Sunteți pe pagina 1din 35

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE STIINT E EXACTE


DOMENIUL MATEMATIC

A
Specializarea Matematica informatic a
LUCRARE DE LICENT

A
Coordonator Stiint ic:
Prof.Dr. Dumitru BUSNEAG
Absolvent:
Daniel-Mihail B

IRSOGHE
CRAIOVA,
2013
1
2
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE STIINT E EXACTE
DOMENIUL MATEMATIC

A
Specializarea Matematica informatic a
LUCRARE DE LICENT

A
EXTINDERI DE CORPURI
Coordonator Stiint ic:
Prof.Dr. Dumitru BUSNEAG
Absolvent:
Daniel-Mihail B

IRSOGHE
CRAIOVA,
2013
Cuprins
Capitolul 1. Introducere 5
Capitolul 2. Extinderi nite 7
Capitolul 3. Extinderi algebrice. Adjunct ionarea unui element
algebric 9
Capitolul 4. Adjunct ionarea unei rad acini. Corpul de
descompunere al unui polinom 15
Capitolul 5. Extinderi separabile si extinderi normale 19
Capitolul 6. Grupul lui Galois 23
Capitolul 7. Conexiuni Galois 27
Capitolul 8. Corpuri nite 31
Bibliograe 35
3
CAPITOLUL 1
Introducere
Lucrarea de fat a intitulata Extinderi de corpuri are la baz a cur-
sul de algebr a predat student ilor de la Facultatea de Matematica si In-
formatic a a Universitat ii Babes Bolyai din Cluj-Napoca, n primele
trei semestre, precum si lect iile t inute pentru profesorii de matematica
din gimnaziu si liceu la cursuri de perfect ionare n specialitate.
Extinderile de corpuri reprezinta obiectul principal de studiu n
teoria corpurilor comutative.

In aceasta lucrare m a voi ocupa cu studiul extinderilor nite de


corpuri comutative, pe care le voi folosi n abordarea teoriei lui Galois.

In plus, voi construi nchiderea algebric a a unui corp comutativ si voi


determina structura corpurilor nite.
Lucrarea este structurata n sapte capitole: Extinderi nite, Ex-
tinderi algebrice. Adjunct ionarea unui element algebric, Adjunct ionarea
unei radacini. Corpul de descompunere al unui polinom, Ex-
tinderi separabile si extinderi normale, Grupul lui Galois, Conex-
iuni Galois, Corpuri nite.
De ment ionat, este faptul ca, n lucrarea de fat a, cu except ia capi-
toluli 8, prin corp vom nt elege corp comutativ.
5
CAPITOLUL 2
Extinderi nite
Dac a un corp K este un subcorp al unui corp K

, atunci K

se
numeste extindere a lui K. Faptul ca corpul K

este o extindere a lui


K l vom nota cu K K

si cu K < K

dac a K ,= K

. Dac a K
K

si K

este un corp comutativ, atunci K

are o structura canonic a


de K-algebr a, deci si de K-spat iu liniar (vectorial). Structura de K-
spat iu liniar se ment ine si n caz necomutativ. Daca K

este un corp
necomutativ si K este un subcorp al centrului lui K

, atunci se ment ine


si structura de K-algebr a.
Definitie 1. Fie K K

. Dimensiunea K-spat iului liniar K

se
noteaza cu [K

: K] si se numeste gradul extinderii K K

. Vom
spune ca extinderea K K

este nita daca [K

: K] este nit.

In
caz contrar vom spune ca extinderea K K

este innita.
Exemple:
a) Gradul extinderii R C este 2, pentru c a 1 si i formeaza o baz a
a lui C peste R.
b) Fie H corpul cuaternionilor. Extinderea R H are gradul 4 si
extinderea C H are gradul 2, pentru c a 1, i, j, k formeaz a o baz a a
lui H peste R si 1, j formeaz a o baza a lui H considerat C-spat iu liniar
st ang.
Observat ie. Dac a K K

este o extindere de corpuri, atunci


[K

: K] = 1 K

= K.
Teorem

a 1. Daca K K

sunt extinderi de corpuri (nu


neaparat comutative), atunci
[K

: K] = [K

: K] [K

: K

].
Demonstratie. Fie x
j
K

, i I o baza a lui K

peste K si
y
j
K

, j J o baz a a lui K

peste K

. Este sucient s a demonstr am


c a x
i
y
j
, (i, j) I J formeaz a o baz a a lui K

peste K. Daca a K

,
atunci b
l
K

(l = 1, ..., n) astfel nc at
(0.1) a =
n

i=1
b
l
y
j
l
,
unde j
l
J. Pentru ecare b
l
exist a c
lm
K(m = 1, ..., m) astfel nc at
7
8 2. EXTINDERI FINITE
(0.2) b
l
=
m
l

m=1
c
lm
x
i
m
, (l = 1, ..., n),
unde i
m
I. Din (0.1) si (0.2) rezulta c a a este o combinat ie liniar a
de elemente din x
i
y
j
[ (i, j) I J cu coecient ii din K. Deci K-
spat iul vectorial K

este generat de x
i
y
j
[ (i, j) I J. Presupunem
c a
(0.3)

c
ij
x
i
y
j
= 0,
unde c
ij
K si (i, j) parcurge o parte nit a a lui IJ. Dacan (0.3) un
y
j
gureaz a de mai multe ori, atunci l scoatemn factor comun. Dup a
ce n (0.3) efectuam aceasta transformare pentru ecare y
j
, atunci (0.3)
devine

j
_

iI
j
c
ij
x
i
_
y
j
= 0,
de unde rezult a

iI
j
c
ij
x
i
= 0
pentru orice j care intervine n (0.3), ceea ce implica c
ij
= 0, pentru
i I
j
si orice j care intervine n (0.3). Deci mult imea x
i
y
j
[ (i, j)
I J este libera. Prin urmare, am aratat c a x
i
y
j
, (i, j) I J
formeaz a o baz a a K-spat iului vectorial K

Corolar. Dac a K K

, atunci extinderea K K

este
nit a dac a si numai dac a extinderile K K

si K

sunt nite.
CAPITOLUL 3
Extinderi algebrice. Adjunct ionarea unui element
algebric
Fie K K

o extindere de corpuri. Reamintim ca un element


a K

se numeste algebric peste K dac a exist a f K[X], f ,= 0


astfel ncat f(a) = 0. Un element a K

care nu este algebric peste


K se numeste transcendent peste K. Un element din C algebric peste
Q se numeste numar algebric. Un element din C transcendent peste
Q se numeste numar transcendent.
Definitie 2. O extindere K K

se numeste extindere alge-


brica daca orice element din K

este algebric peste K.


Teorem

a 2. Orice extindere nita de corpuri este algebrica.


Demonstratie. Dac a K K

este o extindere nita si [K

:
K] = n, atunci pentru a K

elementele 1, a, a
2
, ..., a
n
sunt liniar
dependente n K-spat iul vectorial K

. Daca exista, n K, n+1 elemente


b
0
, b
1
, ..., b
n
nu toate nule, astfel ncat
b
0
+ b
1
a + ... + b
n
a
n
= 0,
ceea ce ne arat a c a a este algebric peste K.

Teorem

a 3. a) Daca K este un corp innit si K K

este o
extindere algebrica, atunci K si K

au aceeasi cardinal, adica [ K [=[


K

[.
b) Daca K este un corp nit si K K

este o extindere algebrica,


atunci K

este nit sau numarabil.


Demonstratie. a) Daca P
n
este submult imea lui K[X] format a
din polinoamele de gradul n > 0, atunci [ P
n
[=[ K
n+1
[=[ K [, de
unde rezult a c a dac a P =

n=1
P
n
, atunci [ P [=[ K [. Fie f P si
K
f
= a K

[ f(a) = 0. Avem K =

fP
K
f
de unde, ntrucat
ecare mult ime K
f
este nita si [ P [=[ K [, urmeaz a [ K

[[ K [ care
mpreuna cu K K

implic a [ K

[=[ K [.
b) Pastrand notat iile de mai sus rezulta ca mult imea P este nu-
marabil a, de unde urmeaz a c a K

este nit sau num arabil

Fie K K

si A K

. Subcorpul lui K

generat de K A
se noteaz a cu K(A) si se spune c a K A este corpul obt inut prin
9
10 3. EXTINDERI ALGEBRICE. ADJUNCT IONAREA ...
adjunct ionarea la K a elementelor mult imii A.

In particular, dac a
A = a
1
, ..., a
n
, atunci K(A) se noteaza cu K(a
1
, ..., a
n
) si se spune ca
K(a
1
, ..., a
n
) se obt ine prin adjunct ionarea la K a elementelor a
1
, ..., a
n
.
Stim ca dac a a
1
, ..., a
n
sunt algebric independente peste K, atunci
K(a
1
, ..., a
n
) K(X
1
, ..., X
n
). Prin urmare, daca a K

este tran-
scendent peste K, atunci K(a) K(X).
Reamintim ca subinelul generat de K a
1
, ..., a
n
se noteaza cu
K[a
1
, ..., a
n
] si c a pentru orice b K[a
1
, ..., a
n
] exista un polinom g
K[X
1
, ..., X
n
] astfel ncat b = g(a
1
, ..., a
n
).

Intruc at orice subcorp este
subinel, rezulta ca K[a
1
, ..., a
n
] K(a
1
, ..., a
n
).

In continuare, vom
ar ata c a dac a a
1
, ..., a
n
sunt algebrice peste K, atunci aceast a incluziune
devine egalitate.
O extindere K K

se numeste de tip nit, dac a exist a a


i

K

(i = 1, ..., n) astfel nc at K

= K(a
1
, ..., a
n
). O extindere K K

se numeste simpla dac a exist a a K

astfel nc at K

= K(a).
Observat ii. a) Daca K K

si A K

, atunci
K(A) = K A K.
b) Daca K K si A, B K

, atunci
(0.4) (K(A))(B) = K(A B) = (K(B))(A).
K(A B) se mai noteaz a cu K(A, B).

Intr-adev ar, din denit ia subcorpului generat de o submult ime,


rezult a
(0.5) K(A B) =

[ K

; K A B K

si
(0.6) (K(A))(B) =

; K A B K

,
iar daca K

, atunci
(0.7) K(A) B K

K, A, B K

K A B K

.
Din (0.5),(0.6) si (0.7) rezult a prima egalitate din (0.4), carempreun a
cu comutivitatea reuniunii, implica cea de-a doua egalitate din (0.4).
c) Orice extindere nit a este de tip nit.

Intr-adev ar, dac a K K

este o extindere nita, atunci K-spat iul


vectorial K

are o baz a nita a


1
, ..., a
n
. Rezult a K

= K(a
1
, ..., a
n
).
Acum ne vom ocupa de extinderile simple ale unui corp K obt inute
prin adjunct ionarea la K a unui element algebric peste K. Corpurile
Q(

d), unde d este un ntreg liber de p atrate.


3. EXTINDERI ALGEBRICE. ADJUNCT IONAREA ... 11

Intruc at n continuare vom folosi inelul K[X], reamintim c ateva


propriet at i ale acestui inel. Inelul K[X] este euclidian, deci este un
inel cu ideale principale. Prin urmare, K[X] este un inel factorial,
deci elementele prime din K[X] coincid cu elementele ireductibile. Un
element g K[X] este inversabil daca si numai daca g K

.
Teorem

a 4. Daca K K

si a K

este un element algebric peste


K, atunci exista un singur polinom f K[X], f ,= 0 cu urmatoarele
proprietat i:
i) f(a) = 0;
ii) daca gradf = n, atunci coecientul lui X

, n f, este 1;
iii) daca g K[X], g ,= 0 si g(a) = 0, atunci gradf gradg.
Cu alte cuvinte, printre polinoamele diferite de zero care (mai precis
ale caror funct ii polinomiale asociate) se anuleaza n a exista un singur
polinom de grad minim, cu coecientul termenului de gradul maxim egal
cu 1.
Demonstratie. Stim c a E
a
: K[X] K

, E
a
(g) = g(a) este un
omomorsm unital de inele. Deci ker E
a
= g K[X] [ g(a) = 0
este un ideal al lui K[X], iar din ipoteza c a a este algebric deducem
c a ker E
a
,= 0 care mpreun a cu faptul ca inelul K[X] este cu ideale
principale implic a existent a unui f K[X], f ,= 0 astfel ncat ker E
a
=
(f) = fK[X]. Deci f veric a condit iile i) si iii) din enunt .

Intruc at
(f) = (f

) daca si numai dac a f si f

sunt asociate n divizibilitate,


adic a f = af

cu a K

, rezult a c a exist a un singur f K[X] cu


coecientul termenului de grad maxim egal cu 1 care genereaz a idealul
ker E
a
. Acest polinom veric a toate condit iile din enunt .

Definitie 3. Fie K K

si a K

un element algebric peste K.


Polinomul f care verica condit iile i),ii) si iii) din teorema anterioara
se numeste polinomul minimal al lui a (peste K), iar gradul lui f se
numeste gradul lui a. Doua elemente din K

, algebrice peste K, care


au acelasi polinom minimal (peste K) se numesc conjugate (peste K).
Observat ii. a) Daca K K

si a K

este un element algebric


peste K, iar f, g K[X] si f este polinomul minimal al lui a, atunci
g(a) = 0 f/g.
Demonstratie.

Intr-adev ar din g(a) = 0 rezult a g ker E
a
=
fK[X].

b) Dac a K K

, a K

este algebric peste K si f K[X], f ,= 0


este un polinom care veric a condit iile i) si ii), atunci f este polinomul
minimal al lui a dac a si numai dac a f este ireductibil n K[X].
12 3. EXTINDERI ALGEBRICE. ADJUNCT IONAREA ...
Demonstratie.

Intr-adev ar, dac a f este reductibil, atunci din
lipsa divizorilor lui zero n K

rezult a ca f nu veric a condit ia iii).


Deci f nu este polinomul minimal al lui a. Invers, dac a f(a) = 0 si f
nu este polinomul minimal, atunci din observat ia a) rezult a cu a f este
reductibil n K[X].

Teorem

a 5. Daca K K

, a K

este un element algebric peste


K si
f = a
0
+ a
1
X + ... + a
n1
X
n
K[X]
este polinomul minimal al lui a, atunci:
1) K(a) = K[a];
2) [K(a) : K] = n si 1, a, a
2
, ..., a
n1
formeaza o baza a K-spat iului
vectorial K(a);
3) inmult irea n K(a) este determinata de egalitatea f(a) = 0, adica
de
(0.8) a
n
= a
0
a
1
a ... a
n1
a
n1
.
Demonstratie. 1) Consider am omomorsmul E
a
: K[X] K

,
E
a
(g) = g(a).

Intruc at ImE
a
= K[a] si ker E
a
= (f), din prima teo-
rem a de izomorsm rezulta ca inelele K[X]/(f) si R[a] sunt izomorfe.
Av andn vedere ca f este ireductibil n K[X], din observat ia anterioara
b) urmeaza c a inelul cat K[X]/(f) este corp. Prin urmare K[a] este
corp, ceea ce nseamna c a K[a] K(a) implica K(a) = K[a].
2) Din faptul c a n este gradul lui a rezult a ca elementele 1, a, a
2
, ...,
a
n1
sunt dou a cate dou a diferite si liniar independente peste K. Dac a
b K(a) = K[a], atunci din K[a] = ImE
a
, rezult a ca exist a g K[X]
astfel ncat b = g(a). Din teorema mpart irii cu rest urmeaz a ca exista
q, r K[X] astfel nc at
g = fq + r, gradr < gradg,
de unde rezult a
b = g(a) = f(a)q(a) + r(a)
ceea censeamna ca 1, a, a
2
, ..., a
n1
genereaz a K-spat iul vectorial K(a).
Deci 1, a, a
2
, ..., a
n1
formeaz a o baz a a K-spat iului K(a).
3) Din (0.8) se deduc coordonatele lui a
n+1
i n baza 1, a, a
2
, ..., a
n1
astfel
a
n+1
= a
0
a a
1
a
2
... a
n1
a
n
= a
n1
a
0
(a
0
a
n1
a
1
) (a
1

a
n1
a
2
) ... (a
n2
a
2
n1
)a
n1
.
Continuand din aproape n aproape, se obti n coordonatele lui a
n+2
,
..., a
2n2
n baza 1, a, a
2
, ..., a
n1
. Pentru orice b, b

K(a) avem
3. EXTINDERI ALGEBRICE. ADJUNCT IONAREA ... 13
b = b
0
+ b
1
a + ... + b
n1
a
n1
, b

= b

0
+ b

1
a + b

n1
a
n1
unde b
i
, b

i
K(i = 0, 1, ..., n 1), de unde prin nmult ire si nlocuirea
lui a
n
, a
n+1
, ..., a
2n2
cu exprimarile lor n baza 1, a, a
2
, ..., a
n1
se obt in
coordonatele produsului bb

n aceasta baz a. Coordonatele produsului


bb

se mai pot deduce astfel: se mparte produsul polinoamelor


g = b
0
+ b
1
X + ... + b
n1
X
n1
, g

= b

0
+ b

1
X + ... + b
n1
X
n1
la f si se obt ine
gg

= fq + r, gradr < n
de unde, folosind f(a) = 0, rezult a
bb

= g(a)g

(a) = f(a)q(a) + r(a) = r(a)


ceea ce ne arat a c a coecient ii lui r sunt coordonatele lui bb

n baza
1, a, a
2
, ..., a
n1
.

Cu notat iile de mai sus, dac a b ,= 0 atunci b


1
se poate determina
astfel: din faptul ca f este prim n K[X] si gradg < n urmeaz a ca f si
g sunt relativ prime, deci exist a u, v K[X] astfel nc at
ug + vf = 1,
de unde rezult a u(a)b = 1, adic a b
1
= u(a).
Corolare. a) Dac a K K

, a K

este algebric peste K si n este


gradul lui a, atunci extinderea K K(a) este nit a si [K(a) : K] = n,
deci extinderea K K(a) este algebric a.
b) Daca extinderea K K

este nita, atunci orice a K

este
algebric peste K si gradul lui a divide pe [K

: K].
Aceast a armat ie rezulta din a) si din [K

: K] = [K

: K(a)]
[K(a) : K].
c) Daca K K

si a
1
, a
2
K

sunt dou a elemente algebrice si


conjugate peste K, atunci corpurile K(a
1
) si K(a
2
) sunt izomorfe.

Intr-adev ar, dac a f K[X] este polinomul minimal al lui a


1
si a
2
,
atunci K(a
1
) = K[X]/(f) = K(a
2
).
d) Daca K K

si elementele a
1
, ..., a
n
K

sunt algebrice peste K,


atunci K(a
1
, ..., a
n
] = K[a
1
, ..., a
n
], adica pentru orice b K(a
1
, ..., a
n
)
exist a un polinom g K[X
1
, ..., X
n
] astfel nc at b = g(a
1
, ..., a
n
).
Aceast a armat ie rezulta inductiv din pnctul 1) al teoremei de mai
sus.
e) Daca K K

, K

= K(a
1
, ..., a
n
) si ecare a
i
este algebric peste
K(a
1
, ..., a
i1
)(i = 1, ..., n), atunci extinderea K K

este nit a, deci


si algebric a.

In particular, dac a a
1
, ..., a
n
sunt algebrice peste K, atunci
extinderea K K

este nita, deci si algebrica.


14 3. EXTINDERI ALGEBRICE. ADJUNCT IONAREA ...

Intr-adev ar, ecare m


i
= [k(a
1
, ..., a
i
) : K(a
1
, ..., a
i1
)](i = 1, ..., n)
este nit, iar din teorema (1) rezulta [K

: K] = m
1
, m
2
, ..., m
n
. Deci
[K

: K] este nit.
Teorem

a 6. Daca K K

si A este mult imea elementelor din K

algebrice peste K, atunci K A si A este un subcorp al lui K

.
Demonstratie.

Intr-adev ar, dac a a K, atunci a este radacina
a polinomului f = X a K[X], adica a este algebric peste K. Deci
K A. Daca a
1
, a
2
A, atunci, din corolarul anterior , punctul e)
rezult a c a extinderea K K(a
1
, a
2
) este algebric a, ceea ce implic a
K(a
1
, a
2
) A. Din a
1
, a
2
K(a
1
, a
2
) si din faptul c a K(a
1
, a
2
) este
corp, urmeaz a a
1
a
2
K(a
1
, a
2
) A, iar dac a a
2
,= 0, atunci a
1
a
1
2

K(a
1
, a
2
) A. Deci A este subcorp al lui K

Corolar. Mult imea numerelor algebrice include pe Q si formeaza


un subcorp al lui C, numit corpul numerelor algebrice.
Observat ie. Corpul numerelor algebrice este numarabil, deci
mult imea numerelor transcendente nu este num arabila.

Intr-adev ar, dac a A este corpul numerelor algebrice, atunci extin-


derea Q A ind algebric a, rezult a ca A si Q au acelasi cardinal. Deci
A este numarabil. Acum, din faptul c a C nu este num arabil, urmeaza
c a mult imea CA a numerelor transcendente nu este numarabila.
Teorem

a 7. (Tranzitivitatea extinderilor algebrice). Daca extin-


derile K K

si K

sunt algebrice, atunci extinderea K K

este algebrica.
Demonstratie. Dac a a K

atunci, ntruc at extinderea K


K

este algebric a, rezult a c a exista g K

[X], g ,= 0 astfel ncat g(a) =


0. Daca g = b
0
+ b
1
+ ... + b
n
X
n
si L = K(b
0
, b
1
, ..., b
n
), atunci a este
algebric peste L si rezulta c a exinderile K L si L L(a) sunt nite.
Deci, conform primului corolar, extinderea K L(a) este nit a , iar
acum din teorema (2) urmeaz a c a extinderea K L(a) este algebric a.
Deci a este algebrica peste K. Astfel am ar atat c a extinderea K K

este algebrica.

CAPITOLUL 4
Adjunct ionarea unei radacini. Corpul de
descompunere al unui polinom

In paragraful precedent, pornind de la extinderea K K

si un
element a K

algebric peste K, am construit subcorpul K(a) al lui


K

.

In construct ia si n studiul lui K(a) am folosit polinomul minimal
al lui a, care am v azut c a este ireductibil peste K, adic a ireductibil
(prim) n K[x]. Acum vom pleca numai de la un corp [K] si un polinom
f K[x] ireductibil peste K si vom construi o extindere K() a lui K
care se obt ine prin adjunct ionarea la K a unei r ad acini a lui f.
Teorem

a 8. Daca K este un corp si f K[x] un polinom ire-


ductibil in K[x], atunci exista un corp K

care are urmatoarele pro-


prietat i:
1) K este izomorf cu un subcorp al lui K

, adica K se poate con-


sidera subcorp al lui K

.
2) K

= K(), unde este o radacina a lui f. Polinomul minimal


al lui peste K este asociat n divizibilitate cu f.
Demonstratie. Din observat ia 5.8.11. b) rezult a c a inelul c at
K

= K[x]/(f) este corp.



Intruc at f este ireductibil n K[x], urmeaz a
c a f , K. Deci b
1
, b
2
K, b
1
,= b
2
implica b
1
b
2
, (f), ceea ce ne
arata ca restrictia la K a omomorsmului natural p : K[x] K

este
un omomorsm injectiv. Rezult a ca p(K) este un subcorp al lui K

izomorf cu K si p

: K p(K), p

(b) = b + (f) este un izomorsm.


Identic and pe b cu b +(f) avem K K

. Daca = X +(f), adica


este clasa lui X in K

, iar
f = a
0
+ a
1
X + ... + a
n
X
n
,
atunci (folosind denit ia operat iilor n inelul c at) deducem
f() = a
0
+ a
1
X + ... + a
n
X
n
+ (f) = f + (f) = (f),
ceea ce ne arata ca f() = 0, n K

. Deci este o radacina a lui f. Din


faptul c a inelul K[X] este generat de RX si p este un omomorsm
surjectiv, urmeaz a ca K

este generat de p(KX) = K. Deci


K

= K[] = K(). Din observat ia 7.2.7. b) rezult a c a polinomul


minimal al lui este asociat cu f.

15
16 4. ADJUNCT IONAREA UNEI RADACINI. CORPUL ...
Polinomul minimal al lui ind asociat cu f, rezult a c a daca
gradf = n, atunci b K() are o reprezentare polinomiala unica,
de forma
b = g() = b
0
+ b
1
+ ... + b
n1

n1
,
unde g K[X]. Daca
b

= g

() = b

0
+ b

1
+ ... + b

n1

n1
este un alt element din K(), atunci
b + b

= b
0
+ b

0
+ (b
1
+ b

1
) + ... + (b
n1
+ b

n1
)
n1
,
adic a adunarea se face pe componente, iar expresia polinomial a a lui
bb

se obt ine nmult ind pe g() cu g

() (ca si polinoame n ), iar dupa


aceea se coboar a gradul, n raport cu , cu ajutorul relat iei f() = 0.
Folosind procedeul indicat putem construi pe K(), far a s a mai folosim
inelul cat.
Teorem

a 9. Daca f K[X] si gradf = n 1, atunci exista o


extindere D a lui K care verica condit iile:
1) f se descompune n D[X] astfel
f = a(X x
1
)...(X x
n
),
unde a este coecientul lui X
n
in f si x
1
, ..., x
n
sunt elemente din D
nu neaparat diferite.
2) D = K(x
1
, ..., x
n
).
Demonstratie. Vom da o demonstrat ie prin induct ie dup a n.
Dac a n = 1, atunci se deduce usor c a D = K. Presupunem c a n 1 si
c a armat ia teoremei este adevarat a pentru orice corp K si orice poli-
nom, din K[X], de gradul n 1.

Intruc at inelul K[X] este factorial,
rezult a ca f are, n K[X], un divizor ireductibil n g. Polinomul g, ind
ireductibil, avem g , K, iar din teorema (8) urmeaza c a exist a o extin-
dere K

= K(x
1
) a lui K, unde x
1
este o radacina a lui g, deci si a lui
f. Din corolarul 3.10.14. c) rezulta ca, n K

[X], avem f = (X x
1
)h,
iar gradh = n1. Acum aplic am lui h ipoteza induct iei si obtinem pe
D.

Din corolarul 3.10.14. d) si din 1) rezulta c a D cont ine toate


r adacinile lui f K[X], iar din 2) urmeaz a ca D este generat de
K si de r adacinile lui f.
Teorema urmatoare ne arata c a exist a un singur corp D (abstract ie
f acand de un izomorsm) care veric a condic tiile din teorema de mai
sus.
4. ADJUNCT IONAREA UNEI RADACINI. CORPUL ... 17
Teorem

a 10. Fie K si K

doua corpuri izomorfe si f K[X], g


K

[X] doua polinoame de gradul n 1, iar D respectiv D

un corp
asociat lui f respectiv g, care verica condit iile din teorema (9). Daca
: K K

este un izomorsm care transforma pe f n g (adica

(f) = g, unde

: K[X] K

[X] este izomorsmul determinat prin

(a) = (a) pentru a K si (X) = X), atunci se poate prelungi


la un izomorsm : D D

.
Demonstratie. D am o demonstrat ie prin induct ie dup a n

= [D :
K]. Dac a n

= 1, atunci D = K si D

= K

. Deci n acest caz = .


Presupunem ca n

> 1 si c a armat ia din teorema este adevarat a pentru


toate extinderile lui K care veric a condit iile din teorema (1) si au
gradul (peste K) mai mic dec at n

. Din n

> 1 rezult a c a f are,


n K[X], un divizor ireductibil u de grad m > 1. Izomorsmul l
transform a pe u ntr-un divizor ireductibil, v al lui g, n K

[X].

In D
exist a o radacin a x
1
a lui u, iar n D

exist a o radacin a x

1
a lui v. Din
m > 1 si din ireductibilitatea lui u si v, urmeaz a ca x
1
, K si x

1
, K

,
iar se poate prelungi la un izomorsm
0
: K(x
1
) K

(x

1
). Pe de
alt a parte, din teorema (1) deducem
[D : K] = [D : K(x
1
)] m,
ceea ce ne arata c a [D : K(x
1
)] < n

. Deci, conform ipotezei induct iei,

0
se poate prelungi la un izomorsm : D D

Definitie 4. Fie K un corp si f K[X], gradf = n 1. Corpul


D construit n teorema (9), se numeste corpul de descompunere
sau corpul radacinilor lui f (peste K).
Corpul de descompunere al lui f K[X] (peste K) depinde nu
numai de f, ci si de K. De exemplu corpul de descompunere al lui
X
2
+ 1 R[X] este C, iar al lui X
2
+ 1 Q[X] este Q(i) = a + bi [
a, b Q.
CAPITOLUL 5
Extinderi separabile si extinderi normale
Fie K un corp, f K[X] cu gradf = n 1 si D corpul de de-
scompunere al lui f. Din teorema (9) rezulta ca f are n D, n r adacini,
care nu sunt neaparat diferite. Cazul cand f are n r adacini diferite ne
conduce la not iunea urmatoare.
Definitie 5. Fie K un corp. Un polinom nenul f K[X] de
gradul n se numeste separabil (peste K) daca are n radacini diferite
n corpul sau de descompunere. O extindere K K

se numeste
separabila (peste K) daca orice element din K

este radacina a unui


polinom separabil peste K.
Prin urmare, o extindere algebrica K K

este separabila dac a si


numai dac a polinomul minimal al oricarui element din K

este separa-
bil.
Introducem not iunea de derivat a formala a unui polinom cu aju-
torul careia vom da un criteriu ca un polinom s a e separabil.
Definitie 6. Fie f = a
0
+ a
1
X + a
2
X
2
+ ... + a
n
X
n
K[X].
Polinomul
(0.9) f

= a
1
+ 2a
2
X + ... + na
n
X
n1
se numeste derivata formala a lui f.
Plec and de la aceast a denit ie se arat a usor c a pentru aceast a
derivata formal a se ment in regulile de derivare ntalnite n analiza
matematic a, asa de exemplu
(f + g) = f

+ g

, (fg)

= f

g + fg

, (f
m
)

= mf
m1
f

,
unde f, g K[X]sim K.
Observat ii. a) Daca corpul K are caracteristica si f K[X],
atunci f

= 0 dac a si numai dac a f K.


b) Daca corpul K are caracteristica (nita) p si f K, atunci
f

= 0 daca si numai daca f este de forma


f = a
0
+ a
1
X
p
+ ... + a
n
X
np
,
adic a f K[X
p
].
Armat iie a) si b) rezult a din (0.9).
19
20 5. EXTINDERI SEPARABILE SI EXTINDERI NORMALE
Teorem

a 11. Daca K este un corp si f K[X], atunci f este


separabil peste K daca si numai daca c.m.m.d.c. al lui f si f

este 1.
Demonstratie. Dac a D este corpul de descompunere al lui f,
atunci n D[X] avem
(0.10) f = a(X x
1
)
m
1
...(X x
k
)
m
k
unde a este coecientul lui X
n
n f(n = gradf) si x
1
, ..., x
k
sunt ele-
mente diferite din D, iar m
i
N

(i = 1, ..., k). Din (0.10) urmeaz a


f

= am
1
(X x
1
)
m
1
1
(X x
2
)
m
2
...(X x
k
)
m
k
+ ...+
+am
k
(X x
1
)
m
1
...(X x
k
)
m
k
1
.

Intruc at (0.10) este descompunerea lui f n factori ireductibili,n D[X],


rezult a c a cel mai mare divizor comun d al lui f si f

este un produs
de puteri ale lui X x
1
, ..., X x
k
. Prin urmare d = 1 dac a si numai
dac a nici unul dintre polinoamele X x
1
, ..., X x
k
nu divide pe f

ceea ce (t in and seam a de expresia lui f

dedus a din (0.10)) are loc daca


si numai dac a m
1
= ... = m
k
= 1, adic a f este separabil.

Ment ion am c a c.m.m.d.c. al lui f si f

nu se schimba prin trecerea


de la K[X] la D[X]. Aceast a armat ie rezulta din faptul c a c.m.m.d.c.
se poate determina cu algoritmul lui Euclid.
Corolare. a) Daca f K[X] este un polinom ireductibil, atunci
f este separabil dac a si numai dac a f

,= 0.

Intr-adev ar, din gradf

< gradf si din faptul ca f este ireductibil


rezult a c a dac a f

,= 0, atunci d = c.m.m.d.c.(f, f

) = 1, de unde
urmeaz a c a f este separabil. Daca f

= 0, atunci d = f , K, ceea ce
(conform teoremei (11)) ne arat a c a f nu este separabil.
b) Dac a K este un corp de caracteristica si f K[X] este un
polinom ireductibil, atunci f este separabil.

Intr-adev ar, dac a f este ireductibil n K[X], atunci f , K, adic a


f = a
0
+ a
1
X + ... + a
n
X
n
cu n > 0, a
n
,= 0 ceea ce implic a f

,= 0.
Deci, conform lui a), f este separabil.
Acum introducem o clas a de corpuri (mai bogat a decat clasa cor-
purilor de caracteristic a ) peste care, vom arata ca, polinoamele ire-
ductibile sunt separabile.
Definitie 7. Fie K un corp si caractK caracteristica lui K.
Exponentul caracteristic al lui K este numar natural p denit
astfel:
p =
_
caractK, daca caractK <
1, daca caractK = .
5. EXTINDERI SEPARABILE SI EXTINDERI NORMALE 21
Prein urmare, exponentul caracteristic al unui corp este un numar
prim sau 1.
Teorem

a 12. 1) Daca K este un corp si p este exponentul carac-


teristic al lui K, atunci funct ia
(0.11) : K K, (x) = x
p
este un endomorsm injectiv, numit endomorsmul lui Frobenius.
2) Daca caractK = sau K este nit, atunci este un automor-
sm.
Demonstratie. 1) Dac a caractK = , atunci din corolarul 3.9.8
rezult a ca este un endomorsm al lui K. Din (1) = 1 urmeaz a
Ker ,= K ceea ce (ntrucat corpurile sunt inele simple) implic a Ker =
0. Deci endomorsmul rezult a surjectivitatea lui . Deci endo-
morsmul este injectiv.
2) Dac a K este nit, atunci din injectivitatea lui rezult a surjec-
tivitatea lui . Deci este automorsm.

Definitie 8. Un corp K se numeste perfect daca endomorsmul


lui Frobenius, asociat lui K, este automorsm.
Din teorema (12) rezulta ca corpurile de caracteristica si cor-
purile nite sunt perfecte.
Teorem

a 13. Daca K este un corp perfect si f K[X] este un


polinom ireductibil, atunci f este separabil.
Demonstratie. Dac a caractK = , atunci din corolarul ante-
rior, punctul b), rezult a c a f este separabil.
Presupunem c a, caractK = p < . Conform corolarului anterior,
punctul a), este sucient s a arat am c a f

,= 0.

In acest scop ar atam c a
ipoteza f

= 0 ne conduce la contradict ie. Din observat ia anterioar a,


punctul b), rezulta ca f

= 0 implic a
f = a
0
+ a
1
X
p
+ a
2
X
2p
+ ... + a
n
X
np
K[X
p
].

Intruc at K este corp perfect, urmeaz a ca exist a b


i
K astfel ncat
b
p
i
= a
i
(i = 0, ..., n). Folosind faptul ca aplicat ia K[X] K[X],
g g
p
este un endomorsm, deducem
f = (b
0
+ b
1
X + b
2
X
2
+ ... + b
n
X
n
)
p
ceea ce contrazice faptul c a f este ireductibil peste K.

Corolare. a) Orice extindere algebric a a unui corp perfect este


separabil a.
22 5. EXTINDERI SEPARABILE SI EXTINDERI NORMALE

Intr-adev ar, dac a K este un corp perfect si K K

este o extindere
algebric a, atunci din faptul ca polinomul minimal al unui element a
K

este ireductibil peste K rezult a c a a este radacin a a unui polinom


separabil. Deci extinderea K K

este separabila.
b) Daca K este corp de caracteristica sau K este nit, atunci
orice extindere algebrica a lui K este separabila.

Intr-adev ar, daca K veric a ipoteza din enunt , atunci K este per-
fect, ceea ce ne permite s a deducem pe b) din a).
Definitie 9. O extindere K K

se numeste normala (peste K)


daca orice polinom ireductibil f K[X] care are o radacina n K

are
toate radacinile n K

.
CAPITOLUL 6
Grupul lui Galois
Fie K

un corp, AutK

mult imea automorsmelor lui K

si S
K

grupul permutarilor lui K

. Avem AutK

,= si

1
,
2
AutK


1

2
AutK

;
AutK


1
AutK

,
ceea ce ne arat a c a AutK

este un subgrup al lui S


K
numit grupul
automorsmelor lui K

.
Fie K K

o extindere de corpuri. Un automorsm : K

se numeste K-automorsm dac a


(0.12) (a) = a, a K,
adic a orice element din K este punct x pentru . Dac a G(K, K

) este
mult imea K-automorsmelor lui K

, atunci G(K, K

) ,= si

1
,
2
G(K, K

)
1

2
G(K, K

);
G(K, K

)
1
G(K, K

),
ceea ce ne arat a c a G(K, K

) este un subgrup al lui AutK

.
Definitie 10. Grupul G(K, K

) se numeste grupul lui Galois al


extinderii K K

sau grupul Galois al lui K

peste K. Daca K

este
corpul de descompunere al polinomului f K[X](gradf 1), atunci
G(K, K

) se numeste grupul lui Galois al ecuat iei f(x) = 0 sau al


polinomului f, peste K.
Observat ii. a) Daca K este subcorpul prim al lui K

, atunci
G(K, K

) = AutK

Intr-adev ar, din observat ia 3.9.13 rezulta ca orice a K este de


forma
(0.13) a = (m1)(n1)
1
,
unde m, n Z; 1 K si n1 ,= 0. Pe de alta parte, daca AutK

,
atunci
(0.14) (1) = 1.
Din (0.13) si (0.14) rezulta (a) = a pentru a K, adica
G(K, K

). Deci G(K, K

) = AutK

.
b) Daca K K

, f K[X] si u K

este o r adacina a lui f, iar


G(K, K

), atunci (u) este o r adacina a lui f.


23
24 6. GRUPUL LUI GALOIS

Intr-adev ar, dac a f = a


0
+ a
1
X + ... + a
n
X
n
, atunci din (0.12) si
din
a
0
+ a
1
u + ... + a
n
u
n
= 0
rezult a
a
0
+ a
1
+ ... + a
n
((u))
n
= 0,
adic a (u) este o r adacina a lui f.
c) Daca K K

este o extindere algebric a si G(K, K

), atunci
pentru u K

, elementele u si (u) sunt conjugate peste K, adic a au


acelasi polinom minimal.
Aceast a armatie rezult a din b).
Teorem

a 14. Daca K este un corp si f K[X], gradf 1, atunci


grupul lui Galois al lui f peste K este izomorf cu un subgrup al grupului
permutarilor radacinilor (diferite) ale lui f.
Demonstratie. Dac a K

este corpul de descompunere al lui f si


u
1
, ..., u
k
sunt r ad acinile diferite ale lui f, atunci K

= K(u
1
, ..., u
k
).
Grupul Galois al lui f peste K este G(K, K

). Din observat ia ante-


rioar a, punctul b) si din bijectivitatea lui rezult a c a pentru
(K, K

) restrict ia lui la (u
1
, ..., u
k
), adica
(0.15)
_
u
1
u
k
(u
1
) (u
k
)
_
este o permutare a mult imii (u
1
, ..., u
k
). Not am cu

aceast a permutare
si cu S
k
grupul permutarilor mult imii (u
1
, ..., u
k
. Arat am ca funct ia
(0.16) : G(K, K

) S
k
, () =

este un omomorsm injectiv de grupuri.



Intr-adev ar, pentru
1
,
2

G(K, K

) si i 1, ..., k avem:
(0.17)
(
1

2
)

(u
i
) =
1

2
)(u
i
) =
1
(
2
(u
i
)) =

1
(

2
(u
i
)) = (

2
)(u
i
)
ceea ce ne arat a c a
(
1

2
) = (
1
) (
2
),
adic a este un omomorsm. Din K

= K(u
1
, ..., u
k
) si din coro-
larul 7.2.9. d), rezult a c a pentru orice b K

exist a un polinom
g K[X
1
, ..., X
k
] astfel nc at b = g(u
1
, ..., u
k
), de unde, folosind pe
(0.12) urmeaza
(b) = g((u
1
), ..., (u
k
)) = g(

(u
1
), ...,

(u
k
)),
pentru G(K, K

). Folosind acest rezultat avem:


(
1
) = (
2
)

1
=

2
b K

,
1
(b) =
2
(b)
1
=
2
,
ceea ce ne arat a ca este inject ie. Deci este omomorsm injectiv.
Prin urmare G(K, K

) este izomorf cu subgrupul Im al lui S


k

6. GRUPUL LUI GALOIS 25


Corolar. Dac a f K[X] si n = gradf 1, atunci ordinul grupului
Galois al lui f divide pe n!.

Intr-adev ar, dac a k este numarul rad acinilor distincte ale lui f,
atunci k n, de unde urmeaza ca k! divide pe n!. Din teorema lui
Lagrange si teorema de mai sus rezult a c a ordinul grupului Galois al
lui f divide pe k!, deci si pe n!.
Teorem

a 15. Daca K este un corp, f K[X](gradf 1) un


polinom separabil si D este corpul de descompunere al lui f, atunci
ordinul grupului Galois al lui f este egal cu [D:K], adica
[ G(K, D) [= [D : K].
Demonstratie. Orice automorsm al lui D din G(K, D) este,
conform lui (0.12), o prelungire a lui 1
k
. Din teorema 7.4.12 rezult a
c a 1
k
se poate prelungi exact n [D : K] moduri la un automorsm
: D D

CAPITOLUL 7
Conexiuni Galois
Definitie 11. Fie (A, ) si B, doua mult imi ordonate si : A
B, : B A doua funct ii. Perechea (, ) se numeste conexiune
Galois daca si verica urmatoarele condit ii:
1) si sunt descrescatoare, adica
a
1
a
2
(a
1
) (a
2
);
b
1
b
2
(b
1
) (b
2
),
unde a
1
, a
2
A si b
1
, b
2
B.
2) a ((a)) si b ((b)) pentru a A si b B.
Definitie 12. Fie (A, ) o mult ime ordonata. O funct ie J : A
A se numeste operator de nchidere pe (A, ), daca are urmatoarele
proprietat i:
1) a J(a) pentru a A (extensivitate);
2) a
1
, a
2
A si a
1
a
2
J(a
1
) J(a
2
) (J este crescatoare);
3) (J J)(a) = J(a) pentru orice a A (idempotent a).
Daca a A, atunci J(a) se numeste nchiderea lui a (prin J).
Un element a A se numeste nchis (relativ la J) daca a = J(a).
Observat ie. Submult imea lui A format a din elementele nchise
(relativ la J) coincide cu J(A).
Intr-adevar, daca a J(A), atunci exista a

A astfel incat a
J(a

), de unde rezulta
J(a) = J(J(a

)) = J(a

) = a,
ceea ce ne arata c a a este nchis. Invers, daca a A este nchis, atunci
a = J(a) J(A).
Exemple: a) Daca (G, ) este un grup, atunci funct ia J : P(G)
P(G), J(X) = X (unde X este subgrupul lui G generat de X) este
un operator de nchidere pe (P(G), ). Elementele nchise relativ la J
coincid cu subgrupurile lui G.
b) Dac a (R, +, ) este un inel, respectiv corp, atunci funct ia J :
P(R) P(R), J(X) = X (unde X este subinelul, respectiv sub-
corpul generat de X) este un operator de nchidere pe (P(R), ). Ele-
mentele nchise relativ la J coincid cu subinelele, respectiv subcorpurile
lui R.
Teorem

a 16. Daca funct iile : A B si : B A formeaza o


conexiune Galois a mult imilor ordonate (A, ) si (B, ), atunci:
27
28 7. CONEXIUNI GALOIS
1) este un operator de nchidere pe (A, ) si submult imea A
0
a elementelor nchise din A coincide cu (B).
2) este un operator de nchidere pe (B, ) si submult imea B
0
a elementelor nchise din B coincide cu (A).
3) Funct iile

: A
0
B
0
,

(a) = (a)si

: B
0
A
0
,

(b) (b)
sunt antiizomorsme de ordine si inversa uneia este cealalta.
Demonstratie. Din condit ia 2) a denit iei (11) rezulta c a
este extensiv a, iar din condit ia 1) a aceleiasi denit ii deducem c a
este cresc atoare. Dac a a A, atunci (a) B si din condit ia 2) a
denit iei (11) urmeaza
(0.18) (a) ( )((a))
si a ((a)), de unde ( ntrucat este descrescatoare) rezult a
(0.19) ( )((a)) (a).
Din (0.18) si (0.19) se obt ine
(0.20) ( )((a)) = (a)
de unde, aplic and pe , se deduce
[( ) ( )](a) = ( )(a),
ceea ce dovedeste idempotent a lui . Deci este un operator
de nchidere. Din observat ia anterioar a rezult a A
0
= ((A)) ceea ce
mpreun a cu (A) B implic a A
0
(B). Daca n (0.20) se premut a
cu , atunci se obt ine
( )((b)) = (b),
pentru orice b B. Deci elementele din (B) sunt nchise, adic a
(B) A
0
. Astfel am demonstrat egalitatea A
0
= (B).
2) Se obt ine din 1) permutand pe cu .
3) Daca a A
0
, atunci din denit ia elementelor nchise si din
denit iile lui

si

rezult a
a = ( )(a) = ((a)) =

(a)) = (

)(a),
ceea ce implic a

= 1
A
0
. Analog se arat a ca

= 1
B
0
. Deci

si

sunt biject ii, iar inversa uneia este cealalt a.



Intruc at si sunt
descresc atoare, urmeaza ca

si

sunt descrescatoare. Rezult a c a

si

sunt antiizomorsme.

Teorem

a 17. Teorema fundamentala a teoriei lui Galois.


Daca K K

este o extindere nita, normala si separabila, iar K


0
este
un subcorp al lui K

astfel ncat K K
0
K

, atunci corespondent a
K
0
G(K
0
, K

este un antiizomorsm de ordine ntre mult imea ( a


7. CONEXIUNI GALOIS 29
subcorpurilor lui K

care includ pe K si mult imea ( a subgrupurilor


grupului lui Galois G(K, K

) al extinderii K K

, ordonate de .
Demonstratie. Este sucient s a demonstr am ca ( = T
0
si ( =
T

0
, de unde va rezulta ca funct iile
(0.21)

: ( (,

(K
0
) = G(K
0
, K

);
(0.22) : ( (,

(H) = x K

[ H, (x) = x
sunt antiizomorsmentre ((, ) si ((, ), iar inversa uneia este cealalt a.
Demonstr am prima egalitate, ( = T
0
. Fie K
0
(, adic a K K
0

K

. Din ipoteza ca extinderea K K

este nita si separabila rezult a


c a extinderea K
0
K

este nita si separabila, iar din ipoteza ca


extinderea K K

este normala si din corolarul 7.4.15. c) urmeaz a ca


extinderea K
0
K

este normala. Acum, din teorema 7.5.9, deducem


K
0
= (G(K
0
, K

)) de unde, conform teoremei 7.6.5, rezult a K


0
T
0
.
Deci ( = T
0
.
Demonstr am a doua egalitate, ( = T

0
.

Int ai observam c a din
ipotez a urmeaza, conform corolarului 7.5.6, c a grupul G(K, K

) este
nit. Fie H un subgrup al lui G(K, K

), adica H (. Daca K
0
=
(H), atunci din teorema 7.5.10 primim [K

: K
0
] [ H [; iar din
corolarul 7.5.6 deducem
[K

: K
0
] =[ G(K
0
, K

) [=[ (K
0
) [=[ ((H)) [ .
Prin urmare [ ((H)) [[ H [, iar din extensivitatea operatorului
de nchidere , rezulta H ((H)) ceea ce implic a [ H [[
((H)) [. Deci [ H [=[ ((H)) [ care mpreun a cu H ((H)) si
cu faptul c a H este nit implic a H = ((H)) = (K
0
) T

0
.

Corolar. Dac a K K

este o extindere nit a, normal a si separa-


bil a, atunci aplicat ia (0.21) este antiizomorsm al laticii ( pe laticea
(, adica

(K
1
K
2
) =

(K
1
)

(K
2
),

(K
1
K
2
) =

(K
1
)

(K
2
),
unde K
1
, K
2
(.
Teorema urm atoare ne arata ca antiizomorsmul (0.21) aplic a
submult imea lui ( format a din acele subcorpuri K
0
ale lui K

pentru
care avem K K
0
K

si extinderea K K
0
este normala pe
sublaticea complet a a lui ( format a din subgrupurile normale ale lui
G(K, K

).
Teorem

a 18. Fie K K

o extindere nita, normala si separabila,


iar K
0
un subcorp al lui K

astfel ncat K K
0
K

1) Extinderea K K
0
este normala daca si numai daca N =
G(K
0
, K

) G(K, K

), adica N este subgrup normal al lui G(K, K

).
2) Daca extinderea K K
0
este normala si N = G(K
0
, K

), atunci
grupurile G(K, K

)/N si G(K, K
0
) sunt izomorfe.
30 7. CONEXIUNI GALOIS
Demonstratie. Presupunem c a K K
0
este o extindere nor-
mal a. Arat am nt ai ca
(0.23) G(K, K

) (K
0
) = K
0
.
Dac a b K
0
si f K[X] este polinomul minimal al lui b, atunci din
f(b) = 0 si G(K, K

) rezulta f((b)) = 0 si f(
1
(b)) = 0 de unde,
ntruc at extinderea K K
0
este normala si f este ireductibil, urmeaza
(b),
1
(b) K
0
. Deci (K
0
) = K
0
.
Implicat ia (0.23) ne permite s a denim funct ia
(0.24) G(K, K

) G(K, K
0
),

,
unde

: K
0
K
0
,

(x) = (x). Se verica usor c a aplicatia (0.24)


este un omomrsm al carui nucleu este N, ceea ce ne arata c a N
G(K, K

).
Din teorema 7.4.14 deducem ca K

este corpul de descompunere


al unui polinom g K[X] K
0
[X], de unde urmeaz a c a orice K-
automorsm al lui K
0
se poate prelungi la un K-automorsm al lui K

.
Deci omomorsmul (0.24) este surjectiv. Acum, din prima teorem a de
izomorsm rezulta ca grupurile G(K, K

)/N si G(K, K
0
) sunt izomorfe.
Astfel am demonstrat punctul 2) si o implicat ie din 1).
Acum arat am ca N = G(K
0
, K

) G(K, K

) implica normalitatea
extinderii K K
0
, adic a demonstram cealalta implicat ie din 1). Dac a
f K[X] este un polinom ireductibil care are o rad acin a b
1
K
0
si b
2
este o alta r adacin a a lui f, atunci din normalitatea extinderii K K

urmeaz a c a b
2
K

. Din teorema 7.3.3 rezult a c a 1


k
se poate prelungi la
un izomorsm : K(b
1
) K(b
2
) astfel ncat (b
1
) = b
2
care (deoarece
K

este corpul de descompunere al unui polinom g K[X]) se poate


prelungi la un K-automorsm
1
: K

. Deci
1
(b
1
) = b
2
. Din
b
1
K
0
deducem
0
(b
1
) = b
1
pentru
0
N, iar din N G(K, K

)
rezult a c a exista

0
N astfel nc at
0

1
=
1

0
. Prin urmare

0
(b
2
) =
0
(
1
(b
1
)) =
1
(

0
(b
1
)) =
1
(b
1
) = b
2
,
adic a
0
(b
2
) = b
2
, pentru
0
N, de unde (ntrucat aplicat ia (0.22)
este bijectiva) rezult a b
2
K
0
. Deci extinderea K K
0
este normala.

CAPITOLUL 8
Corpuri nite
Reamintim c a n aceast a lucrare, cu exceptia acestui paragraf, prin
corp se int elege corp comutativ.

In acest paragraf vom demonstra celebra teorema a lui Wedder-


burn care ne arat a c a orice corp nit este comutativ si vom determina
structura corpurilor nite.
Teorem

a 19. Daca K K

este o extindere nita de corpuri si


corpul K este nit cu q elemente, iar n = [K

: K], atunci K

este nit
cu q
n
elemente, adica [ K

[= q
n
Demonstratie.

Intr-adev ar, daca u
1
, ..., u
n
este o baz a a K-spat iului
vectorial K

, atunci funct ia
K
n
K

, (a
1
, ..., a
n
) a
1
u
1
+ ... + a
n
u
n
este bijectiva. Deci [ K

[=[ K
n
[= q
n
.

Corolare. a) Daca K este un corp nit de caracteristic a p si P


este subcorpul prim al lui K, iar n = [K : P], atunci [ K [= p
n
, adica
num arul elementelor lui K este p
n
.

Intr-adev ar, P = Z, de unde rezulta [ P [= p. Acum, aplicand


teorema anterioar a extinderii P K primim [ K [= p
n
.
b)

In ipoteza corolarului a), num arul elementelor unui subcorp al
lui K este de forma p
m
cu m/n.

Intr-ade var, dac a K


0
este un subcorp al lui K, atunci din P
K
0
K rezult a [K : P] = [K : K
0
] [K
0
: P], ceea ce ne arat a c a
m = [K
0
: P] divide pe n = [K : P], iar din a) urmeaza [ K [= p
m
.
Acum prezent am c ateva propriet at i ale polinomului X
n
1 Z[X],
n N

, care sunt necesare n demonstrat ia teoremei lui Wedderburn.


Mult imea U
n
a r adacinilor lui X
n
1 din C, formeaz a un subgrup ciclic
de ordinul n al lui (C

, ). Un generator al lui U
n
se numeste radacina
primitiva de ordinul n a unit at ii. Dac a m/n, atunci orice r ad acina a
ecuat iei x
m
1 = 0 este r ad acina si a ecuat iei x
n
1 = 0. Prin urmare,
dac a P
m
este mult imea r ad acinilor primitive de ordinul m ale unit at ii,
atunci
U
n
=
_
m/n
P
m
.
31
32 8. CORPURI FINITE

Inruc at
X
n
1 =

U
n
(X )
rezult a c a daca not am
(0.25)
m
=

P
m
(X )
atunci
(0.26) X
n
1 =

m/n

m
.
Observat ii a) Pentru n N

, polinomul
n
are coecient ii ntregi,
adic a
n
Z[X].
Demonstratie. Demonstr am aceast a armat ie prin induct ie dupa
n. Pentru n = 1, avem
1
= X 1 Z[X]. Presupunem c a n > 1
si ca armat ia este adevarat a pentru
m
cu m < n. Acum din (0.26)
rezult a
X
n
1 = f
n
,
unde f Z[X] si coecientul termenului de grad maxim al lui f este
1. Deci, conform teoremei 3.10.13,
n
Z[X]
b) Daca m, n N

; m < n si m/n, atunci


(0.27)
X
n
1
X
m
1
= g
n
, g Z[X].
Demonstratie.

Intr-adev ar,
X
m
1 =

d/m

d
si
d
Z[X], iar din d/m urmeaz a ca
d
este unul din factorii produsu-
lui din membrul doi al lui (0.26). Acum, din (0.26) si din a) rezulta
(0.27).
c) Daca m, n N

si m/n, atunci pentru q Z, q ,= 1 numerele

n
(q) si
q
n
1
q
m
1
sunt ntregi, iar
n
(q) divide pe q
n
1 si pe
q
n
1
q
m
1
c and
m < n.
Aceast a armat ie se deduce din a) si b) nlocuind pe X cu q.
Teorem

a 20. (Wedderburn). Orice corp nit este comutativ.


Demonstratie. Fie K un corp nit. Centrul lui K, adica
Z = x K [ a K, ax = xa
8. CORPURI FINITE 33
este un subcorp comutativ al lui K. Este sucient sa arat am c a Z = K.
Presupunem contrariul, c a Z ,= K, ceea ce este echivalent cu n = [K :
Z] > 1. Dac a a K, atunci
N(a) = x K [ ax = xa
este un subcorp al lui K si Z N(a) K, de unde rezult a n
a
=
[N(a) : Z] divide pe n = [K : Z]. Daca q =[ Z [, atunci, conform
teoremei (19) avem [ K [= q
n
1 si [ N(a) [= q
n
a
. Deci, marc and
prin stelut a scoaterea lui zero, avem [ K

[= q
n
1, [ Z

[= q 1,
(N(a)

) = q
n
a
1 si Z

este centrul grupului (K

, ), iar N(a)

este
normalizatorul lui a K

. Dac a este relat ia de conjugare n


(K

, ) si A este un sistem de reprezentant i al mult imii c at (K

)/ ,
atunci, conform ecuat iei claselor avem
[ K

[=[ Z

[ +

aA
[ K

: N(a)

[
de unde, determin and pe [ K

: N(a)

[ din teorema lui Lagrange,


deducem
q
n
1 = q 1 +

aA
q
n
1
q
m
1
.
De aici si din observat ia anterioar a , punctul c), rezulta c a
n
(q) divide
pe q 1. Acum, folosind ipoteza n > 1, vom ar ata ca
n
(q) nu divide
pe q 1, ceea ce va constitui o contradict ie. Dac a este o rad acin a
primitivei de ordinul n a unit at ii, atunci se gaseste pe cercul cu centrul
n origine si de raz a egal a cu 1. Din n > 1 urmeaza ,= 1, carempreuna
cu q =[ Z [ 2 (t inand seama de pozit ia n plan a punctelor (q,0),(1,0)
si a punctului determinat de ) implica
[ q [> q 1
de unde, folosind pe (0.25), deducem [
n
q [> q 1. Deci n = 1, adica
Z = K.

Din teorema lui Wadderburn si din faptul c a orice domeniu de in-


tegritate nit este corp rezult a c a domeniile de integritate nite coincid
cu corpurile nite.
Teorem

a 21. 1) Doua corpuri nite cu acelasi numar de elemente


sunt izomorfe.
2) Pentru orice numar prim p 2 si orice n N

exista un corp cu
p
n
elemente, corpul de descompunere (peste Z
p
) al polinomului X
q

X Z
p
[X] ci q = p
n
.
Demonstratie. 1) Daca K este un corp nit de caracteristic a p
si P este subcorpul prim al lui K, atunci [ P [= p si [ K [= p
n
, unde
34 8. CORPURI FINITE
n = [K : P]. Fie q = p
n
si K = a
1
= 0, a
2
, ..., a
q
. Ordinul oricarui
a
i
K

in (K

, ) divide pe [ K

[= q 1, de unde urmeaz a
a
q1
i
= 1, a
i
K

,
ceea ce implic a
a
q
i
a
i
= 0, a
i
K.
Deci, ecare element din K este r adacin a a ploinomului f = X
q
X
P[X] si din corolarul 3.10.14, punctul d), urmeaz a ca f nu mai are alte
r adacini n corpul s au de descompunere, peste P. Rezult a ca K este
corpul de descompunere al lui f peste P. Dac a K

este un alt corp cu


q = p
n
elemente si P

este subcorpul s au prim, atunci P

Z
p
P si
K

este corpul de descompunere peste P

, al lui q = X
q
X P

[X].
Din teorema (10) rezult a K K

.
2) Derivata formal a a polinomului h = X
q
X, Z
p
[X] ind h

=
1, rezult a c a h si h

sunt relativ prime, de unde urmeaza c a h are q


r adacini diferite n corpul sau de descompunere D, peste Z
p
. Funct ia
: D D,(a) = a
q
este un automorsm deoarece este puterea a
n 1 a automorsmului lui Frobenius, iar r adacinile lui h coincid cu
punctele xe ale lui . Deci, r ad acinile lui h formeaz a un subcorp D
0
al lui D cu q elemente. Subcorpul prim al lui D este Z
p
, rezult a c a
Z
p
D
0
. Deci D
0
este corpul de descompunere al lui h peste Z
p
, ceea
ce implica D
0
= D.

Din teorema de mai sus urmeaza c a pentru orice numar prim p si


orice n N

exist a, abstract ie facand de un izomorsm, un singur corp


cu p
n
elemente, care se noteaz a cu GF(p
n
) sau cu F
p
n si se numeste
corpul lui Galois cu p
n
elemente. Teorema (21) si corolarul anterior
ne arat a c a orice corp nit este izomorf cu un corp GF(p
n
), adica
corpurile GF(p
n
) epuizeaz a (p ana la un izomorsm) toate corpurile
nite.
Bibliograe
[1] Purdea, I., Pop, I., Algebr a, Editura Gil, Zalau, 2003;
[2] Becheanu,M., Nit a, C., Stefanescu,M., Dinca, A., Purdea, I., Radu, N., Vraciu,
C., Algebra, Edutura All Educational, Bucuresti, 1998;
[3] Ion, I.D., Radu, N., Algebra, Edutura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1991;
[4] Nastasescu, C., Nit a, C., Vraciu, C., Bazele algebrei, vol. I, Editura Academiei,
Bucuresti, 1987;
[5] Nastasescu, C., Nit a, C., Teoria calitativa a ecuat iilor algebrice, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1979;
[6] Purdea, I., Pic, Gh., Tratat de algebra moderna, vol. II, Editura Academiei,
Bucuresti, 1977;
[7] Purdea, I., Tratat de algebra moderna, vol. I, Editura Academiei, Bucuresti,
1982;
35

S-ar putea să vă placă și