrat, f\r\ s\ [tie [i f\r\ s\ vrea, la ascensiunea lui Hitler. Felul intolerabil (din perspectiva germanilor) `n care se sf`r[ise r\zboiul [i seria anilor economic dezastruo[i dintre 1918 [i 1933 aveau s\ le deschid\ drumul spre putere nazi[tilor, de aceast\ dat\ printr-o `nl\n]uire inexorabil\. Numai c\ motivele pentru care germanii au votat pentru nazi[ti (43% `n martie 1933), `n principal clasa de mijloc [i o parte a voturilor muncitore[ti, nu au fost acelea presupuse ast\zi la o lectur\ superficial\. Adic\, nimicirea evreilor [i cuceririle spre r\s\rit. Ci criza cu repeti]ie a sistemului politic `n care tr\iau [i umilin]a produs\ de hot\r`rile de la Versailles. Loviturile de for]\ ale lui Hitler de p`n\ la `nceperea r\zboiului intrarea armatei germane `n Renania, Ansschluss-ul, ocuparea regiunii Sudete apar [i ele deta[ate de ce a urmat, rezolv\ri, e drept, brutale, ale imensei frustr\ri germane. Dac\ Hitler s-ar fi oprit la ocuparea jum\t\]ii occidentale a Poloniei [i `nfr`ngerea rapid\ a Fran]ei, e posibil ca Germania s\ fi c`[tigat r\zboiul. Numai c\ logica lui Hitler era una a r\zboiului total. Tr\ia sub `nchipuirea misiunii de a `ntinde Reich-ul peste stepele ruse[ti. Atac`nd Uniunea Sovietic\, a dat ultima lovitur\, fatal\, intereselor statului german. Nenorocirea pe care Germania a ab\tut-o asupra lumii a trecut `ntr-un plan secundar, abia perceptibil, suferin]ele pe care le-au `ndurat germanii `n[i[i. Ast\zi, reechilibrarea se petrece cu pruden]\, `ncet [i cu destul\ ipocrizie. Istoricul refuz\ s\ mai fie prizonierul unei dialectici conform c\reia compasiunea pentru victimele germane ar avea ca obiectiv sau ca rezultat relativizarea crimelor nazismului: A venit timpul ca `n Europa de ast\zi responsabilit\]ile istorice s\ fie c`nt\rite cu mai mult echilibru [i mai mult\ deta[are.5 Concluzia c\r]ii: ce s-a `nt`mplat `n Germania a fost o tragedie `n sensul propriu al cuv`ntului. Contrar opiniei unor istorici, Germania nu era programat\ pentru a[a ceva. Odat\ ce a optat pentru r\zboi `n 1914, totul a mers aproape automat `n direc]ia cea mai nefavorabil\. Pentru ca istoria s\ fie `mplinit\, trebuia s\ existe [i un Hitler. Nici un scenariu imaginabil la 1914 nu ducea la nazism, la un r\zboi devastator [i la exterminarea popula]iei evreie[ti. Tragedia Germaniei pare a sta mai pu]in sub semnul unor deficien]e structurale, c`t al unei perverse `mbin\ri de evenimente nea[teptate [i decizii cu urm\ri neb\nuite.6

Ideile
Voi face o trecere relativ acoperitoare a ideilor din volumul lui Lucian Boia, Tragedia Germaniei. 1914-1945.1 Provocare la adresa perspectivei istorice standardizate, cartea istoricului cunoscut pentru opera sa de deconstruc]ie a miturilor va deveni `n timp relevant\ [i prin reac]iile ce vor fi trezite cititorilor profesioni[ti. Lucian Boia contest\ interpretarea canonic\ conform c\reia trecutul german a determinat univoc evolu]ia Germaniei direct spre Hitler [i spre tot ce a urmat. Germania trece drept principala vinovat\ de declan[area Primului R\zboi Mondial. {i, desigur, de cel de-al doilea. Lucian Boia pune `n discu]ie aceste laitmotive, dorind s\ ias\ de sub presiunea lor, redeschiz`nd teme fundamentale: C`t de asem\n\toare sau c`t de diferit\, `n raport cu ceilal]i, a fost Germania de dinainte de nazism? {i care e partea ei de r\spundere `n declan[area Primului R\zboi Mondial, dat fiind c\ tot ce a urmat, [i derivele totalitare, [i al Doilea R\zboi Mondial, `[i au punctul de plecare `n acest eveniment fondator al secolului al XX-lea?2 Boia segmenteaz\ aceste chestiuni `n alte sub`ntreb\ri. A fost oare Germania mai na]ionalist\ dec`t alte ]\ri [i `n primul r`nd, `n raport cu Fran]a? ~n ce prive[te definirea identit\]ii na]ionale, cei mai mul]i europeni au g`ndit mai aproape de modelul german dec`t de cel francez. {i formula noastr\, de la Nistru p`n la Tisa, nu face dec`t s\ repete sensul imnului german Deutschland ber alles. De vreme ce albanezii viseaz\ la Albania Mare, bulgarii au vrut o Bulgarie Mare, ba noi chiar am `nf\ptuit Rom=nia Mare, de vreme ce Germania Mare ar fi cuprins mai pu]ine minorit\]i dec`t Ungaria Mare [i ar fi fost oricum, mai na]ional\ dec`t Cehoslovacia [i Iugoslavia, de ce oare aspira]iile germane ar fi scandaloase, exagerate sau inedite, iar celelalte nu? S\ fi fost Germania mai pu]in democrat\? R\spunsul este ne`ndoios da, `ns\ doar `nainte de Primul R\zboi Mondial [i `n raport cu principalele ]\ri occidentale: Fran]a, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii [i c`teva ]\ri vestice mai mici. ~n plus, etichetele ar trebui relativizate. La sf`r[itul secolului al XIX-lea, `nt`rzierea politic\ a Germaniei era v\zut\ de unii ca o virtute. Iar democra]ia, adaug\ Lucian Boia, `[i are insuficien]ele [i riscurile ei, minimalizate `n prezent, supraevaluate acum un veac.3 Germania era incontestabil un stat de drept. Tendin]a de a face regimul bismarckian sau wilhelmian r\spunz\tor pentru evolu]ia spre nazism trece prea u[or peste faptul c\ ultimul nu a fost un fenomen conservator, ci unul revolu]ionar. ~ntr-o formul\ care sintetizeaz\ subconcluziile, Lucian Boia sus]ine c\ Ger-

Determinismul [i etica istoriei

Acestea s`nt ideile principale ale c\r]ii lui Lucian Boia, scris\ cu o logic\ clar\ [i-ntr-o limb\ frumoas\. Ele deconstruiesc temele de baz\ ale interpret\rii canonice privitoare la istoria modern\ a Germaniei [i o fac, `n opinia mea, `ntr-un mod conving\tor. Tema mai general\ implicat\ de Lucian Boia `n eseul s\u este interac]iunea dintre determinism [i etic\ `n istorie, corela]ia dintre cauzele umane [i sociale care genereaz\ faptele, pe de o parte, [i dimensiunea propriu-zis etic\ a istoriei ([i interpretarea ei `n termeni etici), pe de alta. O astfel de interac]iune are o relevan]\ aparte `n ce prive[te secolul al XX-lea, veacul marilor dezastre, dar constituie o tem\ a `ntregii [tiin]e istorice. Disciplina Istoriei nu se reduce, nu ar putea, la `nregistrarea faptelor ca atare. Ea face continuu, [i este obligat\ s\ fac\, o mul]ime de considera]ii pe marginea rela]iilor dintre evenimente, cu privire la cauzalit\]i [i chiar, de[i doar `n subsidiar, cu privire la ceea ce se putea `nt`mpla [i nu s-a `nt`mplat. Istoricul nu este cel mai `n m\sur\ s\ identifice raporturile cauzale `n societ\]ile umane. Viziunile sintetizatoare, [i `n primul r`nd marxismul, au creat iluzia unor determinisme ferme c\p\t`nd consisten]a unor legi ale istoriei. Cele mai multe explica]ii despre cum a fost [i de ce a fost precum a fost r\m`n simple mitologii. Dac\ urm\rim c`t de slab\ este valoarea predictiv\ a teoriilor noastre privind evolu]iile sociale `n prezent, `n ciuda num\rului uria[ de date [i implicarea unor armate de speciali[ti, realiz\m c`t de vulnerabil\ r\m`ne identificarea cauzalit\]ilor istorice. Istoricul are ceva important de spus chiar despre lumea `n care tr\ie[te, dar numai ca o component\ a unei vaste cercet\ri multidisciplinare. Cartea lui Lucian Boia contest\ mitologia determinist\ a istoriei. Este ferm\ `n a sus]ine c\ f\r\ atentatul de la Sarajevo n-ar fi izbucnit atunci r\zboiul european. Poate ar fi izbucnit alt\dat\, poate n-ar mai fi izbucnit.7 Faptul c\ Germania avea s\ fie complet `nfr`nt\, [i `n numai c`teva luni, dup\ ce c`[tigase r\zboiul `n est [i ob]inuse succese promi]\toare `n vest vorbe[te [i el despre `nl\n]uirea complex\ a cauzalit\]ilor. Logica dup\ care se determin\ lucrurile are efecte asupra felului `n care interpret\m sensul istoriei, asupra modului `n care dezvolt\m temele vinov\]iei [i responsabilit\]ilor subsumate ideii de etic\ a istoriei [i a memoriei ei. Subiectul constituie al doilea aspect major al analizei lui Lucian Boia. Dac\ miz\m pe evalu\rile sale, atunci ne puwww.timpul.ro

ianuarie 2011

Cronici din tranzi]ie

tem `ntreba, `mpreun\ cu autorul, c`t de legitim\ a fost `nscrierea `n Tratatul de la Versailles a articolului 231 care decreta c\ Germania [i aliatele sale erau singurele vinovate de r\zboiul de agresiune pe care-l declan[aser\. Adev\rul c\ nu erau singurele culpabile introduce nuan]e relevante `n discu]ia responsabilit\]ilor pentru tot ce s-a `nt`mplat din acel moment `ncolo. S-au scris pagini substan]iale asupra vinov\]iei colective a germanilor8. Boia atrage aten]ia asupra tenta]iei de a interpreta superficial, `n acest context, datele care au dat impresia ader\rii masive la politica lui Hitler, cel pu]in `n perioada marilor succese. Cele 48 850 000 de voturi de care s-au bucurat nazi[tii `n anul 1938, [i doar 75 000 `mpotriv\, nu ]in cont, comenteaz\ istoricul, de faptul c\ nu e deloc adecvat\ c`nt\rirea comportamentului unei societ\]i `nchise prin analogie cu valorile [i reac]iile unei societ\]i deschise. O chemare la urne `ntr-un regim totalitar este o ceremonie unanimist\, [i nicidecum o consultare electoral\ autentic\. [...] ~n totalitarisme se petrece o unic\ [i masiv\ manipulare, al c\rei rezultat e sp\larea par]ial\ sau total\ a creierelor [...].9 Lumea totalitarismelor las\ impresia c\ se instaleaz\ definitiv `n istorie pe ruinele lumii vechi, ca urmare, judecata individual\ cedeaz\ `n fa]a a ceea ce pare a fi verdictul istoriei. Activi[tii regimului, instrumentele sale directe, s`nt o minoritate. Dar [i majoritatea `l sus]ine `n fapt, prin docilitatea cu care se supune comenzilor. O responabilitate colectiv\ exist\, a[adar, dar nu ca urmare a unei op]iuni libere [i voluntare [i, `n acest caz, a unei vinov\]ii pe m\sur\, ci `n sensul unei alinieri pasive, `n lipsa, real\ sau aparent\, a oric\rei alternative.10 Era poate inerent ca discu]ia despre cauzalit\]i [i moral\ `n istorie s\ nu `l fi dus pe autor la considera]ii despre responsabilitatea real\ [i cea recunoscut\ a totalitarismului de tip comunist `n raport cu fratele s\u nazist. Cele dou\ proiecte exterminatoare au, afirm\ Boia, determin\ri similare, `n ciuda diferen]elor. Totu[i, locul lor la judecata istoriei a fost cu totul altul. Sovieticii, care au avut [i neru[inarea, eticheteaz\ istoricul, s\ pun\ pe spatele germanilor masacrul de la Katyn, nu au fost adu[i pe banca acuza]ilor, unde le era locul, ci pe scaunul magistra]ilor. Barbariile ru[ilor din zonele ocupate unele cercet\ri vorbesc despre circa 1.400.000 de femei violate nu au ajuns niciodat\ `n fa]a instan]ei. Deportarea masiv\ a germanilor din locurile lor natale circa 11.000.00011 este adus\ [i ast\zi `n discu]ie cu re]inere.12 A[ vedea la acest punct, `n volumul semnat de Lucian Boia, reflectarea `n dezbaterea istoricilor a aporiei centrale a secolului al XX-lea: cum s\ alegi, dac\ eventual se poate alege, [i care ar fi atunci op]iunea moral-ra]ional\, `ntre dou\ totalitarisme decise s\ m\cel\reasc\ lumea `n cazul victoriei lor? Dezbaterea p\rea acum c`teva decenii tran[at\. Ast\zi, dup\ c\derea regimurilor comuniste, d\ semne c\ s-a relansat.

TIMPUL
vorbi despre c\l\i ca despre ni[te victime [i despre promotorii consecven]i ai rasismului [i eugeniei sociale drastice ca despre ni[te in[i c\zu]i `n capcana istoriei `n locul altora, mai ferven]i [i mai implica]i (rasi[tii francezi [i americani), pare mai mult dec`t acceptabil. Revenind la textul lui Lucian Boia, a[ remarca sus]inerea c\ `n timp ce izbucnirea Primului R\zboi Mondial a fost consecin]a unei succesiuni de `nt`mpl\ri care puteau `mpinge lucrurile, `n orice moment, `n alt\ direc]ie, traiectoria ce leag\ prima conflagra]ie mondial\ de a doua era inexorabil\. Iat\ deci, Lucian Boia devine brusc ultradeterminist: Lumea de dinainte de Primul R\zboi Mondial ar fi putut s\ evite aceast\ conflagra]ie. E `ns\ greu de imaginat cum ar fi putut lumea de dup\ Primul R\zboi s\-l mai evite pe cel de-al doilea14. Chiar s\ fi fost predeterminat totul `ncep`nd cu anul 1918? Nu erau oare posibile o serie de `nt`mpl\ri care s\ fi schimbat substan]ial cursul istoriei de p`n\ `n 1945? S\ fie natura determinismului social uneori foarte lax\, alteori nea[teptat de strict\? Dar mai ales unele judec\]i de ordin etic au nevoie de argumente de alt\ complexitate. Dac\ sentin]a de la Nrnburg era justificat\, `n schimb, afirm\ Lucian Boia, multe alte lucruri nu au fost `n regul\ cu Tribunalul de la Nrnburg, `ncep`nd cu nevoia unui tribunal cu adev\rat interna]ional. Exist\ multe motive s\ se califice o asemenea pozi]ie ca fiind pur artificioas\ [i chiar insensibil\ la situa]ia creat\ la sf`r[itul conflagra]iei. Dreptul `nving\torilor de a-i judeca pe `nvin[i nu a fost niciodat\ o vorb\ goal\, dar rareori legitimitatea etic\ nu a acoperit legitimitatea formal\ ca dup\ carnagiul celui de-Al Doilea R\zboi Mondial. O alt\ critic\ se adreseaz\ faptului c\ Tribunalul [i-a `ntemeiat propriile norme juridice, iar judecata trebuie s\ aib\ `ntotdeauna ca baz\ normele valabile la vremea faptelor. Dac\ `ntr-adev\r acesta este principiul de referin]\, `n schimb crearea Dreptului `n momentele de cotitur\ ale istoriei se arat\ a fi ceva mai complicat\. Dac\ nu ar fi a[a, nimic nu ar mai fi legitim dup\ o revolu]ie. O miz\ mai pu]in savant\, cumva anecdotic\, este tratarea politicii americane cu mefien]a de care a sc\pat, `n orice caz, cea german\. Americanii ar fi lansat bombele atomice, ni se spune, din motive rasiste. Cel mai probabil, nu ar fi f\cut-o `n cazul Germaniei15. Iat\ o adev\rat\ acuza]ie. Nu doar c\ relevan]a probelor care se aduc internarea `n lag\re a japonezilor este limitat\, dar mai ales, informa]ia care poate oferi un r\spuns, bogat\, a r\mas neutilizat\. Dezbaterile ce au precedat hot\r`rea folosirii bombelor nucleare indic\ motive pur militare [i prin excelen]\ de ordin ra]ional. La fel de suprinz\toare este [i sus]inerea c\ Statele Unite ar fi profitat de atentatul de la 11 septembrie pentru a intra `n Irak, chiar cu mai pu]in\ `ndrept\]ire dec`t `n cazul conflictului dintre Austro-Ungaria [i Serbia16. S`nt dou\ situa]ii extrem de diferite, din toate punctele de vedere. Dreptul interna]ional la momentul respectiv, contextul regional [i mondial, rolul statelor `n arena mondial\, elemente de detaliu dar r\m`n`nd esen]iale nu permit astfel de compara]ii. Impresia mea este c\ aspectele tocmai enun]ate mai sus ]in de tensiunea demonstra]iei sau ([i) de nevoia autorului de a desena o imagine a cazului cu linii tari. Oricum, controversele, opiniile divergente [i uneori opuse s`nt inerente oric\rui demers intelectual [i nu pun `n discu]ie importan]a ultimei c\r]i a lui Lucian Boia. {i, mai ales, nu sus]in ambiguitatea moral\ pe care o enun]a `n recenzia sa din Observator Cultural Ovidiu Pecican. C\ci oare ce este mai frumos moral dec`t s\ lup]i cu la[it\]ile, cu precau]iile, cu re]inerile [i ipocriziile care `nso]esc bun\ parte din discursul despre dramele istoriei, ori despre dramele lumii actuale?
1 Lucian Boia, Tragedia Germaniei. 1914-1945, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2010. 2 Lucian Boia, op.cit., p. 12. 3 Ibidem., p. 21. Printre argumente, faptul c\ masele s`nt mai u[or de manipulat dec`t elitele. De notat c\ `n volumul s\u tradus [i `n limba rom=n\, Stat [i na]iune `n istoria Europei (Polirom, Ia[i, 2004), Hagen Schulze tinde s\ interpreteze izbucnirea Primului R\zboi Mondial ca efect al elimin\rii sistemului de control al stabilit\]ii europene de c\tre Marile Puteri `n urma adopt\rii votului universal. S-a produs, `n consecin]\, generalizarea populismului [i confiscarea puterii `n numele poporului, pe care o men]ioneaz\ [i Lucian Boia. 4 Lucian Boia, op.cit., p. 49. 5 Ibidem., p. 127. 6 Ibidem., p. 137. 7 Ibidem., p. 66. 8 Textul lui Karl Jaspers, Con[tiin]a culpei, a ap\rut `n traducere rom=neasc\ `n 1986 (Texte filozofice, Editura politic\, Bucure[ti, pp. 34-91). 9 Lucian Boia, op.cit., pp. 111-112. 10 Ibidem., p. 113. 11 Gerhard Weinberg d\ cifra de 11,5 milioane de germani expulza]i la sf`r[itul celui de-Al Doilea R\zboi Mondial, dintre care 2,5 milioane au murit din cauza foametei [i bolilor (Gerhard Weinberg, A World at Arms: A Global History of World War II, Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 10). 12 Dar crimele de r\zboi, sus]ine Lucian Boia, nu au fost atributul exclusiv al sovieticilor. El invoc\ bombardamentele aeriene ale alia]ilor, `n particular cel de la Drezda. Or, comenteaz\ Boia, de[i unele lucruri nu s`nt de pus pe acela[i plan, toate aceste manifest\ri au un aer de familie (Ibidem., p. 134). 13 Ovidiu Pecican, Germania, erou tragic?, Observator Cultural, nr. 555, 17 decembrie 2010. 14 Lucian Boia, op.cit., p. 101. 15 Ibidem., p. 135. 16 Ibidem., p. 71.

7
BURSA C|R}ILOR Archaevs. Studies in the History of Religion, XIV, 2010, Bucharest, RAHR/ IHR, 346 pagini, pre] neprecizat Stvdia Asiatica. International Journal for Asian Studies, XI, 2010, no. 1 2, Bucharest, RAHR/ IHR, 398 pagini, pre] neprecizat Tocmai au ap\rut numerele pentru anul trecut ale celor dou\ elegante [i substan]iale publica]ii co-editate de Institutul de Istoria Religiilor al Academiei Rom=ne [i Asocia]ia Rom=n\ de Istoria a Religiilor. Acestea continu\ publicarea lucr\rilor importantei conferin]e speciale organizate, `n septembrie 2006, la Bucure[ti, de c\tre Asocia]ia European\ de Studii Religioase [i Asocia]ia Interna]ional\ de Istoria a Religiilor, sub genericul Istoria religioas\ a Europei [i Asiei.

Cel de-al XIV-lea tom al Archaevs-ului, editat de E. Ciurtin, secretarul consiliului [tiin]ific al ISR, cuprinde lucr\rile sec]iunilor Mo[tenirea lui Mircea Eliade (semneaz\ Norman Girardod, Mac Linscott Ricketts, Horst Junninger, Radu Harald Dinu, Ionu] Daniel B\ncil\, Daniela Dumbrav\, Anrdei Oi[teanu, E. Ciurtin) [i Religie [i modernitate, Curente hermetice [i ezoterism (Ovidiu Victor Olar, Ileana Benga [i Bogdan Negoi]\, Francesco Baroni, Ezio Abrile) [i se `ncheie cu un text polemic al lui Mac Linscott Ricketts, raportul [tiin]ific al Institutului pe anul 2010 [i o bogat\ sec]iune de recenzii la c\r]i din domeniul istoriei, sociologiei [i fenomenologiei religiilor.

Opinii diferite
De[i eseul lui Boia reprezint\ un apel la a nu simplifica istoria [i la a atribui cu responsabilitate orice etichet\ de natur\ etic\, unele evalu\ri nu-mi par a r\spunde standardului pe care l-a instituit. Ele se intersecteaz\, dar nu coincid, cu observa]iile lui Ovidiu Pecican din recenzia f\cut\ c\r]ii `n Observator Cultural.13 Istoric cu forma]ie enciclopedic\, cu experien]\ [i `n domeniul disciplinelor normative, universitarul clujean va fi `ntotdeauna o bun\ referin]\, un ghid `n receptarea textelor sensibile. Or, Ovidiu Pecican pare s\ conteste teza de fond, cea a unei tragedii germane, asumat\ de Lucian Boia chiar `n titlul c\r]ii, c\ci a
www.timpul.ro

Tomul din Stvdia Asiatica cuprinde, `n fapt, dou\ volume. Primul, editat de Mihaela Timu[, cuprinde lucr\rile sec]iunii Schimb\ri de paradigm\ `n studiul religiilor iraniene (semneaz\ Jean Kellens, Philippe Gignoux, Bruce Lincoln, Enrico Raffaelli, James R. Russell, Martin Schwartz, Shaul Shaked, Dan Shapira, Mihaela Timu[). Cel de-al doilea, editat de acela[i neobosit E. Ciurtin, `ncepe cu un In Memoriam pentru Arion Ro[u (semnat de Pierre-Sylvain Filliozat) [i este centrat pe lucr\rile sec]iunii Religii indiene [i studii buddhiste ( Hubert Durt, Jean-Marie Verpoorten, C. D. Sebastian, Lubos Belka, Eugen Ciurtin, Silviu Lupa[cu, Jad Hatem, Corin Braga, Ionu] Daniel B\ncil\). {i acest tom se `ncheie cu o bogat\ sec]iune de recenzii [i impresionate liste de c\r]i donate [i trimise c\tre Institut sau achizi]ionate. Pentru cei interesa]i, amintim c\ publica]iile s`nt indexate de c\tre importante institu]ii de evaluare europene [i de peste Ocean [i c\ pot fi procurate, versiunea print, prin lan]ul libr\riilor Humanitas, iar versiunea electronic\ prin intermediul Central and Eastern European Online Library, Frankfurt, la adresa www.ceeol.com. (Timpul)

ianuarie 2011

TIMPUL

Cronici din tranzi]ie

Fa]\-n fa]\: Dimitrie Cantemir [i fiul s\u, Antioh

MARCELA CIORTEA
C`nd, `n 1998, `ncepeam o cercetare pe marginea modurilor verbale nepersonale, nu b\nuiam ce lume fascinant\ avea s\ ni se deschid\ odat\ cu punerea `n ordine a unor probleme de natur\ gramatical\. Inten]ionam atunci o analiz\ comparativ\ a modurilor verbale `n limbile latin\ [i rom=n\, aleg`nd spre explorare corpus-ul lucr\rii lui Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei. De[i ideea a fost agreat\, comisia de admitere [i-a orientat aten]ia asupra unei lucr\ri elaborate `n limba rom=n\ f\r\ a fi o traducere cap-coad\, [i atunci, la sugestia profesorilor Frieda Edelstein [i D. D. Dra[oveanu, ne-am concentrat aten]ia asupra Divanului, de la apari]ia c\ruia tocmai se `mpliniser\ 300 de ani. {i cum nimeni nu se poate av`nta `n gramatica unui text f\r\ a se lovi [i de latura lui pragmatic\, aveam s\ ne pomenim, `n scurt\ vreme, reconstituind un parcurs captivant al\turi de principele moldav Dimitrie Cantemir, care avea s\ devin\ [i eroul nostru, dup\ ce a fost, pe r`nd, eroul lui Gr. Tocilescu, Virgil C`ndea1, Stela Toma, Dan Slu[anschi, I. Minea, P. P. Panaitescu, Dan B\d\r\u, Manuela T\n\sescu, Petru Vaida, Constantin M\ciuc\, Elvira Sorohan, Ecaterina }ar\lung\, Drago[ Moldovanu, Adriana Babe]i, Cristina B`rsan, Andrei Pippidi [i mul]i, mul]i al]ii. Unii dintre ace[tia s-au `ncumetat chiar la refacerea drumului `n exil al principelui nostru [i lor le dator\m repatrierea surselor istorice [i literare de prim\ m`n\, at`t de necesare unei cercet\ri oneste. Lui Gr. Tocilescu, trimis `n Rusia de Societatea Academic\ Rom=n\ `n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, i-a urmat la interval de un secol Ecaterina }ar\lung\, iar de cur`nd (2003) istoricul {tefan Lemny avea s\ refac\ acela[i parcurs, `ntr-un stagiu de cercetare finalizat cu volumul Les Cantemir. Laventure europenne dune famille princire au XVIIIe sicle, Paris, 20092, tradus `n limba rom=n\ de doamna Magda Jeanrenaud [i publicat de Editura Polirom la sf`r[itul anului 20103. Conceput\ `n manier\ plutarhic\, a[a cum reiese chiar din coperta versiunii sale rom=ne[ti, lucrarea domnului {tefan Lemny plaseaz\ fa]\ `n fa]\ dou\ personalit\]i, tat\ [i fiu, cu inten]ia m\rturisit\ (p. 18) de a face cunoscut\ cititorului alolingv contribu]ia Cantemire[tilor la cultura european\. Este de `n]eles c\ autorul alege limba francez\ pentru a-i fi c\l\uz\ `n acest demers, c`t\ vreme este stabilit de mult\ vreme `n Fran]a [i naturalizat francez, dup\ cum reiese din succinta prezentare ce `nso]e[te lucrarea; ad\ug\m aici [i faptul c\ nu este prima dat\ c`nd domnia sa `[i exerseaz\ condeiul `n expresia limbii franceze4; dar, dac\ e s\ ]inem cont de urm\toarea remarc\ pe marginea scrierilor lui Dimitrie Cantemir, anume c\ fiecare ia na[tere dintr-o b\t\lie dat\ cu limba `n care scrie (p. 64), atunci efortul domnului {tefan Lemny se cuvine de dou\ ori felicitat. Cum `ns\ varianta original\ nu a ajuns `nc\ la noi, observa]iile noastre se vor referi strict la versiunea `n limba rom=n\, Cantemire[tii. Aventura european\ a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea. Structurat\, cum spuneam, pe schema biografiei paralele, lucrarea reface dup\ cum reiese `nc\ din titlu aventura european\ a dou\ spirite mari, Dimitrie Cantemir [i fiul s\u Antioh, desf\[ur`nd pe mai bine de 300 de pagini un periplu interesant de fapte [i idei evolu`nd `n perimetrul descris de Sublima Poart\ [i Rusia de o parte, Anglia [i Fran]a de cealalt\ parte, iar la mijloc Moldova, pe care familia Cantemir ambi]iona s\ o ridice `n r`ndul cur]ilor de vaz\ ale Europei, nu ca pe a cincea roat\ la c\ru]\, ci ca pe un stat suveran respectat [i recunoscut. At`t timp c`t domne[te, fiecare principe este un suveran comparabil cu orice alt principe european, noteaz\ dl {tefan Lemny la p. 35, urm`nd spusa unui ofi]er german aflat `n slujba lui Carol al XII-lea. Probabil c\ a[a [i este. At`t timp c`t domne[te... Din nefericire, principele Dimitrie a domnit foarte pu]in, iar fiul s\u, Antioh nu avea s\ ajung\ niciodat\ la tron. Citind cineva numai `nt`ia parte a lucr\rii s-ar putea ar\ta dezam\git s\ afle `ntr-`nsa lucruri care `ndeob[te erau cunoscute despre Dimitrie Cantemir. Ce nu trebuie `ns\ uitat este c\ autorul verific\ atent `n documentele vremii fiecare informa]ie, nemul]umindu-se cu simpla preluare a datelor de la predecesori. El jongleaz\ cu textul, `l interogheaz\, interpreteaz\ [i filtreaz\ informa]ia, uneori renun]\ dar numai pentru a reveni `n alt\ parte, `ntr-o abordare fie mai direct\, fie mai bogat\, folosind toate p`rghiile, de la documentul concret p`n\ la zvon, de la cele unanim acceptate p`n\ la cele strecurate sub rosa, vorba lui Vockerodt (p. 270). Cu a doua parte `ns\, venind `n excelent\ completare a celei dint`i, demersul domnului {tefan Lemny se arat\ a fi `mplinit, meritul domniei sale fiind acela de a ob]ine c`teva pun]i de leg\tur\ de nezdruncinat `ntre cei doi Cantemir, fie c\ autorul vede lucrurile unul `n continuarea celuilalt, fie c\ le vede `n opozi]ie. Astfel, dac\ Dimitrie s-a bucurat de grija unui p\rinte ne[tiutor de carte, Antioh s-a putut sprijini cu toat\ `ncrederea pe erudi]ia p\rintelui s\u. {i unul [i cel\lalt [i-au luat `n serios misiunea de luminare a neamului din care f\ceau parte: dac\ Dimitrie a scris Divanul, compil`nd [i traduc`nd, `n slava [i folosin]a moldovenescului niam5, Antioh, la r`ndul lui, traduce Conversa]ii despre pluralitatea lumilor a lui Fontenelle pentru binele poporului rus (p. 175), fiind am`ndoi nevoi]i s\ intervin\ `n vocabularul limbii lor prin inventarea unor termeni filosofici care, la data aceea, lipseau din limbile respective. Dac\ Dimitrie impune la noi romanul alegoric prin Istoria ieroglific\, inspirat\ din evenimentele societ\]ii contemporane, Antioh impune satira `n literatura rus\ (pp. 177 sqq), dar am`ndoi debuteaz\ cu o scriere de inspira]ie religioas\, tat\l, cu Divanul, cum am v\zut deja, fiul cu Panegiricul Sf`ntului Dimitrie (1719), relu`nd tema religioas\ `n anul 1727, cu Simfonia la Psaltire (p. 176). Iar dac\ literatura rus\ `i datoreaz\ lui Antioh traducerea Epistolelor lui Horatius, deprinderea timpurie a traducerii dintr-un text latinesc nu scap\ observa]iei dlui {tefan Lemny, care preia o m\rturie a principelui din prefa]a la traducerea Istoriei universale a lui Iustin: Cred c\ str\dania mea de a-i traduce pe vechii latini [i greci ar putea contribui la `mbog\]irea poporului nostru (poporul rus, n. n., M. C.), trezindu-i m\car pasiunea pentru [tiin]\. (p. 172). Am `nceput s\ traduc pe c`nd eram foarte t`n\r, pe vremea studiilor mele de latin\ [i am avut astfel prilejul s\ constat c\ aceast\ `ndeletnicire reprezint\ calea cea mai bun\ de a ad`nci cunoa[terea unei limbi str\ine. (ibid.).6 S\ poat\ fi oare `ntrez\rit\, `n aceast\ m\rturisire, o explica]ie c`t de palid\ pentru bulversanta decizie a lui Dimitrie de a introduce `n cartea a III-a a Divanului lucrarea c\lug\rului unitarian Andrea Wissowatius7? Cum c\ Dimitrie, la r`ndul s\u, f\cuse acela[i pas imens de la teologie la [tiin]e nu mai e nevoie s\ fie dovedit. Iar cartea a III-a a Divanului include, printre altele, urm\torul fragment: Precum dintre p\g`ni nu nevrdnici oarecarii de a s\ citirea sint: }i]ero, Pentru slujbe; a lui Seneca (unele); a lui Plutarchus, Obicinice; a lui Epictitos, Enhiridion; a lui Isocrat, ~nv\]\tur\ c\tr\ Dimonic i proci8. Fiindc\ mai sus venise vorba de originea modest\ a lui Constantin Cantemir, ne-a atras aten]ia un segment de traducere st`ngace, for]at\, `n opinia noastr\, cu siguran]\ orientat\ astfel sub influen]a caracteriz\rii f\cute de Ion Neculce, care noteaz\ la `nceputul capitolului al XI-lea din Letopise]ul s\u: Acest domnu Cantemir-vod\ au fost de oameni pro[ti de la ]inutul F\lciiului9. La p. 19, f\r\ s\ fac\ trimitere la scrierea lui Neculce, dl {tefan Lemny activeaz\ o astfel de informa]ie, pun`nd-o `ntre ghilimele, f\r\ nicio not\, ceea ce ne `ndrept\]e[te s\ credeam c\ [tirea este de notorietate printre istorici. Un lingvist nu poate `ns\ trece cu vederea un am\nunt ca acesta: Constantin a fost un scit oarecare, de un om din pro[ti, mai ales c\, la p. 33 autorul revine asupra sintagmei, nuan]`nd-o prin renun]area la prepozi]ia de: un scit oarecare, [] un om din pro[ti, aduc`nd spre argument un genitiv idiotae. ~ntruc`t, de data aceasta, i se atribuie lui Dimitrie acest segment, ne-am imaginat c\ trebuie s\ fie din Via]a lui Constantin Cantemir, la textul c\reia am apelat10 [i unde am aflat c\ nobilul suedez captus fuerit a Scyta quondam ignobili homine (nesciebant Sueci in castris Polonorum esse Moldavos, illos Tartaros putantes), ceea ce `n limba rom=n\ sun\ a[a: ar fi fost capturat de un scit oarecare, om de r`nd (suedezii nu [tiau c\ `n tab\ra polon\ se aflau moldoveni, crez`ndu-i t\tari). Acest am\nunt nu `l consider\m lipsit de importan]\ pentru cititorul de limb\ rom=n\. ~n primul r`nd, chiar idiotae s\ fie, credem c\ este vorba de un genitiv al calit\]ii11, nu de unul partitiv12. Apoi, `n privin]a termenului ales, preferin]a noastr\ se `ndreapt\ spre needucat/neinstruit `n locul lui prost. Spunem aceasta pentru a oferi cititorului contemporan de limb\ rom=n\ o variant\ nealterat\ de lectur\, deoarece, revenind la Neculce, afl\m despre Antiohi-vod\, fratele lui Dimitrie, c\ nu era pr c\rturar, numai nu era prostu (op. cit., p. 247), iar despre Petru cel Mare al Rusiei afl\m c\, venind la Ia[i, umbla pre gios, f\r\ alaiu, ca un om prost (idem, p. 288), ceea ce, `n sensul actual al termenului, duce la o lectur\ ilar\. ~n al treilea r`nd, informa]ia este important\ pentru c\, de[i Cantemire[tii sus]in controversata lor descenden]\ din spi]a lui Tamerlan, iat\, aici, Dimitrie ]ine s\ puncteze exact c\ suedezii `i confundau pe moldoveni cu t\tarii, prin urmare de aceea l-au considerat scit pe tat\l s\u, m\car c\ era moldovean. Desigur, noti]a poate fi interpretat\ ca necesar\ `n revendicarea tronului Moldovei, f\r\ `ndoial\, dar credem c\ nu gre[im consider`nd apartenen]a Cantemire[tilor la neamul moldovenilor mai sigur\ dec`t aceea la neamul lui Tamerlan13. De asemenea, ajung`nd cineva la finalul lecturii, ar putea `n]elege c\ fiul Antioh `i este mai simpatic dlui {tefan Lemny dec`t Dimitrie-tat\l. P\rerea noastr\ este `ns\ c\ `mprejur\rile `n care evolueaz\ fiul s`nt, chiar dac\ nu de tot prielnice, oricum mai bl`nde [i mai pu]in primejdioase dec`t acelea `n care s-a nimerit s\ fie tat\l. Sigur, pe l`ng\ `mprejur\rile nefavorabile, Dimitrie Cantemir va fi f\cut [i gre[eli, at`t politice, c`t [i strategice. Probabil cea mai mare gre[eal\ politic\ este, dup\ unii cercet\tori, alian]a cu Rusia (p. 85), decizie `nc\ ambigu\ [i ne`n]eleas\ de mult\ lume, c`t\ vreme Dimitrie a fost mul]i, mul]i ani, capuchehaie la Istambul. Dac\, `ns\, merg`nd pe m`na cronicarului Neculce, putem `n]elege decizia principelui nostru, luat\ `n grab\ [i la vremuri de criz\, ofensa adus\ Profetului Mahomed `n Sistema este mai greu de `n]eles, cu at`t mai mult cu c`t ea vine din partea unui spirit enciclopedic ce se dorea deschis spre valorile morale universale. Din acest motiv, credem noi, Antioh este o figur\ mai luminoas\ dec`t tat\l s\u: pentru c\ `mprejur\rile nu l-au silit la fapte at`t de mari `nc`t decizia lui s\ afecteze soarta unui neam `ntreg. Spre exemplu, dac\ Dimitrie `ncerca, prin specula]ii nefondate la adresa religiei musulmane, s\-l conving\ pe `mp\ratul Petru al Rusiei s\ porneasc\ un r\zboi `mpotriva Sublimei Por]i, Antioh a contribuit la bun\starea Rusiilor prin transferarea din Occident a tot soiul de informa]ii privitoare la uzan]a Cur]ilor Regale, la `mbr\c\minte, la exprimare, la ceremoniale [.a.m.d. Dimitrie `[i dore[te zadarnic o c\l\torie `n Anglia [i Fran]a, al\turi de Petru cel Mare, dar nu va primi `ncuviin]are (p. 16). Va fi r\zbunat `n aceast\ dorin]\ de fiul s\u, care ajunge ambasador exact `n ]\rile pe care el nu va fi putut s\ le vad\, dar [i acesta, la r`ndul lui, va fi `mpiedicat s\ fac\ parte din suita ambasadorilor care l-au `nso]it pe George al II-lea al Angliei la Hanovra (p. 185). Dac\ `n lupta lui pentru tron, aflat `nc\ la Istambul, Dimitrie a intrat `ntr-o competi]ie plin\ de pericole de uneltiri [i compromisuri ale c\rei peripe]ii nu le cunoa[tem pe deplin (p. 77), la Paris, Antioh este `ndeaproape supravegheat de poli]ia francez\ (pp. 197 sqq). Toate aceste am\nunte, cum [i rela]iile celor doi Cantemir cu Academiile europene, cu savan]ii Europei, cu diploma]ii, cu oamenii de litere [i art\, ]`[nesc m\iestrit de sub pana lui {tefan Lemny, `n care se `ntrec, pe r`nd, istoricul [i romancierul, biograful [i analistul. Despre aceast\ carte se va mai scrie cu siguran]\; [i noi vom reveni asupra ei de c`te ori vom avea ocazia. Asupra ei [i asupra viitoarelor edi]ii, pentru c\, avem convingerea, edi]ia de fa]\ se va epuiza rapid. Poate c\ edi]iile viitoare vor fi dup\ modelul Istoriei Imperiului Otoman `mbog\]ite cu imagini,
www.timpul.ro

ianuarie 2011

Cronici din tranzi]ie

reproduceri, fotocopii, cel pu]in acolo unde autorul popose[te asupra descrierii, fie c\ este vorba de un portret, fie c\ este vorba de o b\t\lie sau un loc anume. {i poate c\ tot acolo va fi `ndreptat\ o eroare de tipar sau de nesincronizare a documentelor `n privin]a datei de apari]ie a Divanului, anume anul 1699 `n loc de 1698. Ini]ial am considerat-o sc\pare de tehnoredactare, at`t la p. 44, c`t [i la p. 50, `ns\, la p. 78, autorul spune explicit: ~n trecere prin Adrianopole, `n aprilie 1697, unde asist\ la mobilizarea armatei turce[ti, este trimis de urgen]\ de Poart\ la fratele s\u, la Ia[i, pentru a-l informa despre opera]iunile `n curs. ~n aceste circumstan]e, va da la tip\rit Divanul, care va ap\rea peste doi ani. Adic\ `n anul 1699! La pagina imediat urm\toare, autorul revine asupra acestui moment, plas`ndu-l `ntr-un context mai larg: ~n ceea ce-l prive[te pe Dimitrie, anul 1699 este bogat `n evenimente. Este anul c\s\toriei sale [i cel al public\rii primei lui c\r]i (p. 79). Dac\ 1699 r\m`ne anul c\s\toriei, dup\ cum spun biografii14, anul public\rii Divanului este 1698, dup\ cum reiese din foaia de titlu a edi]iei princeps15, iar domnul {tefan Lemny [tie cu siguran]\ c\ observa]ia noastr\ vine cu cea mai bun\ inten]ie, c`t\ vreme [tim ce `nseamn\ truda pe documente [i punerea lor cap la cap. ~n ciuda acestor minore neajunsuri care, f\r\ a [tirbi valoarea [tiin]ific\ a lucr\rii, s`nt datorate cu siguran]\ concursului de `mprejur\ri care a stat la baza edit\rii rapide a acestei versiuni rom=ne[ti, demersul dlui {tefan Lemny este unul reu[it, dup\ cum cercet\torul ne-a obi[nuit deja prin lucrarea domniei sale care l-a [i consacrat Sensibilitate [i istorie `n secolul XVIII rom=nesc (Editura Meridiane, Bucure[ti, 1989), `n curs de reeditare, dac\ bine am `n]eles dintr-un interviu al autorului16. ~ntr-o exprimare sobr\ [i elegant\, lucr\rile dlui {tefan Lemny reconstituie o etap\ important\ prin analiza veacului `n discu]ie, dac\ nu `ntocmai cum a fost, apoi cu siguran]\ nici cum trebuie s\ fie, ci foarte aproape de cum ar fi putut s\ fie.
1 Mo[tenit `n aceast\ preocupare de fiica sa, Ioana Feodorov, care a publicat versiunea arab\ realizat\ de arhiepiscopul de Alep, Athanasios Dabas [i traducerea englez\ a Divanului: The Salvation of the Wise Man and the Ruin of the Sinful World / S?alah? al-h?akim wa-fasad al-alam al-damim. Edited, translated, annotated, with editors note and indices by Ioana Feodorov. Editura Academiei, Bucure[ti, 2007. 2 http://cantemiriana.blogspot.com/p/bio-bibliographies.html. 3 http://cantemiriana.blogspot.com/2010/12/evocation-dimitrie-cantemir-iasi-le-29.html. 4 Vezi [i Jean-Louis Carra, 1742-1793, parcours dun rvolutionnaire, Paris, LHarmattan, 2000. 5 A[a cum reiese din pagina de titlu, edi]ia Virgil C`ndea, EARSR, Bucure[ti, 1974, p. 103. 6 Cf. Constantin M\ciuc\, Dimitrie Cantemir, Editura Albatros, Bucure[ti, 1972, pp. 286-287, unde biograful subliniaz\ preferin]a lui Dimitrie de data aceasta pentru latura profund moral\ a liricii hora]iene. 7 Vezi Petru Vaida, Umanistul Andrei Wissowatius tradus de Dimitrie Cantemir. Cu privire la izvoarele Divanului, `n Gazeta literar\, anul XI, nr. 37, 1964, p. 7. Cf. Petru Vaida, Dimitrie Cantemir [i Andrei Wissowatius. Contribu]ii la problema izvoarelor umanismului lui Cantemir, `n Revista de filozofie, 12, 1965, 1, pp. 37-48. 8 Divanul, ed. cit., p. 357, 125v. 9 Cronicari moldoveni, studiu introductiv de Dan Horia Mazilu, selec]ia textelor, glosar de Anatol Ghermanschi, Editura Militar\, Bucure[ti, 1987, p. 239. 10 Operele principelui Demetriu Cantemiru publicate de Academia Rom=n\, tomu VII, Vita Constantinii Cantemyrii cognomento Senis Moldaviae Principis, Bucuresci, 1883, p. 4. Cf. http://www.if.asm.md/biblioteca/viata_lui_constantin_cantemir.pdf. 11 Se va `n]elege prin genitivul calit\]ii at`t calitatea propriu-zis\, c`t [i lipsa acesteia sau chiar defectul. Limba rom=n\ red\ aceast\ idee prin expresii cu acuzativul prepozi]ional, gen omul era de o prostie, sau chiar cu genitivul, `n expresii de genul: prostul pro[tilor, ambele pentru a reda forme de superlativ care se p\streaz\ `n afara discu]iei de fa]\. 12 Pentru aceast\ distinc]ie partitiv/calitativ, vezi Dan Slu[anschi, Sintaxa limbii latine, vol. I, Sintaxa propozi]iei, edi]ia a II-a rev\zut\ [i ad\ugit\, Editura Universit\]ii Bucure[ti, 1994, p. 105 par. 4.7.4.1., `n care profesorul nostru se delimita de p\rerile celor care, dup\ modelul gramaticii limbii franceze, `l considerau partitiv, nuan]`nd cu o subspecie a genitivului calit\]ii, anume aceea de genitiv al clasei, al categoriei, al provenien]ei. 13 Cf. Ecaterina }ar\lung\, Dimitrie Cantemir. Contribu]ii documentare la un portret, Editura Minerva, Bucure[ti, 1989, p. 98. 14 I. Minea, Despre Dimitrie Cantemir. Omul. Scriitorul. Domnitorul, Ia[i, Via]a Rom=neasc\, 1926, p. 13. Cf. Constantin M\ciuc\, op. cit., pp. 94-95. 15 Vezi `n acest sens http://cantemir.asm.md/dimitrie/literatura [i http://internettrading.net/sica/denis/cantemir/Divanul,%20Iasi,%201698.png. 16 http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/interviu-stefanlemny-statul-roman-ar-trebui-sa-sustina-mai-mult-opera-dedifuzare-a-culturii-romane-in-strainatate-5703515/.

TIMPUL
POLEMICI CORDIALE

Provoc\rile lui Thomas Nagel

ADRIAN NI}|
~n lucrarea Perspectiva de nic\ieri (traducere de Bogdan Lep\datu, Bucure[ti, Vellant, 2009), Thomas Nagel `[i propune s\ abordeze urm\toarea problem\: cum se poate combina viziunea pe care o de]ine o anumit\ persoan\ din lume cu o perspectiv\ obiectiv\ asupra lumii, cu alte cuvinte, cum se poate `n]elege subiectivitatea `n prezen]a obiectivit\]ii. De[i aceast\ problem\ a fost ridicat\ de numero[i filosofi, trebuie spus din capul locului c\ abordarea lui Nagel este una special\. Este special\ nu at`t prin `ntinderea domeniilor conexe prin care `[i plimb\ `ntrebarea (mentalul, cunoa[terea, libertatea, valorile, etica), nu at`t prin dificultatea chestiunilor abordate, c`t mai ales prin dificultatea de a `n]elege r\spunsul. Dup\ ce arat\ c\ de solu]ia problemei depinde felul cum `n]elegem realitatea, felul cum ne comport\m [i cum ne raport\m la ceilal]i, Nagel sus]ine c\ nu are o solu]ie, c\ nu are un r\spuns precis. El vrea mai degrab\ s\ ridice ni[te `ntreb\ri care ar putea ajuta, `n timp, la ajungerea la anumite r\spunsuri. ~ntr-adev\r, lucrarea Perspectiva de nic\ieri poate s\-l descump\neasc\ pe un cititor obi[nuit cu r\spunsuri precise, riguroase [i bine argumentate. Din aceast\ pricin\, lucrarea mai degrab\ provoac\ cititorul s\ g`ndeasc\, s\ vad\ lucrurile din mai multe perspective, dec`t s\ aduc\ un r\spuns care s\ fie expresia unei singure perspective, cum ar fi cea a autorului. Una din cele mai serioase provoc\ri ale lucr\rii este legat\ de natura mentalului. Nagel arat\ c\ mentalul este unic, autonom. Lumea mental\ (tr\irile, sentimentele, judec\]ile etc.), trebuie s\ poat\ fi integrat\ `n orice viziune obiectiv\ a lumii. Departe de a conduce la panpsihism, abordarea nu vrea s\ conduc\ nici la dualism. Exist\ numeroase argumente `n lucrare `mpotriva dualismului cartezian sau de orice alt\ natur\. Nagel vrea s\ fac\ dreptate existen]ei lumii mentale `n condi]iile `n care exist\ [i lumea fizic\, nemental\. De[i greu de `n]eles aceast\ idee a lui Nagel `n acord cu ce se cunoa[te la ora actual\, este clar c\ el vrea s\ limiteze abordarea obiectiv\ a lumii mentale, respectiv abordarea subiectiv\ a lumii nementale. Este clar c\ la ora actual\ fizica, filosofia, artele etc. ne ofer\ instrumente prin care putem s\ p\trundem `n fiecare din cele dou\ domenii, dar `n mod independent. Mai mult, de regul\ se cerceteaz\ mentalul cu instrumentele, conceptele [i teoriile cu care se cerceteaz\ realitatea obiectiv\, ceea ce produce mari pagube ambelor domenii. Ar fi deci nevoie de o teorie integrat\ a realit\]ii care s\ explice `n mod propriu, cu instrumente, concepte [i teorii adecvate, func]ionarea organismelor con[tiente. A[adar, ar fi nevoie de o teorie care s\ explice nu separat cum func]ioneaz\ creierul (a[a cum face azi neurofiziologia), sau separat cum se produc senza]iile [i percep]iile (cum face psihologia), ci de o teorie care s\ poat\ integra toate cuno[tin]ele astfel `nc`t s\ se poat\ explica cum anumite procese din creier sau anumite schimb\ri energetice din re]eaua de neuroni pot s\ genereze senza]iile, ideile sau sentimentele noastre. Cititorul nu va fi mirat s\ vad\ cum Nagel este nemul]umit at`t de teoriile moniste ale mentalului, c`t [i de cele dualiste, at`t de cele reductive c`t [i de cele nereductive, de fizicalism, behaviorism, computa]ionalism etc. Din acest punct de vedere se pare c\ celebrul profesor de la Universitatea din New York aduce aici un fel de demonstra]ie de incompletitudine a filosofiei min]ii: nici o teorie obiectiv\ nu poate s\ explice complet universul mental. ~ntrep\trunderea dintre obiectiv [i subiectiv, ce-[i face sim]it\ prezen]a `n fiecare pagin\ a lucr\rii, are c`teva consecin]e interesante, dar nu lipsite de noi provoc\ri. O prim\ consecin]\ este legat\ de sinele obiectiv. Despre acesta, Nagel sus]ine c\ este o parte a punctului de vedere de]inut de orice persoan\, iar obiectivitatea sa este dezvoltat\ `n grade diferite la persoane diferite sau etape diferite. Sinele obiectiv este ceea ce asigur\ obiectivitatea punctului nostru de vedere, `n condi]iile `n care acest punct de vedere este personal, deci exterior `n raport cu cel al oric\rei alte persoane. Sinele obiectiv este cel care ne situeaz\ simultan `n interiorul lumii [i `n afara lumii. S\ ne g`ndim la situa]ia urm\toare. Trei persoane aflate `n locuri diferite privesc desf\[urarea aceluia[i eveniment. Vor exista, a[adar, trei puncte de vedere asupra evenimentului, fiecare cu subiectivitatea lui dat\ de limbaj, tr\iri, amintirile pe care le evoc\ etc. ~n acela[i timp, un anumit punct de vedere este pentru celelalte dou\ persoane oarecum obiectiv, c\ci este exterior fiec\ruia, neput`nd fi modificat sau influen]at `n vreun fel. Mai mult, cel dou\ persoane s`nt ele `nsele prinse `n punctul de vedere al primei persoane. S-ar putea obiecta c\ Nagel sus]ine o concep]ie nera]ionalist\ cu privire la lume [i la cunoa[tere. Nimic mai fals. Departe de a dori s\ sus]in\ c\ am avea o cunoa[tere `nn\scut\ a adev\rului despre lume, el arat\ c\ avem capacitatea de a genera ipoteze cu privire la lume [i de a respinge acele posibilit\]i `n care propria noastr\ persoan\ [i propriul set de experien]e nu s`nt incluse. Apropierea de ra]ionalism este afirmat\ cu putere tocmai prin implica]iile obiectivit\]ii, `n condi]iile `n care obiectivitatea este manifest\ `n lume [i ne face s\ tragem concluzia, crede Nagel, c\ baza majorit\]ii cuno[tin]elor reale despre lume trebuie s\ fie a priori, deci neob]inut\ din experien]\. Aceast\ form\ special\ de ra]ionalism se combin\ la Nagel cu o form\, la fel de special\, de realism. Este special\ pentru c\ Nagel este angajat nu at`t fa]\ de clasicul precept ce sus]ine c\ lumea este independent\ de mintea noastr\, c`t mai ales fa]\ de o concep]ie cu privire la ceea noi putem concepe. Deci, nu felul cum cunoa[tem lumea este avut `n vedere, ci felul cum o concepem. Astfel, aceast\ form\ de realism sus]ine c\ este probabil ca realitatea s\ dep\[easc\ ceea ce putem noi concepe despre ea sau, `n cuvintele lui Nagel, c\ lumea ar putea fi de neconceput min]ilor noastre (desigur, idealismul c\ruia i se opune aceast\ concep]ie neag\ aceast\ posibilitate). Pentru o persoan\ familiarizat\ cu realismul [i ra]ionalismul clasic aceast\ tez\ a lui Nagel i se pare fie scandaloas\, fie de ne`n]eles. Cum ar putea fi realitatea dincolo de limitele cunoa[terii noastre? Cum poate lumea s\ fie de neconceput? Ca s\ vedem mai bine ideea lui Nagel, s\ ne g`ndim la o persoan\ ce tr\ie[te `n universul clasic: `n]elege lumea prin concepte [i teorii m\surabile, cantitative, furnizate de mecanica clasic\ newtonian\. Pentru o persoan\ ce tr\ie[te `n universul contemporan, lumea `i apare ca un continuum spa]io-temporal, `n care materia [i energia se pot converti una `n alta [i `n care viteza luminii este limita maxim\ de vitez\ `n univers, `n acord cu teoria relativit\]ii [i mecanica cuantic\. Ce ar fi dincolo? Dup\ Nagel, chiar `n interiorul acestui univers se afl\ nenum\rate insule care nu pot fi `n]elese folosind instrumentele, conceptele [i teoriile [tiin]ei actuale, [i anume min]ile noastre. Fizica, chimia, biologia [i celelalte [tiin]e nu numai c\ nu pot cunoa[te subiectivitatea gustului unui m\r verde, dar nici nu pot concepe aceast\ subiectivitate, nu o pot `n]elege, nu pot da seama de ea. Tocmai `n acest sens ar fi nevoie de o ie[ire din chingile clasice ale [tiin]ei actuale pentru a se pune bazele unei teorii integrate asupra realit\]ii care s\ explice deopotriv\ [i subiectivitatea [i obiectivitatea. Probabil c\ mesajul lucr\rii lui Nagel se afl\ `n ultimele r`nduri ale lucr\rii `n care se sus]ine c\ punctul obiectiv de vedere nu poate fi `mbl`nzit cu adev\rat, dar `n clipa `n care noi admitem c\ s`ntem limita]i de lumea `n care tr\im devine evident c\ s`ntem incapabili s\ tr\im `n lumina consecin]elor acestei recunoa[teri. Recunoa[terea faptului c\ nu avem solu]ii `n fa]a raportului subiectivit\]ii cu obiectivitatea ne face `ns\ capabili s\ ne apropiem de ceea ce `nseamn\ s\ tr\im `n lumina adev\rului.

www.timpul.ro

ianuarie 2011

10

TIMPUL

Proz\

Ai grij\ ce-]i dore[ti...

ei `[i umplu buzunarele [i pe noi ne ]in muritori de foame. {i guvernan]ii \[tia ho]i. M\car comuni[tii ne d\deau un trai decent, nu ca \[tia. R`m\ nu-l mai `ntreb\ Care \[tia?, c\ nu mai fu vreme. Programul se terminase, a[a c\ se apucar\ to]i s\ se preg\teasc\ de plecare. Du[ nu mai f\cur\ e drept, le ie[ise din obicei dar nici nu `[i lep\dar\ hainele de strad\; tr\ser\ doar salopetele p\tate pe deasupra lor. Nu f\cuser\ nimic toat\ ziua era o zi ploioas\, rece, de toamn\, nici un c`ine s\ nu-l dai afar\! ~n drum spre cas\, Vasile se opri la birtul din col], La Sylvia [i Petric\, SRL Cei doi patroni erau parteneri. Silvica `[i l\sase b\rbatul c`nd plecase `n Italia la produs. ~l l\sase cu tot cu cei doi copii, c\ doar avea [i ea dreptul la fericire. Pe Petric\ `l `nt`lnise acolo [i deveniser\ aman]i. Se `ntorseser\ `n ]ar\ mai mult deporta]i, dar ceva cheag adunaser\. Cu el deschiseser\ cr`[ma. Nu curgea, dar averea vine cu pic\tura, dac\ ai r\bdare. Era vad bun, la ei opreau mai to]i s\r\ntocii cartierului. Silvica le vindea, [i \la furat la gramaj, tr\sc\u f\cut pe plita din buc\t\rie, colorat cu mal] [i amestecat cu esen]e, pus `n sticle ar\toase cu etichete str\ine. Oamenii eram prea be]i ca s\-[i dea seama [i, oricum, beau pe condic\, a[a c\ `[i ]ineau gura. Vasile se oprea zilnic la cr`[m\. El bea bere, i se p\rea c\ e mai adev\rat\ dec`t po[irca alcoolic\. Con[tient cumva c\ banii c`[tiga]i peste zi nu s`nt `ntrutotul ai lui, `i mai scutura `n m`na Silvic\i. Oricum, `[i mai uita de necaz. Aici avea deseori ocazia s\-[i sus]in\ deschis opiniile pro-comuniste. De ce n-ar fi f\cut-o? Nu era libertate? Nu avea dreptul la opinii politice? Pentru ce s-au jertfit pro[tii \ia la revolu]ie? dar-ar boala `n oasele lor! {i apoi, majoritatea be]ivanilor, proveni]i din r`ndul fo[tilor muncitori, g`ndea ca el. Uneori `i trecea prin cap s\ `i `ndemne s\ formeze o celul\ a partidului comunist dac\ ar fi [tiut c\ ar fi g\sit sus]in\tori. Dar nu, to]i erau ca el, a[teptau s\ vin\ cineva s\ le dea ceva de-a gata, nu s\ ini]ieze lupta de clas\... Uneori, dac\ d\dea de Petric\, `i vindea din lucrurile furate de la `ntreprindere. Nu `l g\sea prea des la birt, el se ocupa de afaceri. C`nd nu f\cea tr\sc\ul, f\cea contraband\ cu ]ig\ri [i alcool, sau trimitea feti]e la tovar\[ii lui de pe dincolo... Era bun traficant, Petric\, `n general se f\cea neinteresat de marfa lui a[a c\ trebuia s\ o lase la un pre] de nimic. Ar fi ob]inut mai mult `n alt\ parte dar aici era lipsit de risc. {i comod nu-i prea pl\cea munca. Nu `i p\sa c\ se d\ pe m`na lui Petric\. La mese erau deja obi[nui]ii localului doar nea Zaharia nu sosise `nc\. ~ntr-un col] era un necunoscut, bea bere [i f\cea rebus. Prin asta se deosebea de restul b\utorilor pe ei nu i-ai fi v\zut citind ceva! Ei st\teau t\cu]i, singuri, posaci, sorbind din ]oiuri cu un fel de furie autodistrug\toare, privind uneori spre televizorul mare, cu plasm\, at`rnat pe perete, b`nd odat\ cu otrava tr\sc\ului [i a ]ig\rilor moldovene[ti [tirile apocaliptice transmise. Ca de obicei, era r\u `n ]ar\ datorit\ \stora, m`nca-i-ar ciorile! Las c\ vin ai no[tri [i `i vom pune la zid, `n pia]\... Tocmai din cauza str\inului, discu]iile se legau greu. E bine s\-]i ]ii gura, mai [tii ce securist trage cu urechea? Sigur, nu mai e ca pe vremuri, dar pu]in\ grij\ nu stric\. Totu[i, odat\ cu num\rul paharelor [i al [tirilor proaste rev\rsate din televizor, limbile se desc`lcir\, `n final. {i Vasile `ncepu, din nou, s\ peroreze despre via]a bun\ [i lini[tit\ dus\ pe timpul comuni[tilor. Matale ai fost, se pare, oarece politruc coment\ str\inul, privindu-l curios. Politruc? Nooo... Membru de partid, da, doar at`t. Muncitor! {i atunci cum de ai dus-o bine? Am dus-o. To]i o duceam bine. Aveam servici, salariu, uneori [i prime. To]i aveam o cas\. Nimeni nu murea de foame, ca acum! {i securitatea? Ce securitate, domnule? Nu te lua dup\ gogori]e! Doar du[manii poporului aveau s\ se team\ de ea. Eu nu am `nt`lnit securist. Nu am avut ce m\ teme, a[a s\ [tii! Prin cap `i trecur\ notele informative date la securistul uzinei dar le alung\ din minte. Eu respectam Legea, `mi ]ineam gura, `mi vedeam de treab\. Bijni]arii, spionii, bagabon]ii, \[tia trebuiau s\ se team\! Deci, dac\ s-ar putea, ai tr\i din nou `ntr-o astfel de societate... Da, domnule, c\ asta e o batjocur\! O societate care urm\re[te distrugerea omului, a societ\]ii, a poporului. Un genocid, domnule! Repeta, f\r\ s\ `[i dea seama, cuvinte auzite la televizor. P\i, uneori se poate, r`nji str\inul, privindu-l cu aten]ie. Mai t`rziu, Vasile `[i aminti acel r`njet ironic [i lucirea diavoleasc\ din ochii str\inului. Era `ntuneric, ca de obicei. Curentul se d\dea pu]in mai t`rziu, dup\ [ase, c`nd se preg\tea lumea s\ plece la serviciu, [i seara, vreo dou\ ore. C`t s\ poat\ privi emisiunile TV... Pip\i pe taburetul pus l`ng\ pat drept noptier\ p`n\ g\si cutia cu chibrite. Dup\ vreo trei `ncerc\ri, reu[i s\ aprind\ unul. La lumina lui, g\si lum`narea pus\ `ntr-un pahar [i o aprinse. Acum putea s\ se `mbrace. D`rd`ind de frig, ie[i de sub plapum\ [i trase repede deasupra treningului sp\l\cit, decolorat, `n care dormea, pantalonii [i un pulov\r. Era cel `mpletit de Mara imediat dup\ nunt\ singurul pe care `l avea, de altfel. Acum era de[irat la m`neci [i la poale [i avea o gaur\ pe spinare, acolo unde `l ag\]ase de un cui. Cobor` `n curte, lu`nd lum`narea cu el. Locuia la etajul trei [i pe sc\ri era `ntuneric bezn\. La fel `n curte, ca de obicei. ~n vremurile bune, `n fa]a blocului, la bulevard, ardeau l\mpile g\lbui, cu sodiu, de pe st`lpi. ~n vremurile bune, pe naiba!, g`ndi. Au ars doar c`nd a venit {efu... Nu-[i amintea s\ fi avut vreodat\ o via]\ mai bun\, nici el, nici taic\-su, nici bunicu... Bunicu `[i amintea cu nostalgie de vremea Regelui. Ehei, ce bine fusese atunci! Nu [tia c\ b\taia de-i fr`nsese coastele se datora nepotului ucenic la Uzin\, care `l d\duse `n g`t. Era b\tr`n, `[i tr\ise traiul el era `ns\ t`n\r, avea nevoie de tot ajutorul pe care `l putea primi de la autorit\]i! Doar gr\mada de navete cu sticle e acolo, `n mijlocul cur]ii `n form\ de U dintre cele trei blocuri, de c`nd o [tie, de c`nd se mutase `n bloc cu p\rin]ii. Pe atunci ie[ea noaptea cu mama s\ cumpere mai mult lapte, erau patru frate-s\u `nc\ mic. Tot cu mama mergea la ou\, la carne... la p`ine mergea singur, cu cartela. A[a era normal, bine. C`nd era r\u, trebuiau s\ mearg\ de cu seara, cu sc\unelul... Ura gr\mada de navete, ura curtea `n form\ de

NICK SAVA
Mai l\sa]i-m\ cu prostiile voastre! zise Vasile, un b\rbat negricios de vreo 50 de ani, pu]in c\runt pe la t`mple, cu un `nceput de chelie, ochi c\prui verzulii ad`nci]i sub arcada puternic\, pe care spr`ncenele formeaz\ o linie aproape continu\, nu foarte stufoas\, de p\r negru. Sigur pe sine, peroreaz\ cu o voce care nu permite vreo contrazicere. Ce ne-a adus nou\ capitalismul? Am ajuns s\ murim de foame! Cel pu]in, comuni[tii erau patrio]i, aveau grij\ de popor! Hai, m\i, nea Vasile zise Octav, un tip sub]irel de vreo 30 de ani, cu p\rul c`nepiu c\zut peste urechi, presat de o [apc\ de baseball cump\rat\ de la talcioc. O purta, ca mai to]i rom=nii care adoptaser\ [epcile americane, cu cozorocul la spate. N-o fi fost a[a de bine cum zici... Ce [tii tu? C`]i ani ai tr\it sub comuni[ti? P\i, la revolu]ie eram `n [coal\. Am apucat doar ultimii zece ani ai lui Ceau[escu. Da-mi ajunge! Vezi c\ nu [tii? Repe]i [i tu ce auzi pe la televizor... La televizor `i cam laud\ pe comuni[ti, interveni R`m\. Al treilea membru al echipei este un zdrahon de b\rbat, cu glasul muiat moldovene[te, cu burtic\ [i fa]\ rotund\, ochi alba[tri de copil nevinovat [i nasul ca un bumb. Musta]a groas\, de manivel\, pare o cicatrice ur`t\. {i bine fac! accept\ Vasile corec]ia. Nu vede]i? tot ce s-a construit `n ]ara asta s-a f\cut sub comuni[ti! Nu s-a mai construit o uzin\, un metru de [osea, de metrou, de cale ferat\! Ba, \[tia au distrus totul! |[tia? se mir\ R`m\. Porecla `i venea de la o vorb\ pe care o folosea pe vremuri, limbric: limbricul \sta, limbricul \la, b\ limbric i-a r\mas vorba. Cum era c`t un dulap, nu i se prea potrivea, dar ajunsese s\-l deranjeze. Nu `i putea bate pe to]i... A[a c\ trecuse la r`m\. Acum se `nv\]ase cu aceast\ porecl\, to]i a[a `l [tiau. Ba, odat\, c`nd o venit nevast\-sa s\ `ntrebe ceva la personal, func]ionara i-a spus: {ti]i, doamn\ R`m\?... A[a zic [i eu, spuse Octav. Noi am distrus, nu \[tia... Hai, m\i, Octave, [tiu c\ e[ti `mpotriva propriului popor. E[ti v`ndut, asta e! V`ndut cui, nea Vasile? Cine m-ar cump\ra, vai de capul meu?! M\car de mi-ar ie[i ceva bani din asta. La ce m\ pricep, nu vezi c\ nu facem nimic toat\ ziua? Doar ce mai fur\m c`te ceva, s\ nu zicem c\ venim degeaba la servici... Fur\m?! Noi fur\m?! `i sare ]and\ra lui Vasile. B\i, noi lu\m ce ni se cuvine. Capitali[tii ne fur\ pe noi! Ar trebui s\ ne pl\teasc\ ca `n Uie, nu s`ntem acum [i noi `n Uie? Dar

***
Vasile se trezi zg`l]`it de frig. Drace, g`ndi, \[tia de la CET iar nu dau c\ldur\. Era acoperit cu plapuma [i o cuvertur\. Pe cap avea fesul de ski, `n m`ini m\nu[i, `n picioare [osetele groase, de l`n\. Nevasta, al\turi, era b\gat\ cu totul sub plapum\. Nici v`rful nasului nu i se vedea... ~l trezise ceasul mare, ceferist, mo[tenit de la tat\l s\u, muncitor la revizia CFR. El reu[ise s\ `[i fac\ meserie, s\ nu ajung\ un pr\p\dit de ceferist jum\tate ]\ran, ca mai toate rudele lui. Lucra la uzin\ era un muncitor adev\rat!

ianuarie 2011

www.timpul.ro

Proz\
U, ura blocurile at`t de asem\n\toare, cu apartamente mici, `ntunecate, igrasioase. P\rin]ii dormeau `n sufragerie, el cu Ionel, frate-s\u, `n dormitor, `n acela[i pat. P`n\ c`nd s-a `nsurat. Atunci a sc\pat de ei, i-a trimis la ]ar\. Securistul l-a ajutat, a fost prima dat\ c`nd l-a l\udat pentru activitatea depus\ [i pentru patriotism... {tie gr\mada prea bine, a num\rat-o de at`tea ori a[tept`nd v`nz\torul. Erau 48 de navete 12 picioare a c`te 4 navete, fiecare con]in`nd 12 sticle albe, pline. Cu totul, 576 de sticle. Cum fiecare cump\ra trei sticle cu excep]ia cuno[tin]elor v`nz\torului, care luau patru , ajungeau pentru vreo 190 de oameni... S`nt deja vreo 150: o coloan\ de circa 35 de r`nduri a c`te 4... E aproape. S`nt mul]i care se bag\ `n fa]\. Siluete am\r`te, anonime, adormite, trop\ind din picioarele `nghe]ate. Se v`r\ [i el `n coloana anonim\, [tiind c\ `n cur`nd se va `nc\lzi la spinare. Ner\bdarea `i face pe oameni s\ `mping\ `n fa]\, se adun\ unul `n altul cum v\zuse c\ fac pisicile vagaboande `n timpul iernii, pentru a se `nc\lzi. Nimeni nu vorbe[te, fiecare e singur cu problemele lui, `n lumea lui mohor`t\. E bine s\ nu vorbe[ti, nu [tii cine trage cu urechea. Prive[te `n jur s\ vad\ dac\ e vreo fa]\ cunoscut\... De mult nu mai d\duse vreo noti]\. Da, lumea `[i ]ine gura. Doar izbucnirile sporadice de furie se `ndreapt\ `mpotriva [mecherilor care `ncearc\ s\ fenteze. Mai ales cei din spate url\, `nfuria]i. Risc\ s\ stea degeaba la coad\. O b\tr`n\, care `ncearc\ s\ se lipeasc\ mai `n fa]\, este smuls\ cu for]a [i trimis\ `n spate. S`nt b\tr`n\, maic\. Am o nepo]ic\... Da ce, eu s`nt t`n\r\?!, se r\]oie[te la ea o femeie bine, cu c\ciul\ de blan\ ruseasc\ pe cap. Ce nu te scoli mai devreme, tot nu faci nimic toat\ ziua?! B\tr`na nu r\spunde, se pierde `n spate, `n r`nd. Sau poate pleac\ acas\. Timpul trece greu, mai ales p`n\ c`nd va ap\rea v`nz\torul. El vine odat\ cu lumina palid\ a zorilor, ca s\ poat\ num\ra banii. Apoi, sticlele se v`nd iute, `n ]ipetele [i `njur\turile anonimilor `mpotriva celor ce se bag\ `n fa]\, a celor are pleac\ duc`nd cu ei patru sticle. To]i s`nt du[manii tuturor: ai celui din fa]\ lui, ai celui din spate, chiar [i ai celor de-al\turi. Nu [tiu dac\ ultima sticl\ nu o va lua chiar respectivul vecin... Doar `mpotriva lor, a celor de sus, nimeni nu are curaj s\ vocifereze. S`ntem ni[te oi, repet\ iar\[i [i iar\[i Vasile, strivindu-[i ura amar\ ca fierea, `ntre din]i. Ni[te oi! Care nu beh\ie, s\ nu r\m`n\ f\r\ blan\... Pentru a trece timpul mai repede, `[i perind\ prin minte toate nemul]umirile. De[i [tie c\ `i face r\u, este un exerci]iu permanent, la care nu poate renun]a. Dac\ pe vremuri a fost mai bine, poate or s\ mai vin\ vremuri mai bune c`ndva, odat\... Autobuzele rare, aglomerate, `nghe]ate. E fericit s\ se aga]e m\car [i pe scar\, fericit c\ nu r\m`ne el pe jos, al\turi de neferici]ii care r\m`n `n sta]ie, trop\ind din picioarele `nghe]ate. Apoi, hala `ntunecat\, `nghe]at\, `n care stau aduna]i `n jurul butoiului de tabl\ `n care ard buc\]ile de lemn furate din box-pale]ii din depozit. Stau cele opt ore regulamentare f\r\ a face nimic m\car, atunci c`nd nu-i ger, joac\ 66. Nici nu-i trimit acas\, programul e obligatoriu 8 ore. C`nd, spre sf`r[itul lunii, vin comenzile, lucreaz\ `n draci, c`teva zile, cu program prelungit, duminicile, uneori [i nop]ile. F\r\ plat\ suplimentar\ de multe ori nu `[i iau nici salariile `ntregi. Fiecare `ncearc\ s\ se descurce. Oricum ar fi, tot nu au pe ce cheltui banii: toate se dau cu ra]ia, pe cartel\. Chiria e mic\, gaz [i curent nu prea e... C`nd era `n liceu, visa s\ c\l\toreasc\. A fost o singur\ dat\, `n Rusia acolo o cunoscuse pe Mara. Ea mai fusese, era descurc\rea]\, [tia ce [i unde s\ v`nd\, ce [i de unde s\ cumpere lucruri care se c\utau `n ]ar\. {i c`te nu se c\utau?! El f\cuse pe hamalul, ajut`nd-o s\-[i care numeroasele valize, saco[e, gen]i, paporni]e... Jum\tate le declarase ale lui, tot nu avea marf\. Ea r`dea batjocoritor de c`t de prost putea fi: auzi, s\ c\l\tore[ti de pl\cere! dar au r\mas prieteni [i pe urm\ s-au c\s\towww.timpul.ro

TIMPUL
BURSA C|R}ILOR

11

Alin Mure[an, Pite[ti, Cronica unei sinucideri asistate, Edi]ia a II-a rev\zut\ [i ad\ugit\, Editura Polirom, 344 p., Pre]: 29,95 lei Carte aparut\ sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului `n Rom=nia O analiz\ amplu documentat\ a evenimentelor petrecute la Pite[ti, dar [i `n alte penitenciare de acela[i tip `n perioada 1948-1951, c`nd fenomenul reeduc\rii a atins apogeul. ~mbog\]it\ cu informa]ii noi extrase din arhive, din volume de memorii publicate recent [i din interviuri cu fo[ti de]inu]i, a doua edi]ie prezint\ metodele de tortur\ [i ac]iunile violente din `nchisori, rolul administra]iei `n sprijinirea acestora, portretele principalelor personaje [i proce-

rit. ~nc\ mai face c`te un drum c`nd [i c`nd, f\r\ el. N-ar fi rentabil. Avortul nu i-a f\cut bine, era s\ fac\ septicemie, abia a sc\pat de moarte [i de pu[c\rie. Ea a fost singura pe care nu a dat-o `n g`t dar `ntr-o zi securistul i-a [optit, r`z`nd m`nze[te: De ce nu ai venit pe la mine s\ te ajut, putea s\ moar\?! Dup\ care s-a `ntunecat la fa]\ [i a [uierat: S\ nu se mai `nt`mple, c\ dai de naiba! Din banii aduna]i din micul comer] turistic, Mara a dat [pag\ pentru un post de contabil\, de[i n-avea nici bacalaureatul. Acum lucreaz\ la birou, e cucoan\! Prive[te [i el cu ur\ `n jur. L`ng\ el e un tip, figur\ cunoscut\. Nu [tie de unde s\-l ia, dar `l [tie de undeva... Are un r`njet ironic [i, uneori, ochii `i sclipesc cuprin[i parc\ de o veselie dr\ceasc\. Ei, `]i place? `l `ntreab\ [optit, familiar parc\. Ce s\-mi plac\? nu `n]elege Vasile. Ziceai c\ ai vrea s\ retr\ie[ti epoca comunist\. O re-tr\ie[ti. ~]i place? Nu `n]eleg ce vrei de la mine. Nu te cunosc! (Precis e vreun securist, `[i zise. ~ncearc\ s\ m\ trag\ de limb\...) Ei, m\ cuno[ti tu... a[a, `n mare. S`nt duhul t\u ocrotitor. ~nger sau diavol, as you like it. R`de. Ai uitat, a[a-i? P\i, ia s\-]i aminte[ti! Vasile `[i aminte[te. Da, nu e prima dat\ c`nd duce o astfel de via]\. Odat\, de mult, c`nd avea aceea[i v`rst\ circa 28 de ani tr\ise la fel. Apoi vremea a trecut, a venit revolu]ia [i fuga dictatorului, alte rela]ii economice... Uzina a mai rezistat c`]iva ani `[i aminte[te pe atunci se ]inea mai ales de fu[eraiuri [i furti[aguri. ~[i cump\rase un Opel de ocazie, f\cea pe taximetristul cu ea. Mara `l p\r\sise, el se apucase de b\ut. Pe urm\ ajunsese la acea `ntreprindere privat\ de stat, cu sindicat. Avusese noroc: nea Gheorghi]\, fostul securist al uzinei, acum lider al sindicatului, `l ajutase. De atunci tr\ia a[a, de azi pe m\ine, vota sociali[tii [i `i `njura pe capitali[tii care `i stricaser\ rostul... ~n afar\ de polemicile politice de la servici [i din cr`[m\, restul timpului se scurgea `n fa]a televizorului, de unde `[i aduna subiectele [i crezurile. {i `[i aminti [i de ultima discu]ie purtat\ `n cr`[ma Silvic\i tocmai cu acest individ cu r`njet ironic. Da, acum `n]elegea `ntrebarea lui. Nu, nu `mi place... Da, acesta este blestemul [i binefacerea creierului uman: uitarea. De aceea v\ folosi]i doar cinci la sut\ din el hai, [apte, geniile. ~n ultima vreme folosi]i chiar mai pu]in, `n ciuda volumului tot mai mare de informa]ii. Cu c`t mai multe, cu at`t le uita]i mai repede. {i definitiv. Dar asta v\ face via]a mai u[oar\, nu-i a[a? Vasile nu r\spunse. Cum de uitase de ace[ti ani? Cum ajunsese s\ se conving\ de faptul c\ `nainte, `n tinere]ea lui, fusese mai bine? C\ acest comunism era un lucru bun doar c\ fusese aplicat gre[it, de dictator? Acum `[i amintea c\ fusese aplicat r\u de toate guvern\rile comuniste `n Rom=nia sau aiurea. C\, de fapt, niciodat\, nici `nainte de 89, nici dup\, nu fusese mai bine sau mai r\u...

Compari `ntotdeauna ce ai cu cei ai vrea s\ ai `i r\spunse, parc\, str\inul. Acum vrei mai pu]in. S\ prinzi trei sticle de lapte apropo, vei prinde doar dou\ -, so]ia s\ prind\ dup\ mas\ carne cu mai pu]in\ gr\sime, Gheorghi]\ s\ v\ aranjeze de-o rud\ de salam de var\... Un trai decent, de obicei, presupune ceva mai mult dec`t un trai de supravie]uire. Ultima dat\, decent era s\ `]i pl\te[ti datoriile la banc\, s\ ai suficien]i bani s\ mergi la Revelion cu amanta, s\ `]i iei o plasm\ nou\. Dac\ ai fi tr\it la `nceputul secolului, ar fi `nsemnat s\ ai o f`nt`n\ cu ap\ curat\ [i ploaie suficient\, s\ se fac\ porumbul... {i o capr\. R`nji din nou. E clar, ai nevoie de o capr\ dar tu visezi la un Opel nou. De unde, frustrarea fa]\ de \[tia, care se `mpotrivesc traiului t\u decent. C\ nu meri]i dec`t o capr\, nici nu-]i trece prin cap, hihihi. Vasile strivi o `njur\tur\ `ntre din]i, sc`rbit. Tu e[ti `ngerul meu? Nu ar trebui s\ ai grij\ de mine, s\ m\ aju]i s\ fiu fericit? Eu?, se mir\ vecinul. Ce-mi pas\ mie de fericirea ta? De fapt, habar nu ai ce e fericirea. Nici eu, de fapt, nu [tiu care ar fi fericirea ta. Eu trebuie s\ te ajut s\ ajungi la Judecat\. {i acolo s\ aduc m\rturie. Tu, o s\ vezi acolo ce [i cum... Auzi, s\-i asigur fericirea! Eu, statul, \[tia, p\rin]ii, nevasta... El s\ stea cu bra]ele `ncruci[ate, peror`nd, b`nd bere [i privind la TV de pe sofa... Haida, de! Un b\tr`n, din r`ndul din spate, f\cu un pas `n fa]\, `n locul r\mas gol. Nu p\rea uimit de dispari]ia persoanei ce [u[otea la urechea celui de-al\turi. Fiecare `[i vede de treaba lui... Nici Vasile nu p\rea uimit. ~ncerca s\-[i domoleasc\ furia. Ia te uit\, alt nesim]it se bag\ `n fa]\! ~mpinge `n spatele celui din fa]a lui, trop\ind ner\bd\tor. Mai are zece r`nduri `n fa]\, dar deja mai mult de jum\tate din picioarele de navete s-au mutat `n st`nga, pline acum cu sticle incolore. Te pomene[ti ca nu mai apuc\ lapte! A prins. Exact dou\ sticle, cum zisese str\inul. Le-a dus acas\, urc`nd sc\rile f\r\ a mai aprinde lum`narea, ]in`ndu-se de balustrad\ [i pip\ind cu grij\ sc\rile. De[i afar\ se luminase pu]in, pe sc\ri era ca `n hrub\. Apartamentul era gol, so]ia probabil plecase. Era sloi [i nu se d\duse `nc\ lumin\ tot mai bine era la birou. Aveau acolo un re[ou mare, improvizat... Vasile se duse la fereastr\, privind spre bulevard. Pu]ine ma[ini `nfruntau poleiul de pe strad\. Oamenii mergeau `n [iruri negre, g`rbovite, pe trotuarul `nz\pezit. ~n sta]ie erau deja mai bine de dou\ duzini de oameni. Era timpul s\ plece [i el. Ochii i se ag\]ar\ de bannerul ce tranversa strada, legat `ntre doi st`lpi. Litere mari, ro[ii, formau un text `ntre dou\ `nsemne. Nu erau secera [i ciocanul ci trandafiri ro[ii! Pe banner scria, cu litere mari, de tipar: TR|IASC| SOCIALISMUL, CEA MAI DREAPT| OR~NDUIRE! TR|IASC| DOMNUL PRE{EDINTE, MARELE VIZIONAR! Se sprijini cu m`na de cerceveaua geamului, privind reflec]ia chipului lui `mb\tr`nit, ridat, cu p\rul spr`ncenelor complet alb, cu o chelie mare deasupra frun]ii. Scr`[ni: Fir-ai al dracu de `nger `mpu]it!

sele `mpotriva agresorilor. Prin expunerea detaliat\ a faptelor, volumul se dore[te a fi un exerci]iu de memorie necesar [i, pe c`t posibil, un act de repara]ie pentru victimele de la Pite[ti, Suceava, Bra[ov, Gherla, T`rg[or, T`rgu Ocna [i Peninsula. Site-ul www.fenomenulpitesti.ro este o important\ surs\ de informa]ii on-line despre a[a-numitul experiment Pite[ti [i con]ine fotografii, documente, texte [i m\rturii video `n exclusivitate. De asemenea, pe site se g\sesc trailerele oficiale ale documentarului Demascarea (regia: Nicolae M\rgineanu, scenariul: Alin Mure[an), disponibil pe DVD. Alin Mure[an (n. 1983, Oradea) a absolvit Facultatea de {tiin]e Politice, Administrative [i ale Comunic\rii, sec]ia Jurnalism, a Universit\]ii Babe[-Bolyai din Cluj-Napoca. A mai publicat Experien]e carcerale `n Rom=nia comunist\ (coeditor, Polirom, vol. I, 2007, vol. II, 2008, vol. III, 2009), Pite[ti. Cronica unei sinucideri asistate (Polirom, 2008, I edi]ie), Casa terorii. Documente privind penitenciarul Pitesti (1947-1977) (Polirom, 2010). ~n prezent, este expert `n cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului `n Rom=nia.

ianuarie 2011

12

TIMPUL

Avanpremier\

Dulcea poveste a tristului elefant

fragment
Diana Adamek s-a n\scut la Baia Mare, la 26 aprilie 1957. Este absolvent\ a Facult\]ii de Litere, Universitatea Babe[-Bolyai Cluj-Napoca [i `n prezent, conferen]iar la Catedra de Literatur\ Comparat\ a aceleia[i facult\]i. A debutat `n anul 1995 cu volumul de eseuri Trupul ne`ndoielnic (Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor, filiala ClujNapoca). Urmeaz\ volumele: Ochiul de linx. Barocul [i revenirile sale, 1997, (edi]ia a II-a, 2004), Castelul lui Don Quijote, 2002, Transilvania [i verile cu polen, Clujul literar `n anii 90, 2002 (Premiul pentru Istorie [i Critic\ literar\ al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca), Pata-Tata. {ah, 2004, (edi]ia a II-a, 2010), Eseuri creole, 2005 (Premiul pentru Eseu al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca), Vasco da Gama navigheaz\ [i Melancolii portugheze, 2007, P\durea m\tu[ii Clematis, 2009, Vasco da Gama navega (trad. `n lb. portughez\ de Tan]y Ungureanu), 2009 [i Melancolias portuguesas (trad. Tan]y Ungureanu), Tartaruga Editora, Chaves, Portugalia, 2010. A coordonat volumele: Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, 1991, Mediterana, Ed. Limes, 2006. nevoie de el la frizerie st\ acolo, c`nd `ns\ Fliz `i face cu ochii semn, dispare, se mi[c\ repede [i u[or, de[i trupul s\u, care se leag\n\ pe picioarele acoperite de noduri, a mai luat `n greutate, deform`ndu-se necontrolat. Nici pantalonii lungi [i nici c\ma[a `ncheiat\ p`n\ la g`t nu mai pot ]ine secrete excrescen]ele [i faldurile `n care se `neac\ acum carnea lui, crustele maronii [i aspre ce au invadat, de la picioare la urechi, tot corpul. Asem\narea cu un elefant, despre care a vorbit Amadeus, e tot mai evident\, fiindc\ [i pe chip pielea s-a `n\sprit [i s-a `ncre]it, iar deasupra nasului a r\s\rit mai `nt`i un neg, apoi umfl\tura a plesnit [i s-a `nmul]it `ntr-un ciorchine violaceu, care at`rn\ hidos ca un fel de tromp\. Copilul e un monstru [i ar trebui s\ te scapi `ntr-un fel de el, altfel `]i vei pierde clien]ii, [optesc unele voci, [i Fliz ar fi gata poate s\ le urmeze dac\ seara, c`nd `nchide frizeria, n-ar sim]i nevoia s\ vorbeasc\ cu cineva [i atunci nu s-ar apropia de el, aproape f\r\ sunet, de[i pare at`t de greoi, tocmai aceast\ ar\tare a c\rei atingere e bl`nd\ [i privire senin\, atunci c`nd [opte[te, ca [i c`nd l-ar ruga de iertare, Nu fi sup\rat. De cele mai multe ori iau cina `n t\cere, to]i trei, dar uneori Roro rupe aceast\ obi[nuin]\ [i `ncepe s\ depene pove[ti, despre t\r`muri de departe, st\p`nite de regi. {i totul e viu, de parc\ el chiar ar fi fost acolo. De unde [tii tu astea?, Noaptea visez. A[a va afla Fliz despre Amalia cea care a zburat la cer, dar mai `nainte [i-a fr`nt g`tul de lespezile din curtea unei biserici, [i despre Anita, care, dup\ ce s-a `nfruntat cu c`inii, st\p`ne[te vulpile [i lupii [i to]i r`[ii ]inutului. Vine din `ntuneric [i nimeni n-o simte, c\ci are [i pa[ii [i r\suflarea de fum, [i apoi sare, deodat\, `n spinarea s\lb\ticiunilor [i le cere s\ o aduc\ dup\ mine, dar eu [tiu ce le trece prin ochi [i prin minte, un fulger, [i eu m\ feresc, spune Roro. Dumitru `[i face cel mai adesea cruce [i-[i cere iertare c\ nu mai st\ s\ guste pr\jitura, dar lui i-a fost de ajuns c`t a lucrat ziua [i c`te a auzit seara, a[a c\ ar merge s\ se culce, dar Fliz vrea s\ mai [tie. {i atunci, doar pentru el, copilul poveste[te: cum cneazul Igor a ridicat palo[ul [i a spintecat dintr-o lovitur\ ]easta du[manului [i apoi [i-a `n\l]at zidurile cet\]ii acolo unde mustea `nc\ s`ngele pr\zii, dar nu s-a bucurat prea mult\ vreme, c\ci corbii au izbit cu asaltul lor, mai cr`ncen dec`t cel al fierului ascu]it, [i au pustiit de gr`ne toate ogoarele, iar celor care `ncercau s\-i alunge le-au scos ochii [i le-au sf`rtecat carnea [i apoi, c`nd a venit seceta, le-au ciugulit [i ultimele r\m\[i]e de putreziciune de pe oase, Oh, geme, Fliz, opre[te-te, Oh, nu, suspin\ Roro [i pieptul lui cre[te, acesta e abia `nceputul. Au venit apoi hoardele stepei [i iar a fost `nc\ierare cu s`nge, dar urma[ul lui Igor, cneazul Stanislav a [tiut cum s\ opreasc\ puhoiul. Trei zile la r`nd a ars p\durile [i a gonit mistre]ii [i i-a h\ituit, mut`nd hotarele, p`n\ c`nd foamea [i nebunia lor a spart cu col]ii liniile asaltului str\in, de n-a r\mas din invadatori dec`t osul curat. Iar unde s-a f\cut, de nevoie, pace, str\bunul meu a tras linie [i a spus c\ de acum nimeni nu va mai c\lca p\m`nturile astfel c`[tigate, dec`t cu voia sa. Dar nici nu va ie[i, nu va pleca [i nu-[i va afla pereche dec`t `n\untrul cercului pe care el l-a tras [i l-a `nsemnat, ap\s`nd cu pecetea inelului pe care `l purta pe ar\t\tor: toate aceste ]inuturi vor r\m`ne ale noastre, chiar dac\ pentru ele ve]i mai pl\ti. A[a a spus el, `n ziua `n care a pedepsit cu o alt\ lovitur\ a palo[ului dragostea ne`ng\duit\ [i pustiitoare pentru avere, a fiicei celei mai mici, Cekita, pentru unul dintre slujba[i. Fata a r\mas cu obrazul `nsemnat de t\ietur\ [i cu lacrimi pentru o via]\, dar a trebuit s\ se supun\ [i s\-l ia de so], pentru ca p\durile [i p\[unile s\ nu scad\, pe cel dint`i v\r al ei, un b\iat ursuz [i uscat, cu cinci ani mai t`n\r, care va muri, nu mult dup\ ce o va l\sa `ns\rcinat\, de spintec\tura unui cerb. Opre[te-te, geme iar Fliz, dar suspinul lui e nehot\r`t, fiindc\, de[i toate `i fac r\u [i `i `ntunec\ seara, ar vrea, totu[i, s\ mai aud\. Prin urmare, da, a[a s-a `nt`mplat: t`n\ra v\duv\ a dat na[tere unei fete cu p\rul ro[u ca [i coamele iepelor, [i cneazul a ]inut mult\ vreme copilul ascuns, ca s\ nu se cread\ cumva c\ a fost z\mislit necurat. Dar, dup\ ce fata a crescut [i [i-a cerut [i ea drepturile s`ngelui, cneazul n-a mai putut s\ ridice, cu m`na uscat\ de b\tr`ne]e, vreun t\i[ deasupra g`tului ei, ci doar s\ loveasc\ cu amenin]area retragerii hrisoavelor de mo[tenire, a[a c\ Olga Petrovna, str\bunica mea, `[i va mu[ca buzele [i `[i va muta altundeva suspinele de pl\cere. La altar va merge `ns\ `nso]it\ tot de un v\r, de la care va trebui s\ suporte doar o singur\ dat\ atingere, c\ci pu]in dup\ nunt\ trupul lui s-a scuturat de friguri [i s-a stins de v\rsat. Gata, strig\ Fliz, asta nu e o poveste, ci o nebunie, te rog s\ te opre[ti. {i-]i voi da un ceai de tei, s\ dormi [i s\ nu mai visezi a[a groz\vii. Dar copilul [tie `nc\ multe [i `ntr-o alt\ sear\, pe nea[teptate, `n timp ce Fliz taie `n felii blatul cu sco]i[oar\, continu\ de unde s-a oprit: Dar ceea ce st\tea scris s-a `mplinit, Olga Petrovna, [i ea, la fel ca [i mama ei, t`n\r\ v\duv\, a urm\rit cu ciud\ cum i se umfl\ p`ntecul [i, de[i s-a av`ntat c\lare pe toate crestele [i [i-a dat de acolo drumul `n cel mai s\lbatic galop, dup\ care noaptea, pe ascuns, muta din magazie `n [opron [i apoi `napoi sacii de f\in\ [i putinele cu lapte pus pentru prins, de sarcin\ tot n-a sc\pat. Nedorit\ a venit a[adar pe lume o alt\ fat\, bunica mea, pe numele ei de botez Maria Iulia Ivanca, care s-a supus tuturor r`nduielilor, dar asta, a[a se spune, doar pentru c\ prin ochii ei alba[tri n-a trecut niciodat\ focul iubirii sau fulgerele m`-

Roro st\ a[ezat pe cuf\rul lui Dumitru [i a[teapt\ ca cei doi b\rba]i str\ini, `ngrijitorul [i unchiul, s\ termine ce au de vorbit. Fliz nu a tr\it dec`t singur [i cele dou\ suflete `n plus c\rora ar trebui s\ le poarte de acum `ncolo de grij\ i se par prea mult pentru obi[nuin]ele lui. Totu[i, s\ `ncerc\m, spune el, cu vocea c\zut\, fiindc\ drume]ia ar fi mult prea istovitoare pentru b\iatul peste m\sur\ deja `ncercat, iar, dac\ Dumitru l-ar ajuta `n cas\, poate c\ s-ar descurca, un timp m\car, p`n\ ce Roro va cre[te. A[a c\ hainele, cele c`teva tig\i [i caietul cu cruci, `n plus [alul Amandei, de care copilul nu vrea s\ se despart\, se vor muta `ntr-una din cele dou\ od\i ale lui Fliz, ridicate deasupra frizeriei [i a `nc\p\toarei buc\t\rii `n care unchiul `[i duce traiul. Roro nu simte ca ap\s\toare aceast\ schimbare, dimpotriv\, c\ci odat\ ce a trecut drumul, lumea i s-a descoperit dintr-o dat\ mai larg\ [i plin\ de lucruri noi. Cerceteaz\ cu aten]ie [i `nc`ntare foarfecele, briciul, p\m\tufurile, s\punurile [i spuma parfumat\ a cremelor de ras. Afl\ foarte cur`nd unde le e locul, [tie c`nd trebuie s\ spele [i c`nd s\ ascut\ lamele tocite [i simte dup\ miros c`nd s-a `nc\rcat g\leata cu resturi [i unde s-o de[erte, iar pentru Fliz toate aceste gesturi vin ca un ajutor nesperat. Tot a[a, sus, Dumitru aerise[te [i [terge urmele de praf, scutur\, m\tur\ [i primene[te [i toate merg, simt to]i, bine. Uneori [i plata pentru tuns sau b\rbierit cre[te, unii clien]i l\s`nd s\ cad\ `n castronul a[ezat la intrare anume pentru a[a ceva, o moned\ `n plus, pentru s\rmanul copil [i [tergerea p\catelor mamei sale, dar s`nt [i dintre aceia care `[i feresc ochii `n tot r\stimpul `n care Roro str`nge cu m\tura resturile de p\r sau [terge cu buretele de mare lighena[ul cu spum\, N-ar trebui s\ l\sa]i aici o asemenea creatur\. Dar Fliz crede c\ lucrurile `[i au toate rostul lor, care se `mpline[te fie c\ vrei, fie c\ nu, fie c\ le ]ii la vedere, fie c\ le ascunzi, a[a c\ nu-i va cere copilului s\ se joace `n alt\ parte [i s\-[i acopere astfel semnele prezen]ei. Totu[i, `n unele cazuri, ca s\ nu se st`rneasc\ vorbe nepotrivite, ar fi mai bine, spune el, ca Roro s\-l ajute la buc\t\rie, s`nt [i acolo multe de sp\lat, de la vasele murdare la salata verde, sau ar putea toca urzicile [i m\run]i usturoiul [i, la sf`r[it, dac\ ar vrea, ar putea s\ cearn\ f\ina [i s\ bat\ albu[urile pentru pr\jitur\. Copilul se `nvoie[te cu toate, c`nd e

ianuarie 2011

www.timpul.ro

Avanpremier\

TIMPUL
vie]uitoare ascunse. Parc\ e r\suflarea unei guri `n ele, `n toate formele tale, spune la cap\tul serii Fliz. Poate c\ aromele s-au strecurat [i afar\ [i au purtat cu ele, pe drumurile desfundate, semnul singur\t\]ii, c\ci a doua zi, `n frizerie n-a mai c\lcat nici un client. Fliz st\ `n zadar cu foarfecele la u[\ [i a[teapt\. {i nici dup\ o s\pt\m`n\ nu se ive[te nimeni, de parc\ b\rbile [i unghiile `ntregii a[ez\ri ar fi `ncetat s\ creasc\. Apoi vine cineva, dar e doar vizitiul po[talionului, obi[nui]ii frizeriei r\m`n ascun[i. C`t timp nu va pleca de acolo ar\tarea, nu vom c\lca nici noi pragul, comunic\ `ntr-o zi moa[a hot\r`rea colectiv\, c\ci, doar am mai spus-o, nu e un lucru curat s\ dormi [i s\ m\n`nci `mpreun\ cu elefan]ii. Dumitru [tie [i el ce se vorbe[te prin t`rg, de acum nu cu [oapta, ci cu vocea r\stit\, ba chiar s`nt unii care cred c\ ar trebui s\ se dea foc la cas\, pentru a [terge at`ta blestem\]ie. E un copil, se ap\r\ Fliz, [i din nou, ca r\spuns, va fi silit s\ aud\ ceea ce tat\l `nsu[i deja a spus, dep\rt`ndu-se `n grab\, Ba nu e un copil, e z\mislirea unui elefant. Doar Roro nu [tie nimic din toate c`te se `nt`mpl\, fiindc\ buc\t\ria e acum pe m`inile lui. Iar acolo el `[i continu\ modelatul. Va observa `ns\ c\ f\ina a sc\zut [i unchiul nu se gr\be[te s\ umple sacul, iar din butoia[ul cu miere a r\mas mai pu]in de jum\tate. Apoi s-au `mpu]inat [i untul [i ou\le, iar duminica s-a pus pe mas\ numai pastram\ de pe[te. Dumitru se tot foie[te, lustruind cu o c`rp\ `n m`n\ ceea ce Fliz, nemaiav`nd ce face, tocmai a [ters, balustradele [i clan]ele, tocurile de u[i [i ramele ferestrelor. Dar, cu toate c\ este at`t de curat [i casa str\luce[te, nimeni nu se mai apropie de por]ile lor. Te va `nghi]i pustiul [i s\r\cia dac\ noi nu vom pleca, morm\ie `ntr-un r`nd slujitorul, apoi diminea]a repet\ mai clar ceea ce a spus seara [i o ]ine tot a[a. De `ndat\ ce Roro va `mplini zece ani, hot\r`rea va fi luat\: cei doi se vor `ndep\rta. Dar eu nu asta am g`ndit c`nd am zis s\ `ncerc\m, `[i fr`nge m`inile Fliz [i disperarea lui e adev\rat\, c\ci a prins drag de b\iat [i s-a obi[nuit cu Dumitru, f\r\ ei nici nu [tie cum va tr\i, de aceea `i roag\ s\ mai stea pu]in [i s\ a[tepte, poate c\ o minune va re`ntoarce zilele bune. S\ fie a[a cum spui, dar eu nu cred c\ lumea se va `ncrede `n altceva dec`t `n aceast\ spaim\ care le-a topit sufletele [i `i ]ine departe de u[a ta. Dar, dac\ vrei, putem s\ mai `ntindem pu]in [i neputin]a noastr\ [i ne`ndestularea pe care ]i-o pricinuim [i al c\rei sf`r[it poate fi numai unul: ruina. BURSA C|R}ILOR

13

Cristina Peicu]i, Lumea `n criz\, Erorile sistemului, Editura Polirom Colec]ie: Economie [i societate, 208 p., Pre]: 29.50 lei Criza financiar\ actual\ constituie o preocupare constant\ a speciali[tilor `n economie [i finan]e, care `ncearc\ s\ g\seasc\ solu]ii pentru a o dep\[i. Pe baza experien]ei autoarei `n domeniul bancar, volumul face o analiz\ a pie]ei financiare mondiale [i a func]ionalit\]ii sale, pun`nd totodat\ sub semnul `ntreb\rii capacitatea sistemului de a rec`[tiga `ncre-

niei [i n-a cunoscut toat\ via]a ei nici pl\cerile, nici suferin]a. S-a m\ritat de t`n\r\ cu Vladimir, unicul fiu al unei alte `ncreng\turi a neamului Petrov, care a fost [i nobil de B`rsana [i st\p`nea toate p\m`nturile nordului transilvan. Iar cu el a avut cele trei fete despre care deja [tii, cea mai mic\ fiind mama mea. Fliz a r\mas cu cu]itul `n m`n\, iar Dumitru `ncremenit l`ng\ u[\, E adev\rat?, `ntreab\ primul, iar al doilea face din cap semn c\ da. Trebuie s\-mi spui de unde [tii tu toate astea, insist\ Fliz, dar Roro, scutur`ndu-se ca de o plas\ de care s-a prins `n somn, repet\ iar\[i c\ a visat. Un timp Fliz va cere t\cere la cin\, `nmul]ind por]ia de ceai, dar, chiar [i a[a, sub opreli[te, copilul mai spune c`te ceva: cum Ivanca a umblat p`n\ la moarte `mbr\cat\ `n negru, dar fetele ei au iubit numai culorile aprinse [i au fost atrase de `n\l]imi, r`pe secrete [i focuri. Apoi cum Amalia a sucit g`tul unui [oim, iar Anita a fr`nt cu b`ta spinarea unui c`ine turbat, c`t despre Amanda a spus c\ `nfrunta deseori viscolul de afar\ `n c\utarea unui chip pe care doar ea `l z\rea. Gata, Roro, acuma s\ taci. Copilul ascult\ [i-[i retrage puhoiul de vorbe. ~[i va lua `n schimb obiceiul s\ bolboroseasc\ deasupra oalelor de pe sob\, pe care le vegheaz\ cu mult\ s`rguin]\, [tiind `ntotdeauna, chiar f\r\ s\ ridice capacele [i f\r\ s\ guste, unde a sc\zut apa [i unde mai trebuie sare, verde]uri, sm`nt`n\ sau piper. ~n frizerie intr\ `ns\ mai rar, c\ci oamenii nu se mai `mbulzesc, iar atunci c`nd `i trec pragul, `l roag\ pe Fliz s\ se gr\beasc\ s\ ispr\veasc\ ce are de f\cut, s\ taie, s\ s\puneasc\ sau s\ pileasc\ dup\ [tiin]a de p`n\ acum, dar cu mai mult zor, fiindc\ un elefant `ntr-o cas\ nu e lucru curat. ~n strachina de la intrare se adun\ de aceea cu greu monezile, iar carnea de vit\ [i oaie dispar cur`nd de pe mas\. Mai r\m`n, pentru zilele de duminic\, g`[tele [i puicu]ele, iar pentru s\rb\toarea celor nou\ ani ai lui Roro, curcanul. Tot atunci, cu sufletul pu]in str`ns ca de o amenin]are nel\murit\, unchiul s-a g`ndit s\ preg\teasc\ amandine, dar abia ce bate ou\le [i preg\te[te amestecul pentru umplutur\, c\ simte `n ceaf\ r\suflarea copilului, Trebuie s\ scazi un albu[ [i s\ mai adaugi un v`rf de cacao. Fliz r\m`ne iar `ncremenit, cu lingura `n m`n\, [i un strop din caramelul fierbinte i se scurge pe piele, M-am ars, ]ip\ el [i, `n c\utarea alifiei de miere [i ment\ preg\tit\ pentru astfel de accidente, `i trece comanda lui Roro. Care `l va ruga, o clip\ mai t`rziu, s\-l lase pe el s\ termine coptul bomboanelor, [i \sta s\ fie darul pentru ziua lui. {i, astfel, seara, vor r\s\ri pe mas\, dup\ fiertura de curcan [i tocana de linte, primele dulciuri n\scocite de Roro care s`nt [i, totu[i nu, amandine. Ce-ai mai amestecat aici?, `ntreab\ Fliz, `nvins de aroma nou\ a fondantului. Am sc\zut din sirop [i am ad\ugat unt cu migdale, r\spunde senin b\iatul, iar pudra de cacao am cernut-o prin sita prin care am strecurat [i caramelul pe care l-am l\sat pu]in mai mult pe foc, doar asta am f\cut. Dar `nc\ mai am ceva, [i `mi cer iertare c\ am preg\tit pe ascuns, dar m-am g`ndit s\ fie pentru pl\www.timpul.ro

cerea voastr\ aceast\ surpriz\ de s\rb\toarea pe care mi-a]i `ng\duit-o, [i, spun`nd astea, copilul dezvele[te de sub [ervetul sub care a ]inut-o p`n\ acum ascuns\, o tav\ cu turte dulci, modelate `n forme ciudate [i felurite, `n care se amestec\, printre ierburi de zah\r ars, fluturi, pe[ti, cai `naripa]i [i trupuri de inorogi din aluat colorat. Fliz simte din nou c\ ame]e[te, n-a mai v\zut p`n\ acum a[a ceva, iar mirosul e unul nou, amestec`nd, pe l`ng\ dulcea]\, o und\ amar\. Ce e?, vrea s\ [tie maestrul at`tor pr\jituri. Anason [i r\z\tur\ de fistic `n penele p\s\rilor [i coaj\ de portocal\ `n solzii pe[ti[orilor, be]i[oare de vanilie `n picioarele cailor [i nuc\ alb\ `n cornul inorogilor, iar la urm\ ment\ coapt\ `n zah\r pentru `ntinderea asta de iarb\, explic\ copilul, dar unchiul, care tocmai a dus o buc\]ic\ din ciudata alc\tuire `n gur\ [i gustul nemai`ncercat l-a f\cut s\-[i piard\ pentru o clip\ r\suflarea, spune c\ totul e o n\scocire despre care ar fi putut crede c\ nu e adev\rat\, dac\ n-ar fi gustat-o, at`t e de aproape de vr\jitorie. De unde ai avut esen]ele?, Din dulap, r\spunde Roro, ai c\rui ochi alba[tri au r\mas senini, `n ciuda scurtului frison al umerilor, venit din spaima de a nu fi pedepsit. Nu fi sup\rat, unchiule Fliz, eu doar am `ncercat. Dar unchiul nu e sup\rat, ci doar nedumerit [i, cu c`t se g`nde[te mai mult, `ncerc`nd s\ recompun\ re]eta, oarecum speriat. Pentru c\ nu `n]elege cum s-au putut combina at`tea [i, totu[i, savoarea s\ r\m`n\ clar\, puternic\ [i distinct\, ca aerul ]inut sub lac\t al unor hrube cu

Rudolf (Roro), un patiser de geniu atins de un morb misterios, mo[tene[te patima devoratoare a mamei sale, `ndr\gostit\ de elefan]i, [i stigmatul unui straniu alchimist c\ruia `i refuz\ pactul ve[niciei, aleg`nd s\ fie st\p`nul unui imperiu al minunilor de o clip\, n\scute sub focul cuptoarelor. Descendent al unei vechi familii de cneji din Transilvania, n\scut `n Bretania, Roro va c\l\tori `nt`i spre r\s\rit, spre Viena, pe urmele elefantului visat de mama sa. Faima lui de patiser-vr\jitor `l aduce la curtea lui Maximilian al II-lea, unde o va cunoa[te pe principesa Anna de Habsburg, de care `l va lega p`n\ la sf`r[it tensiunea unei pasiuni interzise. Pictorul Arcimboldo, p\pu[ari, sticlari vene]ieni, vr\jitoarea Katherina, mama astronomului Johannes Kepler, ducele coco[at al Mantovei, o pitic\, o lupoaic\ s`nt c`teva dintre personajele care vor `nso]i drumul acestui geniu cu trup monstruos spre vest, spre coastele portugheze cotropite de armatele spaniole, unde se va `mplini [i scrierea cifrat\ a destinului s\u. Dulcea poveste a tristului elefant este un roman-surpriz\, `n care farmecului epic i se adaug\ somptuozitatea scriptural\ a unui ,,baroc de fin\ calitate. Este un amplu [i captivant Bildungsroman cu tram\ de poveste, scris `n manier\ estetizant\, [i totodat\ o parabol\ ce trimite la o reflec]ie asupra alterit\]ii ori asupra magnetismului pe care `l exercit\ diferitul, insolitul, exoticul. Europa secolului al XVI-lea, spunea Ernst Robert Curtius, respir\ pe axa Viena-Madrid. Romanciera nume[te, cu erudi]ie dar [i cu umor, limita/ limitele: ele ar fi Ardealul [i Portugalia, Viena, Praga, Vene]ia, dar [i c\l\toriile prin spa]iile magice ale ora[elor centrale, prielnice `nt`lnirilor cu Mefisto. Cu personajele extraordinare ale acestui timp un timp al crea]iei [i al iubirii. {i dac\ s`ntem `ntr-o lume a fericitelor vecin\t\]i, s\ numim [i romanul lui Jos Saramago, C\l\toria elefantului. Cornel Ungureanu Diana Adamek st\p`ne[te vocile nara]iunii cu o fascina]ie unic\ [i cu totul inedit\ `n proza rom=n\ contemporan\. Alunec`nd repede `n paginile acestui roman, ve]i fi condu[i f\r\ z\bav\, dincolo de rafinamentul stilistic excep]ional, c\tre revela]ia pe care o tr\ie[te `nsu[i protagonistul: `ntotdeauna ajungem `n locul `n care s`ntem a[tepta]i. Ovidiu Mircean

derea oamenilor. Odat\ ce au contribuit la destabilizarea pie]ei, vor mai putea b\ncile s\ revin\ [i s\ ocupe locul p`n\ nu demult de necontestat? C`t de fragil este, de fapt, sistemul [i c`t de predispus la o nou\ criz\? Reu[im s\ `nv\]\m din experien]ele istorice de acest gen ori s`ntem prizonieri ai unui ciclu consumist, care nu poate supravie]ui dec`t prin asemenea seisme financiare? Ce reglement\ri ar fi necesare pentru a evita, pe viitor, repetarea momentelor critice [i a repune b\ncile `n serviciul cre[terii economiei reale? Prin r\spunsurile argumentate la astfel de `ntreb\ri, prin abordarea deschis\ a diferen]elor de percep]ie [i ac]iune dintre Europa [i Statele Unite (dar [i alte zone ale lumii atinse de criz\) [i prin solu]iile propuse, lucrarea este o surs\ de informa]ii fundamentale pentru studen]ii [i profesorii de la facult\]ile de [tiin]e economice, precum [i pentru speciali[tii domeniului. Doctor `n [tiin]e economice la prestigioasa universitate Sorbona, Cristina Peicu]i este de asemenea licen]iat\ `n limb\, literatur\ [i civiliza]ie anglo-saxon\, german\ [i italian\ a universit\]ilor din Nantes [i Dsseldorf. ~n prezent, activeaz\ `n cadrul unor mari corpora]ii franceze, `n calitate de consilier bancar, [i pred\ la Sorbona cursuri av`nd ca tem\ conjunctura economic\ actual\. A publicat volumul Crdit, dstabilisation et crises (LHarmattan, 2010).

ianuarie 2011

14

TIMPUL

Recitiri

Forme ale comicului semnalate de Istoria critic\ a literaturii rom=ne (IV)

VAL. PANAITESCU
~n afar\ de personalit\]ile citate, care au re]inut mai insistent comparativ vorbind aten]ia istoricului-critic prin modul `n care au recurs la diverse forme ale comicului, au fost [i altele care nu l-au solicitat `n aceea[i m\sur\ [i c\rora nu le-a rezervat dec`t o scurt\ remarc\ sau dou\ de acest gen. Pentru un comic de natur\ mai general\, ale c\rui ingrediente principale ar fi preferin]a pentru ludic, pentru fars\ [i burlesc ori parodic, au fost semnala]i scriitori ca Petru Cimpoie[u (cu tendin]e spre un umor fantezist) Horia G`rbea rescriitor al lui Caragiale sau Cehov), {t. Agopian (pasionat de parodic), Nichita Danilov (un glume]-cabotin), Nina Cassian (amestec de serios [i de joc), Liviu Stoiciu (vigoare [i haz), Mircea Nedelciu (trece din serios `n ludic [i parodic), Ion Vartic (prefer\ p\pu[erie [i fars\), Traian Co[ovei (fond copil\resc [i ludic), C. Tonegaru (veselie fals\). Nichita St\nescu este distins pentru o manier\ extrem de liber\, ludic [i ironic-sentimental\; prezen]ele comicului `l re]in totu[i relativ prea pu]in pe N. Manolescu. Or, Nichita St\nescu ilustreaz\ frapant un humor de calitate, pun`ndu-se nu o dat\ `n scen\ pe sine ca personaj central, `n ipostaze humoristice fiind totodat\ [i cel care a reluat formula sintetic\ r`su-pl`nsu. Poate c\ `n dorin]a de a-[i p\stra obiectivitatea, N. Manolescu a `ncercat s\ cump\neasc\ de ast\ dat\ `ntre elogiile aduse poetului de Eugen Simion [i termenii negativi cu care l-a gratulat Gheorghe Grigurcu ambele reac]ii fiind judecate, probabil, ca egal de exagerate. S-ar putea ca din aceea[i pricin\ dar [i `n acord cu o prim\ dr\muire personal\ s\ fi consemnat at`t originalitatea c`t [i inegalitatea poeziilor [i s\ fi proclamat poetica lui Nichita interesant\, dar [i confuz\. A re]inut numai c`teva poezii cu tangen]e comice, `n maniera unor limerick-uri, pe jum\tate glume]e, pe jum\tate absurde, dup\ care s-a declarat dezam\git de autopasti[a, transparent\ `n Epica magna a[a `nc`t, `n cele din urm\, Nichita St\nescu r\m`ne `n Istoria critic\ un poet excep]ional [i inegal, l\s`ndu-ni-se libertatea s\ decidem care este, `n aceast\ form\ concluziv\, epitetul mai caracterizant. Cartea milionarului a lui {tefan B\nulescu este receptat\ ca o utopie burlesc\, un basm parodic [i, `n definitiv, un roman comic. La `nceputurile sale fran]uze[ti, specia romanului comic era cu certitudine satiric\. {i-a c\p\tat numele, cum se [tie, de la sub`n]elesul de roman al actorilor comici, c\p\t`nd fiin]\ la `nceputul secolului al XVII-lea, ca o reac]ie parodic\ la textele clasicizante, de alur\ aristocratic\ [i miz`nd cu prec\dere pe un comic de situa]ie [i de limbaj, `n care erau angrenate de obicei personaje burle[ti, cu un vocabular destul de pestri]. Dac\ schimb\m tot ce trebuie schimbat, care ar fi tr\s\turile de reg\sit `n Cartea milionarului? Sprijinindu-m\ pe modul `n care este rotunjit\ personalitatea dicomesian\ a milionarului, nu prin excese de limbaj vulgar, c`t prin reflexele provenind de la acei care populeaz\ Metopolisul [i din care naratorul reu[e[te s\ fac\, prin simpatie, tot at`tea fa]ete ale propriului eu poetic atr\g\tor (permeabil la triste]ea dispari]iei unui topos `ndr\git, dar [i `nt`mpin`nd-o cu cele mai variate nuan]e ale r`sului), `nclin s\ atribui capodoperei lui {tefan B\nulescu cu prec\dere calitatea de roman humoristic. Ironia nu lipse[te dintre mijloacele aproape nici unui scriitor contemporan; ea este resim]it\ `ns\ ca o preferin]\ deosebit\ la c`]iva dintre ace[tia. S`nt citabili, `n acest sens: Marin Preda (o folosesc personajele sale), Emil Brumaru (la care treptat se accentueaz\ fantezia ironic\, tendin]a spre joc [i gratuitate) sau Alexandru Paleologu, din a c\rui Alchimia existen]ei nu s`nt absente umorul [i autoironia. ~n romanele lui Nicolae Breban, ironia ambiguit\]ii reprezint\... cel mai autentic mod de a nara. Chiar [i c`nd i se `nt`mpl\, ca `n Bunavestire, s\ se b`lb`ie, N. Breban poveste[te cu ironia cuiva care se uit\ foarte de sus. Poten]at\ p`n\ la sarcasm, ironia `[i schimb\ radical func]ia, devenind una dintre principalele resurse ale satirei. Eminamente sarcastici `i consider\ Istoria critic\ pe unii ca Dorin Tudoran, Ion Caraion (cu versuri polemice, sarcastice [i mustind de dezgust), {t. Aug. Doina[ (autor [i de poeme sarcastice, amare, cu argheziene `nv`rto[\ri de limb\), Alexandru Mu[ina, dar mai ales pe D. R. Popescu (fiindc\ practic\ tonul mai cur`nd de fars\... viermuiala grotesc\... Nimic sf`nt nu scap\ nebatjocorit). Pare totu[i ceva mai greu de hot\r`t dac\, `n ce-l prive[te pe prozatorul D. R. Popescu (dramaturgul fiind, `n bun\ parte, scos din discu]ie de Istoria critic\, deoarece piesele comice s`nt lipsite de haz, iar cele tragice de seriozitate), avem de-a face cu un satiric perseverent sau am putea vorbi [i despre un humorist (`n orice caz, majoritar negru), at`ta timp c`t toate farsele sf`r[esc macabru `n proza lui... a[a cum toate tragediile sf`r[esc `n comic. Humorul num\r\ printre cei mai `ndep\rta]i precursori [i pe unii posesori ai stilului zis de greci spoudogloion; amestecul tragi-comic originar [i-a decantat `ns\, cu timpul, `n diferitele lui `ntrebuin]\ri, sedimentele satirice. M\car pentru proza lui D. R. Popescu, dezbaterea ar avea poate de c`[tigat, dac\ ar fi nuan]at\ de la un text la altul, cu toat\ ponderea lor coleric\, greu de neglijat. Satiricul apare mereu biruitor potrivit percep]iei lui N. Manolescu `n romanele lui Augustin Buzura, fiindc\ `n acest scriitor se ascunde un moralist grav [i f\r\ umor, ba mai mult, la el, `ns\[i [arja satiric\ apare obosit\ dar [i la Octavian Paler, moralist p`n\ la mizantropie, care a evoluat spre un scrib politic p\tima[, intolerant, nu o dat\ nedrept, un fel de Cato Cenzorul al Rom=niei `n tranzi]ie. Acestora li s-ar putea ad\uga doi poe]i [i un critic: la Florin Iaru, comicul... las\ s\ se `ntrevad\, deseori, atrocele, av`nd `n vedere c\ el cultiv\ [i reversul `ntunecat [i co[maresc al fanteziei de Pierrot incorigibil cabotin; `n poezia lui Alexandru Mu[ina, sarcasmul este probabil nota cea mai izbitoare care-l distinge de C\rt\rescu et comp., epigramele sale, `n spiritul clasic al lui Mar]ial dovedindu-se caustice [i otr\vite; `n fine, o anumit\ duplicitate subzist\ `n cronicile literare ale lui Al. Cistelecan, cel care reabiliteaz\ umorul ardelenesc `n critic\... distil`nd sarcasmul `ntr-o scriitur\ plastic\ baroc\. Acest umor ardelenesc ce distileaz\ sarcasmul, ca `n scrierile lui Al. Cistelecan, atinge `ns\, nu o dat\, virulen]a satirei. Mai mul]i dec`t ar putea fi num\ra]i pe degete s`nt scriitorii contemporani care l-au impresionat pe N. Manolescu printr-o tr\s\tur\ umoristic\ sau alta. Pagini de umor verbal caragialian s`nt relevate `ntr-un roman al lui Costache Ol\reanu, al c\rui model este Jules Renard. Amintiri [i portrete literare ale lui Gabriel Dimisianu s`nt pline de tandre]e [i umor; Prin]ul Ghica al Danei Dumitriu atinge asemenea intensitate [i un umor at`t de subtil, `nc`t [con]ine scene care] pot fi citite ca opera unui mare romancier. Replici pline de haz c`t [i o latur\ umoristic\ se `nt`lnesc [i `n alte romane ale sale, de[i unele devin tot mai sarcastice ca ton. Trebuie admis deci, contrar unor p\reri destul de r\sp`ndite, c\ scriitoarele s`nt capabile nu doar s\ guste humorul, ci odat\ cu prezen]a feminin\ din ce `n ce mai ilustr\ `n toate artele [i s\-l creeze. N. Manolescu adun\ confirm\ri: pe l`ng\ acea franche]e tragi-comic\ (plasabil\ `n aria humorului) pe care o descoper\ `n versurile Marianei Marin, g\se[te demne de interes calit\]ile scrisului Martei Petreu: Parva culinaria `nf\]i[eaz\ cu tot seriosul, dar cu un mare umor, [i `nc\ dup\ o idee a lui Nietzsche, felurile de m`ncare ale diferi]ilor autori [i personaje. ~n ciclul Familia Popescu, semnat de Cristian Popescu, umorul liric este de un tip mai clar urmuzian [i arghezian... Comicul [i tragicul se `mpletesc... dar masca e comic\. Bogdan Ghiu `[i evoc\ adolescen]a cu un umor delicat; dimpotriv\, Ioan Es Pop e mai aproape de humorul negru, fiindc\ de[i practic\ burlescul, grotescul, calmbururile, este `n stare uneori de o puritate excep]ional\ a tragicului `n vreme ce latura clovnesc\ a inspira]iei va fi cultivat\ [de Matei Vi[niec] mult mai intens `n teatrul s\u [dec`t `n versuri]: piesa Istoria comunismului pentru bolnavii mintali e parodic\ [i comic\, dar `n acela[i timp profund tragic\. Lucian Raicu este dotat cu sim] al umorului; o f\r`m\ de umor inefabil e prezent\ `n Jurnalul de la P\ltini[ al lui Gabriel Liiceanu; numai prima parte din Hotel Europa al lui Dumitru }epeneag e remarcabil\ prin umorul confuziei dintre planul realit\]ii [i acela al fic]iunii. Odat\ cu Mircea Dinescu, ne g\sim `n fa]a unui amestec: poetul [`[i] p\streaz\ cu greu umorul, recurg`nd adesea la un avangardism vesel-sarcastic [i exasperat tendin]\ ce pare c\ s-a accentuat `n ultimul timp, evolu`nd spre un histrionism agresiv. Cum am v\zut `n c`teva locuri, N. Manolescu p\streaz\ o deschidere aparte pentru ceea ce nume[te umorul de idei sau umor intelectual (c\ruia anterior G. C\linescu `i spusese chiar filosofic) [i pe care nu cred c\ gre[esc asimil`ndu-l genului marelui humor lansat de Harald Hffding. Nu-l v\d `ns\ ca pe unul filosofic, ci doar ca simili-filosofic, pentru c\ este, de fapt, o viziune sentimentalfilosofic\ a datelor existen]ei, ce nu comport\ nici un fel de structurare teoretic\ p\rere sus]inut\ `nc\ de J. Volkelt [i reluat\ de numero[i g`nditori asupra fenomenului. Printre cei care i-au ap\rut `ntr-o asemenea lumin\ lui Nicolae Manolescu, `n etapa cea mai apropiat\ de actualitate, figureaz\ Daniel Turcea, poetul la care elementul serios e indiscernabil de cel ludic, iar pasta sa pre]ioas\ este [i plin\ de umorul ideii. Dac\ viziunea ironic\ a lui Tudor }opa oscileaz\ `ntre oniric [i rece, unele pagini de jurnal din Punte dovedesc [i un superior umor intelectual. (Sintagma umor intelectual am mai `nt`lnit-o de c`teva ori `n traducerea de c\tre Kazuko [i Paul Diaconu a Istoriei literaturii japoneze de Shichi Kto, prefa]at\ de N. Manolescu; acolo indica deobicei un gen de humor de provenien]\ occidental\, diferit de cel autohton, cu un colorit folcloric, pe care autorul `l recuno[tea `n acele kyka din secolul al XVIII-lea). Dotat cu un foarte fin umor al ideii este apreciat [i Ion Pop. La Al. C\linescu, o tr\s\tur\ a mai tuturor cronicilor este umorul intelectual, `ntruc`t el scrie cu un anume haz al ideii, neostentativ. Presupun c\ dac\ Al. C\linescu s-ar fi sim]it `ndemnat, precum Livius Cioc`rlie, s\ abordeze [i proza romanesc\, am mai fi c`[tigat, probabil, un competitor naturalmente, cu alt profil al unor Mircea Horia Simionescu sau Costache Ol\reanu.
www.timpul.ro

ianuarie 2011

Recitiri

TIMPUL
lui Claudiu T. Arie[an. Ideea merit\ a[adar aten]ie tratat\ `ns\ totdeauna cu circumspec]ia la care ne oblig\ generaliz\rile din aria psihologiei popoarelor. M-am oprit mai `ndelung asupra humorului nu numai pentru c\ marea majoritate a celor ce au studiat comicul i-au g\sit `n forma humoristic\ `ntruchiparea cea mai `nalt\ (motivat\, `n esen]\, de faptul c\ purt\torii lui izbutesc s\ r`d\ `n fa]a ineluctabilului), dar [i fiindc\ este genul de comic semnalat `n numeroase r`nduri de Istoria critic\. Atitudinea satiric\, form\ primordial\ de utilizare a comicului (al\turi de `ns\ cu totul altceva dec`t hazul simplu, copil\resc) a avut, de asemenea, suficien]i reprezentan]i `n literatura noastr\. Nu ne-au lipsit fabuli[tii, ironi[tii caustici ori pamfletarii, ba chiar i-au `ntrecut, `n mod normal ca num\r, pe humori[tii demni de re]inut (situa]ia repet`ndu-se aidoma `n planul literaturii universale). Dintre cei pe care i-a eviden]iat Istoria critic\ i-a[ reaminti, `n tagma de care vorbim, pe Dimitrie Cantemir, Heliade R\dulescu, Gr. Alexandrescu, Hasdeu, Eminescu, Arghezi, Augustin Buzura, Octavian Paler, D. R. Popescu [i Florin Iaru. Este mai presus de orice dubiu c\ [i `n viitor domeniul satiric nu va fi indigent nici `n literatura noastr\, nici `n celelalte, fiindc\ reactivitatea omeneasc\ sub forma repudierii [i a batjocurii nu se potole[te cu una, cu dou\. ~n schimb, [ansele de `mbog\]ire a marii literaturi humoristice `mi apar mai nebuloase. E de presupus c\ nu va disp\rea predispozi]ia unor scriitori spre autoironie, relativism sau `mpletirea sim]ului tragic cu comicul, `n considerarea mersului treburilor lume[ti. Treze[te `ndoieli doar gradul `n care va mai continua s\ func]ioneze creator interesul pentru personajele cu adev\rat humoristice. Postmoderni[tii par s\ r\m`n\ `nc\, m\car unii, preocupa]i de asemenea figuri, dat\ fiind pl\cerea de a se juca ironic cu formele propriilor crea]ii re`nviind adic\, `ntr-un fel, experien]a romanticilor germani, pe urmele lui Friedrich Schlegel, care concepea deja romanul ca poezia poeziei (cum l-a [i `ncercat un Clemens Brentano). Aceast\ chestiune a personajului literar nu este c`tu[i de pu]in marginal\. Ea l-a interesat p`n\ [i pe abstractorul de cvintesen]\ Mallarm, care spunea divag`nd: fiindc\ nu exist\ vreun alt subiect, s-o [ti]i bine: antagonismul de vis la om cu fatalit\]ile existen]ei sale, distribuite de nenorocire. Ca s\ revenim mai aproape de noi, g\sesc elocvent [i faptul c\ unul din criteriile dup\ care N. Manolescu a diferen]iat `ntre romanele de tip doric, ionic [i corintic a fost maniera `n care autorii `n]elegeau s\-[i contureze personajele. Dimpreun\ cu unele Teme ori alte texte ale lui Nicolae Manolescu, Istoria critic\ a literaturii rom=ne transmite un mesaj pe care am ]inut s\-l relev `n mod special: `i displace lipsa de umor. Teza lui Laszlo Alexandru pledeaz\ `n aceea[i direc]ie, evoc`nd, de exemplu, ni[te pagini din 1986, `n care sentimentalismul... vocile dulcege, lipsa de umor [i kitschul ap\reau catalogate de N. Manolescu printre lucrurile pe care le detest\; a fost, de altfel, [i unul din principalele `ndemnuri la `ntreprinderea excursului pe care `l `nchei. Men]ionam, la `nceput, c\ o parte semnificativ\ a unor Repere pentru o comicologie rom=neasc\ a fost redactat\ de c\tre Claudiu T. Arie[an. N-am inten]ionat aici altceva dec`t s\ desprind o serie de sugestii noi din Istoria critic\ a literaturii rom=ne interes`nd aceea[i problematic\ observa]iile lui N. Manolescu av`nd [i avantajul c\ ajung p`n\ la realit\]ile anului 2000; considera]iile sale mi-au c`[tigat adeseori asentimentul c`teodat\, ceva mai pu]in. Dar cum nici eu [i nici mul]i al]ii n-am fost `n stare s\ vedem at`tea texte rom=ne[ti c`te au putut trece prin m`inile cititorului de curs\ lung\ (care, se [tie, e mai mult dec`t at`t), am socotit folositor s\ pun cele semnalate de el tale quale sub ochii celor interesa]i, eventual, de avatarurile acestui tip estetic `n literele autohtone. Dac\ [i c`nd va face cineva, totu[i, pasul spre o cercetare special\ [i, cum se zice, exhaustiv\, `n aceast\ direc]ie nu [tiu; tot ce pot afirma cu siguran]\ e c\ acea investiga]ie nu va putea fi, la r`ndul ei, dec`t tot istorico-critic\.

15
BURSA C|R}ILOR

Jean-Pierre Deconchy, Credin]e [i ideologii, Editura Polirom, Traducere de Lumini]a Boto[ineanu [i Florin Boto[ineanu, 208 p.m Pre]: 24,95 lei Sintez\ a cercet\rilor lui Jean-Pierre Deconchy `ntr-o problematic\ central\ `n psihologia social\ [i care l-a preocupat constant, lucrarea `[i propune s\ fixeze reperele necesare pentru o `n]elegere

Complinit de o ironie specific\, ludicul este ridicat la un nou nivel `n opera lui Mircea C\rt\rescu, pentru c\ explic\ N. Manolescu jocul de-a literatura pare mai important lui C\rt\rescu `nsu[i dec`t orice altceva; ironia se umfl\ ca un balon gata s\ se sparg\, gluma liric\ ia propor]ii colosale, iar scriitorul tinde spre o dubl\ subversiune: ironizarea poeticului [i valorificarea liric\ a prozaicului. S`nt puse de asemenea `n valoare, `ntr-un chip foarte adecvat, `n Istoria critic\, pl\cerea cuvintelor, alian]a norocoas\ de inteligen]\ [i fantezie, faptul c\ Mircea C\rt\rescu alterneaz\ seriosul cu glume]ul, imensa erudi]ie poetic\ [i capacitatea de a realiza prin Levantul istoria `ns\[i a poeziei rom=ne[ti... de[i `n registru comic. Odat\ cu Orbitor, ne este d\ruit un metaroman la fel de sofisticat ca acela proustian, iar prin Jurnal (`n care protagonistul... nu se simte nici odat\ confortabil `n propria piele) `nc\ o prob\ de humor, o capodoper\ a genului. Mi-a[ `ng\dui s\ adaug c\ Mircea C\rt\rescu, personajul `nv\luit de miile de fluturi din Orbitor, cel ce r\scole[te prin toate cotloanele p\m`ntului ori se `nal]\ mai sus dec`t l-ar putea ridica vreun lift, curios [i vizionar, rareori pe deplin satisf\cut de ce vede `n imediat, dar cu at`t mai `nc`ntat de spa]iile mirabile de dincolo, `n lupt\ nu mereu biruitoare cu felurite triste]i, acest Mircea se rotunje[te ca un exemplar original de autoportret humoristic, `ndr\git [i ironizat `n egal\ m\sur\, odat\ cu cele dou\ fiin]e mai apropiate, din primul s\u univers. Suflul acestui humorist nu scade `n nimic din ce public\, una dintre ultimele confirm\ri fiind proiectul reedit\rii `n doar 37 de pagini a Orbitorului, f\r\ nici un fel de elucubra]ii [i cu o splendid\ mostr\ de rezumat `n zece r`nduri, `n Frumoasle str\ine. Determinate de impresiile unui critic de valoarea lui Nicolae Manolescu, nota]iile accidentale pe care le-am reprodus cu o larghe]e justificat\ de pl\cere (dar [i cu g`ndul c\ pot constitui un profit chiar [i pentru acei care au parcurs deja integral Istoria critic\ `ns\ au f\www.timpul.ro

cut-o altfel dec`t am procedat aici cu o aten]ie distributiv\) mi-au consolidat `ncrederea c\ literatura noastr\ contribuie la zestrea celei universale [i prin c`]iva humori[ti de marc\, de la Ion Budai-Deleanu, Creang\ [i Caragiale p`n\ la Marin Sorescu, Nichita St\nescu [i Mircea C\rt\rescu. Humorul poate fi privit ca unul dintre atributele elevate ale psihicului rom=nesc [i pentru c\ celor men]iona]i li se adaug\ destule alte nume de creatori posed`nd remarcabil `nclinarea respectiv\; confirm\rile `ncep de la cronicarul Neculce [i continu\ ascendent, tot mai conving\tor, p`n\ la contemporani afla]i `n plin\ carier\, cum s`nt Mircea Horia Simionescu sau Ioan Gro[an drumul fiind jalonat de marcantele personalit\]i ale lui Hoga[, Top`rceanu, Bacovia sau Urmuz [i, mai aproape de noi, de un {erban Foar]\ sau un G. B\l\i]\ ca s\ nu m\ opresc dec`t la ace[tia. Constat\rile de mai sus nu au nimic de-a face cu pl\smuirile protocroniste care i-au putut duce `n ispit\ pe c`]iva intelectuali am\gi]i de un patriotism r\u `n]eles. Cred c\ trebuie ar\tat totu[i c\, f\r\ s\ ne pretindem cumva mai grozavi dec`t englezii, francezii sau spaniolii (pe terenul c\rora se [i afl\ `nceputurile reale ale marelui humor, `nc\ de acum cinci secole), ne-am afirmat `ndestul, sub acest raport, `n literatura ultimelor dou\ sute de ani, pentru a putea fi lua]i `n seam\ [i peste hotare. Valoro[i artizani ai scrisului rom=nesc au demonstrat c\, atunci c`nd se `nt`lnesc cu variatele sl\biciuni omene[ti, [tiu s\ r`d\ fie pentru simpla lor petrecere, fie cu o `n]eleg\toare bun\voin]\ fa]\ de ridiculit\]ile lor inofensive, afl`nd `ntr-asta o form\ de ap\rare (chiar dac\ simplu paliativ) `n fa]a at`tor inechit\]i ale destinului. Nu este Istoria critic\ nici prima, nici singura care aduce dovezi `n acest sens. S-a mai ar\tat, de exemplu, c\ italianul Gino Lupi remarca, prin 1939, la rom=ni, humorul s\n\tos [i sincer, care nu distruge, ci e un izvor de sentimente bune [i oneste. Viziunea s-a putut reg\si, cu sublinieri, dup\ [ase decenii, `n cercetarea (la un cu totul alt nivel)

adecvat\ a ideologiei. Rezultatul este o serie de defini]ii care constituie tot at`tea puncte de sprijin pentru demersul autorului. Deopotriv\ teoretic [i empiric, acesta urm\re[te un dublu scop: pe de o parte, studiul sistemelor ideologice existente [i al interac]iunilor influen]ate de mediul social global, iar pe de alt\ parte, analiza mecanismelor care permit func]ionarea ideologiilor [i deci `n]elegerea fenomenelor de crea]ie ideologic\. Din cuprins: Control social [i ra]ionalitate `n sistemele ortodoxe Psihologie social\, sisteme sociale [i ideologii Psihologia social\ a proceselor ideologice Psihologia social\ experimental\: transpunere [i generalizare a cunoa[terii Psihologia social\ a ideologiilor: cuno[tin]e [tiin]ifice, practici politice, proclama]ie militant\ Jean-Pierre Deconchy, doctor `n psihologie, litere [i [tiin]e umaniste, fost cercet\tor la Centre dEtudes Sociologiques (Paris) [i la CNRS, Laboratorul de psihologie social\ de la Sorbona. Din 1973 pred\ psihologie la Universitatea Paris X, iar `n 2001 a devenit profesor emerit al acestei universit\]i. ~ntre 1981 [i 2000 a fost directorul Laboratorului de psihologie social\ experimental\. ~n prezent sus]ine cursuri la universit\]i din Canada, Belgia, Spania, Portugalia, Elve]ia. Pentru cercet\rile sale a primit numeroase distinc]ii, printre care premiul Comisiei europene pentru psihologia religiilor [i medalia Centrului francez de cercetare [tiin]ific\. Dintre volumele publicate amintim: Psychologie sociale, croyances et idologies (1989), Les animaux surnaturs. La construction mentale de la singularit humaine (2000), LAutoritarisme (`n colaborare, 2007).

ianuarie 2011

16

TIMPUL

Vitraliu

Mario Vargas Llosa [i premiul Nobel

OANA PRESECAN
A trecut mai bine de o lun\ de la ceremonia de decernare a premiilor Nobel [i de la discursul de mul]umire, pronun]at de un Mario Vargas Llosa demn, persuasiv [i emo]ionat. ns\ cuv`ntarea lui disponibil\ pe internet n nregistr\ri de o bun\ calitate tehnic\ l-ar putea surprinde pe ascult\torul care s-ar a[tepta, `n primul r`nd, la erudi]ie literar\, iar nu la una de natur\ politic\. Nici m\car ntr-un cadru at`t de solemn, precum cel al decern\rii Nobelului, scriitorul nu [i-a abandonat militantismul, discursul s\u fiind, aproape `n `ntregime, unul anti-dictatur\. Dar poate c\ e firesc s\ se fi `nt`mplat a[a, c\ci ar fi fost mai mult dec`t nediplomatic ca un reprezentant al Americii de Sud, respectiv al statului Peru, s\ treac\ sub t\cere s\r\cia nt`lnit\ pe acele meleaguri, loviturile de stat, corup]ia endemic\ [i toate celelalte tragedii din ]\rile din imediata vecin\tate. Toate acestea trebuiau s\ fie din nou amendate [i condamnate, iar Llosa s-a dovedit un bun ambasador al continentului s\u. Revenind ns\ pe t\r`mul literaturii, se cuvine s\ amintim una dintre ideile importante din discursul de la decernarea premiului: a citi nseamn\ a protesta mpotriva neajunsurilor vie]ii (n original: leer es protestar contra las insuficiencias de la vida). Literatura, insist\ Vargas Llosa, are menirea de a men]ine viu omenescul fiin]ei umane. Dac\ n-ar fi a[a, dac\ literatura n-ar fi o continu\ lupt\ [i o aventur\ totodat\, de ce s-ar mai obosi dictaturile s\ impun\ cenzura, de ce ar mai duce regimurile nedemocratice o lupt\ acerb\ mpotriva fanteziei? De c`nd a fost anun]at premiul [i p`n\ acum, au ap\rut numeroase articole nchinate operei peruvianului. Dup\ cele scrise de Ion Vlad n revista Tribuna (nr. 196/2010) [i r`ndurile elogioase dedicate aceluia[i scriitor de c\tre Simona Sora n Dilema Veche (nr. 348/2010), cu greu ar putea cineva propune o trecere n revist\ mai conving\toare a operelor peruvianului laureat [i a meritelor sale. De aceea, mai cur`nd ne vom apropia de grupul celor ce au privit cu anumit\ reticen]\ unele dintre c\r]ile lui Llosa, pun`nd sub lup\, dar mai ales sub semnul ntreb\rii, penultimul s\u roman, R\t\cirile fetei nes\buite (2006). El sueo del celta (Visul celtului), volumul lansat la Madrid abia n luna noiembrie a anului trecut, nu intr\ deocamdat\ n discu]ie. elogioas\ la adresa c\r]ii, compar`nd-o cu Madame Bovary [i caracteriz`nd-o drept un roman splendid, irezistibil [i plin de suspans. ~n mod cert, suspansul este prezent, dar r\m`ne volatil, fiind construit pe tiparul unui best-seller oarecare, centrat pe figura unei femei f\r\ scrupule, iar nu rezultatul unei m\iestrii scriitorice[ti precum cea de care se bucur\ talentatul Llosa. Criticul american prefer\ `ns\ s\ `l zeifice pe Llosa mult\ vreme, una din vocile r\sun\toare ale post-modernismului [i s\ recepteze recent publicata (la acea vreme) oper\ literar\ `n calitate de rescriere, de actualizare a clasicului roman flaubertian. James Lasdun un critic britanic de ast\dat\ public\ `n The Guardian o recenzie mai pu]in elogioas\, `nceput\ f\r\ ocoli[uri: S\ cite[ti un roman a[a-[i-a[a scris de un autor de prim rang e o experien]\ care te poate buim\ci. {i el remarc\ asem\narea frapant\ dintre R\t\cirile fetei nes\buite [i opera lui Flaubert, `ns\ g\se[te mai plauzibil\ paralela cu Educa]ia sentimental\ dec`t cu Madame Bovary. Criticul merge mai departe `n analiz\ [i condamn\ cli[eele, rezolv\rile facile [i neverosimile, melodramatismul `ntregii istorii de amor. Cu un condei sigur, Lasdun demonstreaz\ de ce romanul este neconving\tor, iar elementele vulnerabile ale c\r]ii, care `l ajut\ s\-[i construiasc\ demonstra]ia, `i prisosesc. Ceea ce surprinde cel mai mult la omul de litere Mario Vargas Llosa este c\, la cap\tul unui [ir de capodopere, plaseaz\ un roman [chiop [i pe alocuri rizibil, nedemn de a[tept\rile pe care le-a generat. Cu toate acestea, meritul premiului ce `i consacr\ cariera nu poate [i nu trebuie s\ fie contestat. {i nu numai pentru motivele exprimate `n comunicatul de pres\ al juriului de la Stockholm, anume scrisul s\u militant [i atitudinea de r\zvr\tire a personajelor sale, ci pentru tot ce a adus nou acest scriitor `n literatura universal\.

Capodopera
S formulezi rezerve fa]\ de opera unui autor consacrat este, se [tie, o `ntreprindere nelipsit\ de capcane. De aceea, ne vom opri mai nti asupra unuia dintre romanele cele mai bine primite de critic\ ale lui Vargas Llosa, Casa verde (1966), pentru a-l compara mai apoi cu volumul ce ne-a trezit nedumerirea prin sc\derile sale. n articolul s\u din Tribuna, Ion Vlad identific\ elementele faulkneriene ale c\r]ii, drept care nou\ ne r\m`ne s\ abord\m romanul dintr-o alt\ perspectiv\, cea a contribu]iei sale originale la literatura latino-american\. Don Anselmo, eroul din Casa verde, str\inul ap\rut `ntr-o bun\ zi, nu se [tie de unde, `n ora[ul Piura, r\m`ne `nv\luit `ntr-o aur\ de mister. Nimeni nu l-a v\zut niciodat\ p`n\ atunci, nimeni n-a aflat vreun detaliu despre trecutul s\u. Este privit cu oarecare ne`ncredere de locuitorii Piurei cum reu[ise oare s\ str\bat\ de[ertul de unul singur, f\r\ s\ fi fost atacat de t`lhari? ~n Historia de una novela (1971), scriitorul m\rturisea c\ `n Anselmo a recreat un personaj drag celor pasiona]i de romanele cavalere[ti [i de aventurile din vestul s\lbatic, anume cel al veneticului care sose[te `ntr-un ora[ str\in [i `l cucere[te. Ceea ce pare a se situa n ordinea realist este proiectat, pe nesimite, n cea a realismului magic. Construc]ia botezat\ Casa Verde [i care, s\ nu uit\m, este un bordel este `n-

ghi]it\ de de[ert, noapte de noapte. Este nevoie de un efort supraomenesc, sisific, pentru a `nainta. Dar Don Anselmo nu se limiteaz\ la condi]ia sa, nu se mul]ume[te cu pu]inul oferit de ora[, va deveni `n cur`nd `ntemeietorul unui nou spa]iu (chiar dac\ unul profanator). Spa]iul ales de el sufer\ o muta]ie: la `nceput, este doar o bucat\ de de[ert, la marginea ora[ului, pentru ca dup\ terminarea Casei Verzi s\ devin\ centrul noii lumi create de eroul care a luptat cu natura [i a `nfr`nt-o. Trec`nd `n acest nou stadiu, Anselmo `mbrac\ haina unui erou civilizator. ~n r\zvr\tirea lui, protagonistul reu[e[te s\[i atrag\ ura p\rintelui Garca, reprezentantul Bisericii [i de]in\torul unei puteri recunoscute [i acceptate. P\rintele, `mpreun\ cu femeile pioase din ora[ care se sim]eau lezate de existen]a unui bordel ce le p`ng\rea trupul [i le pervertea sufletul so]ilor [i fiilor lor au dat foc Casei Verzi. Astfel, Biserica [i de[ertul `[i reintr\ `n drepturi, iar Anselmo ca un titan dec\zut din drepturi, o umbr\ a celui ce a fost c`ndva se exileaz\ `ntr-un cartier m\rgina[ [i foarte s\rac, unde `[i petrece zilele `n compania b\uturii [i a harpei. Aproape toate personajele feminine s`nt rigide, reci, incapabile de iubire, sufer\ de o am\r\ciune ce `[i are r\d\cinile `ntr-un punct `ndep\rtat al istoriei, iar nu `n povestea vie]ii lor. ~n paralel, eroii prometeici, care caut\ s\ restabileasc\ echilibrul `n acea lume siluit\ [i s\ `[i reg\seasc\ sinele, au [i ei parte de un destin trist: din stadiul de eroi solari, r\zvr\ti]i, ajung `n final ni[te eroi lunari, resemna]i, `nvin[i, de[i senini `n nebunia lor. Desigur, am surprins doar o fr`ntur\ din construc]ia narativ\ luxuriant\, surprinz\toare a c\r]ii. Cert este c\ acest roman este unul total (`n spaniol\: novela total), care, cum sublinia autorul peruvian, `[i devoreaz\ naratorul, pentru a crea iluzia c\ nimeni nu exist\ `n afara lumii fic]ionale.

min]ii un personaj masculin f\r\ prea mult relief. Protagonista (al c\rei nume real `l afl\m doar la final) sufer\ de incapacitatea de a iubi `nt`lnit\ [i la eroinele din Casa verde, f\r\ a se apropia `ns\ de complexitatea acestora. E un banal prototip al tinerei parvenite care nu v`neaz\ dec`t banii, neprecupe]ind nimic pentru a-i ob]ine. O copil\ rea, dup\ cum ne dezv\luie chiar titlul (la nia mala), care `i fr`nge inima, `n repetate r`nduri, b\rbatului nobil [i generos, capabil s\ o ierte de fiecare dat\, chiar [i dup\ ce ajunge `n pragul sinuciderii din pricina ei. Desigur, eroina este `n final cople[it\ de remu[c\ri [i pare capabil\ de afec]iune real\, ba mai mult, `[i r\scump\r\ vina printr-o boal\ necru]\toare (pedeaps\ divin\) care o ucide. Dac\ urm\rim recenziile c`torva critici str\ini, observ\m c\ p\rerile s`nt `mp\r]ite. Criticul literar [i scriitoarea Kathryn Harrison a publicat `n The New York Times o cronic\

Dezam\girea
Aproape patru decenii mai t`rziu, scriitorul propune un roman care, `n bun\ m\sur\, dezam\ge[te: Las travesuras de la nia mala. Dup\ cum m\rturisea Vargas Llosa `nsu[i `ntr-un interviu luat de Wold Lepenies, povestea de dragoste este `n continuare cea mai mare provocare pentru un scriitor. ~ntr-adev\r, prozatorul [i-a asumat aceast\ provocare, dar rezultatele nu s`nt deloc pe m\sura a[tept\rilor. Doar un autentic meseria[ al scrisului (Simona Sora) precum Llosa ar fi putut trateze o poveste at`t de anodin\ `ntr-un mod at`t de conving\tor. Nu e de mirare c\ `n presa rom=neasc\ de-abia s-au publicat pu]ine r`nduri pe marginea acestui roman, cele mai notabile apar]in`ndu-i traduc\toarei sale `n limba rom=n\, doamnei Lumin]a Voina-R\u]. Elementele specifice romanelor de m`na a doua pot fi identificate f\r\ un deosebit efort. ~n locul eroului civilizator, urm\rim cu ochii
www.timpul.ro

ianuarie 2011

Eseu

TIMPUL

17

Nu a fost o n\lucire a somnului sau o ar\tare van\

VALERIU GHERGHEL
Dac\ interpret\m un vis al lui Eusebius Hieronymus, relatat `n paragraful 30 din epistola 22, Ad Eustochium, c\r]ile au fost dintotdeauna prea multe, prea ispititoare sau prea nocive*. C`nd a decis s\ distrug\ biblioteca alexandrin\, califul proverbial (sau episcopul Teofil?) a g`ndit pesemne la fel: mul]imea c\r]ilor nu folose[te la nimic [i o bun\ parte din ele e chiar v\t\m\toare. Preferabil e s\ cite[ti o singur\ carte (sau, `n orice caz, foarte pu]ine) [i s\ ignori cu superbie restul, biblioteca, fundalul. Experien]a lui Ieronim, dac\ experien]\ a fost (mul]i exege]i se `ndoiesc de realitatea visului narat, voi ar\ta mai `ncolo de ce), atest\ ezit\rile unei con[tiin]e din Sptantike, dar [i nestatornicia peren\ a firii omene[ti. ~n acest interval tulbure, insul e sf`r[iat `ntre idealuri, valori, viziuni [i pl\ceri antinomice. Epistola 22 e, mai degrab\, un text amplu, exaltat [i prolix, cu finalitate didactic-edificatoare, intitulat pentru acest temei de c\tre unii filologi Libellus de uirginitate servanda. Nu este totu[i o carte propriu-zis\. Sf`ntul Ieronim se adreseaz\ unei tinere din aristocra]ia roman\, Eustochium, `n scopul de a elogia virtutea echivoc\ a castit\]ii. A compus scrisoarea prin anul 385, la un deceniu dep\rtare de pretinsa lui experien]\ de pe drumul Ierusalimului. Micul lui tratat a avut o considerabil\ r\sp`ndire (l-a citit, vom vedea, [i Rufinus). ~n Antichitatea t`rzie, scrisoarea nu constituia `nc\ un document strict privat. Se citea `n public spre folosul [i delectarea tuturor, circula ca o carte de sine st\t\toare [i putea fi copiat\ de oricine. Destinatarul propriu-zis nici nu mai conta. Abia `n modernitate ([i nici atunci!), epistola devine o specie a literaturii personale [i a intimit\]ii (privacy). ~n ceea ce prive[te visul lui Ieronim, e destul, cred, s\ amintesc c\ Eusebius Hieronymus, traduc\torul [i `ngrijitorul Vulgatei, sus]ine c\ a tr\it aceast\ experien]\ dramatic\ pe c`nd z\cea bolnav [i sl\bit undeva pe drumul spre Ierusalim, iar apropia]ii lui a[teptau s\ moar\. A visat c\ a ajuns `n fa]a tribunalului celest, c\ a fost `ntrebat de Judec\tor cu privire la identitate, interrogatus de conditione, c\ a r\spuns imprudent Christianus sum [i c\ a primit aceast\ replic\ m`nioas\: Nu e[ti cre[tin, e[ti un discipol al lui Cicero. Inima ta e acolo unde se afl\ tezaurul t\u: Mentiris, ait, Ciceronianus es, non Christianus: ubi enim thesaurus tuus, ibi et cor tuum. Adic\, pentru a fi [i mai limpede, acolo unde este biblioteca de care `nc\ nu se desp\r]ise (nu se va desp\r]i, altminteri, niciodat\ de ea!). Propozi]ia din final, care pune sufletul [i comoara `mpreun\, e un citat din Matei 6: 21. M\ `ntorc la vis. Ieronim a fost b\tut cu vergile. A repetat `n timpul supliciului versetul 5 din psalmul 6: {i cine te va sl\vi `n sheol?. A[ nota `n treac\t c\ nici unul din personajele visului nu se exprim\ foarte original, nici Judec\torul, nici victima. A pl`ns amarnic [i s-a c\it. A promis tribunalului c\ nu va mai citi c\r]i seculare, codices saeculares, [i s-a trezit din vis cu umerii `nvine]i]i de lovituri. Sf`ntul Ieronim conchide c\ visul l-a marcat decisiv [i c\, de atunci, a renun]at cu des\v`r[ire la to]i autorii p\g`ni. Eustochium ar face bine s\ procedeze la fel. Care a fost, totu[i, pricina teribilei judec\]i onirice? La o prim\ privire, r\spunsul e simplu: lectura autorilor latini (a lui Ennius, a lui Horatius), amestecul pl\cerilor, sau, mai corect,
www.timpul.ro

confuzia dintre mortificarea cre[tin\, o condi]ie necesar\ nu [i suficient\! pentru orice monah, [i desf\tarea ilicit\. Ieronim vegheaz\ [i cite[te `n acela[i timp discursurile lui Cicero, `[i depl`nge nimicnicia [i deschide concomitent c\r]ile lui Plaut. Pe de alt\ parte, proza ne`ngrijit\ a profe]ilor `i produce a adev\rat\ oroare: sermo horrebat incultus. C`t de justificat\ r\m`ne pedeapsa? {i, la urma urmelor, de ce e pedepsit Ieronim? Pentru lecturile amestecate sau pentru r\spunsul gre[it (christianus sum)? ~n definitiv, el nu este, `n epoc\, unicul admirator al scriitorilor p\g`ni. C\r]i multe [i f\r\ vreo leg\tur\ cu Biblia citesc, `n aceea[i vreme, pentru a da numai c`teva exemple, [i episcopul Ambrosius din Milan, [i Augustin, [i Rufinus. A[a cum citise, `naintea lor, `nsu[i Tertullian. Ei `n[i[i amestec\, dup\ modelul lui Eusebius Hieronymus, pl\cerile rafinate [i pl\cerile fruste, viciul [i virtutea, versurile lui Vergiliu [i profe]ia lui Daniel. Nimeni nu se g`ndise la modul serios s\ interzic\ aceste lecturi ori s\ discrimineze riguros `ntre ele. Sau `ntre pl\ceri. P`n\ [i ereticii Porphyrios (a se vedea Contra christianos) sau Arius (vide, bun\oar\, Thalia) s`nt citi]i [i cita]i f\r\ team\. Sf`ntul Augustin o face `n mai multe r`nduri nepedepsit. Ultima oar\ `n De civitate dei. Iat\ c\ se g`nde[te la pluralitatea incoerent\ a lecturilor [i la nepotrivirea lor tocmai versatilul Ieronim. {i nu numai c\ este b`ntuit de aceast\ idee nea[teptat\, dar `[i nareaz\ minu]ios visul [i ofer\, `n consecin]a lui, o seam\ de sfaturi tinerei Eustochium. C\r]ile prea multe te duc `n fa]a tribunalului celest [i a Judec\torului. Cum s\ pricepem o atare atitudine rigorist\? E posibil, cu toate acestea, ca `ndoieli s\ fi avut [i al]ii, `naintea lui. S-a `ndoit, cu siguran]\, aprigul teolog [i ereziarh Tertullian (a sf`r[it ca adept al lui Montanus), c`nd a `ntrebat: Ce au `n comun Atena [i Ierusalimul? Academia [lui Platon] [i Biserica? Ereticii [i cre[tinii?**. Dac\ pui problema `n acest chip, al alternativei severe, aut-aut, din `ntreaga mul]ime a c\r]ilor po]i p\stra, se `n]elege, doar Biblia. Numai scriptura e inocent\ [i folositoare. Cel mai adesea `ns\ `ndoielile c\rturarilor nu au avut urm\ri `nsemnate. P`n\ la urm\, nici un sf`nt p\rinte nu a renun]at la bibliotec\. {i nimeni, nici m\car `mp\ratul Constantin, care a cerut distrugerea scrierilor lui Arius [i Porphyrios, nu i-a interzis pe poe]ii latini sau pe tragicii greci. ~n epistola 22, Ad Eustochium, paragraful 29, Ieronim construie[te un pasaj identic sau m\car afin cu fraza lui Tertullian: Ce au `n comun psaltirea [i Horatius? Evangheliile [i Vergiliu? Apostolul [i Cicero?***. Se sub`n]elege: nimic. Se sub`n]elege: stau `n opozi]ie, se contrazic, se resping. Dar tocmai construc]ia ap\sat retoric\ (e vorba de o antitez\) invit\ la reflec]ie. Nu cumva, `n epistola 22, e vorba de un simplu exerci]iu literar? ~n loc s\ fie purtat de o emotivitate `n exces, Ieronim procedeaz\ calculat. Observ\ sintaxa [i tropii, perfec]iunea literar\ a propozi]iilor. {i, `n fond, c`t de autentic\ e tr\irea din spatele acestor figuri lucide? Vrea cu adev\rat Ieronim s\ dea foc c\r]ilor seculare, pe care le calific\, `n aceea[i epistol\, dar la sf`r[itul paragrafului 30, drept mortalia? Solu]ia enigmei e una singur\: nu vrea! Altfel spus: vrea s\ mint\ c\ vrea. Sf`ntul Ieronim nu-[i distruge comoara, p\streaz\ c\r]ile, biblioteca, autorii, pl\cerile. Uit\ complet porunca Judec\torului. Nesocote[te visul. {i, mai cu seam\, se contrazice. ~n stilul lui abrupt, fostul prieten Rufinus `i va repro[a, peste ani, inconsecven]a. Dac\ a `ndemnat-o pe Eustochium s\ renun]e la c\r]i, dac\ i-a povestit acest vis terifiant, dac\ a f\cut leg\m`ntul de a deschide doar psaltirea, proverbele [i Faptele apostolilor, e o ipocrizie s\ predai [colarilor, a[a cum face Eusebius Hieronymus la Bethleem, pe la 390, Eneida lui Vergiliu, catilinarele lui Cicero sau Annalia lui Quintus Ennius? Impulsivul Ieronim va

comenta ironic: Dac\ Rufinus m\ acuz\ `n numele unui vis [c\ s`nt nestatornic [i labil], s\ ia aminte la `nv\]\tura profe]ilor; [ei spun c\] nu trebuie s\ te `ncrezi `n vise. [Altfel], de c`te ori nu m-am v\zut zbur`nd `n v\zduhuri [i str\b\t`nd t\r`murile [i m\rile. Secretarul papei Damasus uit\ `nc\ o dat\ c\ nu exist\ `n profe]i (dar nici `n alt\ parte) vreo condamnare explicit\ a visului. C`nd traduce `ns\ pasajul 19: 26 din Levitic, care interzice observarea norilor pentru a face predic]ii, Ieronim ad\ug\ [i interdic]ia de a-i urma pe auguri ori pe interpre]ii de vise, de[i textul ebraic nu-i men]ioneaz\. La fel va proceda [i cu pasajul 18: 10 din Deuteronom: nu e bine s\ mergi la prezic\tori. {i nici la cititorii de vise (adaosul e al lui Ieronim). E limpede c\, dup\ mul]i ani, el `ncearc\ s\ uite cu orice pre] visul de odinioar\, s\-i minimalizeze importan]a. ~n Vulgata, modific\ dup\ plac p`n\ [i litera scripturilor, pentru a ar\ta c\ experien]a oniric\ e nesemnificativ\. E necesar, prin urmare, s\ investig\m dac\ sf`ntul Ieronim a avut realmente acel vis. Dincolo de retorica v\dit\ a epistolei, `nclin s\ cred, totu[i, c\ visul a fost aievea. Imaginarul epocii nu-l contrazice c`tu[i de pu]in. Comentatorii l-au [i pus `ntr-o serie venerabil\, al\turi de visele ([i viziunile) lui Caelius Cyprianus, al\turi de visul lui Tutuslymeni, rostit `n predica 308 de b\tr`nul episcop Aurelius Augustinus. Unii au trimis cu `ndrept\]ire la anumite pasaje din Aeneida. Astfel, Jean Jacques Thierry identific\ reminiscen]e din Vergiliu [i crede c\ descrierea visului urmeaz\ scenariul cobor`rii lui Aenea `n lumea subp\m`ntean\ (cf. Aeneida, VI: 566-572). S\ ne amintim. ~nso]it de Sybilla, eroul ajunge `n

regatul aspru al lui Gnosius Rhadamanthus. Regele `i sile[te pe vinova]i s\-[i recunoasc\ gre[elile. Una dintre eumenide, Tisiphona, ]ine cu m`na dreapt\ un bici, cu st`nga un m\nunchi de [erpi [i `ndepline[te poruncile cumplitului rege, pedepsindu-i pe muritori. Pentru acest cuv`nt, realitatea visului din Ad Eustochium: De uirginitate servanda a fost negat\, `nc\ din 1920, de Pierre de Labriolle. Sf`ntul Ieronim nu face dec`t s\ re-scrie momentele cobor`rii lui Aenea `n ]inutul riguros al lui Rhadamanthus. Autenticitatea visului e perfect dubioas\. Scriitorul epistolei nu a avut niciodat\ experien]a la care trimite. Pretinde doar c\ a avut-o. A construit o versiune `n proz\ dup\ un exemplu prestigios. ~n sf`r[it: frecventa invocare a acestui loc `n discu]iile contemporane despre imaginarul oniric al Antichit\]ii t`rzii devine, de la un punct `ncolo, ironic\. Documentul nu e demn de crezare***. Anticii nu visau `n acest chip. Ori, dac\ visau, Ieronim nu este martorul cel mai veridic. {i totu[i Acela[i Ieronim subliniase adev\rul experien]ei narate: nu a fost o n\lucire a somnului, nici o ar\tare van\, cum s`nt acelea care ne am\gesc adesea, nec vero sopor ille fuerat, aut vana somnia... ~n `ncheiere, a[ spune c\ Judec\torul a avut dreptate. Sufletul lui Eusebius Hieronymus a r\mas l`ng\ tezaurul s\u nepre]uit, biblioteca
* Urm\resc textul epistolei `n edi]ia francez\ bilingv\: Saint Jrme, Lettres, t. 1, Paris: Les Belles Lettres, 1949, pp.110-160. ** Voi cita [i `n latin\ memorabila fraz\: Quid ergo Athenis et Hierosolymis? quid Academiae et Ecclesiae? quid haereticis et Christianis?. *** {i de aceast\ dat\: quidfacit cum psalterio Horatius? cum evangeliis Maro? cum apostolo Cicero?.

ianuarie 2011

18

TIMPUL

Chestiunea universitar\

Evolu]ia `nv\]\m`ntului academic privat ~n rom=nia post-comunist\ (I) O periodizare

SORIN BOCANCEA
Apari]ia primelor institu]ii de `nv\]\m`nt academic privat imediat dup\ 1989 a fost primit\ de societatea rom=neasc\ cu o anumit\ suspiciune. Era greu de acceptat atunci faptul c\ furnizoare de educa]ie ar putea fi [i alte universit\]i dec`t cele de stat. Dar, rezerva fa]\ de aceast\ noutate a disp\rut repede, lucru dovedit de num\rul mare de astfel de institu]ii ap\rute `n primii trei ani de dup\ Revolu]ie. {ansa acestora a constat `n cre[terea nevoii de preg\tire superioar\ de pe pia]a muncii din Rom=nia [i dorin]a unor mai vechi aspiran]i (respin[i la examenele de la institu]iile de stat) de a avea studii superioare. ~n prezent, la dou\zeci de ani de la apari]ia primelor universit\]i private, putem constata existen]a unor universit\]i private puternice, aflate `n competi]ie cu universit\]i de stat cu tradi]ie. C`[tigarea pariului cu ideea de `nv\]\m`nt academic privat a presupus un volum de munc\ impresionant din partea celor ce au avut curajul s\ se dedice acestui domeniu. Vidul legislativ, absen]a unei baze materiale necesare desf\[ur\rii actului didactic [i repetatele reforme ale educa]iei s`nt doar c`teva dintre dificult\]ile de care s-au lovit cei ce au pus bazele universit\]ilor private. La acestea, s-a ad\ugat [i imaginea negativ\ creat\ acestui segment al educa]iei de cei ce au v\zut `n `nv\]\m`ntul academic privat doar o modalitate de a face bani f\r\ a ]ine cont de calitatea actului didactic. Astfel, experien]ele negative pe care unii studen]i le-au avut au fost puse adesea, `n mod reduc]ionist, pe seama `ntregului `nv\]\m`nt academic privat. ~n cele ce urmeaz\ inten]ionez s\ realizez o analiz\ a `nv\]\m`ntului academic privat `n Rom=nia post-comunist\. Pentru aceasta, `mi voi structura demersul `n dou\ p\r]i: `n prima voi realiza o periodizare a evolu]iei acestui fenomen; `n cea de-a doua, voi analiza c`teva elemente fundamentale pentru `n]elegerea acestui lui: acreditarea/`nfiin]area, statutul fondatorilor, autonomia universitar\ [i regimul propriet\]ii. ~n evolu]ia `nv\]\m`ntului academic privat din Rom=nia, identific trei perioade: 1. perioada fond\rilor (1990-1993); 2. perioada cursei pentru autorizare [i acreditare (1993-2002) etap\ ce `ncepe odat\ cu apari]ia Legii 88/1993 privind acreditarea institu]iilor de `nv\]\m`nt superior [i recunoa[terea diplomelor; 3. perioada consolid\rii institu]ionale [i a clarific\rii statutului juridic din 2002 p`n\ `n prezent. S\ le analiz\m pe r`nd. 1. Urm\rind istoricul tuturor universit\]ilor private acreditate din Rom=nia, constat\m c\ acestea se prezint\ ca fiind fondate `n primii trei ani de dup\ 89 (majoritatea `n 1990). Dar, trebuie ]inut seama de faptul c\ `n acea perioad\ nu s-au creat actualele universit\]i acreditate, ce au fost `nfiin]ate prin lege, ci institu]iile de `nv\]\m`nt superior fondate `n cadrul unor organiza]ii nonguvernamentale, fiindc\ `n 1990 nu exista o legisla]ie specific\ `nv\]\m`ntului academic privat. Cei ce s-au g`ndit s\ creeze universit\]i private au putut `nfiin]a `n prim\ instan]\ funda]ii ce aveau printre obiectele de activitate [i desf\[urarea activit\]ilor de `nv\]\m`nt superior. S`nt c`teva elemente ce caracterizeaz\ acea perioad\: 1. absen]a unei legisla]ii adecvate, fapt ce a l\sat la latitudinea fondatorilor respectivelor institu]ii [i a preten]iilor studen]ilor asigurarea unui anumit nivel al condi]iilor de studiu; 2. absen]a unor resurse umane proprii, fapt ce a dus la: a. utilizarea cadrelor didactice din `nv\]\m`ntul de stat, cu consecin]a supranorm\rii acestora [i, implicit, a sc\derii calit\]ii actului didactic at`t la `nv\]\m`ntului de stat c`t [i la cel privat; b. apari]ia norm\rii fictive, at`t la institu]iile de stat c`t [i la cele private; c. atragerea unor cadre din `nv\]\m`ntul liceal sau a speciali[tilor din diferite domenii [i transformarea lor `n cadre universitare. 3. lipsa bazei materiale necesare desf\[ur\rii activit\]ii didactice aceste activit\]i s-au desf\[urat `n s\li de curs `nchiriate de la diverse institu]ii. Cu toate c\ apari]ia institu]iilor de `nv\]\m`nt superior s-a realizat `n condi]iile prezentate [i provoc`nd fenomene precum cele enumerate mai sus, ea a avut [i consecin]e pozitive: 1. punerea bazei unei pie]e academice; 2. diversificarea ofertelor academice; 3. venirea `n `nt`mpinarea nevoii cresc`nde de preg\tire superioar\ pe pia]a muncii. 2. Odat\ cu apari]ia Legii 88/1993 privind acreditarea institu]iilor de `nv\]\m`nt superior [i recunoa[terea diplomelor (publicat\ `n M. Of. nr. 307 din 27 decembrie 1993), universit\]ile au intrat `n cursa pentru autorizare [i acreditare a cel pu]in uneia dintre specializ\ri, pentru ca apoi s\ urmeze `nfiin]area prin lege. Dar, a[a cum prevede [i legea `n cauz\, pentru a ajunge la momentul depunerii cererii de acreditare, era necesar ca institu]iile ce doreau acest lucru s\ parcurg\ etapa autoriz\rii provizorii. Abia dup\ absolvirea celei de-a treia promo]ii `n condi]iile de promovabilitate stabilite prin lege1 se putea depune cererea de acreditare, f\r\ a dep\[i termenul de doi ani de la absolvirea primei promo]ii (Art. 6 (2)). Legea 88/1993 a fost primul pas spre eliminarea neajunsurilor din perioada de pionierat a institu]iilor de `nv\]\m`nt superior private. Prima problem\ pe care acestea erau obligate s\ o rezolve pentru a ob]ine autorizarea provizorie de func]ionare a fost acoperirea normelor cu cadre titularizate `n `nv\]\m`ntul superior. Conform Art. 20 (3), Pentru ob]inerea autoriza]iei de func]ionare provizorie, institu]ia trebuie s\ aib\ la fiecare facultate, colegiu [i specializare cel pu]in 70% din posturi, constituite conform normativelor legale, acoperite cu cadre didactice titularizate `n `nv\]\m`ntul superior dup\ normele legale, [i cel pu]in 30% cadre didactice cu grad de profesor [i conferen]iar, angajate cu norma de baz\ sau cu statut de cadru didactic asociat. Pentru acreditare, norma a fost [i mai dur\. Conform Art. 20 (4), Pentru ob]inerea acredit\rii, institu]ia de `nv\]\m`nt superior trebuie s\ aib\ la fiecare facultate, colegiu [i specializare cel pu]in 50% cadre didactice cu norma de baza, titularizate `n `nv\]\m`ntul superior dup\ normele legale, iar dintre acestea, cel pu]in 30% s\ fie profesori [i conferen]iari. C`t prive[te crearea bazei materiale proprii, legea prevedea ([i prevede) ca institu]iile de `nv\]\m`nt superior ce doreau acreditarea s\ fac\ dovada c\ `n perioada autoriz\rii de func]ionare provizorii au alocat cel pu]in 25% din venituri `n acest scop (Art. 25 (3)). ~ncep`nd cu 1994, a `nceput un proces de dispari]ie a numeroase organiza]ii ce ofereau `nv\]\m`nt universitar, `ntruc`t cei ce le-au creat [i-au dat seama c\ nu puteau `ndeplini standardele legale. Astfel, s-au produs migra]ii ale cadrelor [i studen]ilor de la universit\]ile private pe cale de dispari]ie la cele care aveau [anse s\ ob]in\ autorizarea de func]ionare provizorie [i s\ fac\ fa]\ evalu\rilor anuale ale Consiliului Na]ional de Evaluare Academic\ [i Acreditare realizate `n vederea acredit\rii. Cu timpul, num\rul universit\]ilor private s-a redus, ceea ce a condus la cre[terea calit\]ii actului didactic. Putem spune c\ aceast\ etap\ din evolu]ia `nv\]\m`ntului academic privat din Rom=nia a fost una a selec]iei. Dac\ facem un calcul potrivit termenelor date `n lege, constat\m c\ nici o universitate privat\ din cele `nfiin]ate `n 1990 nu putea depune cererea de acreditare mai t`rziu de 1998. Din acest an, s-au mai scurs `nc\ patru ani p`n\ la acreditarea specializ\rilor [i apoi `nfiin]area prin lege a primelor universit\]i private din Rom=nia. ~n toat\ aceast\ perioad\, Legea 88/1993 a suferit modific\ri, fiind republicat\ `n M. Of. nr. 552/11.11.1999. ~n anul 2000, institu]iile de `nv\]\m`nt superior private au primit o puternic\ lovitur\ prin emiterea Ordonan]ei de urgen]\ a Guvernului nr. 133/2000 privind `nv\]\m`ntul universitar [i postuniversitar de stat cu tax\, aprobat\ prin Legea 441/2001 (publicat\ `n M. Of. nr. 411 din 25 iulie 2001). Acest act normativ a dat und\ verde universit\]ilor de stat s\ organizeze cursuri cu tax\, fapt ce a generat pierderi `nsemnate universit\]ilor private. ~n primul r`nd, o parte dintre studen]ii din anii doi [i trei de la universit\]ile private s-au transferat la cele de stat `ntruc`t la acestea din urm\ taxele erau mult mai mici. Apoi, primirea `n anul `nt`i a studen]ilor la `nv\]\m`ntul de stat cu tax\ a dus la diminuarea bazinului de racolare a studen]ilor pentru universit\]ile private. Cum universit\]ile private s`nt finan]ate aproape exclusiv din taxele de [colarizare, noile acte normative au dus la diminuarea bugetelor acestora. M\sura din OUG 133/2000 a fost justificat\ de nevoia de fonduri extrabugetare a universit\]ilor de stat. ~ns\ problema nu a constituit-o decizia de a privatiza universit\]ile de stat, ci faptul c\ m\surile ce urmau a fi luate au fost l\sate la latitudinea senatelor universit\]ilor. ~n Art. 2 al Legii 441/2002, se stabile[te c\ num\rul de locuri de studiu cu tax\ `n institu]iile de `nv\]\m`nt superior de stat se propune anual de senatul universitar al fiec\rei institu]ii, `n func]ie de capacitatea de [colarizare stabilit\ conform standardelor na]ionale pentru evaluare [i acreditare academic\, [i se aprob\ de Ministerul Educa]iei [i Cercet\rii. Senatele au raportat disponibilitatea de a [colariza cifre cu mult peste posibilit\]ile reale (at`t sub aspect material, c`t [i sub cel al resurselor umane), iar Ministerul Educa]iei a acceptat tacit situa]ia, `ntruc`t eludarea legii reducea
www.timpul.ro

ianuarie 2011

Chestiunea universitar\

TIMPUL
Ulterior, aceste persoane s-au autoproclamat rector, respectiv pre[edinte pe via]\, sfid`nd legisla]ia `n vigoare. Au urmat [ase ani de procese, `n tot acest timp universitatea func]ion`nd `n dou\ entit\]i: o entitate (trei facult\]i) a func]ionat `n cadrul universit\]ii `nfiin]ate prin lege [i o alta (dou\ facult\]i) `n cadrul unei organiza]ii nonguvernamentale cu un nume similar celei al universit\]ii. Rezolvarea acestei situa]ii a venit `n 2009 c`nd, `n baza unor hot\r`ri definitive [i irevocabile ale instan]elor judec\tore[ti [i a unor decizii ale Cur]ii Constitu]ionale, prin Ordinul 4294 din 10 iunie 2009, Ministrul Educa]iei a confirmat un rector ales conform legisla]iei `n vigoare de c\tre cadrele titulare atunci `n cadrul universit\]ii acreditate. Din acel moment, s-a procedat la aducerea la legalitate a universit\]ii prin recuperarea celorlalte dou\ facult\]i ce figurau `n legea de acreditare `n structura universit\]ii dar care func]ionau de facto `n organiza]ia nonguvernamental\ omonim\. ~n momentul `n care structura universit\]ii a fost ref\cut\ `n fapt, `n baza unui ordin al Ministrului Educa]iei, s-au organizat alte alegeri, monitorizate de Ministerul Educa]iei, `n urma c\rora rectorul ales a fost confirmat prin Ordinul 5837 din 6 noiembrie 2009. Abia din acest moment UPA din Ia[i a `nceput s\ func]ioneze `n deplin\ legalitate. Acelea[i persoane ce au `nc\lcat legea la Universitatea Petre Andrei au provocat [i dispari]ia temporar\ (din 2003 p`n\ `n 2009) de pe pia]a educa]ional\ a Universit\]ii Apollonia din Ia[i (`nfiin]at\ prin Legea 481/2002). Invoc`nd o a[a-zis\ fuziune prin absorb]ie (realizat\ printr-un act notarial [i printr-o sentin]\ civil\), ele au `nglobat aceast\ universitate `n structura Universit\]ii Petre Andrei din Ia[i. ~n fond, Apollonia fusese absorbit\ de organiza]ia nonguvernamental\ cu denumire asem\n\toare cu cea a Universit\]ii Petre Andrei din Ia[i, anume Universitatea Petre Andrei. S-a creat astfel situa]ia absurd\ [i de natur\ penal\ `n care o organiza]ie nonguvernamental\ a ajuns s\ absoarb\ o universitate `nfiin]at\ prin lege [i `n care un act notarial [i o sentin]\ civil\ au ajuns s\ abroge o lege. ~n baza unei decizii definitive [i irevocabile a ~naltei Cur]i de Casa]ie [i Justi]ie, Ministerul Educa]iei a luat m\sura reorganiz\rii Universit\]ii Apollonia din Ia[i. ~n prezent, aceast\ universitate are rector confirmat [i func]ioneaz\ legal. A[a cum lesne se poate observa, `n afar\ de consolidarea institu]ional\ a universit\]ilor private, `n aceast\ perioad\ s-au produs [i cele mai mari ilegalit\]i. Din aceast\ perspectiv\, s-ar putea spune c\ mai potrivit ar fi ca perioada consolid\rii s\ fie numit\ [i a ilegalit\]ilor. Dar, consider c\ tot ceea ce s-a petrecut `n cele trei universit\]i a avut drept cauz\ existen]a unor neclarit\]i `n definirea [i `n]elegerea statutului juridic al universit\]ilor private. O parte dintre cei implica]i `n `nv\]\m`ntul privat a exploatat aceste neclarit\]i `n favoarea lor, iar o alt\ parte a preferat s\ nu-[i fac\ prea multe probleme. Scandalurile pe care leam pomenit au atras aten]ia asupra tuturor universit\]ilor private [i cel pu]in `mi place s\ cred c\ din ce `n ce mai multe cadre universitare de la aceste institu]ii `ncep s\-[i pun\ `ntreb\ri legate de locul `n care `[i fac cariera, c\ viitorii studen]i vor `ncepe s\ verifice legalitatea universit\]ii `n care vin s\-[i fac\ studiile [i c\ institu]iile statului `ncep s\ priveasc\ mai atent spre acest domeniu aflat la `nceput de drum. De aceea, pe l`ng\ consolidarea institu]ional\, prefer s\ numesc aceast\ perioad\ a clarific\rii statutului juridic. Consider c\ realizarea unei etapiz\ri precum cea de fa]\ este un prim pas `n `n]elegerea evolu]iei universit\]ilor private din Rom=nia. Aceasta trebuie completat\ cu analiza conceptelor-cheie ce structureaz\ realitatea ce ne intereseaz\. Este ceea ce voi face `n urm\toarea parte a demersului.
1 Conform Art. 24 (4) din Legea 88/1993, Pentru acreditare, pe l`ng\ `ndeplinirea celorlalte condi]ii prev\zute de lege, este necesar ca minimum 51% din totalul absolven]ilor fiec\reia dintre primele trei serii s\ promoveze examenul de licen]\ sau, dup\ caz, de absolvire. 2 http://www.edu.ro/index.php/articles/c108/, 30.11.2010 3 http://www.univ-danubius.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=41&Itemid=265 &lang=ro, 2.12.2010.

19
BURSA C|R}ILOR

Mikls Bakk, Jzsef Benedek (coord.), Politicile regionale `n Rom=nia, Editura Polirom, 2011, 176 p., Pre]: 22.95 lei Dezvoltarea regional\ [i local\ este puternic corelat\ cu evenimentele care au loc la nivel na]ional [i interna]ional. ~n Rom=nia ultimelor dou\ decenii, no]iunea de regiune a fost asociat\ fie cu atacurile subversive la adresa integrit\]ii teritoriului na]ional, fie cu atragerea de fonduri europene destinate diminu\rii inegalit\]ilor economice dintre regiuni. Volumul abordeaz\ tematica regionalist\ a[a cum apare ea `n diferite cercet\ri [i domenii conexe, prezent`nd conceptele de baz\, modelele europene, precum [i procesele sociale [i economice din Rom=nia: de la regionalismul politic [i cooperarea intercomunitar\, la rela]ia dintre bugetele centrale [i cele locale, disparit\]ile teritoriale din ]ara noastr\, rolul zonelor metropolitane `n dinamica acestora [i diferen]ele regionale `n privin]a consumului de cultur\. Cele [ase studii, semnate de speciali[ti `n [tiin]e politice, [tiin]e economice [i geografie, demonstreaz\ c\ discursul [i planificarea politic\ nu mai pot ignora cercet\rile din acest nou domeniu interdisciplinar.

presiunea financiar\ asupra sa [i `nt\rea pozi]ia universit\]ilor de stat pe pia]a academic\. ~n primii ani de dup\ emiterea OUG 133/2000, universit\]ile de stat au practicat pre]uri de dumping, `ntruc`t fondurile de salarii le veneau `n cea mai mare parte de la bugetul de stat, nu aveau obliga]ia de a investi un anumit procent din venituri `n dezvoltarea bazei materiale [i dispuneau de baza material\ deja existent\. La acestea, s-a mai ad\ugat [i faptul c\ nici un control al Ministerului nu a constatat faptul [tiut de opinia public\ [i comentat `n presa vremii c\ universit\]ile de stat care [colarizau cifre de studen]i de zeci de ori mai mari dec`t `nainte de 89 func]ionau aproximativ `n acelea[i spa]ii de dinainte de 89 [i cu un num\r de cadre ce nu a ]inut pasul cu cre[terea exploziv\ a num\rului de studen]i. Aceast\ situa]ie a dus la sc\derea calit\]ii preg\tirii studen]ilor at`t la universit\]ile de stat (`ntruc`t admiterea a `nceput s\ se realizeze pe baz\ de dosare [i interviu), c`t [i la cele private (acestea au fost nevoite s\ se mul]umeasc\ cu o mare parte dintre studen]ii respin[i la universit\]ile de stat). Abia din anul 2007 universit\]ile de stat vor `ncepe s\ practice taxe comparabile cu cele de la `nv\]\m`ntul privat, fapt ce va normaliza situa]ia. 3. A treia etap\ a debutat `n 2002, anul `n care au fost acreditate primele universit\]i private din Rom=nia. De atunci p`n\ `n prezent au fost acreditate 28 de universit\]i private. ~n afar\ de acestea, mai s`nt 5 `n curs de acreditare [i 21 doar autorizate provizoriu2. Acreditarea universit\]ilor a `nsemnat gr\birea dispari]iei unor institu]ii ce aveau autorizare provizorie dar care nu puteau `ndeplini condi]iile de acreditare. Astfel, pe pia]a educa]ional\ au r\mas competitori puternici ce au intrat `n concuren]\ cu universit\]ile de stat, fapt ce a generat efecte pozitive precum: diversificarea ofertei educa]ionale, `mbun\t\]irea bazei materiale pentru a fi c`t mai atractiv\, acordarea de diferite facilit\]i studen]ilor etc.
www.timpul.ro

Odat\ cu apari]ia Legii nr. 287/2004 a consor]iilor universitare (publicat\ `n M. Of., Partea I nr. 614 din 7 iulie 2004), [i `n r`ndul universit\]ilor private a `nceput s\ se vorbeasc\ de consortizare, v\zut\ ca o modalitate de consolidare a pozi]iei pe pia]a educa]ional\. P`n\ `n prezent, s-a realizat Consor]iul Universit\]ilor din Est3, din care fac parte: Universitatea Danubius din Gala]i (acreditat\), Institutul de Studii Europene {tefan Lupa[cu din Ia[i (autorizat provizoriu) [i Universitatea George Bari]iu din Bra[ov (acreditat\). Din aceste motive, consider c\ aceast\ perioad\ este una a consolid\rii institu]ionale a universit\]ilor private. ~n afar\ de impunerea pe pia]a educa]ional\ a unor mari competitori priva]i, aceast\ perioad\ a mai fost marcat\ [i de mari scandaluri. Amploarea [i vizibilitatea cea mai mare a avut-o cazul de la Universitatea Spiru Haret din Bucure[ti (acreditat\ prin Legea 443/2002): `ncep`nd cu anul 2007, aceast\ universitate a [colarizat studen]i la o form\ de `nv\]\m`nt (frecven]\ redus\) neacreditat\, ajung`nd s\ aib\ filiale `n fiecare or\[el din Rom=nia. Faptul c\ actul didactic a fost redus la oferirea de cursuri pe suport electronic a dat posibilitatea acestei universit\]i s\ practice taxe atractive (la jum\tate fa]\ de nivelul celor practicate la institu]ii similare), astfel `nc`t `n aceast\ afacere au fost atrase `n jur de 140 de mii de persoane doritoare s\ ob]in\ o diplom\ cu eforturi [i costuri c`t mai reduse. ~n noiembrie 2009, Ministerul Educa]iei a c`[tigat procesul cu aceast\ universitate, desfiin]`nd forma de `nv\]\m`nt `n care se [colariza ilegal. ~ncep`nd cu anul 2003, la Universitatea Petre Andrei din Ia[i (`nfiin]at\ prin Legea 402/2002) a ap\rut un conflict `ntre o parte a corpului profesoral, organizat\ `n cadrul Sindicatului Salaria]ilor din Universitatea Petre Andrei (singurul sindicat dintr-o universitate privat\, afiliat la Federa]ia Na]ional\ Sindical\ Alma Mater), [i dou\ cadre didactice din conducere care au fraudat alegerile din 2004.

Mikls BAKK, conf. univ. dr. la Facultatea de {tiin]e Politice, Administrative [i ale Comunic\rii din cadrul Universit\]ii Babe[-Bolyai din Cluj-Napoca. Domenii de interes: teorie politic\, studiul minorit\]ilor, etnoregionalism, sisteme electorale. Publica]ii `n limbile rom=n\, maghiar\, german\ [i englez\. Lucr\ri recent publicate: Das Szklerland in Siebenbrgen: Ist Innovation in Rumnien mglich?, `n Anna Gamper, Christoph Pan (coord.), Volksgruppen und regionale Selbstverwaltung in Europa (Viena, 2008), Politikai kzssg s identits (Comunitate politic\ [i identitate) (2008), Regiuni [i comunitate politic\ aspecte constitu]ionale ale problemei maghiare, `n Noua Revist\ de Drepturile Omului (2009), Comentarii la Constitu]ia Rom=niei (coord., Polirom, Ia[i, 2010). Jzsef BENEDEK, profesor la Facultatea de Geografie a Universit\]ii Babe[-Bolyai din Cluj-Napoca. Domenii de interes profesional: dezvoltarea regional\ [i local\, amenajarea teritoriului. Lucr\ri reprezentative: Raumplanung und Regionalentwicklung, `n Rumnien. Raum und Bevlkerung. Geschichte und Geschichtsbilder. Kultur. Gesellschaft und Politik heute. Wirtschaft. Recht und Verfassung. Historische Regionen (Viena, Berlin, 2006), Romania, `n EU Regional Policy After Enlargement (Macmillan, 2008), Grundlagen grenzberschreitender Kooperation in der Sathmarer Grenzregion, `n Regionalisierung, Regionalismus und Regionalpolitik in Sdosteuropa (Mnchen, 2008), Changes in Spatial Structure of Cluj-Napoca after 1989, `n Romanian Journal of Population Studies (2010).

ianuarie 2011

20

TIMPUL

Agora

O pledoarie pentru federalizarea Rom=niei

pp BOGDAN

C. ENACHE

Unul dintre cele mai sacre fundamente constitu]ionale din istoria statului rom=n (modern sau post-modern, c\ altul nu a mai existat) este organizarea administrativ-teritorial\ unitar\, de[i dou\ dintre cele mai importante episoade din biografia sa, Unirea Mic\ din 1859 [i Marea Unire din 1918, sugerau o cu totul alt\ direc]ie, iar situa]ia intern\ [i european\ din prezent ofer\ mai multe motive `n favoarea acestei evolu]ii ratate. Unirea din 24 ianuarie 1859 dintre Valahia [i Moldova, care a dus la apari]ia Principatelor Unite, trebuia s\ fie [i a fost `ntr-o prim\ faz\, p`n\ `n 1862 conform Conven]iei de la Paris din 1858, dar [i a dorin]ei exprimate de o parte a elitelor politice autohtone o uniune de tip confederativ `ntre dou\ state suverane cu un principe comun, `n persoana lui Alexandru Ioan Cuza, [i un num\r limitat de institu]ii centrale comune, o Comisie Legislativ\, care ar fi putut constitui nucleul unui viitor parlament al Principatelor Unite, [i o ~nalt\ Curte de Casa]ie, care ar fi putut servi `n timp ca o Curte Constitu]ional\ federal\, ambele cu sediul la Foc[ani, un ora[ `n exteriorul arcului carpatic, aflat la grani]a dintre cele dou\ state suverane. Cu toate acestea, atrac]ia exercitat\ `n epoc\ de modelul politic centralist francez asupra mi[c\rii na]ionaliste rom=ne[ti din cele dou\ Principate [i teama indus\ de contextul interna]ional pu]in favorabil consolid\rii autonomiei [i afirm\rii independen]ei noului stat c\ men]inerea unei organiz\ri confederale a Principatelor Unite va constitui o fr`n\ `n calea construirii unui stat na]ional rom=n au dus la abandonarea oric\ror elemente federale [i la instaurarea unei administra]ii unitare, de altfel una nu foarte eficient\, controlat\ [i subordonat\ direct guvernului central din Bucure[ti, ora[ care din capital\ a Valahiei a devenit capital\ a Principatelor Unite [i, ulterior, a Principatului Rom=nia. Cu ocazia Marii Uniri din 1918, reprezentan]ii teritoriilor locuite majoritar de rom=ni din Imperiul Austro-Ungar [i din Imperiul Rus, cu excep]ia reprezentan]ilor Bucovinei care s-au exprimat pentru o unire necondi]ionat\, au votat pentru alipirea la Regatul Rom=niei [i totodat\ pentru men]inerea autonomiei interne [i a institu]iilor politice provinciale proprii, deci implicit pentru o form\ de organizare federal\ a Regatului Rom=niei Mari. Declara]ia de unire a Basarabiei (jum\tatea estic\ a Principatului Moldova pierdut\ de acesta `n 1812) cu Regatul Rom=niei, adoptat\ de Sfatul }\rii de la Chi[in\u `n data de 27 martie 1918 (calendarul vechi), prevedea `n mod explicit autonomia teritoriului `n grani]ele noului stat [i ireversibilitatea reformei agrare [i a altor legi [i dispozi]ii adoptate de aceast\ Adunare dup\ unificare. ~n mod asem\n\tor, `n Transilvania, Consiliul Dirigent din Sibiu, ales de Marele Sfat Na]ional `n data de 2 decembrie 1918, la o zi dup\ proclama]ia Marii Adun\rii Na]ionale de la Alba Iulia de unire cu Regatul Rom=niei, a fost guvernul autonom al acestui teritoriu, proced`nd la mai multe m\suri administrative `n pro-

vincie, [i a fost recunoscut ca atare de regele Ferdinand I [i de guvernul de la Bucure[ti p`n\ `n prim\vara lui 1920, c`nd siguri de recunoa[terea interna]ional\ a unirii cu Transilvania la Trianon liderii politici munteni [i-au `nc\lcat promisiunile fa]\ de liderii transilv\neni [i au revenit la modelul unitar ([i, `n anumite privin]e, autoritar) de guvernare pe care l-au consacrat `n secolul al XIX-lea. De[i semnifica]ia acestor evenimente este rar amintit\ ast\zi, dup\ aproape un secol de deturnare romantic-na]ionalist\ a istoriei `nainte de [i `n ultima parte a perioadei comuniste, ele indic\ foarte clar c\ `n toate etapele majore traversate de statul rom=n de la na[terea sa [i p`n\ la maxima sa consolidare [i expansiune au existat premisele unei configur\ri a acestuia pe baze federale, a[a cum s-a `nt`mplat `n cazul altor state na]ionale create `n secolul al XIX-lea [i `n secolul al XX-lea `n Europa, prin unificarea unor teritorii politice eterogene, `n primul r`nd Germania, baze care s-ar fi putut dovedi la fel de trainice, dar poate mai democratice dec`t modelul unitar francez adoptat de Italia, Rom=nia [i de majoritatea statelor na]ionale din Europa central\ [i de est. Ast\zi `ns\, oricum ar sta lucrurile `n ceea ce prive[te trecutul, nevoia de a reg`ndi organizarea administrativ-teritorial\ a statului rom=n este larg recunoscut\ `n contextul procesului de eficientizare a administra]iei publice [i a procesului de regionalizare declan[at de integrarea `n Uniunea European\. Cu toate acestea, propunerile politice [i dezbaterile publice `n aceast\ privin]\ s`nt blocate `n limitele concep]iei administrative a statului unitar, care s`nt complementate cu c`teva idei de reform\ implementate f\r\ prea mult succes `n cursul ultimelor decenii de Fran]a, arhetipul statului unitar european, cum ar fi profesionalizarea [i m\rirea libert\]ii de ac]iune a managerilor agen]iilor guvernului central `n teritorii a[anumita deconcentrare [i cre[terea moderat\ a competen]elor organismelor politice locale

alese (prim\rii, consilii jude]ene, municipale, or\[ene[ti [i comunale) a[a-numita descentralizare, la care se adaug\ crearea `n paralel a unor regiuni europene de dezvoltare, f\r\ nici o consisten]\ `n realitatea social\ local\, administrate de birocra]i centrali [i de prefec]ii din jude]e `n cooperare cu pre[edin]ii de consilii jude]ene, al c\ror singur obiectiv este s\ `ncaseze c`t mai multe subven]ii din fondurile structurale [i de coeziune puse la dispozi]ie de Comisia European\. ~ns\ cre[terea eficien]ei administra]iei guvernamentale autohtone `n furnizarea bunurilor publice nu poate fi separat\ de aducerea acesteia c`t mai aproape de comunit\]ile locale reale care exist\ `n spa]iul geografic, social [i cultural tradi]ional al provinciilor istorice rom=ne[ti [i de subordonarea acesteia controlului direct al popula]iei locale. Cazul `n favoarea federaliz\rii Rom=niei are la baz\ at`t argumentul eficien]ei, c`t [i argumentul controlului democratic. Furnizarea bunurilor publice la nivelul provinciei [i la nivel local (jude]ean, municipal [i comunal), ceea ce implic\ [i suportarea costului acestora de c\tre locuitorii provinciei, jude]ului, ora[ului sau comunei `n cauz\, deci o baz\ diferit\ de taxare fa]\ de cea care sus]ine costul bunurilor publice na]ionale, creeaz\ inventive `n favoarea unei aloc\ri mai eficiente [i mai aproape de preferin]ele popula]iei direct interesate, care dispune de mijloace constitu]ionale [i de mijloace politice sporite pentru definirea politicilor publice care le influen]eaz\ via]a. ~n acela[i timp, existen]a mai multor furnizori de bunuri publice regionale, categorie care include orice tip de serviciu public cu excep]ia justi]iei, ap\r\rii [i politicii externe, pe acela[i teritoriu na]ional, a[a cum ar prevede un sistem federal vertical, permite experimentarea mai multor solu]ii pentru probleme similare, deci stimuleaz\ concuren]a [i acumularea unor c`[tiguri de eficien]\ `n timp, cre[te sfera alegerii `n materie de administra]ie pu-

blic\ pentru to]i cet\]enii ]\rii. ~n sf`r[it, federalismul permite conservarea identit\]ilor [i tradi]iilor locale diverse din interiorul aceluia[i spa]iu na]ional [i a[a cum s-a `nt`mplat `n Spania dup\ reforma administrativ\ de la `nceputul anilor 1980 poate crea un salutar dinamism socio-cultural [i spirit de emula]ie `ntre diverse regiuni. ~n cazul Rom=niei, delimitarea unit\]ilor federale autonome trebuie s\ ]in\ cont de identit\]ile [i provinciile istorice ale ]\rii [i nu trebuie s\ aib\ la baz\ a[a-numitele euro-regiuni ni[te unit\]i administrative artificiale, create prin al\turarea, uneori ad-hoc, a unor jude]e vecine, f\r\ nici o vizibilitate public\ [i consisten]\ `n mentalul colectiv al celor care le populeaz\ sau proiectele autonomiste privind }inutul Secuiesc o structur\ administrativ\ cu r\d\cini medievale, disp\rut\ `nc\ din epoca austro-ungar\, odat\ cu reorganizarea pe baze moderne a Imperiului Habsburgic, [i resuscitat\ `n mod oportunist, pasager [i `ntr-o form\ denaturat\ de regimul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, sub numele de Regiunea Autonom\ Maghiar\ sus]inute de unii reprezentan]i politici ai minorit\]ii maghiare `n prezent. Care s`nt deci provinciile istorice din spa]iul rom=nesc care ar trebui s\ stea la baza unui viitor stat federal rom=nesc? ~n primul r`nd Moldova [i Muntenia, cea dint`i incluz`nd Bucovina de Sud, teritoriu care `mpreun\ cu Bucovina de Nord a c\p\tat o identitate distinct\ abia dup\ ce a fost cucerit de Iosif al II-lea `n 1775, iar cea de-a doua, excluz`nd Oltenia, un teritoriu care, probabil amintire a puternicului cnezat al lui Litovoi a avut `ntotdeauna o anumit\ autonomie [i o identitate aparte `n cadrul Valahiei p`n\ `n epoca modern\; `n al doilea r`nd, Dobrogea, teritoriu achizi]ionat de Rom=nia `n 1878, [i Transilvania, `nsemn`nd totalitatea jude]elor actuale din interiorul arcului carpatic; `n sf`r[it, Banatul, un teritoriu cu o identitate geografic\ [i cultural\ proprie destul de bine precizat\, [i actualele jude]e din nordul Carpa]ilor Orientali [i din vestul Carpa]ilor Occidentali, `n spe]\ Maramure[Satul Mare [i a[a-numita Cri[an\, cea dint`i regiune cu o identitate istoric\ mai bine definit\, cel pu]in `n zona sa maramure[ean\, cea de-a doua cu o identitate istoric\ asociat\ celei transilvane [i mult mai atenuat\ `ntre timp. Aceste opt regiuni, cu o identitate istoric\, cultural\, social\ [i chiar economic\ destul de clar\ `n majoritatea cazurilor, la care s-ar ad\uga Bucure[tiul, ca [i ora[ liber cu un statut egal provinciilor federale, similar statutului avut `n prezent de Berlin, Bremen [i Hamburg `n statul federal german, reprezint\ teritoriile autonome care ar putea sta la baza unei organiz\ri federative a Rom=niei, o organizare `n care suveranitatea ar fi `mp\r]it\ nu doar `ntre puterea executiv\, cea legislativ\ [i cea judec\toreasc\, ci [i `ntre guvernul federal central [i guvernele provinciale, care trebuie reprezentate `n Camera Superioar\ a Parlamentului Na]ional pe baze egale [i cu drept decizional `n chestiuni constitu]ionale, `n timp ce `n Camera Inferioar\ reprezentarea ar trebui s\ se fac\ propor]ional cu popula]ia fiec\rei provincii.

ianuarie 2011

www.timpul.ro

Labirint
INSCRIP}II

TIMPUL
CINEMA TIUK

21

Katy
p

CONSTANTIN ARCU
Pe zi ce trece devin tot mai convins c\ `ntre mine [i str\bunica mea Katy exista o leg\tur\ misterioas\, telepatic\. Ne `nl\n]uie un cordon metafizic aruncat peste un veac, prin care comunic\m la modul subliminal. Numai s\ mi se `nt`mple ceva nepl\cut, c\ de `ndat\ stimuli de dincolo de puterea noastr\ de `n]elegere o asalteaz\ transmi]`ndu-i starea de inconfort sau de pericol `n care m\ aflu. Un timp am crezut c\ s`nt ni[te bizare coinciden]e, `ns\ treptat mi-am dat seama c\ efectul survine inexorabil `n fiecare caz. Nici o abatere de la regul\, b\tr`na `[i face apari]ia de fiecare dat\ pentru a se interesa ce [i cum s-a `nt`mplat. Ultima oar\ s-a `nf\]i[at aici `n ziua `n care am fost nevoit s\-mi dau demisia de la catedra universitar\, `n urma unei ordonan]e idioate. Eram destul de afectat, muncisem mult pentru a ajunge acolo [i peste noapte devenisem incompatibil. Numai `ntr-un regim dictatorial se putea petrece o a[a nelegiuire, `nc`t m\ b\tea g`ndul s\ las totul balt\ [i s\ plec aiurea. Venise momentul s\ m\ smulg din mizerie, s\ scap de incompeten]\ [i corup]ie. Eu [i urma[ii pe care `i voi avea. Pe c`nd tocmai `mi `nghesuiam schimburile `n rucsac, am auzit-o urc`nd sc\rile [i `njur`nd de mama focului. Zgomotul toiagului pe mozaic puncta ritmic apropierea. Probabil nu mai urcase la etaj de la moartea tat\lui meu, deci de vreo cinci ani. Un toiag izbit `n u[\ [i faimoasa mea str\bunic\ intr\ `n scen\. Ce tot mo[monde[ti acolo, b\iete? m\ interpel\. Nu manifesta menajamente, indiferent cine ai fi fost. Te-au pus pe liber, a[a-i? `[i continu\ interogatoriul, de parc\ eu eram vinovat c\ fusesem nevoit s\-mi semnez demisia. I-am spus s\ru m`na, `n timp ce legam rucsacul. Fa]a m\run]ic\ a b\tr`nei e maronie, plin\ de zb`rcituri, are un nas coroiat [i p\[e[te `ncovoiat\ peste un toiag de lemn. Var\ [i iarn\ poart\ un pardesiu de culoarea jegului, ros [i p\tat, o bonet\ neagr\ `i acoper\ cele c`teva fire de p\r cenu[iu, iar `n picioare
BAZACONII TEATRALE

t`r[`ie galo[i din gum\ fabrica]i pe la mijlocul secolului trecut. Degetele par ni[te gheare p\m`ntii, scorojite. ~n urma ei plute[te permanent un miros greu de b\utur\ proast\ [i tutun ieftin. Trebuie s\ aib\ cu mult peste o sut\ de ani [i continu\ s\ `nfrunte cu `nd`rjire timpul. Din c`te [tiu, b\tr`na nu are nici un fel de acte [i demult a pierdut socoteala anilor s\i. Chestiunea asta st`rne[te deruta [i oprobriul autorit\]ilor. Pentru a sc\pa cu fa]a curat\, reprezentan]ii lor sus]in c\ b\tr`na e dus\ de-acas\ [i-[i sfredelesc t`mpla cu degetul ar\t\tor. Katy `[i duce veacul `ntr-o c\m\ru]a de la parter, ]in`nd sub lac\te grele celelalte `nc\peri, de[i nu-mi dau seama ce ar putea ascunde acolo. {i de cine se p\ze[te? De pe arborele ei genealogic s-au uscat toate ramurile [i b\tr`na [i-a `ngropat urma[ii cu o indiferen]\ ce a indignat la culme vecinii. Eu s`nt singura creang\ r\mas\, iar Katy m\ prive[te cu oarecare dispre], socotindu-m\ un tip slab. Pentru a-i intra `n gra]ii, din c`nd `n c`nd m\ prezint la u[a ei cu vreo sticlu]\ cu votc\ [i un pachet de ]ig\ri. S`nt singurul ei oaspete, am senza]ia c\ nu sufer\ oameni `n jur. Nici nu dispune de spa]iu pentru a primi musafiri. ~n camera de 4/5 persist\ un miros acru, insuportabil. L`ng\ fereastr\ este o m\su]\, iar al\turi se `ngr\m\desc un p\tuc din sc`nduri, o plit\ de tuci cr\pat\ [i sobi]a din c\r\mid\. Parchetul a fost pus pe foc `n urm\ cu mul]i ani [i pe jos se `ntinde un strat de ciment m\cinat, un fel de zgur\ `nt\rit\ de flegmele maronii pe care Katy le `mpr\[tie peste tot, chiar [i pe pere]i. Fumeaz\ `n draci [i n-o intereseaz\ dieta [i re]etele de via]\ lung\; dac\ i s-ar oferi un porc fript, probabil `ntr-o s\pt\m`n\ l-ar da gata morfolindu-l cu cioturile `nnegrite ale din]ilor. Tr\ie[te dintr-un ajutor social, pe care acum guvernan]ii [i-au propus s\ i-l taie. Ha, ha, ha! Habar n-au ce opozant tenace [i-au ridicat `n cap. |[tia `]i fac necazuri, a[a-i? se interes\ cu glas tabagic, tremurat. Ei nu se las\ p`n\ nu le-o trag drept `n frunte. Scoase din buzunarul pardesiului vechiul Mauzer [i-l `nv`rti pe deget. N-are permis de port arm\, rog s\ p\str\m cu str\[nicie acest secret. Un pistol e bun `ntotdeauna la casa omului, g`ndindu-m\ c\ b\tr`na a vrut c`ndva s\ `mpu[te un critic literar care a scris sictirit despre c\r]ile mele. (Cred c\ voi regreta toat\ via]a c\ n-am l\sat-o s\-[i fac\ treaba. Dar asta e.) B\tr`na `mi ceru s\ abandonez ideea plec\rii. N-aveau dec`t s\ plece [arlatanii, de ce s\ le fac jocul? S\ se care nemernicii [i ho]ii, repeta, continu`nd s\-mi v`re pistolul

sub nas. ~mi propuse s\ tragem o rait\ pe la prefectur\ [i s\ ciuruim c`]iva [napani din administra]ie. B\tr`na e violent\ [i degrab\ v\rs\toare de s`nge. Ce spun! Bea s`nge, cum al]ii beau vin. ~n preajma Cr\ciunului, c`nd se taie porcii, trece prin cur]ile oamenilor [i d\ peste cap c`te un cocteil de s`nge cald, cu piper [i spirt medicinal. Nimeni nu `ndr\zne[te s-o refuze. ~mi era team\ s\ nu-i creasc\ tensiunea [i s\ i se fac\ r\u, Doamne fere[te! Unde mai g\se[ti o str\bunic\ at`t de z\natec\? O doare drept `n pix de toate. Numai s-o vezi cum se opre[te la vreun col] de strad\, `[i salt\ pardesiul [i se pi[\ cuprins\ de extaz. Mult\ vreme ora[ul a fost intrigat de apuc\turile b\tr`nei. Mai s`nt probabil indivizi care dezaprob\ pi[atul `n public, dar ei i se f`lf`ie. ~n copil\rie `mi era ru[ine c\ s`nt rud\ cu aceast\ z\rghit\ [i m\ pref\ceam c\ n-o cunosc. Cu timpul mi-am revenit. Acum mi-ar p\rea r\u s-o pierd. A[a c\ n-am avut `ncotro [i am renun]at la plecare. Ca s\ nu mai pun la socoteal\ c\ e de-a dreptul seduc\tor s\ ai aproape pe cineva care [tie de fiecare dat\ c`nd `]i este greu. ~n plus, este [i lupta ei. Katy are de g`nd s\ se `nscrie `n cursa electoral\ pentru consiliul local [i n-a[ vrea s\ pierd spectacolul. P`n\ una, alta, `mpu[c\ ciori cu pistolul, exers`nd pentru nu [tiu ce mare revolu]ie din octombrie `n noiembrie. Cic\ a mai participat la una, de[i cred c\ bate c`mpii.

Dac\ ai avea ma[ina timpului pentru 5 minute

MIHAIL VAKULOVSKI
Strania poveste a lui Benjamin Button este o adaptare cinematografic\ excep]ional\ a nuvelei lui Scott F. Fitzgerald, realizat\ de David Fincher, care a mai regizat Se7en, Fight Club [i Zodiac. Dac\ v\ mai spun c\ rolul lui Benjamin Button este interpretat de Brad Pitt v-am transmis o s\geat\ spre povestea lui BB. Poveste istorico-biografic\, pentru c\ scenariul se `ntinde de la sf`r[itul primului R\zboi Mondial p`n\ la `nceputul secolului al XXI-lea, c`nd n\v\le[te peste noi [i peste naratoare uraganul Catrina. B\tr`na [i muribunda Daisy (Cate Blanchett) `i m\rturise[te pe patul de moarte fiicei sale (Julia Ormond) secretele familiei lor, cu ajutorul unei c\r]i biografice scrise sub forma unui jurnalul de un oarecare Benjamin Button. Fiica `i cite[te o carte `n care tot descoper\ fotografii cu mama ei, pe care nu le mai v\zuse p`n\ atunci, de exemplu dans`nd pe cele mai mari scene de balet ale lumii, din America p`n\ pe scena Bolshoi din Moscova etc. Odat\ cu ea afl\m [i noi interesanta poveste a unui om deosebit, care d\ [i titlul filmului. Benjamin Button se na[te b\tr`n, moment `n care mama sa moare, iar tat\l s\u, speriat de fiin]a stranie, `l abandoneaz\ `n pragul unei case de b\tr`ni. Via]a lui ar fi una obi[nuit\, dac\ ar fi fireasc\, doar c\ el tr\ie[te invers, de la b\tr`ne]e spre pruncie, oarecum dup\ ceasul ceasornicarului de la `nceputul filmului. Ceasornicarul `[i pierde un fiu `n primul r\zboi mondial [i face un ceas care merge invers, sper`nd c\ astfel timpul se va scurge invers [i to]i cei mor]i `n r\zboi `[i vor retr\i altfel vie]ile. O g\selni]\ beton a filmului e intersectarea biografiei personajului principal cu istoria secolului al XX-lea, iar efectele speciale [i machiajul (pentru care filmul a fost desemnat c`[tig\tor al premiilor Oscar [i Bafta) `l ajut\ pe Fincher [i mai ales pe Brad Pitt s\ realizeze un film/rol extraordinar. Alt\ linie de subiect e cea de iubire dintre Benjamin [i frumoasa Daisy, interpretat\ de Cate Blanchett, asta fiind cea mai fericit\ perioad\ din via]a lui Button, care v-a]i prins este tat\l fiicei lui Daisy, care, ca [i spectatorii, afl\ acest secret de familie din jurnal. Filmul este interesant [i de[i e cam lung nu te plictise[te deloc, spectatorii emo]ion`ndu-se [i distr`ndu-se chiar [i atunci c`nd ac]iunea are loc `n casa de b\tr`ni (apropo, [ti]i c\ unul dintre personajele episodice a fost lovit de fulger de 7 ori?). Strania poveste a lui Benjamin Button este un film de colec]ie care trebuie vizionat, un film care a c`[tigat o mul]ime de premii [i a fost nominalizat la [i mai multe, care, cu siguran]\ trebuie v\zut. Un critic de film din Rusia spunea chiar, destul de tran[ant: dac\ nu vezi acest film, e[ti un fraier. Strania poveste a lui Benjamin Button/ The Curious Case of Benjamin Button (SUA, 2008, dram\, 166 min.) Regizor: David Fincher Cu: Brad Pitt, Cate Blanchett

Jurnalul unui ludic iremediabil

fiindc\ le-ai luat... libertatea! Uneori, [i banii (dac\-s la doctorat cu tax\). {i, unii, fiindc\ se complexeaz\, ne[tiind s\ scrie. Cel mai tare m\ enerveaz\ \ia care se r\]oiesc la mine gen eu s`nt actri]\, nu trebuie s\ [tiu s\ scriu!. Bine`n]eles! Nimeni nu-i aduce cu for]a. Apoi, mai s`nt agasan]i cei care zic azi, to]i pro[tii fac doctorate!. Posibil. Dar ei s`nt pro[tii \ia care nu pot face! ~n fine, mi-a mai pl\cut o scenograf\ care, dup\ ce s-a luptat un deceniu cu doctoratul, d`ndu-[i [i examenele, a abandonat, la final, zic`nd c\ face 60 de ani [i... la pensie nu-i trebuie doctorat... M\ rog... actori m\-ntreab\, cvasi-ironic: Tot `n 10 zile, o scoatem?. Tot. Dac\ M\niu]iu scoate la Na]ional Macbeth, `n 18 zile, cu un onorariu generos, pot s\ scot [i eu Ochiul soacrei, spectacol de 50 de minute, `n 10 zile, pe un onorariu modest....

BOGDAN ULMU
Eu nu vreau s\ fiu artist, vreau s\ fiu liber! spunea un cunoscut fotograf, cu un an `n urm\, pe blogul personal. N-am `n]eles: atunci... cine-s \ia liberi? Dac\ nici arti[tii, pesemne c\ militarii, contabilii sau p`rn\ia[ii...

*
O profesoar\ de teatru din America (Marcy Arlin), rugat\ s\ defineasc\ teatrul rom=nesc de azi, a declarat: Secolul al XVIII-lea!. Na[pa! De[i, dac\ nu m\-n[el, Rom=nia a dat lumii tot at`]ia mari arti[ti, ca [i America. Dar cred c\ profesoara de care n-am auzit n-a avut curiozitatea s\ se documenteze...

*
A propos: cum `]i devin amicii, du[mani? Simplu: `nscrie-i la doctorat. Te vor ur`,
www.timpul.ro

*
C`nd am `nceput repeti]iile la Cluj, la Ochiul soacrei, dup\ Creang\, unul dintre

ianuarie 2011

22

TIMPUL

Literatura Europei Centrale

Premiul Angelus pentru Literatura Europei Centrale

Decernat `n fiecare an, `ncep`nd din 2006, de c\tre autorit\]ile ora[ului Wroclaw, Angelus reprezint\ cel mai important premiu pentru proz\ (tradus\ sau scris\ `n limba polon\) acordat scriitorilor din Europa Central\. Cum sublinia `n cuv`ntul s\u de deschidere Rafal Dutkiewicz, prefectul ora[ului, acest premiu constituie o re`nnodare cu tradi]ia de veacuri a ora[ului Wroclaw, ca spa]iu al confluen]elor [i al dialogului, dar [i o `nscriere fireasc\ `n vechea tradi]ie a mecenatului `n cultur\ [i art\ a locului. Premiul Angelus pentru Literatura Europei Centrale const`nd `ntr-o statuet\ Angelus, crea]ia artistei Ewa Rossano [i un cec `n valoare de 150 000 de zlo]i (aprox. 40 000 de Euro) se adreseaz\ scriitorilor din 21 de ]\ri. Spre deosebire de mul]i istorici sau cercet\tori, fondatorii premiului opereaz\ a[adar cu un concept mai larg al Europei Centrale, cuprinz`nd `n aria sa cultural\ ]\ri precum Ucraina [i Rom=nia. Din 2009, la ini]iativa [i cu sponsorizarea {colii Superioare Angelus Silesius din Walbrzych, se acord\ un Premiu Special, `n valoare de 10 000 de zlo]i, celui mai bun traduc\tor al unei c\r]i intrate `n finala Premiului Angelus. Laurea]ii edi]iilor precedente au fost: Jurij Andruchowicz (2006, Ucraina)

Spectacolul decern\rii Premiului Angelus. La Wroclaw

GABRIELA GAVRIL
Am plecat pe 4 decembrie diminea]a de la Cracovia la Wroclaw f\r\ prea mult entuziasm. Gerul, viscolul, trenurile anulate sau r\mase cu orele `n c`mp ar descuraja pe oricine, cu at`t mai mult pe una ca mine, care detest\ frigul din tot sufletul. Dac\ la `nceput m\ entuziasmase ideea de a participa la ceremonia decern\rii Premiului Angelus mai ales c\ pe lista volumelor intrate `n final\ se g\seau patru dintre c\r]ile ce m\ delectaser\ `n lunile din urm\, iar pe marginea Pianului... lui Schlattner am avut multe discu]ii cu amicii [i studen]ii cracovieni , dup\ dou\ zile de viscol [i alte mici suprize nepl\cute, c\p\tasem `ncredin]area c\ n-am fost defel inspirat\ pornind `ntr-o astfel de c\l\torie. ~n cele vreo patru ore petrecute `n tren, mi-am derulat `n minte, cu `ncetineal\ masochist\, filmul unei posibile festivit\]i: discursuri interminabile [i g\unoase, critici literari mereu aviza]i care, coco]a]i pe scen\, enumer\ meritele de necontestat [i sc\derile c\r]ilor, fac bilan]uri [i clasamente, traduc\tori emo]iona]i, dornici s\-i `mp\rt\[easc\ publicului `n seara respectiv\ toate tainele `ndeletnicirii lor, f\r\ rest. M\ `ndreptam a[adar spre microcosmosul central-european (Norman Davies) imagin`ndu-mi ceva `ntre emisiunile TVR Cultural, Nop]ile... de la Neptun [i tradi]ionalele noastre lans\ri de carte. Sumbrele a[tept\ri mi-au fost `ns\ total contrazise de ceea ce avea s\ se desf\[oare la Wroclaw! Dup\ un cuv`nt sobru de deschidere din partea prefectului Rafal Dutkiewicz, a `nceput un spectacol uimitor (regia Tomasz Man, scenografia [i costumele Aneta Piekarska-Man). Dup\ proiec]ia unor scurte prezent\ri ale autorilor nominaliza]i [i a unor bine alese fr`nturi de m\rturisiri literare, fragmente din c\r]ile nominalizate au fost jucate de cunoscu]i actori din Wroclaw `mpreun\ cu dansatorii Teatrului Muzical Capitol. Pentru fiecare secven]\ regizat\, muzica a fost compus\ special de cunoscutul ansamblu Karbido. Interpret`nd Mesjasze / M`ntuitorii (Gyrgy Spir, trad. E. Cegielska) [i Godot i jego cien / Godot [i umbra lui (Antoni Libera), regizorul [i actorii au propus dou\ monologuri de mare for]\ [i expresivitate. Lectura romanelor Achtung! Banditen! (Wojciech Albinski), Ostatni raport (Zbigniew Kruszynski) [i Wroniec (Jacek Dukaj) a dat na[tere unor micro-spectacole pline de dinamism [i inventivitate, miz`nd pe for]a simbolic\ a decorurilor minimale, pe jocul de lumini ([i de griuri), pe gesticula]ia scenic\ inspirat\. Spectacolul plec`nd de la ~ntoarcerea huliganului / Powrt chuligana (Norman Manea, trad. Kazimierz Jurczak), axat doar pe unul dintre planurile c\r]ii, deportarea evreilor din Bucovina, a `ncremenit asisten]a prin dramatismul s\u, prin modul `n care a transpus `n mi[care tragismul `nt`mpl\rilor. O p`nz\ cobor`t\ din tavan acoper\ partea de sus a actorilor. O voce din off interpreteaz\, uneori neutru, alteori cu o doz\ de patetism ce nu-i este specific\ lui Norman Manea, pasaje din carte. Spectatorii v\d doar picioarele goale ale actorilor, care alearg\, se t`r`ie, se `mpiedic\, se `mpleticesc... ~n final, trupurile se vor pr\bu[i. Dar cel mai interesant micro-spectacol mi s-a p\rut a fi cel inspirat de Fortepian w mgle / Pianul `n cea]\ (Eginald Schlattner, trad. Alicja Rosenau). Dansul femeilor `n negru (ca `n Ardeal, f\r\ `ndoial\, dar amintindu-ne [i de Kazantzakis), de o deosebit\ virtuozitate a mi[c\rilor, a reu[it s\ surprind\ foarte bine amestecul de tragic, grotesc [i absurd din proza autorului rom=n de limb\ german\.

***
Am plecat de la spectacolul decern\rii Premiului Angelus din sala Teatrului Capitol cu senza]ia c\ am reg\sit gra]ie regiei inspirate a lui Tomasz Man, gra]ie actorilor [i dansatorilor ceva din dimensiunea magic\, ritualic\ a literaturii. M-am decis s\ caut Mesjasze, volumul lui Gyrgy Spir, c`[tig\torul Premiului Angelus de anul acesta...

Scen\ din spectacolul dup\ romanul Wroniec

Martin Pollack (2007, Austria) Peter Esterhazy (2008, Ungaria) Josef Skvorecky (2009, Cehia); Premiul Special i-a revenit lui Andrzej Jagodzinski, traduc\torul romanului autorului ceh, Pribeh inzenyra lidskych. Juriul pentru decernarea Premiului Angelus pentru Literatura Europei Centrale este alc\tuit din: Natalia Gorbaniewska pre[edinta juriului, poet\ rus\, ziarist\, traduc\toare de literatur\ polon\ Piotr Kepinski istoric al literaturii, critic, eseist, poet, traduc\tor Julian Kornhauser poet, prozator, critic literar, traduc\tor de literatur\ s`rb\ [i croat\ Ryszard Krynicki poet, traduc\tor, editor Tomasz Lubienski dramaturg, prozator, eseist [i publicist Krzystof Maslon publicist, critic literar Justyna Sobolewska critic literar, ziarist\ Miroslaw Spychalski prozator, publicist, critic, autor de filme documentare Andrzej Zawada istoric al literaturii, critic, eseist, editor

Scen\ din spectacolul dup\ romanul Pianul `n cea]\

Scena din spectacolul dup\ romanul Ultimul raport

www.timpul.ro

ianuarie 2011

Literatura Europei Centrale

TIMPUL

23

Cei [apte pentru Angelus 2010

Norman Manea, Rom=nia ~ntoarcerea huliganului / Powrt chuligana, traducere de Kazimierz Jurczak Editura Pogranicze
Norman Manea s-a n\scut `n 1936 `n Rom=nia, `ntr-o familie evreiasc\. Este unul dintre cei mai aprecia]i prozatori [i esei[ti rom=ni, profesor de literatur\ european\ [i writer in residence la Bard College, New York. De la debutul din 1966 [i p`n\ `n 1986, c`nd a plecat din Rom=nia, a publicat 10 volume. ~n 1992 a primit Bursa Guggenheim [i prestigiosul Premiu MacArthur, `n 1993 Biblioteca Na]ional\ din New York l-a s\rb\torit cu prilejul acord\rii distinc]iei de Literary Lion al bibliotecii, `n 2002 i s-a atribuit Premiul interna]ional de literatur\ Nonino pentru Opera omnia, iar `n 2006, Premiul Mdicis tranger pentru ~ntoarcerea huliganului. ~n 2010 a primit din partea guvernului francez distinc]ia Commandeur dans lOrdre des Arts et des Lettres. ~n limba polon\, la Editura Pogranicze, au mai ap\rut volumele Despre clovni: Dictatorul [i artistul / O klownach: Dyktator i Artysta [i Octombrie, ora opt / Pazdziernik, godzina osma, `n traducerea regretatei specialiste Halina Mirska-Lasota.

Woijciech Albinski, Polonia Achtung! Banditen! Editura W.A.B

Woijciech Albinski s-a n\scut `n 1935, a studiat geodezia la Politehnica din Var[ovia. ~n 1963 a plecat la Paris, pe urm\ la Geneva, unde a lucrat `ntr-un birou de geodezie. ~n 1969 a plecat `n Botswana. A debutat `n 2003 cu volumul Kalahari, care a primit Premiul pentru Literatur\ Jsef Mackiewicz [i a fost nominalizat la premiul Nike. A publicat de asemenea trei volume de povestiri africane, n\scute din experien]a celor patruzeci de ani petrecu]i `n Africa.

Antoni Libera, Polonia Godot i jego cien / Godot [i umbra lui Editura Znak
Antoni Libera s-a n\scut `n 1949. Este filolog, traduc\tor, regizor, autorul volumului Madame, tradus `n peste 20 de limbi. ~n afar\ de traducerile din opera lui Samuel Bechett, de care se ocup\ de ani de zile, a mai publicat traduceri din Hlderlin, O. Wilde, eseuri [i portrete literare.

Zbigniew Kruszynski, Polonia Ostatni raport / Ultimul raport Wydawnictwo Literackie

Zbigniew Kruszynski s-a n\scut `n 1957. Conduce ateliere de traduceri la Universitatea din Stockholm. A debutat `n 1995 cu Schwedenkruter, volum premiat de Funda]ia Kultura. Toate c\r]ile publicate mai t`rziu Szkice historyczne, Na ladach i morzach, Powrt Aleksandra au fost nominalizate la premiul Nike. Pentru ultimul volum i s-a acordat premiul Andrzej Kijowski.

Jacek Dukaj, Polonia Wroniec Wydawnictwo Literackie

Jacek Dukaj, n\scut `n 1974, este autor de proz\ fantastic\. A debutat `n 1990 cu povestiri [i `n 1997 cu volumul Xavras Wyzryn. Romanul Ld (1997) a fost distins cu numeroase premii.

Eginald Schlattner, Rom=nia Fortepian we mgle/ Pianul `n cea]\, traducere de Alicja Rosenau Editura Czarne
Eginald Schlattner s-a n\scut `n 1932 `ntr-o veche, `nst\rit\ familie s\seasc\. Tinere]ea [i copil\ria [i le-a petrecut `n F\g\ra[, pe atunci ora[ multietnic. A fost arestat `n 1957 pe motive politice; dup\ mai multe luni de deten]ie, `n urma b\t\ilor primite [i a `nfomet\rii la care a fost supus, cedeaz\ [i accept\ colaborarea cu organele de anchet\. A fost o decizie la limit\, dup\ luni de rezisten]\ va declara ulterior pentru care `mi asum r\spunderea. Debuteaz\ `n anul 1998 cu romanul Der gekpfte Hahn /Coco[ul decapitat, publicat `n Austria, la Editura Paul Zsolnay din Viena. ~n limba polon\ a mai ap\rut, `n 2004, la editura Czarne, volumul Czerwone rekawiczki/ Rote Handschuhe / M\nu[ile ro[ii, `n traducerea Alicjei Rosenau.
www.timpul.ro

Gyrgy Spir, Ungaria Mesjasze/ M`ntuitorii, traducere de Elzbieta Cegielska W.A.B

Gyrgy Spir, n\scut `n 1946, este prozator, dramaturg, eseist, traduc\tor, universitar. Bun cunosc\tor al culturii poloneze, a tradus `n limba maghiar\ piese de Wyspianski [i Gombrowicz. ~n 1981 a publicat romanul Az Ikszek (Ic[ii), pentru care a fost acuzat `n Polonia de luare `n der`dere a simbolurilor na]ionale. A primit numeroase premii literare [i pentru activitatea sa teatral\.

ianuarie 2011

24

TIMPUL

Cerneluri

Al. Andriescu 85
Domnul Profesor a `mplinit 85 de ani. E un fapt. Bucuria noastr\ este s\ g\sim `n Domnul Profesor un sf\tuitor t`n\r [i subtil, a c\rui `n]elepciune vine nu doar din experien]\, ci mai ales dintr-o mentalitate care ast\zi g\se[te tot mai pu]ini convivi... Dac\ `n tinere]e era un neobosit c\l\tor, b\t`nd la pas crestele al\turi de prieteni la fel de pasiona]i de munte, iar mai apoi era mereu prezent `n peregrin\ri cotidiene pe dealul Copoului, `n anii din urm\, Domnul Profesor s-a retras la biroul de lucru, finaliz`nd, cu sprijinul celor foarte apropia]i, edi]ia Gib Mih\escu, `n trei volume, necenzurate, publicate dup\ dou\zeci de ani la Editura Academiei [i premiate de Uniunea Scriitorilor, dup\ merit. Ne-a `mp\rt\[it, de asemenea, cu umor [i mai ales ironie, c`te ceva din medita]iile c`inelui Jar, prieten vechi [i filosof net\g\duit, expert `n ale naturii umane. Lumina ar\mie, culoarea cald\ a lemnului, florile [i biblioteca, impresionant\, unde se ivesc c\r]i rare, bibliofile, ori edi]ii de lux, recente, alese cu dichis, alc\tuiesc un spa]iu ocrotit, `n care casa Andriescu prime[te, dup\ tot tipicul moldav, sadovenian am spune, din care, `n chip firesc, nu lipsesc niciodat\ cel mai bun vin [i vorba a[ezat\. C\ci reu[e[te Domnul Profesor s\ sparg\ canoanele vremurilor, fuga dezl\n]uit\ a timpului, stresul devenit modus vivendi ast\zi, [i s\-l aduc\ pe cel de al\turi `ntr-o atemporalitate bl`nd\, `nviorat\ de ascu]i[urile judec\]ilor de valoare, fiindc\ nu e pu]in lucru s\ afli ast\zi un om `ntreg la fire, pentru care valoarea e dat\ nu de num\rul articolelor cotate ori de proiectele semnate, devenite forme lipsite de substan]\, ci de `nsemn\tatea f\ptuirilor, de calitatea uman\, de talentul artistic ori cel [tiin]ific dovedite. Pove[ti despre perioada lectoratului `n Fran]a se `mpletesc cu amintiri despre scriitorii ie[eni mai vechi [i mai tineri; principii teoretice ale alc\tuirii unei edi]ii critice [i destinul `nv\]\m`ntului rom=nesc s`nt dezb\tute cu r\bdare [i sim] al m\surii; via]a revistelor literare ie[ene, la care at`]ia ani a scris studii, articole, eseuri [i recenzii (s-au adunat sute!), cele din urm\ put`nd alc\tui o adev\rat\ cronic\ a literaturii contemporane, critic\ de `nt`mpinare [i analize sintetice valabile oric`nd..., [i via]a marilor proiecte academice din domeniul filologiei rom=ne, de al c\ror destin a r\spuns `n vremea directoratului la Institutul A. Philippide toate acestea alc\tuiesc subiecte de discu]ie serioas\, deta[at\ `ns\, obiectivat\ prin `ng\duin]a z`mbetului senin. ~n lini[tita oaz\ de pe strada cu nume vechi, care are [i el o istorie, Domnul Profesor g`nde[te la lucruri cu adev\rat importante, l\s`nd dezam\giri [i triste]i s\ treac\, ocolindu-l. Timpul se m\soar\ `n fapte a[ezate, `n c\r]i, precum cele ce-i poart\ semn\tura, `n care [tiin]a nu `nseamn\ specializare `ngust\ [i rigid\, ci `mbinare armonioas\, integratoare, a istoriei limbii rom=ne cu istoria literaturii scrise, de vreme ce limba literar\ este `n fond crea]ia scriitorilor, iar nu un datum aseptic... Cultura rom=n\ este obiectul de studiu al Domnului Profesor, `n]eleas\ `n toate aspectele sale. De aceea, orice `nt`lnire cu Domnia Sa devine o s\rb\toare. La mul]i ani, Domnule Profesor!

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Redactor [ef:
Gabriela Gavril

Colaboratori:
Radu Pavel Gheo Gabriela Haja Andreea R\[canu Florin }upu Andreea Florea (PR) C\t\lina Butnaru (marketing) Cristian Dumitriu (tehnoredactor) Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:
CP 1677, OP 7, Ia[i

Revista de cultur\ TIMPUL poate fi desc\rcat\ gratuit de pe internet, `n format PDF, de pe site-ul www.timpul.ro

Redac]ia:
Radu Andriescu Constantin Arcu Sorin Bocancea Claudia Fitcoschi Andreea Grinea Mihai Mocanu Erica Ioana Moldovan Elena Raicu Lucian Dan Teodorovici George {ipo[ Bogdan Ulmu

Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Amsterdam) Paula Braga imenc (Ljubljana) Bogdan C\linescu (Paris) Eva Defeses (Lisabona) Mircea Gheorghe (Montreal) Aliona Grati (Chi[in\u) Ramona Mitric\ (Londra) Ana-Maria Pascal (Londra) Bogdan Suceav\ (Los Angeles) William Totok (Berlin)

www.timpul.ro
TIMPUL Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797 E-mail: redactia@timpul.ro YM: timpul www.facebook.com/Revista.Timpul ISSN 1223-8597 Copyright Funda]ia Cultural\ Timpul, 2010

Nu pierde TIMPUL, cite[te!

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ Timpul Director general: Gabriel Cucuteanu Director executiv: Adi Afteni

ianuarie 2011

www.timpul.ro