Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A
Specializarea Matematica informatic a
LUCRARE DE LICENT
A
Coordonator Stiint ic:
Prof.Dr. Dumitru BUSNEAG
Absolvent:
Daniel-Mihail B
IRSOGHE
CRAIOVA,
2013
1
2
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE STIINT E EXACTE
DOMENIUL MATEMATIC
A
Specializarea Matematica informatic a
LUCRARE DE LICENT
A
EXTINDERI DE CORPURI
Coordonator Stiint ic:
Prof.Dr. Dumitru BUSNEAG
Absolvent:
Daniel-Mihail B
IRSOGHE
CRAIOVA,
2013
Cuprins
Capitolul 1. Introducere 5
Capitolul 2. Extinderi nite 7
Capitolul 3. Extinderi algebrice. Adjunct ionarea unui element
algebric 9
Capitolul 4. Adjunct ionarea unei rad acini. Corpul de
descompunere al unui polinom 15
Capitolul 5. Extinderi separabile si extinderi normale 19
Capitolul 6. Grupul lui Galois 23
Capitolul 7. Conexiuni Galois 27
Capitolul 8. Corpuri nite 31
Bibliograe 35
3
CAPITOLUL 1
Introducere
Lucrarea de fat a intitulata Extinderi de corpuri are la baz a cur-
sul de algebr a predat student ilor de la Facultatea de Matematica si In-
formatic a a Universitat ii Babes Bolyai din Cluj-Napoca, n primele
trei semestre, precum si lect iile t inute pentru profesorii de matematica
din gimnaziu si liceu la cursuri de perfect ionare n specialitate.
Extinderile de corpuri reprezinta obiectul principal de studiu n
teoria corpurilor comutative.
, atunci K
se
numeste extindere a lui K. Faptul ca corpul K
si cu K < K
dac a K ,= K
. Dac a K
K
si K
este un corp
necomutativ si K este un subcorp al centrului lui K
se
noteaza cu [K
. Vom
spune ca extinderea K K
: K] este nit.
In
caz contrar vom spune ca extinderea K K
este innita.
Exemple:
a) Gradul extinderii R C este 2, pentru c a 1 si i formeaza o baz a
a lui C peste R.
b) Fie H corpul cuaternionilor. Extinderea R H are gradul 4 si
extinderea C H are gradul 2, pentru c a 1, i, j, k formeaz a o baz a a
lui H peste R si 1, j formeaz a o baza a lui H considerat C-spat iu liniar
st ang.
Observat ie. Dac a K K
: K] = 1 K
= K.
Teorem
a 1. Daca K K
: K] = [K
: K] [K
: K
].
Demonstratie. Fie x
j
K
, i I o baza a lui K
peste K si
y
j
K
, j J o baz a a lui K
peste K
peste K. Daca a K
,
atunci b
l
K
(l = 1, ..., n) astfel nc at
(0.1) a =
n
i=1
b
l
y
j
l
,
unde j
l
J. Pentru ecare b
l
exist a c
lm
K(m = 1, ..., m) astfel nc at
7
8 2. EXTINDERI FINITE
(0.2) b
l
=
m
l
m=1
c
lm
x
i
m
, (l = 1, ..., n),
unde i
m
I. Din (0.1) si (0.2) rezulta c a a este o combinat ie liniar a
de elemente din x
i
y
j
[ (i, j) I J cu coecient ii din K. Deci K-
spat iul vectorial K
este generat de x
i
y
j
[ (i, j) I J. Presupunem
c a
(0.3)
c
ij
x
i
y
j
= 0,
unde c
ij
K si (i, j) parcurge o parte nit a a lui IJ. Dacan (0.3) un
y
j
gureaz a de mai multe ori, atunci l scoatemn factor comun. Dup a
ce n (0.3) efectuam aceasta transformare pentru ecare y
j
, atunci (0.3)
devine
j
_
iI
j
c
ij
x
i
_
y
j
= 0,
de unde rezult a
iI
j
c
ij
x
i
= 0
pentru orice j care intervine n (0.3), ceea ce implica c
ij
= 0, pentru
i I
j
si orice j care intervine n (0.3). Deci mult imea x
i
y
j
[ (i, j)
I J este libera. Prin urmare, am aratat c a x
i
y
j
, (i, j) I J
formeaz a o baz a a K-spat iului vectorial K
Corolar. Dac a K K
, atunci extinderea K K
este
nit a dac a si numai dac a extinderile K K
si K
sunt nite.
CAPITOLUL 3
Extinderi algebrice. Adjunct ionarea unui element
algebric
Fie K K
:
K] = n, atunci pentru a K
elementele 1, a, a
2
, ..., a
n
sunt liniar
dependente n K-spat iul vectorial K
Teorem
este o
extindere algebrica, atunci K si K
[.
b) Daca K este un corp nit si K K
n=1
P
n
, atunci [ P [=[ K [. Fie f P si
K
f
= a K
[ f(a) = 0. Avem K =
fP
K
f
de unde, ntrucat
ecare mult ime K
f
este nita si [ P [=[ K [, urmeaz a [ K
[[ K [ care
mpreuna cu K K
implic a [ K
[=[ K [.
b) Pastrand notat iile de mai sus rezulta ca mult imea P este nu-
marabil a, de unde urmeaz a c a K
Fie K K
si A K
. Subcorpul lui K
generat de K A
se noteaz a cu K(A) si se spune c a K A este corpul obt inut prin
9
10 3. EXTINDERI ALGEBRICE. ADJUNCT IONAREA ...
adjunct ionarea la K a elementelor mult imii A.
In particular, dac a
A = a
1
, ..., a
n
, atunci K(A) se noteaza cu K(a
1
, ..., a
n
) si se spune ca
K(a
1
, ..., a
n
) se obt ine prin adjunct ionarea la K a elementelor a
1
, ..., a
n
.
Stim ca dac a a
1
, ..., a
n
sunt algebric independente peste K, atunci
K(a
1
, ..., a
n
) K(X
1
, ..., X
n
). Prin urmare, daca a K
este tran-
scendent peste K, atunci K(a) K(X).
Reamintim ca subinelul generat de K a
1
, ..., a
n
se noteaza cu
K[a
1
, ..., a
n
] si c a pentru orice b K[a
1
, ..., a
n
] exista un polinom g
K[X
1
, ..., X
n
] astfel ncat b = g(a
1
, ..., a
n
).
Intruc at orice subcorp este
subinel, rezulta ca K[a
1
, ..., a
n
] K(a
1
, ..., a
n
).
In continuare, vom
ar ata c a dac a a
1
, ..., a
n
sunt algebrice peste K, atunci aceast a incluziune
devine egalitate.
O extindere K K
(i = 1, ..., n) astfel nc at K
= K(a
1
, ..., a
n
). O extindere K K
astfel nc at K
= K(a).
Observat ii. a) Daca K K
si A K
, atunci
K(A) = K A K.
b) Daca K K si A, B K
, atunci
(0.4) (K(A))(B) = K(A B) = (K(B))(A).
K(A B) se mai noteaz a cu K(A, B).
[ K
; K A B K
si
(0.6) (K(A))(B) =
; K A B K
,
iar daca K
, atunci
(0.7) K(A) B K
K, A, B K
K A B K
.
Din (0.5),(0.6) si (0.7) rezult a prima egalitate din (0.4), carempreun a
cu comutivitatea reuniunii, implica cea de-a doua egalitate din (0.4).
c) Orice extindere nit a este de tip nit.
= K(a
1
, ..., a
n
).
Acum ne vom ocupa de extinderile simple ale unui corp K obt inute
prin adjunct ionarea la K a unui element algebric peste K. Corpurile
Q(
.
Teorem
a 4. Daca K K
si a K
, n f, este 1;
iii) daca g K[X], g ,= 0 si g(a) = 0, atunci gradf gradg.
Cu alte cuvinte, printre polinoamele diferite de zero care (mai precis
ale caror funct ii polinomiale asociate) se anuleaza n a exista un singur
polinom de grad minim, cu coecientul termenului de gradul maxim egal
cu 1.
Demonstratie. Stim c a E
a
: K[X] K
, E
a
(g) = g(a) este un
omomorsm unital de inele. Deci ker E
a
= g K[X] [ g(a) = 0
este un ideal al lui K[X], iar din ipoteza c a a este algebric deducem
c a ker E
a
,= 0 care mpreun a cu faptul ca inelul K[X] este cu ideale
principale implic a existent a unui f K[X], f ,= 0 astfel ncat ker E
a
=
(f) = fK[X]. Deci f veric a condit iile i) si iii) din enunt .
Intruc at
(f) = (f
cu a K
Definitie 3. Fie K K
si a K
si a K
b) Dac a K K
, a K
Teorem
a 5. Daca K K
, a K
,
E
a
(g) = g(a).
Intruc at ImE
a
= K[a] si ker E
a
= (f), din prima teo-
rem a de izomorsm rezulta ca inelele K[X]/(f) si R[a] sunt izomorfe.
Av andn vedere ca f este ireductibil n K[X], din observat ia anterioara
b) urmeaza c a inelul cat K[X]/(f) este corp. Prin urmare K[a] este
corp, ceea ce nseamna c a K[a] K(a) implica K(a) = K[a].
2) Din faptul c a n este gradul lui a rezult a ca elementele 1, a, a
2
, ...,
a
n1
sunt dou a cate dou a diferite si liniar independente peste K. Dac a
b K(a) = K[a], atunci din K[a] = ImE
a
, rezult a ca exist a g K[X]
astfel ncat b = g(a). Din teorema mpart irii cu rest urmeaz a ca exista
q, r K[X] astfel nc at
g = fq + r, gradr < gradg,
de unde rezult a
b = g(a) = f(a)q(a) + r(a)
ceea censeamna ca 1, a, a
2
, ..., a
n1
genereaz a K-spat iul vectorial K(a).
Deci 1, a, a
2
, ..., a
n1
formeaz a o baz a a K-spat iului K(a).
3) Din (0.8) se deduc coordonatele lui a
n+1
i n baza 1, a, a
2
, ..., a
n1
astfel
a
n+1
= a
0
a a
1
a
2
... a
n1
a
n
= a
n1
a
0
(a
0
a
n1
a
1
) (a
1
a
n1
a
2
) ... (a
n2
a
2
n1
)a
n1
.
Continuand din aproape n aproape, se obti n coordonatele lui a
n+2
,
..., a
2n2
n baza 1, a, a
2
, ..., a
n1
. Pentru orice b, b
K(a) avem
3. EXTINDERI ALGEBRICE. ADJUNCT IONAREA ... 13
b = b
0
+ b
1
a + ... + b
n1
a
n1
, b
= b
0
+ b
1
a + b
n1
a
n1
unde b
i
, b
i
K(i = 0, 1, ..., n 1), de unde prin nmult ire si nlocuirea
lui a
n
, a
n+1
, ..., a
2n2
cu exprimarile lor n baza 1, a, a
2
, ..., a
n1
se obt in
coordonatele produsului bb
= b
0
+ b
1
X + ... + b
n1
X
n1
la f si se obt ine
gg
= fq + r, gradr < n
de unde, folosind f(a) = 0, rezult a
bb
= g(a)g
n baza
1, a, a
2
, ..., a
n1
.
, a K
este
algebric peste K si gradul lui a divide pe [K
: K].
Aceast a armat ie rezulta din a) si din [K
: K] = [K
: K(a)]
[K(a) : K].
c) Daca K K
si a
1
, a
2
K
si elementele a
1
, ..., a
n
K
, K
= K(a
1
, ..., a
n
) si ecare a
i
este algebric peste
K(a
1
, ..., a
i1
)(i = 1, ..., n), atunci extinderea K K
: K] = m
1
, m
2
, ..., m
n
. Deci
[K
: K] este nit.
Teorem
a 6. Daca K K
.
Demonstratie.
Intr-adev ar, dac a a K, atunci a este radacina
a polinomului f = X a K[X], adica a este algebric peste K. Deci
K A. Daca a
1
, a
2
A, atunci, din corolarul anterior , punctul e)
rezult a c a extinderea K K(a
1
, a
2
) este algebric a, ceea ce implic a
K(a
1
, a
2
) A. Din a
1
, a
2
K(a
1
, a
2
) si din faptul c a K(a
1
, a
2
) este
corp, urmeaz a a
1
a
2
K(a
1
, a
2
) A, iar dac a a
2
,= 0, atunci a
1
a
1
2
K(a
1
, a
2
) A. Deci A este subcorp al lui K
si K
este algebrica.
Demonstratie. Dac a a K
este algebrica.
CAPITOLUL 4
Adjunct ionarea unei radacini. Corpul de
descompunere al unui polinom
si un
element a K
.
In construct ia si n studiul lui K(a) am folosit polinomul minimal
al lui a, care am v azut c a este ireductibil peste K, adic a ireductibil
(prim) n K[x]. Acum vom pleca numai de la un corp [K] si un polinom
f K[x] ireductibil peste K si vom construi o extindere K() a lui K
care se obt ine prin adjunct ionarea la K a unei r ad acini a lui f.
Teorem
.
2) K
este
un omomorsm injectiv. Rezult a ca p(K) este un subcorp al lui K
izomorf cu K si p
: K p(K), p
, iar
f = a
0
+ a
1
X + ... + a
n
X
n
,
atunci (folosind denit ia operat iilor n inelul c at) deducem
f() = a
0
+ a
1
X + ... + a
n
X
n
+ (f) = f + (f) = (f),
ceea ce ne arata ca f() = 0, n K
15
16 4. ADJUNCT IONAREA UNEI RADACINI. CORPUL ...
Polinomul minimal al lui ind asociat cu f, rezult a c a daca
gradf = n, atunci b K() are o reprezentare polinomiala unica,
de forma
b = g() = b
0
+ b
1
+ ... + b
n1
n1
,
unde g K[X]. Daca
b
= g
() = b
0
+ b
1
+ ... + b
n1
n1
este un alt element din K(), atunci
b + b
= b
0
+ b
0
+ (b
1
+ b
1
) + ... + (b
n1
+ b
n1
)
n1
,
adic a adunarea se face pe componente, iar expresia polinomial a a lui
bb
= K(x
1
) a lui K, unde x
1
este o radacina a lui g, deci si a lui
f. Din corolarul 3.10.14. c) rezulta ca, n K
[X], avem f = (X x
1
)h,
iar gradh = n1. Acum aplic am lui h ipoteza induct iei si obtinem pe
D.
a 10. Fie K si K
un corp
asociat lui f respectiv g, care verica condit iile din teorema (9). Daca
: K K
(f) = g, unde
: K[X] K
.
Demonstratie. D am o demonstrat ie prin induct ie dup a n
= [D :
K]. Dac a n
= 1, atunci D = K si D
= K
. Din n
[X].
In D
exist a o radacin a x
1
a lui u, iar n D
exist a o radacin a x
1
a lui v. Din
m > 1 si din ireductibilitatea lui u si v, urmeaz a ca x
1
, K si x
1
, K
,
iar se poate prelungi la un izomorsm
0
: K(x
1
) K
(x
1
). Pe de
alt a parte, din teorema (1) deducem
[D : K] = [D : K(x
1
)] m,
ceea ce ne arata c a [D : K(x
1
)] < n
0
se poate prelungi la un izomorsm : D D
se numeste
separabila (peste K) daca orice element din K
este separa-
bil.
Introducem not iunea de derivat a formala a unui polinom cu aju-
torul careia vom da un criteriu ca un polinom s a e separabil.
Definitie 6. Fie f = a
0
+ a
1
X + a
2
X
2
+ ... + a
n
X
n
K[X].
Polinomul
(0.9) f
= a
1
+ 2a
2
X + ... + na
n
X
n1
se numeste derivata formala a lui f.
Plec and de la aceast a denit ie se arat a usor c a pentru aceast a
derivata formal a se ment in regulile de derivare ntalnite n analiza
matematic a, asa de exemplu
(f + g) = f
+ g
, (fg)
= f
g + fg
, (f
m
)
= mf
m1
f
,
unde f, g K[X]sim K.
Observat ii. a) Daca corpul K are caracteristica si f K[X],
atunci f
este 1.
Demonstratie. Dac a D este corpul de descompunere al lui f,
atunci n D[X] avem
(0.10) f = a(X x
1
)
m
1
...(X x
k
)
m
k
unde a este coecientul lui X
n
n f(n = gradf) si x
1
, ..., x
k
sunt ele-
mente diferite din D, iar m
i
N
= am
1
(X x
1
)
m
1
1
(X x
2
)
m
2
...(X x
k
)
m
k
+ ...+
+am
k
(X x
1
)
m
1
...(X x
k
)
m
k
1
.
este un produs
de puteri ale lui X x
1
, ..., X x
k
. Prin urmare d = 1 dac a si numai
dac a nici unul dintre polinoamele X x
1
, ..., X x
k
nu divide pe f
,= 0.
,= 0, atunci d = c.m.m.d.c.(f, f
) = 1, de unde
urmeaz a c a f este separabil. Daca f
= 0, atunci d = f , K, ceea ce
(conform teoremei (11)) ne arat a c a f nu este separabil.
b) Dac a K este un corp de caracteristica si f K[X] este un
polinom ireductibil, atunci f este separabil.
,= 0.
Deci, conform lui a), f este separabil.
Acum introducem o clas a de corpuri (mai bogat a decat clasa cor-
purilor de caracteristic a ) peste care, vom arata ca, polinoamele ire-
ductibile sunt separabile.
Definitie 7. Fie K un corp si caractK caracteristica lui K.
Exponentul caracteristic al lui K este numar natural p denit
astfel:
p =
_
caractK, daca caractK <
1, daca caractK = .
5. EXTINDERI SEPARABILE SI EXTINDERI NORMALE 21
Prein urmare, exponentul caracteristic al unui corp este un numar
prim sau 1.
Teorem
,= 0.
In acest scop ar atam c a
ipoteza f
= 0 implic a
f = a
0
+ a
1
X
p
+ a
2
X
2p
+ ... + a
n
X
np
K[X
p
].
este o extindere
algebric a, atunci din faptul ca polinomul minimal al unui element a
K
este separabila.
b) Daca K este corp de caracteristica sau K este nit, atunci
orice extindere algebrica a lui K este separabila.
Intr-adev ar, daca K veric a ipoteza din enunt , atunci K este per-
fect, ceea ce ne permite s a deducem pe b) din a).
Definitie 9. O extindere K K
are
toate radacinile n K
.
CAPITOLUL 6
Grupul lui Galois
Fie K
un corp, AutK
si S
K
. Avem AutK
,= si
1
,
2
AutK
1
2
AutK
;
AutK
1
AutK
,
ceea ce ne arat a c a AutK
.
Fie K K
) este
mult imea K-automorsmelor lui K
, atunci G(K, K
) ,= si
1
,
2
G(K, K
)
1
2
G(K, K
);
G(K, K
)
1
G(K, K
),
ceea ce ne arat a c a G(K, K
.
Definitie 10. Grupul G(K, K
peste K. Daca K
este
corpul de descompunere al polinomului f K[X](gradf 1), atunci
G(K, K
, atunci
G(K, K
) = AutK
,
atunci
(0.14) (1) = 1.
Din (0.13) si (0.14) rezulta (a) = a pentru a K, adica
G(K, K
). Deci G(K, K
) = AutK
.
b) Daca K K
, f K[X] si u K
), atunci
pentru u K
= K(u
1
, ..., u
k
).
Grupul Galois al lui f peste K este G(K, K
) restrict ia lui la (u
1
, ..., u
k
), adica
(0.15)
_
u
1
u
k
(u
1
) (u
k
)
_
este o permutare a mult imii (u
1
, ..., u
k
). Not am cu
aceast a permutare
si cu S
k
grupul permutarilor mult imii (u
1
, ..., u
k
. Arat am ca funct ia
(0.16) : G(K, K
) S
k
, () =
) si i 1, ..., k avem:
(0.17)
(
1
2
)
(u
i
) =
1
2
)(u
i
) =
1
(
2
(u
i
)) =
1
(
2
(u
i
)) = (
2
)(u
i
)
ceea ce ne arat a c a
(
1
2
) = (
1
) (
2
),
adic a este un omomorsm. Din K
= K(u
1
, ..., u
k
) si din coro-
larul 7.2.9. d), rezult a c a pentru orice b K
exist a un polinom
g K[X
1
, ..., X
k
] astfel nc at b = g(u
1
, ..., u
k
), de unde, folosind pe
(0.12) urmeaza
(b) = g((u
1
), ..., (u
k
)) = g(
(u
1
), ...,
(u
k
)),
pentru G(K, K
1
=
2
b K
,
1
(b) =
2
(b)
1
=
2
,
ceea ce ne arat a ca este inject ie. Deci este omomorsm injectiv.
Prin urmare G(K, K
Intr-adev ar, dac a k este numarul rad acinilor distincte ale lui f,
atunci k n, de unde urmeaza ca k! divide pe n!. Din teorema lui
Lagrange si teorema de mai sus rezult a c a ordinul grupului Galois al
lui f divide pe k!, deci si pe n!.
Teorem
CAPITOLUL 7
Conexiuni Galois
Definitie 11. Fie (A, ) si B, doua mult imi ordonate si : A
B, : B A doua funct ii. Perechea (, ) se numeste conexiune
Galois daca si verica urmatoarele condit ii:
1) si sunt descrescatoare, adica
a
1
a
2
(a
1
) (a
2
);
b
1
b
2
(b
1
) (b
2
),
unde a
1
, a
2
A si b
1
, b
2
B.
2) a ((a)) si b ((b)) pentru a A si b B.
Definitie 12. Fie (A, ) o mult ime ordonata. O funct ie J : A
A se numeste operator de nchidere pe (A, ), daca are urmatoarele
proprietat i:
1) a J(a) pentru a A (extensivitate);
2) a
1
, a
2
A si a
1
a
2
J(a
1
) J(a
2
) (J este crescatoare);
3) (J J)(a) = J(a) pentru orice a A (idempotent a).
Daca a A, atunci J(a) se numeste nchiderea lui a (prin J).
Un element a A se numeste nchis (relativ la J) daca a = J(a).
Observat ie. Submult imea lui A format a din elementele nchise
(relativ la J) coincide cu J(A).
Intr-adevar, daca a J(A), atunci exista a
A astfel incat a
J(a
), de unde rezulta
J(a) = J(J(a
)) = J(a
) = a,
ceea ce ne arata c a a este nchis. Invers, daca a A este nchis, atunci
a = J(a) J(A).
Exemple: a) Daca (G, ) este un grup, atunci funct ia J : P(G)
P(G), J(X) = X (unde X este subgrupul lui G generat de X) este
un operator de nchidere pe (P(G), ). Elementele nchise relativ la J
coincid cu subgrupurile lui G.
b) Dac a (R, +, ) este un inel, respectiv corp, atunci funct ia J :
P(R) P(R), J(X) = X (unde X este subinelul, respectiv sub-
corpul generat de X) este un operator de nchidere pe (P(R), ). Ele-
mentele nchise relativ la J coincid cu subinelele, respectiv subcorpurile
lui R.
Teorem
: A
0
B
0
,
(a) = (a)si
: B
0
A
0
,
(b) (b)
sunt antiizomorsme de ordine si inversa uneia este cealalta.
Demonstratie. Din condit ia 2) a denit iei (11) rezulta c a
este extensiv a, iar din condit ia 1) a aceleiasi denit ii deducem c a
este cresc atoare. Dac a a A, atunci (a) B si din condit ia 2) a
denit iei (11) urmeaza
(0.18) (a) ( )((a))
si a ((a)), de unde ( ntrucat este descrescatoare) rezult a
(0.19) ( )((a)) (a).
Din (0.18) si (0.19) se obt ine
(0.20) ( )((a)) = (a)
de unde, aplic and pe , se deduce
[( ) ( )](a) = ( )(a),
ceea ce dovedeste idempotent a lui . Deci este un operator
de nchidere. Din observat ia anterioar a rezult a A
0
= ((A)) ceea ce
mpreun a cu (A) B implic a A
0
(B). Daca n (0.20) se premut a
cu , atunci se obt ine
( )((b)) = (b),
pentru orice b B. Deci elementele din (B) sunt nchise, adic a
(B) A
0
. Astfel am demonstrat egalitatea A
0
= (B).
2) Se obt ine din 1) permutand pe cu .
3) Daca a A
0
, atunci din denit ia elementelor nchise si din
denit iile lui
si
rezult a
a = ( )(a) = ((a)) =
(a)) = (
)(a),
ceea ce implic a
= 1
A
0
. Analog se arat a ca
= 1
B
0
. Deci
si
si
si
sunt antiizomorsme.
Teorem
astfel ncat K K
0
K
, atunci corespondent a
K
0
G(K
0
, K
) al extinderii K K
, ordonate de .
Demonstratie. Este sucient s a demonstr am ca ( = T
0
si ( =
T
0
, de unde va rezulta ca funct iile
(0.21)
: ( (,
(K
0
) = G(K
0
, K
);
(0.22) : ( (,
(H) = x K
[ H, (x) = x
sunt antiizomorsmentre ((, ) si ((, ), iar inversa uneia este cealalt a.
Demonstr am prima egalitate, ( = T
0
. Fie K
0
(, adic a K K
0
K
0
.
Int ai observam c a din
ipotez a urmeaza, conform corolarului 7.5.6, c a grupul G(K, K
) este
nit. Fie H un subgrup al lui G(K, K
), adica H (. Daca K
0
=
(H), atunci din teorema 7.5.10 primim [K
: K
0
] [ H [; iar din
corolarul 7.5.6 deducem
[K
: K
0
] =[ G(K
0
, K
) [=[ (K
0
) [=[ ((H)) [ .
Prin urmare [ ((H)) [[ H [, iar din extensivitatea operatorului
de nchidere , rezulta H ((H)) ceea ce implic a [ H [[
((H)) [. Deci [ H [=[ ((H)) [ care mpreun a cu H ((H)) si
cu faptul c a H este nit implic a H = ((H)) = (K
0
) T
0
.
Corolar. Dac a K K
(K
1
K
2
) =
(K
1
)
(K
2
),
(K
1
K
2
) =
(K
1
)
(K
2
),
unde K
1
, K
2
(.
Teorema urm atoare ne arata ca antiizomorsmul (0.21) aplic a
submult imea lui ( format a din acele subcorpuri K
0
ale lui K
pentru
care avem K K
0
K
si extinderea K K
0
este normala pe
sublaticea complet a a lui ( format a din subgrupurile normale ale lui
G(K, K
).
Teorem
a 18. Fie K K
astfel ncat K K
0
K
1) Extinderea K K
0
este normala daca si numai daca N =
G(K
0
, K
) G(K, K
).
2) Daca extinderea K K
0
este normala si N = G(K
0
, K
), atunci
grupurile G(K, K
)/N si G(K, K
0
) sunt izomorfe.
30 7. CONEXIUNI GALOIS
Demonstratie. Presupunem c a K K
0
este o extindere nor-
mal a. Arat am nt ai ca
(0.23) G(K, K
) (K
0
) = K
0
.
Dac a b K
0
si f K[X] este polinomul minimal al lui b, atunci din
f(b) = 0 si G(K, K
) rezulta f((b)) = 0 si f(
1
(b)) = 0 de unde,
ntruc at extinderea K K
0
este normala si f este ireductibil, urmeaza
(b),
1
(b) K
0
. Deci (K
0
) = K
0
.
Implicat ia (0.23) ne permite s a denim funct ia
(0.24) G(K, K
) G(K, K
0
),
,
unde
: K
0
K
0
,
).
Din teorema 7.4.14 deducem ca K
.
Deci omomorsmul (0.24) este surjectiv. Acum, din prima teorem a de
izomorsm rezulta ca grupurile G(K, K
)/N si G(K, K
0
) sunt izomorfe.
Astfel am demonstrat punctul 2) si o implicat ie din 1).
Acum arat am ca N = G(K
0
, K
) G(K, K
) implica normalitatea
extinderii K K
0
, adic a demonstram cealalta implicat ie din 1). Dac a
f K[X] este un polinom ireductibil care are o rad acin a b
1
K
0
si b
2
este o alta r adacin a a lui f, atunci din normalitatea extinderii K K
urmeaz a c a b
2
K
. Deci
1
(b
1
) = b
2
. Din
b
1
K
0
deducem
0
(b
1
) = b
1
pentru
0
N, iar din N G(K, K
)
rezult a c a exista
0
N astfel nc at
0
1
=
1
0
. Prin urmare
0
(b
2
) =
0
(
1
(b
1
)) =
1
(
0
(b
1
)) =
1
(b
1
) = b
2
,
adic a
0
(b
2
) = b
2
, pentru
0
N, de unde (ntrucat aplicat ia (0.22)
este bijectiva) rezult a b
2
K
0
. Deci extinderea K K
0
este normala.
CAPITOLUL 8
Corpuri nite
Reamintim c a n aceast a lucrare, cu exceptia acestui paragraf, prin
corp se int elege corp comutativ.
a 19. Daca K K
: K], atunci K
este nit
cu q
n
elemente, adica [ K
[= q
n
Demonstratie.
Intr-adev ar, daca u
1
, ..., u
n
este o baz a a K-spat iului
vectorial K
, atunci funct ia
K
n
K
, (a
1
, ..., a
n
) a
1
u
1
+ ... + a
n
u
n
este bijectiva. Deci [ K
[=[ K
n
[= q
n
.
, ). Un generator al lui U
n
se numeste radacina
primitiva de ordinul n a unit at ii. Dac a m/n, atunci orice r ad acina a
ecuat iei x
m
1 = 0 este r ad acina si a ecuat iei x
n
1 = 0. Prin urmare,
dac a P
m
este mult imea r ad acinilor primitive de ordinul m ale unit at ii,
atunci
U
n
=
_
m/n
P
m
.
31
32 8. CORPURI FINITE
Inruc at
X
n
1 =
U
n
(X )
rezult a c a daca not am
(0.25)
m
=
P
m
(X )
atunci
(0.26) X
n
1 =
m/n
m
.
Observat ii a) Pentru n N
, polinomul
n
are coecient ii ntregi,
adic a
n
Z[X].
Demonstratie. Demonstr am aceast a armat ie prin induct ie dupa
n. Pentru n = 1, avem
1
= X 1 Z[X]. Presupunem c a n > 1
si ca armat ia este adevarat a pentru
m
cu m < n. Acum din (0.26)
rezult a
X
n
1 = f
n
,
unde f Z[X] si coecientul termenului de grad maxim al lui f este
1. Deci, conform teoremei 3.10.13,
n
Z[X]
b) Daca m, n N
d/m
d
si
d
Z[X], iar din d/m urmeaz a ca
d
este unul din factorii produsu-
lui din membrul doi al lui (0.26). Acum, din (0.26) si din a) rezulta
(0.27).
c) Daca m, n N
n
(q) si
q
n
1
q
m
1
sunt ntregi, iar
n
(q) divide pe q
n
1 si pe
q
n
1
q
m
1
c and
m < n.
Aceast a armat ie se deduce din a) si b) nlocuind pe X cu q.
Teorem
[= q
n
1, [ Z
[= q 1,
(N(a)
) = q
n
a
1 si Z
, ), iar N(a)
este
normalizatorul lui a K
)/ ,
atunci, conform ecuat iei claselor avem
[ K
[=[ Z
[ +
aA
[ K
: N(a)
[
de unde, determin and pe [ K
: N(a)
aA
q
n
1
q
m
1
.
De aici si din observat ia anterioar a , punctul c), rezulta c a
n
(q) divide
pe q 1. Acum, folosind ipoteza n > 1, vom ar ata ca
n
(q) nu divide
pe q 1, ceea ce va constitui o contradict ie. Dac a este o rad acin a
primitivei de ordinul n a unit at ii, atunci se gaseste pe cercul cu centrul
n origine si de raz a egal a cu 1. Din n > 1 urmeaza ,= 1, carempreuna
cu q =[ Z [ 2 (t inand seama de pozit ia n plan a punctelor (q,0),(1,0)
si a punctului determinat de ) implica
[ q [> q 1
de unde, folosind pe (0.25), deducem [
n
q [> q 1. Deci n = 1, adica
Z = K.
exista un corp cu
p
n
elemente, corpul de descompunere (peste Z
p
) al polinomului X
q
X Z
p
[X] ci q = p
n
.
Demonstratie. 1) Daca K este un corp nit de caracteristic a p
si P este subcorpul prim al lui K, atunci [ P [= p si [ K [= p
n
, unde
34 8. CORPURI FINITE
n = [K : P]. Fie q = p
n
si K = a
1
= 0, a
2
, ..., a
q
. Ordinul oricarui
a
i
K
in (K
, ) divide pe [ K
[= q 1, de unde urmeaz a
a
q1
i
= 1, a
i
K
,
ceea ce implic a
a
q
i
a
i
= 0, a
i
K.
Deci, ecare element din K este r adacin a a ploinomului f = X
q
X
P[X] si din corolarul 3.10.14, punctul d), urmeaz a ca f nu mai are alte
r adacini n corpul s au de descompunere, peste P. Rezult a ca K este
corpul de descompunere al lui f peste P. Dac a K
Z
p
P si
K
, al lui q = X
q
X P
[X].
Din teorema (10) rezult a K K
.
2) Derivata formal a a polinomului h = X
q
X, Z
p
[X] ind h
=
1, rezult a c a h si h