CONDILOMATOZA GENITALA Cunoscuta de majoritatea persoanelor ca si negi genitali, reprezinta prezenta uneia sau a mai multor excrescente de diverse

forme, dimensiuni si culori (mari, mici, conopidiforme, in creasta de cocos, aplatizate, sferice, roz, gri, maronii etc), excrescente ce apar atat in zona genitala, cat si pe restul corpului. Aceste excrescente se formeaza prin infectarea celulelor epiteliale (din stratul superficial al pielii epiderma) de catre una sau mai multe tulpini ale virusului HPV. Acest virus (papilloma virus uman) modifica structura ADN-ului celular si ii determina modificari ale metabolismului, ale functiilor celulare si ale multiplicarii, aceasta modificandu-se in celule cu potential canceros. Celulele infectate se multiplica necontrolat si determina excrescenta vizibila Factorii de risc pentru infectia cu HPV cuprind: -virsta de 15-30 de ani, parteneri sexuali multipli -contacte sexuale fara prezervativ -istoric anterior de condiloame -inceperea vietii sexuale la o virsta tanara. Tratamentul corect si complet este doar electroexcizia prin micro radio coagulare. Electrocauterizarea este o procedura prin care se distruge termic un tesut, folosind un circuit electric creat intre doi electrozi. Aceasta metoda este utilizata atat cu rol hemostatic prin oprirea sangerarilor de la nivelul vaselor de mici dimensiuni cat si pentru taierea sau excizia unui fragment de tesut cutanat.

FIBROMUL UTERIN Fibromul uterin afecteaza aproximativ 45-50% dintre femeile trecute de 35 de ani si peste 20% dintre femeile aflate in perioada de fertilitate. Cu o incidenta generala de aproximativ 20%, fibromul uterin reprezinta cea mai frecventa patologie tumorala benigna ginecologica, cu risc minim de malignizare. Ea se poate dezvolta atat in interiorul sau in exteriorul uterului, cat si in interiorul peretelui acestuia, fiind numit si tumora fibroasa, leiomiom sau miom, aparand ca urmare a unui dezechilibru hormonal. Fibromul poate prezenta dimensiuni microscopice, dar se poate dezvolta atat de mult, incat sa deformeze uterul si sa provoace chiar o comprimare a organelor vecine, inducand tulburari severe in functionarea acestora. El poate conduce la o serie de simptome extrem de neplacute, ce merg de la sangerari abundente si dureri intense in regiunea abdominala, sau la contact sexual si pana la incontinenta urinara si constipatie. In acelasi timp, fibromul uterin poate conduce la infertilitate sau - in cazul sarcinii - poate provoca un avort spontan.

CAUZE: Cauzele propriu-zise ale fibromului nu sunt inca suficient de clare. Datele statistice ne arata ca exista si o predispozitie genetica, riscul de formare a unui fibrom uterin fiind mult mai mare in cazul in care mama sau bunica au avut si ele fibrom uterin. 60% dintre femei prezinta fibromatoza uterina sau mici noduli fibromatosi care pot involua dupa menopauza, fara a ajunge sa dezvolte propriu-zis un fibrom. Excesul de estrogen joaca un rol esential. Acesta favorizand aparitia fibromului si accelerandu-i ritmul de crestere in cazul in care deja a aparut. La menopauza, atunci cand nivelul hormonal scade, fibromul involueaza. La fel se poate observa o crestere mai rapida a fibromului in timpul sarcinii si apoi o involutie post-partum (dupa nastere). Dar aparitia fibromului este favorizata si de chiuretaje si avorturi multiple, de afectiunile inflamatorii hemoragice, endometrite, metroanexite. De asemenea, infertilitatea, absenta sarcinilor, este corelata cu o aparitie mai frecventa a fibromului. Problemele hormonale raman insa principalul mecanism corelat dezvoltarii fibromului. Hormonii femini, estrogen si progesteron, joaca rolul principal, ei fiind cei care stimuleaza dezvoltarea mucoasei uterine pregatind uterul pentru o eventuala sarcina si favorizand cresterea fibroamelor uterine. TRATAMENT In multe cazuri, fibromul nu necesita nici un fel de terapie, ci doar o monitorizare ecografica regulata. In alte cazuri, se impune un tratament medicamentos sau chiar o interventie chirurgicala. Dar la aceasta nu trebuie recurs decat atunci cand starea clinica necesita intr-adevar o interventie, mai ales ca, in general, dupa menopauza fibromul descreste. Histerectomia reprezinta indepartarea pe cale chirurgicala a uterului. Histerectomia totala este o procedura chirurgicala prin carese indeparteaza uterul si colul uterin ; Histerectomia subtotala pastreaza colul uterin, fiind indepartat numai uterul; mai este denumita si histerectomie "supracervicala sau "partiala Histerectomia radicala indeparteaza uterul, cervixul (colul uterin), ovarele, toate structurile ce sustin uterul, si uneori, ganglionii limfatici; este indicata in tratamentul cancerului uterin, de col uterin sau al endometriozei.

CANCERUL DE COL UTERIN Cancerul de col uterin (cancerul cervical) se dezvolt la nivelul colului uterin. Colul uterin reprezint partea inferioar a uterului, care ptrunde n vagin. Cancerul de col uterin (cancerul cervical) se dezvolt n timp. Celulele normale ale colului uterin se modific treptat i devin precanceroase iar apoi canceroase. Exista mai multe stadii precanceroase ale cancerului de col uterin. Cancerul de col uterin (cancerul cervical) reprezint o afeciune malign a colului uterin. Se poate manifesta prin sngerare vaginal, dar simptomele pot fi absente pn n stadiile avansate. De aceea cancerul de col uterin este obiectivul screening-ului intens prin testul Papanicolau. Majoritatea studiilor au demonstrat cvirusul papiloma uman (HPV) este responsabil pentru 70 % din cazurile de cancer de col uterin. Tratamentul cancerului de col uterin const n intervenie chirurgical n stadiile precoce i chimioterapie i radioterapie n stadiile avansate ale bolii.

MOLA HIDATIFORMA Sarcina molara este o forma de boala trofoblastica gestationala si este rezultatul unei erori genetice aparute in cursul fertilizarii. In urma acestei erori in uter se dezvolta un tesut anormal. Afectiunea este foarte rara, aparand la 1 din 1000 de sarcini. Mola hidatiforma poate fi completa (cand un spermatozoid fecundeaza un ovul fara material genetic) sau incompleta (cand 2 spermatozoizi fecundeaza un ovul normal). Mola hidatiforma are riscul de a degenera malign in mola invaziva (1 din 5 paciente cu mola hidatiforma completa; malignizarea unei mole incomplete este rara). Riscul malignizarii creste daca: - au trecut mai mult de 4 luni intre lipsa menstruatiei si instaurarea tratamentului; -uterul a crescut mult in dimensiuni; -varsta peste 40 de ani; -antecedente de BTG . Sarcina molara se comporta ca o sarcina absolut normala, in special in primul trimestru. Apar amenoreea, modificari ale sanilor, tulburari urinare sau greturi matinale, semnele oricarei sarcini. Insa sarcina molara are ca simptom exagerarea fenomenelor si semnelor unei sarcini normale. Astfel, vor aparea: Varsaturi mai intense si mai frecvente decat in sarcina normala;

Hemoragie vaginala, de obicei dupa a doua luna de gestatie; Scurgeri vaginale insotite de eliminarea veziculelor molare (tesut);

Tulburari metabolice: oboseala, intoleranta la caldura, transpiratii excesive, tahocardie, artimii, palpitatii, irascibilitate, depresie, anxietate; Hipertensiunea arteriala indusa de sarcina; Preeclampsia; Uter cu dimensiuni mai mari decat in mod normal in functie de varsta gestationala.

Pentru diagnosticarea unei sarcini molare, medicul va recomanda cateva investigatii si teste: Examenul ginecologic complet pentru determinarea dimensiunilor uterului; Analize hematologice pentru masurarea hormonilor de sarcina; Ecografia pelviabdominala sau intravaginala pentru verificarea continutului uterului.

Tratamentul difera in functie de tipul tumoral insa este intotdeauna necesar si e in principal chirurgical. Pentru mola hidatiforma se evacueaza sarcina/tumora prin dilatare si chiuretaj uterin. Histerectomia se poate realiza daca femeia nu mai doreste copii pentru ca riscul de recidiva este destul de ridicat (1 femeie din 100) si totodata creste riscul ca a doua oara sa fie forma maligna. Orice suspiciune de mola este considerata un pericol grav si trebuie internata de urgenta Bolnava care a avut mola se dispensarizeaza timp de 2 ani pentru a se putea surprinde din timp eventuala apatitie a carioepiteliomului ( tumora maligna ), care este complicatia majora a sarcinii molare.