O pern de aer este un dispozitiv de siguran pentru autovehicule sub forma unui balon din material flexibil.

Este proiectat s se umfle rapid n cazul unei coliziuni, pentru a preveni lovirea pasagerilor de obiectele dure din interiorul autovehiculului.

Din cauza faptului c nu este nevoie de activarea dispozitivului sau folosirea sa de catre ofer sau pasager, este considerat un dispozitiv de siguran pasiv. Din punctul acesta de vedere este diferit de centura de siguran, care este un sistem activ datorit necesitii oferului de a aciona pentru a fi folosit. Confuzia terminologic se poate ivi din cauza faptului c sistemele pasive de siguran, ca i airbag-ul, poate opera ntr-un mod activ. De-a lungul timpului, unii fabricani au folosit terminologii diferite pentru airbag. n anii 1970, compania General Motors folosea termenul de Air Cushion Restraint System (Sistem de reinere prin amortizare cu aer). n America de Nord ca termeni generali erau folosii i Supplemental Restraint System (SRS) (Sistem de reinere suplimentar), sau Supplemental Inflatable Restraint (SIR) (Reinere suplimentar prin umflare).

Istorie
Inventatorul American Dr. Allen S. Breed a dezvoltat o component cheie a airbag-ului i anume senzorul inerial bil-n-tub pentru detectarea coliziunilor. Inovaia a fost vndut companiei Chrysler n anul 1967. Un sistem asemntor airbag-ului a fost dezvoltat de Eaton, Yale & Towne Inc. pentru Ford, pe cnd n Italia se gsea o variant cu sistem de amortizare local cu ajutorul aerului.

Ca alternativ la centura de siguran

Pernele de aer au fost introduse la mijlocul anilor 1970 n SUA, pe cnd statisticile artau c folosirea centurilor de siguran se fcea rar de ctre oferi. Acestea au fost introduse pe pia ca o alternativ a centurilor, cu un nivel de siguran asemntor pentru coliziunile frontale. Dezvoltarea pernelor de aer a coicis cu interesul internaional asupra legislaiilor pentru sigurana autoturismelor.

Ca protecie suplimentar
Industria auto i comunitile regulatoare i de cercetare i-au schimbat viziunea iniial a pernei de aer ca alternativ a centurii de siguran i au desemnat-o ca fiind un sistem suplimentar de protecie. n 1980, Mercedes-Benz a introdus n Germania perna de aer patentat n 1971 ca o opiune pentru autoturismul de lux S-Class (W126), pe lng alte opiuni ca suspensia hidro-pneumatic. n autovehiculele Mercedes de la acea vreme, n timpul impactului, un senzor strngea centura de siguran n jurul pasagerului, apoi activa perna de aer. Aadar, airbag-ul nu mai era vndut ca o alternativ a centurii, ci ca un sistem n plus pentru sigurana pasagerilor. n 1987, Porsche 944 turbo a devenit primul autoturism din lume care avea perna de aer pentru ofer i pasager ca echipament standard. Tot n acest an airbag-ul a fost introdus n autoturismul japonez Acura Legend. n Europa pernele de aer au fost aproape absente n autoturismele de familie pn la nceputul anilor 1990 (excepie fcnd Saab).

ncepnd cu anii 2000 pernele de aer frontale precum i cele laterale erau un sistem de siguran standard pentru automobile. Toyota Avensis (1998) a fost prima maina de producie n mas cu un total de nou airbag-uri.

Ca sistem de siguran reglementat

Pe data de 11 iulie 1984 n SUA, guvernul american a introdus ca standard obligatoriu echiparea autovehiculelor cu perne de aer ncepnd de la 1 aprilie 1989. n Europa, precum i n restul rilor dezvoltate, nu se reglementeaz n mod direct obligativitatea echiprii autovehiculelor cu airbag-uri, dar programul de evaluare Euro NCAP ncurajeaz companiile s abordeze comprehensiv domeniul siguranei pasagerilor

Sistemul de funcionare
Conceptual sistemul de pern de aer este simplu; O unitate de control (englez Airbag control unit-ACU) monitorizeaz anumii senzori cum ar fi accelerometre, senzori de impact, senzori de vitez a roii, giroscoape, senzori de frn sau senzori de scaun. Cnd anumii factori au fost atini, unitatea de control activeaz combustia unui gaz care umfl rapid perna de aer. n momentul n care ocupantul autoturismului intr n contact cu perna, gazul scap controlat prin mici guri de ventilaie. Pernele de aer frontale nu protejeaz ocupanii de ciocnirile laterale, din spate sau rostogoliri. De asemenea, deoarece pernele de aer se activeaz o singur dat, acestea nu ofer protecie n timpul coliziunilor multiple. La autoturismele care au senzori de rostogolire, n cazul n care se determin c accidentul este iminent, acestea activeaz automat pernele de aer frontale i laterale (tip cortin) pentru a proteja ocupanii de impactul cu interiorul, precum i de a nu fi aruncai n exterior. Putina istorie: se pare ca primele airbaguri dateaza inca din cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand au fost folosite intr-o forma primitiva pe avioane. In ceea ce priveste masinile, un sistem care prevedea o perna gonflabila, airbagul a aparut prima oara in 1951. Ce insemna la acea vreme un airbag? Un sistem cu aer comprimat, care se declansa din bara frontala a masinii, daca se lovea. Insa in 1967 abia a aparut airbagul controlat de un senzor de impact, sistem ce a fost montat prima oara pe cateva masini americane. Cei de la GM au fost primii care au montat airbagul, un sistem numit ACRS (Air Cushion Restraint System), pe masini de serie precum Buick si Cadillac. Chiar daca istoria ne spune ceva, multi dintre noi avem impresia ca cei de la Mercedes au introdus airbagul ca dotare standard. Ceea ce este adevarat, intr-o oarecare masura. Mercedes a oferit prima masina cu airbag standard la sofer: clasa S din anii '80. Ce face airbagul? De-a lungul anilor, centurile de siguranta au fost singura metoda de siguranta pasiva din masini. Insa acestea, chiar daca salvau milioane de vieti in urma accidentelor, mai aveau nevoie de ceva ca sa functioneze eficient. Si anume, o amortizare suava a corpurilor umane din habitaclu. Legile miscarii spun ca orice corp in miscare are un momentum (inertie) ce depinde de greutatea obiectului si de viteza acestuia. Mai pe intelesul tuturor, in cazul unui accident, exista mai multe elemente care isi schimba brusc inertia: masina propriu-zisa, pasagerii si obiectele din masina. Daca masina se opreste brusc, ca urmare a unui impact, obiectele din interior, dar si pasagerii,

vor avea tendinta sa se deplaseze mai departe. Aici intervine centura de siguranta. Insa pentru a atenua ranile si urmarile unui impact puternic, este necesara si folosirea unui airbag. Un airbag are ca scop diminuarea efectelor unui impact, ajutand la scaderea inertiei pe care o are corpul uman cand se loveste masina. Airbagul nu protejeaza pasagerul de diverse indoituri ale caroseriei, ci foloseste doar la atenuarea socului pe care il poate avea corpul. Din ce este compus un sistem de airbag? Multa lume are impresia ca masinile au o gramada de senzori, prin bare, prin caroserie, care detecteaza un impact. Insa nu e chiar asa. Sistemul are mai multe componente, care lucreaza impreuna pentru a-si da seama daca este sau nu necesara umflarea unui airbag: senzori de inchidere a usilor, senzorii de ocupare a scaunelor, senzor de rasturnare, etc. Insa cel mai important si cel mai uzual este senzorul de impact. O masina cu airbag are cel putin un senzor de impact. Acesta transmite informatia la o capsa detonatoare, care activeaza niste capsule cu substante chimice ce umfla o perna din material textil. Senzorul este un dispozitiv destul de simplu, care se activeaza numai in cazul in care simte o energie echivalenta cu impactul unui zid de beton la 24 km/h. Chiar daca pare mult, acest senzor se poate foarte usor activa si la un impact minor, cu o alta masina, dar care loveste in sasiu. Exista multe masini care au fost lovite in aripa si a sasiul a fost atat de "zguduit" incat s-a activat airbagul. Senzorul are si un accelerometru incorporat, care citeste orice franare brusca a masinii. Cum functioneaza? Senzorul transmite comanda electrica unui detonator din airbag. Airbagul propriu-zis din volan sau din bord este si el compus din mai multe elemente: capsa detonatoare, capsula cu azida de sodiu (sodium azide), capsula cu nitrat de potasiu si o capsula de Dioxid de Siliciu. Chiar daca ni se pare ca ne-am intors la lectia de chimie, pana la urma chiar asta e.

De ce expira unele airbaguri? Nimic mai simplu: pentru ca e vorba de 3 substante diferite care isi pierd proprietatile dupa o anumita perioada de timp. Multi dintre noi nu stiam ca e vorba de o reactie in 3 etape chimica, responsabila de declansarea airbagului. Avem impresia ca este o capsula de aer comprimat, sau ceva de acest gen, si ne miram ce ar putea sa expire la un airbag.