Sunteți pe pagina 1din 23

REVISTA in format PDF http://infomisionar.

ro/arhiva/

I revista lunara de informare si provocare misionara I _________________________________________________________________________ INFOmisionar ianuarie 2014 / NR. 123-124 _________________________________________________________________________ Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura!

EDITORIAL SEMENI CU DOMNUL ISUS? Dam slava Domnului pentru ca si in acest nou an putem sa ne slujim unii altora si impreuna sa-L slujim pe Cel ce este Regele regilor si Imparatul imparatilor. Ii suntem recunoscatori pentru ca oportunitatile de slujire s-au intins si peste anul acesta, avand astfel ocazia de a ne implini menirea de ucenici ai Domnului Isus. Cu totii suntem chemati sa fim ucenici ai Domnului Isus, nu doar admiratori, simpatizanti sau oameni care sa cunoastem despre El fara sa-L cunoastem pe El. Iar atunci cand il cunosti pe El, cand intelegi chemarea la ucenicie din partea Domnului, intelegi ca viata pe care o traim pe pamant trebuie sa semene din ce in ce mai mult cu a Lui; prioritatile noastre sa fie din ce in ce mai mult inlocuite cu prioritatile Lui; placerile noastre sa fie inlocuite cu placerile Lui; interesele noastre sa fie aceleasi cu ale Lui; alergarea noastra cotidiana sa fie marcata de prezenta si domnia Lui... Cu totii suntem chemati ca si in anul acesta viata noastra sa fie o lumina care sa-i ajute pe oameni sa-L vada pe Cristos si sa-L gaseasca pe El. Ca ucenici ai Lui, noi nu suntem chemati sa ne afisam pe noi insine, sa aratam defectele noastre, limitarile noastre, nedesavarsirile noastre, ci suntem chemati sa-L aratam pe El, viata Lui in noi, biruinta Lui in viata noastra, lumina Lui in actiunile noastre, dragostea Lui in relatiile noastre. Mult prea adesea crestinismul nostru este unul secetos si fara viata pentru ca ne vedem sau ne afisam mult prea mult pe noi in loc sa-L lasam pe El sa se vada in viata noastra. Cred ca fiecare din noi va putea avea o influenta pozitiva si va fi cu adevarat de folos celor din jur doar in masura in care ceilalti il vor vedea pe Domnul in vietile noastre. Cred ca si in 2014 oamenii au nevoie mult mai mult de un Cristos trait, care sa se vada in noi, decat unul care sa fie prezent doar in vorbele sau predicile noastre. Citeam despre de curand despre Bill, un fost betiv notoriu convertit in urma unei misiuni Skid Row. Inainte de convertire si-a castigat reputatia de vagabond si alcoolic pentru care nu mai exista speranta. Dar cand si-a predat viata lui Cristos, totul s-a schimbat. A devenit cea mai implicata persoana din cadrul misiunii. Si-a petrecut zilele acolo facand tot ce trebuia facut. Nimic din ce i s-a cerut sa faca nu i s-a parut sub demnitatea sau puterea lui. Fie ca trebuia sa curete voma unor alcoolici sau sa curete toaletele folosite de oameni care le-au lasat murdare, Bill facea totul cu o inima plina de multumire si cu bucurie. Cei de la centrul de misiune se puteau baza pe el sa-i hraneasca pe cei ce bantuiau pe strazi, sa-i dezbrace si sa-i puna in pat cand acestia erau incapabili de a o face singuri.

Intr-o seara, dupa ce directorul misiunii si-a prezentat mesajul evanghelistic in fata obisnuitei multimi de oameni cu capetele plecate, unul dintre ei, un alcoolic, s-a apropiat de amvon si a ingenuncheat sa se roage, plangand inaintea lui Dumnezeu sa-l ajute sa se schimbe. Betivul continua sa repete: O, Doamne, fa-ma ca Bill! Fa-ma ca Bill! Fa-ma ca Bill! Directorul misiunii s-a aplecat putin stanjenit la el si i-a spus: Nu ar fi mai bine daca te-ai ruga: Fa-ma ca Isus? Dupa ce s-a gandit cateva clipe, omul s-a uitat la el si i-a intrebat: Dar Isus seamana cu Bill? Draga cititor, traieste in asa fel incat ceilalti sa-L vada pe Isus in tine. Traieste in anul acesta in asa fel incat si altii sa doreasca sa fie ca tine, pentru ca tu esti ca El. Poate ca ti-ai facut anumite planuri pentru acest an, poate ca ai anumite asteptari, poate ca ai luat deja anumite decizii si ai facut cateva alegeri in ce te priveste, dar nu uita, cel mai bun lucru pentru anul acesta pe care-l poti face si pe care-l asteapta Domnul de la tine este sa fii un ucenic al Lui, care sa-L arati pe El celor din jurul tau si prin aceasta sa castigi suflete pentru cer. Cu toata dragostea, Lucian Adam / luci_adam@yahoo.com

STIRI BISERICA IN SUFERINTA Iran - tanar credincios achitat. Mostafa Bordbar, un crestin din Rasht, nordul Iranului, a fost eliberat din inchisoarea Evin dupa ce petrecuse unsprezece luni in spatele gratiilor. Dupa ce a aparut in fata curtii de apel la data de 30 octombrie 2013, lui Mostafa i s-a dat posibilitatea de a se apara de acuzatiile aduse impotriva lui. In urma ultimei infatisari, s-a renuntat la toate acuzatiile impotriva lui si a fost eliberat din inchisoare duminica, 3 noiembrie. In luna iunie a acestui an, Mostafa fusese condamnat la zece ani de inchisoare. Totusi, avocatul lui, Shima Ghousheh, a facut apel, sperand ca, in urma declaratiilor pe care avea sa le faca, acuzatiile impotriva lui Mostafa sa nu mai ramana in picioare. Mostafa fusese arestat impreuna cu alti cincizeci de crestini la data de 27 decembrie 2012. Acesti credinciosi se stransesera in nordul Teheranului pentru a sarbatori Nasterea Domnului si pentru a I se inchina in casa unui credincios. Dati slava Domnului pentru eliberarea lui Mostafa! Fie ca Domnul sa il sprijine pe Mostafa si sa il intareasca in credinta in El. De asemenea, rugati-va pentru ceilalti crestini din inchisorile Iranului, in special pentru pastorul Saeed Abedini care a fost transferat recent in inchisoarea Rajaei Sahr, o institutie recunoscuta pentru crimele care au loc in ea. (Mohabat News, American Center for Law and Justice) Eritreea - o crestina intemnitata moare pentru ca i se refuza tratamentul medical. Wehazit Berhane Debesai, o crestina din Eritreea, a murit de pneumonie la mijlocul lunii octombrie, dupa ce petrecuse un an in inchisoare in conditii grele. Desi starea ei de sanatate era grava, i s-a refuzat tratamentul medical pentru ca nu a vrut sa renunte la convingerile ei crestine. Anul trecut, Wehazit a fost arestata pentru implicare in activitati religioase. Wehazit avea in jur de 30 de ani si era logodita. Ea a fost inchisa in Adi Quala, langa granita cu

Etiopia, neavand contact cu niciun cunoscut de-al ei. Moartea ei a avut loc in acelasi timp cu arestarea a 70 de crestini in timpul unei intalniri de rugaciune din Asmara, capitala tarii. Dati slava Domnului ca Wehazit este acum cu Rascumparatorul ei inchinandu-I-se si bucurandu-se de El, departe de suferinta pe care a indurat-o pe acest pamant. Rugati-va pentru cei care au ramas in urma ei, in special pentru logodnicul ei. Cereti Domnului ca El sa le dea perspectiva vesniciei si sa se poata bucura si in aceste necazuri teribile. (World Watch Monitor, Open Doors) Mexic - crestini evanghelici batuti si inchisi. Patru crestini evanghelici au fost inchisi pe nedrept si batuti la ordinele autoritatilor locale din San Juan Ozolotepec, statul Oaxaca (sud-vestul Mexicului). La data de 4 noiembrie, unul dintre oficialii orasului a instigat cetatenii la demolarea locasului de cult, la linsarea, torturarea si inchiderea membrilor bisericii penticostale din San Juan Ozolotepec. Aceasta a dus la rapirea lui Leopoldo Alonso si a altor trei membri ai bisericii in urmatoarea zi. O multime de traditionalisti inarmata cu tarnacoape si baroase a atacat cladirea bisericii si a batut cu brutalitate patru membri ai bisericii cu bastoane si pietre. Cu ajutorul politiei, autoritatile statale au intervenit, iar cei patru barbati crestini au fost eliberati si spitalizati din pricina ranilor suferite la data de 8 noiembrie. Orasul are un istoric bogat in discriminare religioasa. Membrii bisericii isi amintesc ca in luna mai primarul orasului, Pedro Cruz Gonzalez, i-a amenintat ca ii va arde iar trupurile lor le va arunca intr-un canion daca nu vor renunta la credinta lor. Slava Domnului pentru eliberarea pastorului Alonso si a celor trei credinciosi, Manuel Martinez Silva, Miguel Silva Reyes si Placido Aragon. Rugati-va pentru insanatosirea lor si pentru salvarea sufletului primarului si a tuturor persecutorilor din acest oras. (Christian Solidatity Worldwide) Laos - credinciosi acuzati in mod fals de uciderea unor consateni. Un grup de noi credinciosi dintr-un sat din Laos a fost acuzat de moartea a trei barbati. Atunci cand au avut loc decesele, la putin timp de la convertirea acestor credinciosi, comunitatea a ajuns la concluzia ca noii convertiti i-au maniat pe zei. La data de 13 martie, doi evanghelisti au impartasit Evanghelia in trei sate izolate din Laos. Drept urmare, 178 de oameni L-au primit pe Cristos si 18 au fost botezati. La putin timp dupa aceste evenimente, trei barbati dintr-un sat au murit. Unuia i s-a dat un tratament gresit, unul a murit in somn, iar celalalt s-a electrocutat. Comunitatea indurerata a apelat la un vraci, iar acesta le-a spus ca noua religie i-a suparat pe strabunii lor. Acei crestini trebuie sa renunte la credinta lor, altfel vor trebui sa paraseasca satul! Daca nu, vor muri si mai multi oameni, a avertizat el. Liderul satului s-a maniat pe crestini si a chemat tot satul, inclusiv lideri din armata si politie, la o intrunire. Aici, autoritatile le-au cerut crestinilor sa renunte la credinta lor. De asemenea, ei i-au fortat pe crestini sa acopere cheltuielile de transport ale oficialilor din armata si politie si sa plateasca cheltuielile de inmormantare ale celor trei persoane decedate. Slava Domnului pentru recolta bogata din acest an, prin lucrarea evanghelistilor! Rugati-va ca sufletele acestor noi credinciosi sa fie pazite, astfel incat vrajmasul lor sa nu ii descurajeze la acest inceput de drum. De asemenea, rugati-va sa isi gaseasca sursa de viata si de adevar in Cuvantul vesnic, sa-l cerceteze si sa se lase invatati si transformati de el. (VOM)

Somalia - crestin ucis. Abdikhani Hassan, un crestin somalez, a fost impuscat la data de 20 octombrie de catre doi tineri inarmati. Atacatorii l-au impuscat pe Abdikhani de sapte ori in timp ce acesta se intorcea acasa. Inainte sa-l omoare, unul dintre atacatori i-a spus unui vecin de-al lui Abdikhani: Avem informatii conform carora (el) propaga o religie gresita printre oamenii nostri si il cautam. Autoritatile au arestat cativa suspecti si inca investigheaza cazul. In urma lui Abdikhani au ramas sotia lui insarcinata si cei cinci copii ai lor cu varste cuprinse intre trei si doisprezece ani. Rugati-va ca sotia si copiii lui Abdikhani sa Il lase pe Mangaietorul sa le aline durerile si sa isi puna toata increderea in Domnul lor pentru zilele pe care le mai au de trait pe acest pamant. De asemenea, rugati-va ca niciun crestin din Somalia sa nu fie cuprins de frica de oameni si de violenta lor. Cereti Domnului ca El sa lucreze in viata ucigasilor pocainta si credinta. (Morning News, VOM) Bangladesh - crestini impiedicati sa mai slujeasca. In satul Bilbathuagani s-a format un comitet pentru a stopa toate activitatile religioase din aceasta localitate. Comitetul este format din lideri politici si lideri musulmani. Cu cateva luni in urma, construirea unei cladiri de biserica a fost oprita de catre autoritati. Aproximativ douazeci si cinci de credinciosi care s-au intalnit in secret timp de trei ani au inceput construirea bisericii. La cinci zile de la inceperea constructiei, presedintele consiliului local impreuna cu aproximativ 200 de musulmani s-au dus la fata locului si au ordonat ca proiectul de constructie sa fie oprit. In ziua urmatoare, dupa ce moscheele din zona au fost anuntate, mai mult de 1000 de musulmani s-au strans in fata biroului presedintelui consiliului local pentru a protesta impotriva bisericii. S-a format apoi un comitet pentru a-i impiedica pe crestini sa ii induca in eroare pe musulmani. Localnicii musulmani nu vor accepta niciodata convertirea acelor oameni la crestinism, a anuntat presedintele consiliului local. Le este imposibil sa traiasca crestinismul in aceasta zona musulmana. Ar fi ca si cum ar starni un cuib de viespi. Este pentru a doua oara cand crestinii incearca sa tulbure societatea noastra islamica. Cu zece ani in urma, cativa crestini au incercat intr-un mod similar sa converteasca niste musulmani de aici, dar i-am batut pe acesti crestini si ei au parasit acest loc pentru totdeauna. In urma acestor presiuni, cativa nou convertiti s-au intors la islam. Cereti-I Domnului sa le dea credinciosilor din acest sat putere de a persevera in mijlocul presiunii. Rugati-va ca din ce in ce mai multi musulmani din aceasta comunitate sa sa afle adevarul despre Domnul Isus Cristos, sa se pocaiasca si sa creada in El. (World Watch Monitor) Algeria - biserica atacata pentru a treia oara. In noaptea de 12 noiembrie, un grup de atacatori a incercat sa incendieze o biserica din sudul Algeriei. Grupul s-a imprastiat dupa ce a ajuns politia, dar nu a fost retinut niciun suspect. Biserica s-a confruntat si cu alte atacuri in ultimii ani. In 2010, atacatorii au daramat portile bisericii si au patruns in cladire incercand sa fure obiecte de cult. In luna noiembrie a anului 2012, un grup de oameni a amenintat ca incendiaza biserica si ca il va omori pe pastor. Sunt oameni care incearca sa ne intimideze... sa ne faca sa plecam de aici, explica pastorul. Cred ca ceea ce ii deranjeaza este inmultirea comunitatii noastre, a continuat el.

In aceasta tara persecutia se inteteste pe masura ce gruparile islamiste devin din ce in ce mai putin tolerante fata de celelalte confesiuni, insistand pentru instituirea legii Sharia. In tara aceasta crestinii reprezinta mai putin de un procent din populatie. Aduceti inaintea Domnului in rugaciunile voastre aceasta congregatie si pe pastorul ei. Cereti Domnului ca El sa le pazeasca inimile de frica si de ingrijorare. (World Watch Monitor) Coreea de Nord - oameni executati pentru ca aveau asupra lor o biblie. La data de 3 noiembrie, 80 de persoane au fost executate in mod public in sapte orase din Coreea de Nord. Unele dintre ele au fost acuzate de infractiuni minore, ca urmarirea de programe sud-coreene. Printre acesti oameni au fost si unii care au fost prinsi avand asupra lor o biblie. Martorii uneia dintre executii, de pe stadionul din Wonsan, au declarat ca oamenii erau legati de stalpi, cu capul acoperit, si apoi impuscati. Aproximativ 10 000 de oameni, inclusiv copii, erau obligati sa priveasca. Complicii sau rudele implicate in aceste infractiuni au fost trimisi in inchisoare. Coreea de Nord este recunoscuta ca fiind cea mai periculoasa pentru crestini. Cei despre care se crede ca actioneaza impotriva ideologiei nationale sunt pedepsiti dur. Este ilegal sa fii crestin in aceasta tara; se pare ca 70 000 de crestini se afla in inchisori unde sunt torturati si fortati sa lucreze pana la epuizare, murind de extenuare. Strigati la Domnul pentru rudele indurerate ale celor ucisi si cereti-I sa le mangaie inimile sfasiate de durere. Rugati-va pentru fratii si surorile din Coreea de Nord care trebuie sa fie zilnic protejati si sustinuti de Domnul intr-un mod special. (Internet) Nigeria - sate crestine atacate. Aproximativ 40 de persoane au fost ucise in primele ore ale diminetii de 26 noiembrie, atunci cand mai multi oameni au atacat patru sate majoritar-crestine din statul Plateau. Printre cei ucisi s-au aflat si femei insarcinate si copii. Se pare ca atacatorii sunt membri ai tribului Fulani, care este predominant musulman. Unii lideri crestini cred ca militantii islamici ii incita pe membrii tribului Fulani sa ii atace pe crestini pentru a pune mana pe pamantul lor. Aceste ultime atacuri au fost precedate de alte persecutii impotriva bisericii. La data de 3 noiembrie, opt crestini au fost omorati in statul Borno, iar cateva cladiri biserici distruse. In urmatoarea saptamana, din 11 pana in 13 noiembrie, militantii Boko Haram au atacat sate crestine si au omorat peste 20 de oameni. La data de 15 noiembrie, oficialii guvernului au oferit bani la aproximativ 19 crestini pentru a se converti la islam in timpul unui serviciu religios tinut in Moscheea Nationala din capitala tarii. Se pare ca suma oferita acestui grup a fost de 85 000 de dolari canadieni. Rugati-va ca toti crestinii din Nigeria sa se increada in Domnul care poate veghea asupra lor si le poate pazi vietile, fie in viata, fie in moarte. Rugati-va ca pacea Lui sa domneasca peste inimile poporului Sau si sa il pazeasca de cadere si de inselaciunea vrajmasului. (World Watch Monitor, Morningstar News, VOM USA) India - credincios achitat TJ Joseph, un profesor crestin acuzat de blasfemie in anul 2010, a fost achitat la data de 15 noiembrie. De asemenea, i s-a dat dreptul de a se intoarce la catedra. Slava Domnului pentru aceasta biruinta! Rugati-va ca TJ Joseph sa fie in continuare un crestin neinfricat, care se teme doar de Dumnezeu. (Asia News, Global Council of Indian Christians)

Traducerea si prelucrarea, Anca si Teo Toculet / anca_istrate86@yahoo.com

DEVOTIONAL PREGATIRE EXTREMA Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata. 1 Ioan 5:12 Relatare din SUDAN O imagine prea des intalnita in Sudan: intr-o curte de scoala plina de copii care alearga si se joaca, un cilindru mare de metal sta pe jumatate ingropat in nisipul suprafetei de joaca. Un steag mare acopera bomba neexplodata, un fel de indicator care sa-i avertizeze pe copii sa stea departe de acel loc. De curand, o echipa de misionari lucrase la acea scoala crestina din tinutul Yei. Ca multe alte scoli, si aceasta abia daca isi obtinuse licenta de functionare din cauza lipsei de personal si resurse. Mai mult, scoala aceasta se afla in mijlocul unei zone des bombardata de guvernul islamist sudanez. Acesti copii sapasera mai mult de 20 de gropi in curtea scolii, gropi in care sa se adaposteasca in timpul raidurilor aeriene. Cand auzeau motoarele avioanelor ce transportau bombe, fugeau spre o astfel de groapa, sperand sa scape cu viata. Unii reuseau sa ajunga in gropi in siguranta, dar altii nu. Misionarii au intrebat conducerea scolii ce puteau face pentru acesti copii. Raspunsul a fost unul simplu: "Rugati-va pentru protectia lor." Acesti copii traiesc intr-un pericol zilnic din cauza credintei lor. Ei sunt mici soldati curajosi ai lui Isus. Sunt pregatiti sa intre in lupta pamanteasca, dar mai ales, sunt pregatiti sa intre pe portile cerului. Protectia lor in fata bombelor este chiar pamantul, dar credinta lor in Isus le-a asigurat protectia eterna, fiind intotdeauna tinuti de bratele lui Dumnezeu. Poate ca, la fel ca acesti copii sudanezi care se joaca zilnic langa o bomba neexplodata, vezi de multe ori ca viata ta se deruleaza in apropierea unor dezastre. Incerci de multe ori sa te indepartezi si sa iti protejezi viata, sperand la lucruri mai bune. Si totusi, le urmezi exemplul in a-ti asigura si viata vesnica, prin credinta si o relatie personala cu Isus Cristos? Traducere din Extreme Devotion - The Voice of the Martyrs, Mihaela Adam / mihaela.adam@gmail.com

PERU VESTI DE LA NOI Harul si pacea Domnului nostru Isus Cristos sa va umple inimile de bucurie si dragoste si anul acesta. Sa ramanem stransi uniti pana la capat in credinta si fapte bune si sa nu cadem de oboseala in trupurile noastre. Dupa o mica pauza, prin harul Domnului si prin mila Lui va putem scriem si anul acesta cate ceva despre noi ca familie. In luna noiembrie Raul a trebuit sa ramana in Lima deoarece a depus actele de viza pentru Statele Unite si trebuia sa fie la timp la ambasada, in caz contrar pierzand viza.

Cum drumurile in jungla nu sunt sigure in perioada aceasta, a fost sfatuit de colegi ca este mai bine sa ramana in Lima. Domnul stie ce este mai bine pentru noi. Eu aveam tare nevoie de el in aceasta perioada din noiembrie, dar i-am zis ca daca e important sa calatoreasca eu nu-l opresc. Insa colegii l-au sfatuit ca e important sa ramana in Lima si sa nu piarda viza, caci este pentru binele organizatiei Segadores. O echipa din SUA care ajuta proiectele din jungla, au decis sa-l invite pe Raul ca reprezentant al Segadores la bisericile lor si sa vorbeasca despre lucrarea care se face in triburi si nevoile care sunt. Pe 22 noiembrie a primit viza si cu ajutorul Domnului pe 10 ianuarie pleaca in Statele Unite. Cei care l-au invitat vor suporta toate cheltuielile si biletul de avion. Intoarcerea va fi pe 22 ianuarie cu ajutorul Domnului. Rugati-va ca Domnul sa-l calauzeasca in aceasta calatorie si sa-i dea Cuvant potrivit acolo unde trebuie sa vorbeasca. El sa binecuvanteze pe cel care va traduce ca sa poata transmite corect mesajul. Domnul sa-l ocroteasca in timpul zborului si cat timp va fi plecat, iar pe noi, pe mine si pe copii, sa ne intareasca cat timp vom fi singuri. Activitati la scoala. Cum am mai scris, aici in Peru au obiceiul sa faca multe activitati in care ne implica si pe noi ca parinti. Si in aceste ultime doua luni, noiembrie si decembrie, s-au strans destule activitati. Briana a trebuit sa prezinte mijloacele de transport si sa vorbeasca despre clasificarea lor, iar Filip a participat la un proiect despre un magazin. Pe 8 decembrie, Briana a avut o serbare speciala de terminare a gradinitei si de incepere a unei noi etape de scoala primara. Pentru noi multiplele sarbatori si serbari inseamna o munca intensa si cheltuieli, iar pentru ei e ceva normal si distractiv. Am trecut insa si peste aceasta serbare pentru care a trebuit sa ne strangem la sedinte de mai multe ori in timpul anului. Pe 8 decembrie a fost si ziua lui Filip, a implinit 4 ani, iar pe 9 decembrie a avut un accident la scoala din cauza caruia a fost nevoie sa-l ducem de urgenta la spital. Tocmai ma dusesem sa-l iau de la gradinita si am intrat in clasa sa vorbesc cu invatatoarea si sa-i iau ghiozdanul cand, deodata, aud tipatul lui Filip. Nu era orice tipat, era un tipat de disperare. Cand am iesit afara din clasa, Filip avea capul spart in frunte si sangele curgea destul de mult. Prima imagine care mi-a venit in fata ochilor a fost Briana cand a cazut pe scari si si-a spart capul. Avea la fel o gaura in frunte, cam intre ochi. Nu stiam ce sa fac in acel moment, l-am luat in brate, m-am dus cu el la baie ca sa-i sterg sangele de pe fata. Mi-au spus sa nu-i dau cu apa la rana ca nu e bine, dupa aceea a venit invatatoarea si i-a adus pansament. I-am pus pansamentul si-l tineam eu cu mana. Am plecat de urgenta la spital. Nu aveam nici un act la mine, asa ca l-am sunat pe Raul la birou sa-mi aduca buletinul meu si al lui Filip. Slava Domnului ca Raul are asigurare la spital si nu a trebuit sa platim nimic. Am ajuns cu el si m-au primit de urgenta si fara buletin. Nu a fost deloc usor pentru mine sa trec din nou prin aceeasi experienta prin care am trecut cu Briana. A trebuit sa-l tin de cap, ca sa-i faca anestezie. Domnul m-a intarit in momentul acela ca sa-mi tin calmul sa nu plang si sa-l pot linisti pe Filip. Dupa ce l-au cusut a adormit si a ajuns si Raul. A trebuit sa astept sa-i faca si o radiografie la cap sa fim siguri ca nu e vreun os fisurat. Slava Domnului ca a fost doar o spartura in frunte care a necesitat 5 copci. De la spital ne-am intors la scoala sa o lasam pe invatatoare care m-a insotit si ca sa-i luam si ghiozdanul lui Filip. Atunci mi-a povestit Filip cum s-a intamplat. Mi-a spus ca un coleg al lui a vrut sa-i ia o plastelina pe care Filip o avea in mana, Filip a fugit ca sa nu i-o ia, dar a fost ajuns din urma si impins de un perete. Peretele era din caramida, netencuit, si

i-a intrat coltul caramizii in frunte. Asa ca a trebuit sa trec si prin aceasta experienta. I-am multumit Domnului si Ii multumesc ca a scapat numai cu atat, pentru ca putea sa fie mult mai rau sau sa-si piarda vreun ochi. Intalnirea surorilor. Pe 14 decembrie am avut o intalnire a surorilor din biserica. Am ramas surprinsa anul acesta ca spre deosebire de alti ani, au venit putine surori si parca se simtea o raceala in atmosfera, desi aici suntem in plina vara. Este adevarat, Cuvantul care spune ca in vremurile din urma dragostea celor mai multi se va raci. Am invitat mai multe femei, dar se pare ca toate aveau cate ceva de facut, asa ca in final am mers decat cu o cumnata a mea, care merge si ea de curand la adunare. Adevarul este ca m-am intors cam trista acasa si gandindu-ma ce pot face eu in aceasta situatie. Domnul spune sa nu cadem de oboseala in trupurile noastre. Asta vreau pentru mine anul acesta, sa nu cad de oboseala. Apoi, pe 22 decembrie am avut o iesire cu toti membrii Segadores, atat cei de pe campul misiunii din jungla cat si cei din Lima. Aceasta strangere a fost facuta si cu ocazia celor 50 de ani de Segadores. Fratele Pedri ne-a impartasit cate ceva de la infiintarea acestei misiuni, caci el este cel care a fondat-o. Dupa aceea fiecare misionar a impartasit cate ceva din experientele pe care le-a avut pana in prezent. A fost un timp frumos in care am putut sa ne vedem cu totii si sa mai vorbim, iar copiii au fost tare fericiti ca au avut un frumos timp de joaca. Rugati-va pentru noi ca Domnul sa ne calauzeasca si anul acesta in tot ceea ce are El pregatit pentru noi, sa ne ajute sa fim gata sa implinim voia si lucrarea la care ne-a chemat. Va multumim din toata inima pentru sustinerea pe care o primim in fiecare luna de la dumneavoastra. Domnul sa va rasplateasca deplin si sa va inmulteasca bunurile, sa nu duceti lipsa de nimic. El sa va dea sanatate si multa bucurie. Multumim de asemenea si pentru rugaciunile necurmate pe care le inaltati pentru noi si lucrare. Suntem o echipa in slujba Sa. Cuvintele noastre nu pot descrie multumirea din inima, dar Domnul va va rasplati pe deplin. Va iubim si va apreciem din toata inima! Cu toata dragostea din El si pentru El, Raul, Aura, Briana si Filip Tello / auratrascuperu@yahoo.com

INDIA UN ALTFEL DE INCEPUT Este ora unu noaptea si sunt in masina cu Lavin. Am plecat de jumatate de ora de acasa si ne indreptam spre Mahua, insa suntem deja impotmoliti in trafic pentru ca pe drumul national sunt sute de camioane. Peste o ora va trebui sa am un mesaj... Mesaj? La doua noaptea? Da, chiar la ora doua. In jur de 50 de persoane din satele unde am vestit Evanghelia au venit cu mic, cu mare sa treaca, pentru prima oara, intr-un an nou, intr-un mod nou. Ei, dar ce stiu acesti oameni despre crestinism? Nu prea mult, e drept, asa ca in nestiinta lor au ales sa posteasca toti pe data de 31 decembrie si de la ora noua seara si pana la ora unu au cantat, s-au rugat si au vrut sa se hraneasca... dar cu ceva invatatura, ca ei sunt "mai invechiti". Pe la ora unu au mancat si ceva mancare si acum asteptau partea a doua, care a durat pana spre cinci dimineata. Insa se merita sa stai - pe jos, ca oricum nu aveau scaune si confortabil, ca doar erau "intr-o cladire" care are de fapt trei pereti, nu pentru ca are forma de triunghi, ci pentru ca este un spatiu deschis, iar afara sunt in

jur de 13 grade. Insa e multa caldura launtrica, si asta face diferenta. Unii sunt pentru prima data treji timp de atatea ore, dar dupa ce am anuntat sfarsitul intalnirii ei au continuat sa cante inca o buna bucata de vreme, probabil experimentand principiul: "Doamne la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vecinice." Inainte de a pleca de acasa Dumnezeu mi-a adus aminte de urmatoarele cuvinte care aveau sa ma urmareasca inca multa vreme: cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla, si nu ostenesc Isaia 40:31. Cu aceste cuvinte in minte si cele descrise mai sus am pasit in anul 2014, alaturi de fratii si surorile mele din India, care m-au invatat un alt mod de a incepe anul. Celor de mai sus, Dumnezeu avea sa adauge trei ganduri pe care le impartasesc pentru anul acesta cu dumneavoastra si sper sa fie de folos oricui citeste cu bagare de seama: Pregatiti pentru lucruri noi! Chiar daca noul pe unii in sperie, iar pe altii ii entuziasmeaza, trebuie sa fim pregatiti pentru lucrurile noi pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi personal. Stim sigur ca vor fi lucruri noi anul acesta si este bine sa ii facem loc lui Dumnezeu sa lucreze cu autoritate in viata noastra si prin viata noastra. Prioritatile pentru acest an. De multe ori, lipsa de intelepciune ne afecteaza grav vietile, insa cand ai o relatie cu Dumnezeu poti cere intelepciune de la Dumnezeu si El iti da daca ceri cu credinta. Mai mult, Duhul Sfant te va invata toate lucrurile, deci stai de vorba cu Dumnezeu, petrece timp cu El. Iata cateva potentiale tinte: o relatie mai buna cu sotia/sotul sau/si cu copiii; o cunoastere mai profunda a lui Dumnezeu, prin citirea Scripturii si a rugaciunii constante; o transparenta in comunicare cu ceilalti, fara fatarnicie; cheltuirea banilor cu mai multa intelepciune, investind resursele in ascultare de Dumnezeu; ordonarea vietii de zi cu zi si a relatiilor. Perseverenta in slujirea Lui. Anul acesta Dumnezeu ne cheama la statornicie si perseverenta. Cand stai de vorba cu Dumnezeu, sa mergi la el cu acea atitudine care Ii spune: "Orice imi spui, sunt gata sa fac!" Asadar, anul acesta va doresc sa traiti binecuvantarea celor trei "P-uri" pregatire pentru lucruri noi, prioritati intelepte si perseverenta in chemarea Lui. O viziune extraordinara. Dumnezeu, cand l-a chemat pe Avraam, i-a vorbit despre viziune si nu una care il includea doar pe el, pentru ca ar fi fost prea egoist, si nu i-a vorbit nici despre o viziune pentru urmatoarea generatie, ci despre ce va fi peste 400 de ani... 400 ani! Dar noi, uneori, nu ne gandim nici peste trei ani, si zicem ca din prea multa spiritualitate traim prezentul, insa Dumnezeu vrea sa ne provoace sa investim in ascultare in lucrari cu impact pe termen lung. Intr-o noapte Dumnezeu a reaprins in inima mea si nu numai, viziunea in care la un moment dat obosisem sa mai credem - construirea Centrului de Misiune YWAM Patna. Ei bine, as vrea sa va spun ca anul care a trecut Dumnezeul lui Avraam, ne-a reamintit ca viziunea este a Lui si ca trebuie sa o scriem si sa o ducem la capat. Imi amintesc in acest context ca un frate pe care nici acum nu il cunosc a venit cu 22% din banii care ne trebuie pentru teren si ne-a spus: "Dumnezeu mi-a spus sa va dau

banii acestia. Voi sunteti levitii care trebuie sa faceti ce va spune Dumnezeu." Apoi, cu cateva zile in urma un alt frate ne-a spus ca are aproape 10-13% din banii pentru acest proiect. Asadar, in aceasta viziune de a construi un centru de misiune prin care sa facilitam organizarea de scoli de pregatire misionara, seminarii, evenimente si lucrari, precum si sa cream o platforma pentru ca crestini din toata lumea sa vina si sa slujeasca oameniilor din Bihar in misiuni pe termen scurt sau lung, pentru a implini Marea Trimitere a lui Dumnezeu si a fi un suport pentru biserica locala, El a inceput sa ne conduca catre un nou pas. Astazi avem deja asigurate 35% din nevoile financiare pentru cumpararea terenului pe care va fi construit acest centru, si ne rugam ca El sa continue sa ne surprinda si in continuare si sa putem cumpara terenul cat de repede, pentru ca apoi sa demaram construirea cladirii. As dori ca timp de un minut sa stam inaintea Lui si sa Ii multumim pentru ceea ce a facut pana acum, pentru cei care au daruit din ascultare, pentru ceea ce El are in inima cu acest proiect, iar apoi sa ne rugam Lui sa vorbeasca celor care sunt chemati sa investeasca in acest proiect care are ca singur scop glorificarea Lui Dumnezeu prin tot ceea ce se va face acolo! Fiind un proiect pe termen lung voi continua cu perseverenta sa va tin la curent cu evolutia lui si, simtiti-va liberi ca in masura in care doriti alte informatii, sa comunicam pe aceasta tema prin adresa de e-mail de la sfarsitul articolului. Alte informatii si motive de rugaciune. Ultima perioada aici in India a adus cu ea multe provocari prin care Dumnezeu ne-a comunicat din nou si din nou despre inima Lui pentru natiuni, aceasta fiind de altfel si tema pe care am fost invitat sa o predau in scolile de pregatire de misionari (DTS), in orasele Durgapur si Patna. In ultimele 2-3 luni am putut trimite pentru perioada de practica din cadrul scolii, mai multe echipe in India si Nepal. Acestea au dus Vestea Buna in zone in care oamenii au o imensa nevoie sa afle Adevarul, aducand prin prezenta lor si prospetime in bisericile locale cu care am colaborat. Sunt atat de uimit de lucrurile extraordinare pe care le poate face Dumnezeu cu oameni simpli a caror inima este intreaga a Lui. In Patna, de exemplu, am avut 6 studenti, toti din Bihar. Unii l-au cunoscut pe Dumnezeu prin lucrarile pe care le facem, altii au devenit crestini in alte circumstante, insa toti sunt tineri care doresc sa aiba o viata total schimbata. Sunt multe de spus despre ei: tineri simpli, saraci, respinsi de familiile lor sau care n-au experimentat niciodata dragostea. Dupa cele trei luni, intr-una din intalniri, pe unii i-am vazut explodand in plans atunci cand au spus ca aici au simtit prima oara ca sunt iubiti, acceptati si incurajati, slujiti si folositi de Dumnezeu, cei mai multi spunandu-mi: "Frate Marian, rugati-va pentru familiile noastre sa ne lase sa venim inapoi si sa Il slujim pe Domnul Isus. Este singurul lucru pe care vrem sa il facem." Oare cati dintre noi inteleg presiunea la care sunt supusi de familiile lor doar pentru ca si-au predat viata Domnului si cu atat mai mult, ca vor sa fie lucratori in campul de misiune? Oh, dar durerea conduce de multe ori la dedicare. Pe parcursul saptamanii in care predam despre "Inima lui Dumnezeu pentru natiuni", de cate ori vorbeam despre provocari si nevoia de misionari in locuri critice si ii intrebam: "Cine va face asta?" toti aproape strigau: "Noi, noi trebuie sa mergem!" In aceste momente as dori insa sa va provoc sa ne rugam pentru acesti tineri ridicati de Dumnezeu din mijlocul vaii pline de oase. Sa ne rugam ca focul aprins de Dumnezeu sa nu poata fi stins de nimeni. Sa ne rugam pentru nevoile lor protectie si resurse in ambele forme: spirituale si materiale.

Sa ne rugam pentru aceste scoli in anul 2014, ca Dumnezeu sa pregateasca si sa ridice alti si alti lucratori la secerisul Lui. Sa ne rugam pentru echipele care lucreaza si care fac ca aceste scoli sa poata avea loc in multe locatii in Estul Indiei si pe tot cuprinsul globului. Filmul Isus. In perioada de iarna nu mai poate fi proiectat Filmul Isus din cauza frigului, insa in urma proiectarii lui in 2013, avem mai multe intalniri in case si Dumnezeu deschide usi pentru a face vizite, evanghelizare de la om la om, organizarea diverselor evenimente sau echiparea fratilor care lucreaza cu noi local si a celor care s-au intors la Domnul de curand prin "Proiectul Timotei", rezultatele fiind uimitoare. In aceasta perioada insa pregatim terenul pentru reluarea proiectului Filmul Isus in luna februarie. Este un timp in care evaluam lucrarea si pregatim tot ceea ce avem nevoie pentru a putea reincepe complet echipati, mai ales ca va fi nevoie de mai multe investitii in echipament si de asemenea de gasirea unei noi case unde sa putem organiza intalnirea cu credinciosii din zona Mahua, actuala casa fiind vanduta intre timp. Sa ne rugam asadar pentru lucrarea de vestire a Evangheliei care are loc in Bihar prin Filmul Isus sau prin alte modalitati de evanghelizare. Fie ca toate nevoile sfintilor sa fie implinite de Dumnezeu care ne-a chemat si bucuria Lui sa fie taria noastra. Sa ne rugam pentru o noua casa pentru intalniri! Sa ne rugam pentru mai multi lucratori care sa se alature acestei lucrari! In curand spre Romania. Va scriu din orasul Bangalore, unde am venit pentru a doua intalnire cu cei de aici si pana acum am avut un timp deosebit, insa peste doar cateva zile, pe la jumatatea lunii ianuarie, va avea loc plecarea noastra spre Romania (ne expira viza pentru India) si speram sa avem parte de circumstante in care sa putem sluji in toate locurile unde ne va conduce Domnul in perioada respectiva. Emma si Irina deja numara zilele, ba mai ca si orele. Entuziasmul ca vor ajunge din nou in tara lor, caci asa obisnuiesc sa o descrie oricui vorbesc despre ea, a atins cotele maxime, iar un copil stie sa traiasca cu intensitate. Cu aceste ultime vesti, indraznesc sa va adresez multumiri pentru inima deschisa pe care o aveti pentru Evanghelie si pentru noi lucratorii Lui si pentru sustinerea neintrerupta prin care ati cautat sa raspundeti fiecarei provocari lansate de Dumnezeu in anul care s-a incheiat. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va insufleteasca si pe mai departe cu o inima care iubeste lucrarea Lui pana la marginile pamantului. Domnul sa ne ajute pe toti sa traim in lumina si adevar! Cu admiratie, Marian si Luiza, impreuna cu fetitele Emma si Irina / marian_luiza@yahoo.com

PERU TOATA FAMILIA IN TRIB As fi vrut sa ajungem in San Fausto mai devreme, dar nu s-a putut. Vizele noastre anuale ni le-au dat tarziu si am intrat cu ele in luna noiembrie. Tocmai atunci a revenit din Romania familia Acatrinei, asa ca i-am asteptat ca sa ne putem revedea inainte de a pleca

din Lima. Ne-am bucurat de reintalnire si de (po)vestile din tara. Pe 13 noiembrie a ajuns in Peru si Daniela Caidas trimisa de biserica Philadelphia din Chicago, cu gandul sa cunoasca lucrarea de aici si sa experimenteze diverse modalitati de implicare pe termen lung impreuna cu misiunea noastra. In jungla am plecat intr-o zi in care am profitat de luna plina, cand e mai putin probabil sa ploua. Si intr-adevar, am avut o calatorie usoara si frumoasa, ajungand in aceeasi zi la Puerto Bermudez. Tot anul Adina nu a fost in jungla datorita sarcinii si apoi a bebelusului, asa ca a fost pentru noi o premiera, caci l-am dus pe Ephram pentru prima data in jungla. Aveam emotii sa vedem cum se adapteaza la umiditate, caldura si tantari. Intradevar, cu totii am inceput sa transpiram continuu si sa vrem sa bem multe lichide. Insa caldura ne place mai mult ca frigul. Pe Ephram nu l-au gasit prea repede tantarii, dar ulterior tot l-au piscat. Nu l-a deranjat rau, insa nici nu i-a trecut usor. In saptamanile urmatoare, cu toata grija noastra de a-l tine sub plasa de tantari, a tot fost piscat. Avem si niste paraziti minusculi de piele care se suie pe picioare din iarba si care provoaca o mancarime tare nesuferita, in special celor noi veniti in jungla. Din fericire nu l-au gasit pe Ephram decat dupa 2-3 saptamani, cand am prins mai mult curaj sa il lasam sa experimenteze lumea inconjuratoare. Ca si la Lima, Ephram i-a cucerit pe toti cu zambetul lui prietenos la vederea cuiva nou. Chiar si intre nativii aseninka care in general nu baga in seama copiii, a creat multe simpatii. Pe ei ii impresioneaza cel mai mult pielea lui alba. Alt comentariu caraghios de-al lor a fost: uite ce seamana cu Markosh, zici ca e desenat identic! Ceea ce ne-a mirat a fost ca Ephram, la nici 6 luni, era la fel de mare ca ai lor de 1 an, si stia sa faca cam aceleasi lucruri. Ne-am dat seama cat de mult inseamna pentru dezvoltarea unui bebelus ca parintii sa se ocupe activ de el, nu doar sa-l lase sa zaca pe o podea sau in hamac. Daca ar fi dupa Iraida, sotia lui Martin, si mama sefului satului, ea i-a gasit deja nevasta lui Ephram, si deja ni-l cerea pentru nepoata-sa. Multumim mult lui Dumnezeu pentru ca acest bebelus scump s-a obisnuit foarte repede cu noul ambient. A invatat repede sa stea singur sa se joace in hamac. De asemenea, a fost prima data cand a dormit singurel, in patut sub plasa de tantari, toata noaptea. Doar in unele nopti cu tunete si trasnete l-am luat langa noi, mai mult din prevedere decat ca s-ar fi speriat el. De fapt, nu s-a speriat pana acum de nimic din jungla. Ce nu i-a placut a fost mersul cu barca, datorita motorului galagios si trepidant. Ephram ne absoarbe mereu mult din timpul zilnic, asa ca ne-ar fi fost mult mai greu sa dovedim toate treburile din casa si de pe langa casa daca n-ar fi fost cu noi si Daniela Caidas. Suntem recunoscatori pentru felul in care s-a aratat dispusa la orice treaba, si a avut multa initiativa, ajutand-o pe Adina cand cu bebelusul, cand in bucatarie, sau la curatenie. In mod special, cand eram amandoi la scoala predand, Daniela putea sta cu Ephram. Bineinteles, ca nu de asta a venit ea cu noi, ci ca sa invete despre lucrarea intre triburi, insa nu putem sa nu mentionam ajutorul pe care l-am primit de la ea. Reluarea activitatilor. Una din provocarile cele mai mari a fost reluarea claselor la scoala CEBA. A trebuit sa gasim o solutie ca sa recuperam cateva materii ramase in urma sau stagnate din august. Am dublat numarul de ore din orar, am dat multe examene, si am reusit sa facem intr-o luna recuperarea a aproape 3 luni. Din fericire, Gregorio si Ines au fost responsabili sa isi faca orele care le reveneau, asa ca la majoritatea materiilor elevii erau la zi. Adina a facut cu ei recuperare la Engleza, eu la Matematica si Stiinte. Din pacate, iarasi am avut dezamagirea ca unii elevi de la care aveam mari sperante, sa abandoneze scoala chiar la sfarsit.

Este cazul Iselei, care venea din alt sat, de la o ora distanta in fiecare zi la scoala. Un baiat din trib i-a sucit capul si a sedus-o. A gasit-o tatal ei pe plaja noaptea cu baiatul. A dus-o acasa batuta si a mutat-o la Bermudez la liceul mare de care apartinem noi ca anexa. Insa acolo a rezistat 2 luni dupa care iar a fugit dupa un baiat. Pana la urma a abandonat anul scolar cu 3 luni inainte de graduare. In aceste conditii, am avut o singura absolventa, Doris, fata Rosaliei, care a terminat liceul cu bine, dupa 4 ani de ... piedici. Printre acestea, o fetita de 2 ani pe care a facut-o intr-un moment de nebunie. Pentru anul urmator au ramas doar 4 elevi in total, drept pentru care i-am anuntat ca nu vom mai incepe anul scolar 2014 doar pentru ei, chiar daca ei personal nu au nicio vina. Le-am spus sa se gandeasca sa termine liceul in Bermudez, unde pot continua la scoala centrala de care apartinem noi la San Fausto. Asa e sistemul facut, ca sa sufere tot cei constiinciosi care isi vad de studii, din cauza celor delasatori care isi abandoneaza scoala. Sarbatori de sfarsit de an scolar. Noi la CEBA n-am mai facut nicio premiere, nicio festivitate cu ocazia sfarsitului de an scolar. In schimb, ne-am implicat un pic la scoala primara si la gradinita din sat, care si-au facut festivitati fastuoase. La gradinita au fost 8 copii care au terminat, ca sa intre in clasa intai la anul. Asa ca profesoara a cerut serbare mare, cu haine speciale de graduare, diplome si tort. Eu am acceptat sa fiu nas pentru diplomele copiilor, adica sa le fac si sa le sponsorizez. A fost foarte ciudat sa vedem niste copiii care de obicei umbla desculti si murdari, imbracati in haine festive, cu camasi, cravate, rochite de printese... din alta lume! Macar in pozele pe care le-am facut vor ramane asa frumos aranjati. Adina s-a angajat sa le faca un tort mare, cu conditia ca parintii sa cumpere materialele. Asa ca Asencio s-a dat peste cap sa ii faca pe toti sa contribuie cu cate 5 lei, pentru ca voia si el sa manance tort. Pana la urma a iesit foarte frumos, dar chiar in momentul pozei memoriale cu tortul, una dintre mamici s-a gandit sa-si treaca odorul peste masa cu picioarele prin tortul cel frumos, ca sa ajunga sa stea in poza. A fost o chestiune de fractiune de secunda sa apar tortul cu mana si sa-l salvez! Pana la urma am scos 64 de felii care au ajuns la toti copiii prezenti si la parintii promotionalilor. Adina n-a apucat nici sa-l guste... si era tocmai de ziua ei de nastere, iar tortul a fost pentru altii. Insa experienta a fost suficienta ca unii sa prinda gustul, asa ca Asencio si Edinson (sotul Rosaliei) au dat comanda de inca 2 torturi pentru serbarea de la scoala primara, care coincidea cu ziua nationala a copiilor nativi inventata de curand de statul peruan. Ei au pus banii si Adina le-a facut cele doua torturi. De data aceasta, fiind mai mare cantitate, au apucat toti cei prezenti sa manance macar o bucata, chiar si Adina. Eu insa nu, caci fusesem plecat la Bermudez toata ziua... si era de ziua mea. Adunarile duminicale. In fiecare duminica din acest an, aproape fara absenta, vecinii nostri au venit sa asculte despre viata si faptele Mantuitorului. Spre sfarsitul anului am ajuns intr-un punct culminant cu invatatura biblica, si anume despre ultima saptamana a Domnului cu ucenicii. Pentru ca in octombrie au fost cateva saptamani cand si colegii nostri Gregorio cu Ines au fost la Lima, nu s-au tinut adunarile, ceea ce ne-a intarziat cronograma. Asa se face ca in ultimele 2 saptamani inainte de Craciun, aveam programat sa ii invatam despre evenimentele din Saptamana Mare, acoperind un material foarte amplu si detaliat, care ar fi avut nevoie de cel putin 4 saptamani. Nici nu puteam lasa relatarea celor mai importante evenimente din istorie la jumatatea firului desfasurarii actiunii, cu mentiunea: va urma. Asa ca am hotarat sa facem doar un rezumat cat de scurt, urmand ca la revenirea noastra in sat in anul 2014, sa le repetam in detaliu si pe larg.

In ultima duminica, inainte de plecare, sala in care ne-am strans era plina, si le-am istorisit timp de doua ore jumatate istoria arestarii, judecatii, rastignirii, ingroparii si invierii Domnului Isus Cristos. A fost neobisnuit de lung pentru ei, insa am vazut ca au fost atenti la explicatia cea mai importanta: Evanghelia mantuirii sufletelor lor. Pentru Asencio, Elena, Berta, Hermelinda, Micaela a fost PRIMA DATA in viata cand au auzit Vestea cea Buna a iertarii de pacate prin jertfa Domnului Isus. Pentru altii ca Nicolas, Dora, Rosalia, pe care i-am invatat in alte ocazii, a fost un moment de aducere aminte. M-a surprins placut faptul ca Rosalia se pare ca a priceput in sfarsit legatura dintre moartea Domnului Isus si pacatele ei. Cand am explicat ca El s-a oferit voluntar ca sa plateasca lui Dumnezeu Tatal, cu moartea Lui pacatele ei, atunci ea a exclamat tare, ca si cum abia atunci s-a prins cum stau lucrurile: AAAAAhhhh, El mi-a platit pacatele! Acesta a fost un strigat al credintei. Desi ea de mult crede in Dumnezeu si in Cuvantul Sau, se pare ca abia acum s-a clarificat pentru ea esenta Evangheliei. Asencio, e altul pe care l-am vazut dand din cap aprobator cand ii intrebam daca vor sa isi puna increderea in Cristos ca sa scape de pacate. Insa le-am promis ca la intoarcerea noastra vom repeta in detaliu aceste lucruri vitale pentru viata lor, ca sa le inteleaga toti bine. Nicolas a aratat ca a retinut foarte bine multe detalii din invatatura cronologica pe care el a primit-o la scoala cat ne-a fost elev, cat si la adunarile duminicale la care a participat din cand in cand. La sfarsit s-a apropiat sa ne intrebe daca la sfarsitul acestor lectii vom relua de la inceputul Genezei, sau vom incepe sa ii invatam si altceva. Ne-a surprins un pic curiozitatea lui, dar am vazut in asta dorinta de a stii mai mult, adica si restul istoriei, de dupa inaltarea lui Cristos. S-a bucurat cand i-am spus ca vom incepe sa ii invatam si din cartile urmatoare celor 4 Evanghelii, daca el si altii din sat isi declara credinta in Salvator. I-am incurajat pe toti la sfarsit sa se gandeasca serios la ce au auzit, si daca ei decid ca vor sa-L urmeze pe Domnul Isus, le-am facut o aluzie scurta la botez, ca sa formeze o biserica locala. Nu m-am aventurat la mai mult, pentru ca Asencio deja avea pregatita o solutie, dupa mintea lui: sa transforme cladirea scolii CEBA in biserica, daca tot ne-am adunat in ea saptamanal si nu vom mai face clase anul viitor. Conceptia lor despre ce este o biserica inca e limitata de cultura populara la o cladire a unei institutii, si nu inteleg conceptul de eklesia=cei alesi. Speram ca 2014 sa fie anul cand sa ia nastere o biserica locala aseninka, formata din credinciosi autentici. Dificultati. Totusi, nu stim ce asteptari sa avem pentru noul an, pentru ca stim ca cel rau e la lucru si in ultimele luni a facut multe lucruri impotriva noastra, si impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Am primit informatii cum ca unii oameni din sat inca ar mai vorbi sa ne scoata afara de pe teritoriul lor. Nu stim cat de extinsa e aceasta idee, dar stim ca pozitia noastra intre ei este fragila. Nu vrem sa ne fie frica de oameni, ne-am invatat sa traim cu astfel de amenintari. Depindem de Dumnezeu ca sa ne foloseasca pe mai departe. Insa, fratilor, avem nevoie, poate mai mult ca oricand, sa ne insotiti cu rugaciunile voastre in batalia pentru aceste biete suflete. Perceptia mea e ca Satana fierbe si nu stie cum sa ne mai puna bete in roate. Sa va mai dau cateva exemple. De cateva luni, eforturile armatei si directiei antidroguri au inaintat in lupta impotriva productiei de cocaina, pana foarte aproape de noi. In ultima luna, elicopterele au zburat zi si noapte pe deasupra capetelor noastre, si au avut loc infruntari armate la o ora de satul nostru. Au fost morti, raniti, foarte multi arestati. Ofiteri in civil cauta informatii care sa divulge unde sunt ascunse laboratoarele de droguri, si cine seamana coca in zona. Batalioane de soldati antidroguri intra in toate ogoarele de coca sa le smulga fir cu fir. Din

fericire, in San Fausto si intre vecini, nu se ocupa nimeni cu asa ceva! Insa situatia e foarte tensionata. Brigada de Siguranta Indigena din satul nostru a fost chemata in serviciu, pentru antrenament cu personalul militar, ocazie cu care au facut razii pe rau in jos si au descoperit proprietarul unei piste de aterizare clandestine, l-au arestat si l-au dus la inchisoare. Armata a vrut sa ii premieze cu o parte din vacile confiscate de acolo, insa pana aici a mers curajul lor. Temandu-se de razbunarea narcotraficantilor, n-au acceptat prada de razboi si au facut o adunare generala a satului, instruind pe toti sa fie cu ochii in patru ca sa nu dea informatii despre cei implicati in brigada. Partea tragica este ca marii mafioti nu sunt niciodata prinsi. Cei care merg la inchisoare sunt muncitorii cu ziua, care merg sa culeaga coca ca sa faca un ban rapid pentru familiile lor. In multe cazuri sunt tineri veniti din lumea de afara, dar sunt si nativi aseninka implicati. Si mai nou, am auzit ca s-ar fi dat o lege ca pentru cei prinsi pentru narcotrafic, la inchisoare nu li se asigura alimentatia! Daca n-au pe nimeni sa le aduca mancare, sunt sortiti la infometare. Rugati-va pentru noi sa ne pazeasca Dumnezeu de a fi prinsi la mijlocul acestui conflict, caci va dati seama ca multi oameni au cazut ca victime inocente, si este foarte greu sa iti dovedesti inocenta, cand in Peru nu exista prezumtia de nevinovatie. Un alt necaz care face parte din categoria: nu vedeti ca e cazul sa va lasati pagubasi?! mi s-a intamplat pe drumul inapoi la Lima. Din fericire, Adina cu Ephram au luat ruta sigura, pe la Pucallpa cu avionul spre Lima, insa eu cu Daniela am venit cu masina, pe ruta scurta. Ploile s-au intetit, chiar daca iarasi am cautat sa calatorim in ziua cu luna plina. Unele rauri pe care le-am avut de traversat erau crescute. La cel mai mare dintre ele am patit necazul. Desi am stat sa se domoleasca apa si am vazut multe camionete 4x4 trecand inaintea mea, cand m-am bagat in rau la randul meu, mi-a intrat apa la motor si s-a inecat permanent. Am ramas blocat acolo, cu apa aproape pana la geam. A durat doar 2 minute jumatate pana cand un tractor m-a legat cu lantul si m-a tras inapoi pe mal, insa apa ajunsese deja in masina pana la scaune. Au urmat cateva ore de supliciu, asteptand sa vina vreo masina mare sau camion, care sa ma remorcheze de acolo. Desi apareau multe masini, dupa ce mi s-a inecat motorul, nimeni n-a mai indraznit sa intre in apa. Asa s-a intamplat ca stand acolo, a aparut un autobuz. O speranta s-a aprins, am vorbit cu soferul sa ne ia cu el pana in targul cel mai apropiat, sa cautam un mecanic, sa dam un telefon, sa anuntam ce s-a intamplat. Soferul a acceptat, cu conditia sa reuseasca sa treaca raul intai. Insa cand calatorii au inceput sa se coboare din autobuz, am inghetat vazand ca toti erau inarmati pana in dinti cu pusti, pistoale, mitraliere si alte arme. N-aveau uniforme, insemne, nimic. Si autobuzul era fara numere de inmatriculare. M-am speriat mai tare decat atunci cand mi s-a oprit masina in apa, caci concluzia logica era ca am dat peste o coloana de narco, care fuge de armata! Si doar nu era sa ii intreb cine sunt! Asa ca am luat-o tiptil pe jos inapoi pe drum, instruind-o pe Daniela, ca sa disparem in jungla dupa prima curba, fara sa ne vada nimeni. Chiar atunci, am auzit iarasi motoare pe drum, si crezand ca e camionul mult asteptat, am iesit sa vedem... erau inca 3 autobuze la fel... Acum erau peste 200 de oameni inarmati pe malul raului. Ma asteptam in orice moment sa inceapa vreun razboi. Tocmai atunci a aparut camionul mult asteptat, care s-a oferit sa ma remorcheze, cu conditia sa gasesc un cablu de nadejde. Cand i-am mentionat despre coloana de civili inarmati, el m-a lamurit: sunt cei care smulg coca, schimb de garda! Mi-a luat 1 minut sa procesez, dar anumite detalii au inceput sa aiba sens: tineri bine facuti, bine imbracati, toti de-o varsta, amabili, bine inarmati, cu celulare scumpe , care calatoreau pe drumul public in 4 autocare identice: erau militari incognito de la

antidroguri. Nu pot sa descriu ce usurare am simtit! Din momentul acela am stiut ca totul se va termina cu bine. Intr-adevar, dupa 3 ore de asteptare a venit un utilaj greu care m-a trecut raul, dupa ce in prealabil a reusit sa-mi rupa carligul de remorcare din fata. Apoi a venit un camion puternic, plin cu 30 de tone de lemn, care m-a remorcat cu 15km/h, timp de 5 ore, pana in orasul Villa Rica, unde am ajuns, cu ajutorul Domnului, ca pe aripi de vultur, caci n-aveam nici directie asistata, nici alta frana decat cea de mana, pentru care m-am rugat tot drumul sa nu cedeze la vale. Si eram si cu nervii la pamant de soc si oboseala. De acolo mai departe, cosmarul s-a transformat intr-o poveste frumoasa, in care Dumnezeu s-a aratat extraordinar de indurator. Camionul m-a lasat in dreptul unui hotel perfect, cu garaj acoperit si luminat, cu apa calda, cu micul dejun inclus, si oameni gata sa ma ajute... Mecanicul de la Lima care m-a mai ajutat si alta data, a luat prima masina de dimineata, si dupa 8 ore peste muntii Anzi, a fost cu mine, si dupa inca 4 ore de munca, si cateva galoane de apa scoase de peste tot, motorul a pornit. A doua zi am ajuns cu masina intreaga la Lima, la reprezentanta marcii, unde mi-au scos la soare toate mochetele si scaunele, mi-au reparat erorile de calculator, si mi-au facuto ca noua... fara sa imi ia nici un ban, ca parte din serviciul de garantie... cu mentiunea ca data viitoare ... Imediat apoi am dus masina la un atelier specializat care mi-a montat un snorkel pe comanda, pentru ca sa pot trece raurile in siguranta, pentru ca sa nu mai existe ... data viitoare. Meditatie. Un prieten din Lima a incercat sa ma convinga ca toate aceste probleme impreuna, sunt semne ca ar trebui sa ne retragem intr-un loc mai comod si mai sigur. Dar oare, sunt ele coincidente cu faptul ca oamenii din satul nostru au ajuns in punctul in care sa auda, sa inteleaga si sa creada, ca sa fie mantuiti? Sa stiti toti fara nicio indoiala, ca traim vremurile din urma, cand Cristos este chiar la porti sa se intoarca, si cel rau stie ca mai are doar putin timp. Din cauza aceasta, exista o cernere intre noi toti, ca sa se faca o diferenta clara intre cei care sunt ai Domnului, si cei care nu sunt. Domnul ajuta cu harul sau pe cei alesi, ca sa vada toti ceilalti ca suntem ai Lui prin actiunile si alegerile noastre. Iar pe ceilalti, care poate inca se mai amagesc ca sunt crestini, ii lasa liberi, ca sa faca si ei ce vor, ca sa se vada lamurit cine sunt. Am putea sa cedam presiunilor din jur si sa incepem si noi sa vorbim si sa actionam ca restul lumii, ca sa ne incadram, sa ne lase in pace, sa nu ne vada cu ochi rai. Dar Duhul Sfant ne da perspectiva adevarata, ca sa nu ne fie frica de oameni, sa nu cedam ispitei, ca sa putem avea curajul de a pierde cu seninatate lucrurile care oricum nu ne vor insotii in vesnicie: cinstea pe care ne-o dam unii altora, lucrurile materiale, sanatatea trupului, etc. Si Dumnezeu este credincios sa nu ne dea mai mult decat putem duce. Cand ma gandesc la asta, mereu imi vine sa-i multumesc pentru cat har ne da! Ce rasfatati suntem! In final, vreau sa multumesc tuturor celor care si-au amintit sa se roage pentru noi in aceasta perioada. Si mai mult, de fiecare data cand vedem ca ne trimiteti si ajutor financiar, ramanem uimiti de bunatatea Domnului prin voi, fratii nostri. Nu ne consideram vrednici de atata incredere, dar vedem indarjirea lui Dumnezeu de a-si duce lucrarea la capat prin niste vase slabe ca noi si ca voi! Va multumim pentru ca sunteti parte din aceasta minune! Cu drag va salutam la inceput de an 2014, Marc si Adina si micutul Ephram Dumitru / marcusdumitru@yahoo.com

INDIA SFARSIT DE AN IN INDIA

Pe data de 11 noiembrie am plecat din Romania spre India. Dumnezeu ne-a purtat de grija pe drum si am avut o calatorie buna. Cand am ajuns in Patna, am fost intampinati de Esther si Laveen, care impreuna cu studentii de la cursul biblic ne-au facut o surpriza si au facut curat in apartamentul unde stam. In lipsa noastra s-a scurs apa din bucatarie, asa ca tot apartamentul a fost plin de mucegai. Ajutorul lor a fost binevenit mai ales ca a trebuit sa si zugravim, ceea ce ne-a mai luat o saptamana. Am reusit sa terminam chiar inainte sa ajunga fratele Lowell, care a fost cu noi timp de 2 saptamani. In ultima saptamana din noiembrie fratele Lowell a predat studentilor la cursul biblic, dupa care, seara am organizat intalniri cu doua din bisericile din oras. Intalnirile din Patna au fost o reala incurajare atat pentru noi cat si pentru bisericile locale si Dumnezeu ne-a vorbit despre credinta, pocainta, adevar si inchinare. In prima saptamana din decembrie, am mers impreuna cu fratele Lowell in Orissa si primele 3 zile le-am petrecut in Gopalpur, unde am avut intalniri cu studentii si cu pastorii locali. In ultima zi din Gopalpur am avut privilegiul sa fim prezenti la absolvirea studentilor cursului biblic si sa ii incurajam inainte ca ei sa se intoarca la familiile lor. Dupa o calatorie de o jumatate de zi pe un drum in constructie, am ajuns in Kandamal, locul in care a avut loc persecutia cu cativa ani de zile in urma. Intalnirile pe care le-am avut timp de doua zile au avut parte de o ungere speciala si Domnul ne-a vorbit cu putere din Cuvantul Sau, prin fratele Lowell. Dupa intalnirile din Orissa ne-am intors in Bihar si pana la sfarsitul lunii decembrie am ajutat echipa din Patna. In seara de 29 decembrie impreuna cu studentii, am plecat spre statul Maharastra. Dupa o calatorie de doua nopti si o zi cu trenul, am ajuns in orasul Ahmednagar, unde o sa slujim pana la sfarsitul lunii ianuarie. O parte din echipa a avut locurile in partea din fata a trenului, iar ceilalti in partea opusa si in ultima noapte a calatoriei, pentru ca trenul a avut intarziere, nu stiam exact cand vom ajunge la destinatia noastra. De aceea, am hotarat sa ne mutam toti intr-un compartiment si ne-am inghesuit 9 persoane pe 5 locuri, incercand sa mai dormim asa cateva ore. La ora 5 dimineata am ajuns in Ahmednagar si fratele Robert impreuna cu cativa tineri din oras ne-au asteptat in gara si ne-au dus la locul unde urma sa fim cazati. In Ahmednagar am ajuns in dimineata zilei de 31 decembrie asa ca dupa cateva ore de odihna, seara, am mers sa fim alaturi de una din bisericile locale din oras si l-am laudat pe Domnul prin cantari pana dupa miezul noptii. In aceasta parte a Indiei, temperatura nu scade foarte mult noaptea, asa ca intalnirea a avut loc in aer liber. Studentii au avut oportunitatea sa cante si sa depuna marturie despre cum le-a schimbat Dumnezeu vietile. A doua zi de dimineata, am mers la doua din bisericile locale, unde am avut oportunitatea sa predicam Cuvantul. Ahmednagar este numit Ierusalimul statului Maharastra, deoarece intr-un oras relativ mic, sunt peste 50 de biserici si foarte multi crestini. Problema, pe care am observato si care ne-a fost confirmata de cei care slujesc in acest oras, este ca multi dintre cei care vin la biserica nu sunt dedicati lui Dumnezeu. Ne dorim ca in aceasta perioada sa folosim toate ocaziile pe care le avem pentru a-i indemna pe crestinii locali sa traiasca in totalitate pentru Dumnezeu. Urmatoarele saptamani vom continua sa lucram impreuna cu doua din bisericile locale si de asemenea vom preda studentilor din centrul de misiune din Ahmednagar. La sfarsitul lunii, o parte din studenti vor merge in statul Tamil Nadu, iar ceilalti in Madya Pradesh, ambele echipe pentru doua saptamani. Multumim lui Dumnezeu pentru credinciosia si harul Lui in aceasta perioada solicitanta si de asemenea multumim si dumneavoastra pentru rugaciuni si sustinere.

Motive de rugaciune: Protectie fizica si spirituala in calatorii si in timpul de practica; Domnul sa deschida inimile oamenilor din Maharastra, Madhya Pradesh, Tamil Nadu si Bihar; Dumnezeu sa ne dea har ca sa indeplinim scopul pe care El il are cu noi in aceasta luna. Paul si Daniela / s_paulro@yahoo.com

MEXIC CREDINTA TRAITA

"Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." - Evrei 11:1 Nevoia Bisericii de astazi este aceea de a avea o viata de credinta. Credinta face parte din expresia fiecarui credincios, din mesajul Evangheliei si din cantarile crestine. Vorbim mult de credinta, dar nu intotdeauna se vede aceasta credinta functionand. Nu mereu raspunsul credintei in rugaciunile noastre este raspunsul tronului de har la cererile noastre. Si nu mereu ne simtim tari pe cale deoarece nu mereu credinta noastra functioneaza adecvat. Este urgent sa vedem ceea ce este credinta, cum functioneaza credinta si care este responsabilitatea noastra. Nu putem vorbi de invatatura biblica daca ea nu aduce cu ea consecinte in viata de zi cu zi si nu putem vorbi de consecinte daca nu se cere o anumita responsabilitate din partea noastra cu privire la ceea ce trateaza. Inainte, credinciosul se numea prizonier al nadejdii. Suntem inconjurati din toate partile de nadejde in asa fel incat, daca putem spune, suntem robiti de nadejde. Traim in dinamica nadejdii si asta pentru ca-L cunoastem pe Dumnezeu. Dumnezeu este cel care intareste nadejdea noastra pentru ca El implineste ceea ce promite. El este omnipotent si poate sa duca la indeplinire ceea ce a spus. Dumnezeu este fundamentul nadejdii noastre pentru ca El raspunde in orice situatie din viata crestina. El intr-o zi ne va lua ca sa fim pentru totdeauna cu Domnul. Fara indoiala viata crestina este o viata de nadejde si asteptare zilnica. La fel spune Cuvantul ca credinta este o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Credinta nu este credulitate, ci este convingere. In greaca, spune ca da substanta. Cu alte cuvinte noi asteptam un cer si un pamant nou, asteptam noul Ierusalim si intalnirea cu Domnul in vazduh si credinta produce substanta si ne permite sa gustam ceea ce asteptam. Credinta ne permite sa traim cerul si sa respiram aer ceresc in mijlocul tranzitului aglomerat din viata de pe pamant. Credinta nu spune "Domul vine", ci spune "simt ca Domnul vine". In felul acesta viata crestina face un salt enorm de mare. Apostolul Pavel spune ca viata crestina este identificarea cu Domnul Isus. Am fost rastignit impreuna cu Cristos, si traiesc ... dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine Galateni 2:20. Cand Pavel vorbea de credinta in Fiul lui Dumnezeu nu vorbea de a crede in El si vorbea de dinamica credintei care punea in miscare viata Domnului Isus. In asa fel incat dinamica vietii Domnului Isus s-a miscat intr-o dependenta totala fata de Tatal. Nu facea nimic de la El ci facea tot ceea ce i se transmitea de sus. Fiul depindea total de Tatal de sus

in rugaciunile Sale. Credinta dinamica este credinta care dirija viata Domnului Isus aici pe pamant. El s-a limitat pe Sine facandu-se om ca si noi asa ca El este exemplul absolut de credinta. Urmele lasate de El ca eu sa urmez, nu sunt doar urmele Dumnezeului Atotputernic, ci sunt urmele robului Isus, lasate in mod special pentru mine ca sa le urmez. Care este biruinta asupra lumii? Este credinta noastra! (1Ioan 5:4) Credinta care mantuieste este credinta care sfinteste, care da biruinta. Fie ca in acest an nou, 2014, fiecare sa umblam in aceasta credinta, atenti la modul in care o traim si la felul in care nadejdea noastra transforma umbletul nostru de zi cu zi. In luna noiembrie a venit tatal meu din Romania pentru o luna la noi in Mexic. A fost un timp frumos mai ales ca cei mici au ales zilnic sa se joace cu bunicul. Eu si cu tata am fost pentru 3 zile sa vizitam pe fratele meu Samuel si Sara in Minnesota, in rezervatia de indieni Ojibwe. Ei lucreaza la o scoala crestina unde studentii sunt nativi americani. Am putut observa cat de dura este inima nativului american cu privire la Evanghelie. Sami si Sara tocmai avusesera noul bebelus Tabita, asa ca a fost o ocazie buna si pentru tata sa isi cunoasca nepotica. Rugati-va pentru Sami si Sara si lucrarea lor. Aici am avut vacanta de iarna si totul a decurs bine. Cu ocazia Craciunului si a Anului Nou am avut intalniri la adunare unde ne-am bucurat de partasie si de ocazia de a vesti Evanghelia. In luna decembrie eu am lucrat la fosa septica si rezervorul de apa pe terenul viitoarei scoli crestine. Urmeaza sa fac gardul cand vom avea fondurile necesare. Cu ajutorul Domnului speram sa avem prima sala de scoala inainte de luna septembrie ca astfel sa putem muta scoala la noua locatie. La adunare continuam sa luptam lupta credintei si sa vestim Evanghelia celor din jur. Domnul a lucrat cu putere in restaurarea unei familii care este aproape distrusa de luptele interne. Am putut participa (mai bine spus lupta) la impacarea unei tanar cu parintii si surorile lui. Domnul a fost indurator si i-a dat pocainta ca sa fie restaurat. Ca familie suntem bine si continuam sa fim multumitori Domnului pentru tot. Copiii cresc pe zi ce trece. JoJo (Iosif) canta la chitara folosindu-se de o lingura de lemn. Uneori o pune sub barbie si imita vioara. Ziua trece repede in compania copiilor pe care ni i-a dat Domnul. Domnul Isus sa va binecuvinteze cu un an nou alaturi de El. Pentru ca El e viu, Narcis, Sara, Ruthie, Caleb, Iosua, Natanael si Iosif Dragomir / narcisnsara@yahoo.com

FILIPINE TAIFUNUL HAIYAN As dori sa va multumesc din tot sufletul pentru sustinerea dumneavoastra in rugaciune precum si sustinerea financiara pentru victimele taifunului Haiyan ce a facut ravagii si a provocat foarte multe pierderi de vieti umane in insulele Filipine. Este o adevarata incurajare atat pentru mine cat si pentru multi altii de aici sa vedem unitatea si deschiderea de inima cu care multe persoane din intreaga lume au manifestat dorinta de a intinde o mana de ajutor acestor suflete neajutorate.

Unele tari cu mai multa pregatire si experienta in actionarea in situatii de dezastru si calamitate naturala au trimis de urgenta pe cale aeriana (din cauza ca majoritatea drumurilor erau inaccesibile) echipe medicale si spitale mobile in zonele cele mai grav afectate si multe persoane au fost ajutate in acest fel. Altii au gasit de buna cuviinta sa trimita ajutoare materiale ce constau in provizii de hrana, imbracaminte si alte lucruri folositoare, insa din nefericire, datorita birocratiei si coruptiei specifice tarilor de lumea a treia, multe din aceste ajutoare inca se afla pe drum ratacite sau sunt blocate la vama, in timp ce zeci de mii de oameni sunt sinistrati si mor de foame. Numarul pierderilor de vieti umane continua sa creasca, ajungand aproape la 10.000 de persoane, dupa cum s-a prezis initial. Asa cum am planificat, la sfarsitul lunii noiembrie am plecat intr-o calatorie de ajutorare a celor sinistrati in insula Iloilo impreuna cu alte 24 persoane locale (alcatuind o echipa medicala, dentala, si un grup de tineri din biserica locala care au organizat programe de evanghelizare pentru copii). Impreuna am avut privilegiul de a merge in cateva zone grav afectate de taifun, unde pana in momentul actual inca nu se oferise ajutor medical. Aceasta calatorie a fost o experienta foarte miscatoare pentru mine. Devastarea pe care am vazut-o acolo este greu de exprimat in cuvinte. Kilometrii la rand mergeam pe drum si privelistea era coplesitoare... Copaci smulsi din radacini, case pe jumatate daramate (in unele locuri daramate chiar si de la temelie), acoperisuri zburate la metrii distanta, stalpii de curent la pamant, si inimile oamenilor indurerate fiindca au pierdut toate posesiunile, iar multi chiar si pe cei dragi ai lor. Cativa dintre colegii mei care fusesera in acelasi loc cu numai o saptamana in urma, spuneau ca deja se vede o imbunatatire in multe locuri, pentru ca inainte nu era nici macar o casa in zona care sa aiba acoperis. Ce este cel mai trist acum este ca majoritatea acestor oameni, fiind agricultori, si-au pierdut absolut toate recoltele de orez (care de obicei le ajunge sa hraneasca intreaga familie pentru urmatoarele 6 luni), precum si recolta de nuci de cocos, si alte legume de pe urma carora ar fi putut castiga vreun venit. Majoritatea locuitorilor din zona de coasta sunt pescari, iar multi din cei intalniti se vaitau ca vanturile puternice ale uraganului si valul urias ce a lovit intreaga zona, le-a distrus complet barcile cu care inainte ieseau in larg pentru a pescui si cu care isi castigau traiul. In cele 3 zile petrecute acolo am reusit sa consultam ca si echipa peste 800 de persoane, iar echipa de evanghelizare a adus Vestea Buna la peste 1.200 de copii. In plus, coordonatorii acestei calatorii reprezentand un mic ONG pe nume WeServe (Noi Slujim) au reusit sa inchirieze doua autocamioane pentru a transporta medicamentele si proviziile de hrana pe care le-am achizitionat pentru sinistrati. Din cele 1.800 de pachete aduse de echipa (fiecare pachet fiind destinat pe cap de familie si continand 2 kg orez, conserve de carne, lapte praf si biscuiti) 750 au fost cumparate de mine cu bani provenind din donatiile primite pentru sinistrati. De asemenea am avut harul de a putea cumpara si o buna parte din medicamentele folosite pentru tratarea acestor 800 de bolnavi. Ca si echipa, ne-am gandit ca un mod mult mai eficient de a-i sprijini pe acesti oameni este sa-i ajutam sa isi castige din nou prin munca un mod de existenta, sponsorizandu-i prin constructia catorva barci de pescuit. Sora Rana (organizatoarea acestei calatorii) s-a interesat de preturi si a demarat deja acest mic proiect, astfel ca primele barci destinate victimelor taifunului se afla deja pe masa tamplarului! Cu ajutorul Domnului am putut contribui si eu la achizitionarea a 4 barci - tot din donatiile primite pentru cei sinistrati. Daca dumneavoastra aveti pe inima sa sustineti in

mod deosebit acest proiect, nu ezitati, sa ma contactati. O barca simpla fara motor costa in jur de 340 USD. In momentul actual sunt ocupata cu organizarea activitatilor de Craciun la Rapha: saptamana trecuta tocmai am avut serbarea de absolvire a celor 15 copii participanti la Clubul Biblic, maine avem o serbare speciala de Craciun pentru toti copiii (62 la numar) care au participat pana acum la programele noastre la Rapha (atat clubul de Sanatate cat si clubul Biblic) iar marti avem o mica masa festiva pentru toti colaboratorii si prietenii clinicii Rapha (vor veni in jur de 26 persoane). Pe data de 18 decembrie, cu ajutorul Domnului ma voi alatura unei echipe de medici din Statele Unite (reprezentand Christian Medical and Dental Association in colaborare cu Salvation Army) care sunt implicati deja de cateva saptamani in localitatea Tacloban, insula Leyte - zona cu cele mai multe pierderi umane si cel mai rau devastata. Apreciez sustinerea dumneavoastra in rugaciune pentru toata aceasta perioada (aproape o saptamana), pentru ca Domnul sa lucreze cu putere si sa pot fi o unealta pentru Domnul, o incurajare si o alinare pentru aceste suflete lovite de mari incercari. De asemenea, conditiile vor fi destul de rudimentare si provocatoare, fara curent electric si apa prea curata, caldura si multi tantari. Vom calatori in fiecare zi, in special in zonele rurale unde nu s-a oferit pana acum prea mult ajutor medical, iar noptile le vom petrece in Tacloban. Inchei aceste randuri nu inainte de a va multumi din inima pentru toata sustinerea si purtarea dumneavoastra de grija! Domnul sa lucreze cu putere in viata fiecaruia dintre dumneavoastra, acolo unde v-a asezat, pentru gloria Regelui Regilor! Ma rog sa aveti un an nou plin de har si de prezenta Domnului! Cu recunostinta din Filipine, Alina Voda / alina7v@yahoo.com

ZAMBIA LUCRAND PENTRU DOMNUL Nu am cuvinte sa ii multumesc Domnului Dumnezeu deoarece a ingaduit sa mai fim pe pamant, sa avem aceasta oportunitate ca sa intram intr-un an nou. Pentru multi anul trecut a fost un an atat de dificil, plin de probleme, necazuri, amaraciuni, dar in toate acestea Domnul ne-a purtat pe bratele Lui si ne-a dat biruinta. Scumpii mei, doresc sa va multumesc din toata inima deoarece ati fost alaturi de mine. Multumesc din tot sufletul pentru suportul financiar, rugaciuni, sacrificiile facute pentru a ajuta lucrarea Domnului, pentru dragostea pe care o aveti fata de mine si lucrarea din Zambia. Fie ca bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe deplin. Am avut o luna destul de incarcata, dar si atat de binecuvantata. Multe persoane au fost ajutate cu ocazia sarbatorilor de iarna, dar cel mai minunat a fost intalnirea cu copiii din Itawa. Am avut un timp minunat, copiii au primit jucarii si dulciuri dar cel mai frumos dar a fost cand am vorbit despre Pruncul Isus care s-a nascut intr-o iesle ca noi sa avem viata vesnica. Dupa ce am terminat lectia Biblica 5 copii l-au primit pe Domnul Isus ca Mantuitorul lor personal. A Domnului Dumnezeu sa fie toata slava si cinstea pentru ca inca ne foloseste si suflete sunt mantuite. De asemenea am avut oportunitatea sa ajung la Kitwe unde din nou mi s-a dat ocazia sa incurajez si sa imbarbatez prin Cuvantul Domnului pe copiii si femeile de acolo.

Domnul Dumnezeu deschide noi usi si noi oportunitati unde Evanghelia sa fie vestita, suflete sa fie ajutate atat prin Cuvantul Domnului dar si prin ajutoarele materiale. La Kitwe directorul unui ONG destul de mic - au mai bine de 30 de membri, m-a rugat sa ma duc mai des si daca pot sa ii ajut, sa incepem diferite proiecte impreuna, sa ii ajut cu proiectul de croitorie, sa le invat pe femei sa gateasca, sa fie incurajati prin Cuvantul Domnului, sa incepem o scoala pentru copii. Le-am spus sa ne rugam si daca Domnul pregateste bani de benzina si cele necesare, o sa-i ajut. Domnul mi-a pus pe inima sa-i ajut pe acesti oameni care au dorinta de a-l sluji pe Domnul, dar si de a-i sluji pe cei din jur. Va rog sa va rugati pentru mine si pentru acesti oameni din Kitwe ca Domnul sa ne ajute si impreuna sa fim o lumina pentru cei din jurul nostru. Prin mila Domnului, pe 19 ianuarie vom avea inaugurarea proiectului de croitorie pe care il vom incepe in biserica din Ndola, unde este Pastorul Chikwanda. Acolo este mult de lucru, iar Pastorul Chikwanda doreste sa ma implic mai mult in lucrarea cu femeile, tinerii si copiii. Numai Domnul Dumnezeu cunoaste inimile si stie nevoile fratilor si surorilor din aceasta biserica. Rugati-va sa pot fi o binecuvantare pentru aceasta biserica de la Ndola. Sunt multe, multe proiecte pe care cei de acolo doresc sa le avem impreuna, dar totul depinde si de timpul pe care-l voi avea si resursele disponibile. Mai sunt si alte biserici si mai multi pastori care m-au invitat si doresc sa lucram impreuna. Rugati-va pentru mine sa am discernamant si sa stiu pe cine sa ajut si cat de mult, si in acelasi timp sa nu ma incarc prea mult, asa cum fac de multe ori. Rugati-va pentru Pastorul Donald din Chipulukusu, pentru femeile la care predau si de asemenea, ca in noul an sa pot avea timp sa predau si niste seminarii pentru profesorii de scoala duminicala, pentru ca anul trecut nu am reusit. Va rog sa va rugati pentru Pastorul Mukanta din Lubuto. Ei inca au nevoie de cineva sa vorbeasca femeilor pana se vor intoarce misionarii ce au lucrat acolo in luna mai. De asemenea, rugati-va pentru Pastorul Chiongo si pentru cei din Itawa, ca sa mai putem organiza mai multe seminarii pentru profesorii de scoala duminicala si lideri. In luna martie vom avea din nou un seminar pentru lideri in Itawa. Rugati-va si pentru Pastorul Bwalya din Ndeke. De mult timp ma tot roaga ca sa ajung si la ei sa ma ocup cu tinerii de acolo, dar din pacate timpul nu mi-a ingaduit pana acum sa fac aceasta lucrare. Inca sunt in lucrarea Domnului datorita Harului si milei Lui si stiu ca El va continua sa ma foloseasca asa cum stie El mai bine si acolo unde doreste El. Las totul in Mainile Lui si Il las pe El sa ma calauzeasca si in acest an nou. Doresc sa fiu o binecuvantare pentru cei din jurul meu. De asemenea, doresc sa vad multe suflete mantuite, incurajate, ajutate dar si vieti schimbate datorita lucrarii pe care Domnul o face prin noi. Va multumesc deoarce faceti parte din aceasta lucrare si impreuna putem sa-L slujim pe Mantuitorul dar si pe cei din jur. Domnul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe deplin. Cu cea mai mare dragoste, Maria Halip / maria4zambia@gmail.com

REVISTA in format PDF http://infomisionar.ro/arhiva/

Pentru aceia dintre dumneavoastra care doriti sa contribuiti la aparitia revistei INFOmisionar, precum si la sprijinirea lucrarii de misiune internationala, va anuntam ca puteti trimite donatii in contul: RO27 RZBR 0000 0600 0367 2618 - lei si RO61 RZBR 0000 0600 0570 9588 euro, deschis la Raiffeisen Bank, Agentia Chitila Residenz, pe numele Adam Lucian. Daca este posibil, va rugam specificati lucrarea pe care doriti sa o sprijiniti.

Corespondenta INFOmisionar: Adam Lucian - 0744.492.185 / luci_adam@yahoo.com Echipa INFOmisionar: Mihaela Adam, Anca si Teo Toculet, Madi Roman, Daniel Coteanu, Claudia si Lucian Adam