, Evanghelia duminicii Izgonirii lui Adam din Rai : Zis-a Domnul: Daca vei ierta oamenilor greelile lor,

e lor, va ierta si vou Tatl vostru Cel ceresc; iar daca nu vei ierta oamenilor greelile lor, nici Tatl vostru nu va ierta greelile voastre. Cnd postii , nu fii triti ca farnicii; ca ei i ntunec feele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevrat griesc vou: si-au luat plata lor. Tu nsa, cnd posteti , unge capul tu si fata ta o spla. Ca sa nu te arai oamenilor ca posteti, ci Tatlui tu, Care este in ascuns, si Tatl tu, Care vede in ascuns, ii va rsplti ie. Nu va adunai comori pe amant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunai-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. (Matei 6, 14-21) TEME: 1. 2. 3. 4. Relaia noastr cu Dumnezeu: Tat copii; Iertarea, izvort din iubire; Postul n ascuns la fel ca milostenia i rugciunea; Comoara din inim comorile din cer sau comorile eterne.

P. Arsenie Boca/Sf. Ioan Gur de Aur 1. DUMNEZEU TATL: Relaia Tat copil este ntemeiat pe iubire. Hristos ne amintete iari de ceruri i de Tatl, pentru ca s ne fac s ne ruinm, dac fiind copiii unui astfel de Tat, ne purtm ca fiarele i dac, fiind chemai s fim locuitori ai cerului, avem gnduri pmnteti i lumeti. C trebuie s fim copiii Lui nu numai prin har, ci i prin fapte! 2. IERTAREA: Nimic nu ne face att asemenea cu Dumnezeu ct iertarea celor ce ne-au fcut ru i ne-au nedreptit, aa precum ne-a nvat mai nainte, cnd a spus c Tatl rsare soarele i peste cei ri i peste cei buni. Tot n acest scop, Domnul, n fiecare din cererile Rugciunii Domneti, ne poruncete s facem n comun rugciunile, spunnd: Tatl nostru; fac-se voia Ta; d-ne nou pinea; iart-ne nou greelile; nu ne duce pe noi n ispit; i ne izbvete. Peste tot, Domnul folosete pluralul pentru ca rugndu-ne s nu avem nici o urm de ur mpotriva fratelui nostru. Ca s te mpaci cu dumanul tu nu trebuie s strbai mri, nici s faci drumuri lungi, nici s treci munii, nici s cheltuieti bani, nici s -i chinuieti trupul, ci este de ajuns doar s voieti i i s -au iertat toate pcatele. Ce ndejde de mntuire mai poi avea cnd tu nu numai c nu ieri pe dumanul tu, dar mai rogi i pe Dumnezeu s -l pedepseasc, cnd l superi pe Dumnezeu tocmai atunci cnd caui s i -L faci ndurtor, cnd iei chip de rugtor, dar din gura ta ies urlete de fiar slbatic? Dac noi nu iertm, nici Dumnezeu nu ne iart. Ne rugm lui Dumnezeu s ne ierte: pcatele, greelile, ngustimea vederilor, prejudecile, netiina i un lan cam lung, care prea cumplit ne strnge. Dac Dumnezeu ni-1 iart, cade lanul de pe noi i iari suntem liberi. Dar Dumnezeu ne

dezleag lanul nostru care ne chinuiete, numai dac dezlegm, mai nti noi, lanul n care inem legai pe fraii notri. Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de aa fel atrntoare de iertarea noastr, nct, fr aceasta, rugciunea noastr ni se ntoarce n blestem. Cci zice: i ne iart nou greelile noastre, precum iertm i noi greiilor notri". Deci dac noi nu iertm, nendurarea noastr ntoarce cuvintele rugciunii pe dos, fr s ne dm seama, aa: Doamne nu ne ierta nou, cci nici noi nu iertm greiilor notri", ceea ce e un blestem. Deci, n aceast privin, iertarea noastr atrn mai mult de noi dect de Dumnezeu. Dac iubirea e porunca ce rezum Scriptura, sigur c numai ea e chemat s pun capt: judecilor, rzbunrilor i a tot rzboiul cel uciga dintre oameni. Porunca aceasta, nu atepta s o mplineasc alii nti; mplinete-o tu nti, i dup tine se vor lua muli. Dar trebuie s tii, dragul meu, c-i vorba de-o iubire fr margini, o iubire care iart toate, lsnd judecata n seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la oricte probe s-ar ntmpla s-ajung. Primul care a iubit aa a fost Iisus; iar dintre oameni numai aceia n care triete Iisus: purttorii de Dumnezeu. Porunc nou v dau vou: s v iubii unii pe alii, precum Eu v-am iubit pe voi!" Iar El a mplinit-o ntre oameni ca nimeni altul. Iisus n-a avut de lepdat pe nimeni - nici pe Iuda, cruia i-a zis prieten", dei venea cu srutarea trdrii. N-a lepdat nici pe clii care-i bteau piroanele n mini i picioare i-i ndesau spinii pe cap. Deci dac inem s rmnem cretini, trebuie s iubim pe toi oamenii, ca Iisus, c numai aa-i sigur i e cu putin iertarea din inim", care, atunci, vine ca de la sine, uor i simplu, i nici nu mai cade, chiar dac ura ar rstigni-o pe toate crucile istoriei. De altfel aceasta i e suprema dragoste i semnul divinitii Sale. Cu aceast iubire gria Iisus ctre oameni. 3. POSTUL n ascuns en to krifaio milostenia i rugciunea se fac la fel (n ascuns) / misticos n tain, mistic, n sine (Fiul risipitor i -a venit n sine) eu ascund Bine ar fi ca la auzul acestor cuvinte (ale Evangheliei) sa suspinam i sa plngem cu amar! Ca nu numai ca i imitam pe farnici, dar i i ntrecem. Cunosc, muli oameni care nu postesc i arata lumii ca postesc; i pun masca de postitori dei nu postesc; iar aprarea lor este mai rea chiar dect pcatul, ca spun: "Fac asta ca sa nu smintesc mulimea!" Ce spui, omule? Dumnezeiasca e legea care ti-a poruncit sa posteti, i tu vorbeti de sminteala? Pzindu -o, socoteti ca sminteti, iar calcndu o, nu sminteti? Poate fi, oare, o prostie mai mare dect aceasta? Nu ncetezi odat sa fii mai ru ca farnicii i de doua ori farnic? Nu te ruinezi de tria cuvintelor Domnului la gndul cit de mare e pcatul ce-l svreti? Domnul nu S-a mrginit sa spun numai att ca aceia care arata lumii ca postesc sunt nite farnici, ci, voind sa-i mustre mai mult, le spune "c i smolesc f eele lor", adic i le strica i le pocesc. Domnul nu ne-a poruncit numai sa nu artam lumii postul nostru, ci sa ne i strduim sa-l ascundem, ceea ce a fcut i mai nainte, vorbind de rugciune. i dup cum atunci cnd ne-a poruncit sa intram in cmara noastr, negreit nu ne-a poruncit ca neaprat numai acolo sa ne rugam, ci a artat acelai lucru i acum, cnd ne poruncete sa ne ungem capul, negreit nu ne poruncete sa-l i ungem; ca atunci toi am fi clctorii acestei legi si, nainte de toi, mai cu seama cei care se strduiesc

s o pzeasc, popoarele de monahi care acoper munii. Hristos, deci, n-a dat aceasta porunca; ci, pentru ca cei vechi aveau obiceiul sa-si ung capetele lor ori de cte ori erau veseli i bucuroi - i asta o poi vedea destul de bine la David i la Daniil - a spus sa ne ungem i noi capetele, nu ca neaprat sa o facem, ci ca sa ne dam silina sa ascundem cu mare grija, prin toate mijloacele, bunul acesta, postul. Dar ca sa vezi c Hristos aceasta a vrut s spun, a ndeplinit El nsui, cu fapta, ceea ce poruncise cu cuvntul, postind patruzeci de zile; i postind, ascuns de lume, nu i -a uns capul, nici nu S-a splat; dei n -a fcut asta, totui a svrit totul fr sa urmreasc slava dearta. Aceasta ne-o poruncete i noua, dnd ca pilda pe farnici i ndemnndu-ne prin o ndoit porunc. Prin pilda farnicilor Domnul vrea sa ne mai arate nc ceva . Vrea sa ndeprteze de la noi aceasta dorina rea de a posti de ochii lumii, nu numai pentru ca un astfel de post este de rs i de batjocur, nici numai pentru ca nu aduce nici un folos, ci i pentru a arata ca o astfel de nelare este trectoare . Actorul pare strlucitor atta vreme cit tine spectacolul: dar, mai bine spus, nici atunci nu-i socotit strlucitor de toi spectatorii, ca muli dintre ei tiu cine este cel ce joaca rolul. Cnd, nsa, spectacolul s-a terminat, actorii apar in fata Lumii aa cum sunt, aa pesc i cei care umbla dup slava dearta, cei care postesc numai de ochii lumii. Pe acetia muli i cunosc i aici pe pmnt i tiu ca nu sunt ce vor sa para, pentru ca postul lor este numai o masca; dar, dup ce se va termina spectacolul lumii acesteia, cnd toate vor fi goale i descoperite, atunci vor fi dai pe fa , n faa ntregii lumi. Domnul vrea apoi sa ne ndeprteze de postul farnicilor i n alt chip, artndu-ne ca porunca este uoar , Nu ne poruncete sa prelungim postul, nici s inem un post mai aspru, ci s nu pierdem cununa postului. Ceea ce pare mpovrtor in post, este mpovrtor i pentru noi i pentru farnici, cci i aceia postesc. "Dar ceea ce este foarte uor, ne spune Hristos, este ca voi s nu pierdei rsplata ostenelii voastre! Aceasta v-o poruncesc!" Insuli postul, daca nu posteti de dragul postului, ci ca sa te vad mpletitorii de frnghii, fierarii, oamenii din piaa! Insuli postul , daca vrei sa te admire pctoii i cei care nu postesc! Insuli postul, daca chemi pe dumanii postului sa le ar i postul, sa vad postul! Faci ntocmai ca unul care s-ar hotr sa triasc in feciorie, nu pentru frumuseea fecioriei, ci pentru ca sa arate desfrnailor ca el triete in feciorie! Tot aa i tu, nu te-ai hotrt sa posteti dect pentru dumanii postului! Si pentru asta ar trebui ludat postul, ca l lauda chiar dumanii lui. Iubete, dar, postul aa cum trebuie, nu pentru alii, ci pentru el nsui! C i noi ne socotim insultai daca nu suntem iubii pentru noi nine, ci pentru alii! Gndete aa i despre post! Nu cuta sa posteti pentru alii, nici nu te supune lui Dumnezeu pentru a plcea oamenilor, ci supune-te oamenilor pentru a plcea lui Dumnezeul Daca nu faci aa, ci altfel, chiar daca ti se pare ca posteti, l superi pe Dumnezeu ca i cel care nu postete. Ca dup cum acesta pctuiete, tot aa i tu pctuieti, ca nu posteti aa cum legiuiete Hristos. Iisus, mai nti, El nsui a postit. Nu i-a trebuit, dar va zice cndva: Pild de via v-am dat vou!" Deci nou ne trebuie post, pentru nfrnarea patimilor, pentru subierea minii, pentru sporirea n noi a Duhului Sfnt, care ne descoper cile mntuirii. Postul ne ajut s nelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, n care trebuie s ne deprindem de-aici. Dar s nu inem postul ntr-un neles ngust. Cci sunt unii care cred c a nu mnca came, i cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca s se cheme c ai postit. Nu mnnci came de porc, dar carne de om mnnci: clevetind, mucnd cu gura,

osndind cu vorba i ucignd cu gndul. Postul nu e, mai ales n cretinism, numai un regim al stomacului. Avea i sf. Pavel de acetia, nguti cu socoteala, crora trebuia s le spun c: nu stomacul sau mncarea ne va pune pe noi naintea lui Dumnezeu". A face din post numai o chestiune de stomac nsemneaz a ngusta rostul cu care a postit Iisus; ceea ce ar fi o ocar. Deci iat i nelesul mai larg, chiar nelesul pe care i 1-a dat Dumnezeu i ni 1-a descoperit prin Isaia proorocul: Isaia 58 (citeaz Cartea proorociei lui Isaia). Iat cum vede Domnul nevoina postului: tot ca o mplinire cu lucrul, o trire a iubirii de oameni. Dar lucru vrednic de luat aminte din cuvntul acesta sunt urmrile unui atare post; urmri cu refacerea sufletului tu i urmri pentru o ar de oameni. De bun seam c un atare post, inut la o nlime de vederi, e un egal al rugciunii nencetate, care, amndou rein pe Dumnezeu n zidire i scot afar pe draci. 4. COMOARA VENIC Mai nainte Domnul ne spusese numai ca trebuie sa miluim; acum arata i ct trebuie sa miluim, spunnd: .Nu va adunai comori". Pentru ca nu putuse, dintrodat i de la nceput, sa vorbeasc de dispreul averilor din pricina tiraniei acestei patimi, de aceea vorbete treptat i familiarizeaz ncetul cu ncetul sufletul asculttorilor cu aceast nv tura, liberndu-i, ca nv tura sa fie bine primit. Deocamdat spune asculttorilor Si ceea ce putea mai cu seam s-i indemne, anume ca le rmne necheltuita averea; i-i atrage pe dou ci, nu le-a spus numai: "Daca dai milostenie ii pstrezi averea", ci i -a ameninat i cu contrariul: "Daca n-o dai, o pierzi!". Uit-te la nespusa Lui nelepciune ! Nici nu le-a spus: "Las-o altora!" c i acest lucru este plcut oamenilor -, ci-i nfricoeaz cu altceva, artndu-le ca nu reuesc nici cu aceasta; pentru ca daca nu le-o rpesc oamenii, sunt alii, negreit, care le-o rpesc: molia i rugina. Si chiar daca paguba aceasta pare a fi foarte uor de nlturat, totui e greu de luptat mpotriva moliilor i a ruginii, e greu de oprit stricciunea. Orice vei nscoci, nu vei putea mpiedica aceasta vtmare. Domnul ii spune: "Dar, chiar daca averea ta nu -i mncata nici de molii i nu-i furata nici de hoi, paguba ta e foarte mare: eti pironit de cele de jos, schimbi libertatea cu robia, pierzi averile cele cereti, nu mai poi gndi cele nalte, ci totdeauna bani, dobnzi, mprumuturi, ctiguri i afaceri nrobitoare". Poate fi, oare, o ticloie mai mare? Un om ca acesta este ntr-o stare mai rea dect un rob; i pune pe umeri cea mai cumplita tiranie, i vinde cel mai mare bun al sau: nobleea de om i libertatea. Orice i-ar spune cineva nu poi auzi nimic din cele ce-ti sunt de folos, pentru ca mintea ti-i pironita de bani. Ca pe un cine legat de mormnt ea sa-l pzeasc, tirania averilor te tine legat mai cumplit dect lanul; latri la toi care se apropie; un singur gnd te stpnete necontenit: sa pstrezi pentru alii cele adunate. Poate fi, oare, o mai mare ticloie? Cu alte cuvinte spune aa: "Nu ngropa in pmnt aurul i nici alte averi, ca le aduni pentru molii, pentru rugina, pentru hoi. Dar daca reueti s scapi de aceste pagube, totu i nu poi scpa de nrobirea inimii, de pironirea ei de cele pmnteti, ca unde este comoara ta, acolo-i si mima ta. Daca-ti depui averile in cer, nu ai numai ctigul c primeti rsplat pentru ele, dar primeti plata chiar aici pe pmnt: ca le mui in cer, gndeti cele cereti i te ngrijeti de tale de acolo; ca este lmurit ca acolo unde ti-ai depus comoara, acolo ti-ai mutat i inima; iar daca depui averile tale pe pmnt, n-ai parte de ele.

Adunai-v vou comori n Cer", cci acolo nu au soarta comorilor primejduite de pe pmnt. Poate c unii iari au nedumeriri despre existena cerului. Nu cumva cerul sta e o ficiune, creat de neputina rezolvrii fericirii aici, i acum, pe pmnt? i de aceea e amnat i nchis ntr-o mprie metafizic ! Nu ne trebuie nici un Cer"; tot ce dorim e aici pe pmnt!" vor zice alii dintre ei. Sigur c da; dar dac nu eti cu Iisus pe munte, din crisalida ta de came, n-ai nici o vedere spre larg, nici o gean de cer, nici o revelaie de Duh. E povestea cu puiul care n-a vrut s ias din goace, pe motiv c nu este alt lume, mare i cu soare, afar de goacea lui. Aa-s i unii oameni. Deci trebuie postit i de acel desfru al minii, care caut s se ascund de Dumnezeu (Geneza 3,8), cutnd s-I nruie Cerul, s despart lumea de El, pentru desfrul ei cu pmntul. Mintea fr har e o fclie stins. Dar cnd n suflet se arat zorile, ne vom da seama c viaa noastr, trit numai pmntete, e o cltorie n pierdere i nu ne putem apra comorile. Deci de bun seam c le vom da de bun voie. Numai dndu-le de bun voie le schimbm valoarea strmutnd-o unde n-o mai fur nimeni, i: Unde va fi comoara noastr, acolo va fi i inima noastr". Dar cu adevrat comoara, mai de pre dect lumea, e nsi persoana lui Iisus, care se face nu numai contemporanul nostru n vreme, dar se face i suflet al sufletului nostru; se face i viaa noastr, se face i mintea noastr. Atunci, - zice Scriptura i Prinii - vei avea mintea i simirea care erau n Iisus" (Filipeni 2,5). De aceea zicem c numai viaa nsi a lui Iisus explic Evanghelia Sa cel mai bine. Pentru ncheiere: De ce i spune Duminica izgonirii lui Adam din Rai? Ce legtur are cu Evanghelia citit la Sfnta Liturghie? Ascunderea-ruine/ascunderea-virtute Omul vechi-ascunderea asociat cu pcatul/Adam s-a ascuns n materie. Omul nou ascunderea faptelor bune/omul bun se ascunde n el nsui i se cufund n Dumnezeu, astfel devine omul cel tainic al inimii.