Zestrea centenară a romaşcanilor…

În valmaseala produsă mereu în perioada manifestărilor care vin să marcheze "ziua

de naştere" a Catedralei Episcopale "Sf. Cuvioasă Parascheva" din Roman,
parcă se pierde ceva... Ceva esenţial, legat de zestrea palpabilă şi pe măsură de
centenară a acestui edificiu măreţ din toate punctele de vedere. O zestre făurită de
către cei mulţi care, acum, mai ales, trebuie să ia aminte că truda lor dăinuie,
înfruntînd veacurile, materializată şi păstrată astfel prin grija ierarhilor care au
păstorit de-a lungul secolelor în urbea muşatină...

În acest context, chiar dacă unele dintre exemplele pilduitoare datează puţin după
nasterea "Lumii celei Noi", despre zestrea acestui "chivot medieval" nu se poate
vorbi decît la prezent şi, de bună seamă, la viitor, avînd în vedere forţa cu care
toate aceste odăjdii mărturisesc despre un trecut ortodox ce adună în jurul eparhiei
romaşcane peste 600 de ani de tradiţie. Chiar dacă timpurile nesigure ale secolelor
anterioare au decimat-o, zestrea de valori culturale şi artistice ale Episcopiei
Romanului mai adună în special carte veche bisericească, pictură şi sculptură în
lemn, precum şi piese de broderie şi argintărie. Unele dintre acestea au valoare de
unicat, altele au valoare sentimentală, amintind de marii înaintaşi ai locului, cum ar
fi domnitori binecredincioşi sau înalţii ierarhi Întîistătători în Scaunul Episcopiei
de la Roman.

O comoară care merită descoperită !

De departe, cea mai veche, mai plină de legendă, dar şi cea mai admirată şi
controversată piesă din această zestre centenară este felonul (haină arhierească)
despre care se spune că l-ar fi purtat Sf. Ioan Gură de Aur, păstrat aici de-a lungul
veacurilor cu mare evlavie. Cea dintîi menţionare documentară referitoare la acest
veşmînt datează încă din anul 1653, fiind atribuită cronicarului Paul de Alep. În
secolul XIX, marele prelat şi cărturar Episcopul Melchisedec Ştefănescu spune că,
potrivit tradiţiei locale, felonul ar fi fost trimis în dar lui Alexandru cel Bun de
către un împărat bizantin, probabil Manuel II Paleolog (1391-1425), acesta fiind
apoi dăruit de către domnul de atunci al ţării către "Biserica Sfînta Vineri",
respectiv Catedrala Episcopală din Roman, atestată pentru prima oară într-un
document emis tot în vremea lui Alexandru cel Bun, la 16 septembrie 1408.
În această serie mai pot fi remarcate în mod deosebit Marele Epitaf, datat sec.
XVIII, care dezvoltă tema iconografică Plîngerea şi Punerea în Sfîntul Mormînt a
Mîntuitorului şi, nu în ultimul rînd, veşmintele arhiereşti, mai noi sau mai vechi.
Un loc aparte în această bogată şi preţioasă zestre îl ocupă cărţile vechi, care se
leagă cel mai adesea de numele unor înalţi prelaţi şi, deopotrivă, cărturari ce au
slujit aici peste veacuri. Demne de admiraţie sînt în acest sens prima carte tipărită
în Moldova, respectiv Cazania tipărită de către Mitropolitul Varlaam, la Iaşi, în
anul 1643, sau, altă piesă unicat – "Viaţa şi petrecerea Sfinţilor" tipărită de
Mitropolitul Dosoftei la 1682, acelaşi care, dupa cum glasuiesc cronicile, a
început să scrie monumentala lucrare "Psaltirea pre versuri tocmită" chiar în
pridvorul reşedinţei episcopale romaşcane. Toate acestea, precum şi alte obiecte
religioase cu însemnată valoare istorică, artistică şi de patrimoniu stau martore
veacurilor în "Casa Veniamin Costachi", o bijuterie în sine durată chiar de către
marele ierarh şi cărturar pe vremea cînd păstorea în tîrgul dintre Moldova şi
Siret…

Vasile Danci Moroşanu