Sunteți pe pagina 1din 15

1.Proveniența apelor subterane, formațiunea, perioada, aprecierea cantitativa și calitativă din RM.

1.1. Teorii privind originea apelor subterane

Originea si modul de formare a apelor subterane au constituit obiectul a numeroase cercetari, unele ipoteze fiind in prezent confirmate prin masuratori experimentale.Pe baza valorificarii unui volum mare de date hidrogeologice, s-a ajuns la o conceptie unitara privind clasificarea genetica a apelor subterane, care reprezinta doar latura calitativa a problemei.

1.1.1. Teoria infiltrarii

Teoria infiltrarii este in prezent acceptata ca fiind principala explicatie pentru formarea apelor subterane. Aceasta teorie a fost formulata de francezii B.Palissy (sec.XVI) si E.Mariotte (sec.XVII) care sustineau ca sursa de formare a acviferelor este infiltrarea apelor din precipitatii, din domeniul marin si din lacuri.

In procesul de infiltrare, aceste ape pot intalni un strat impermeabil care favorizeaza acumularea apelor infiltrate si implicit formarea unui acvifer.

Fizicianul Mariotte a argumentat aceasta ipoteza pe baza bilantului apei, intocmit pentru bazinul Senei. Aceasta teorie este dovedita de unele observatii simple:

coborarea nivelului hidrostatic al acviferelor freatice in perioadele secetoase;

cresterea in perioadele ploioase a nivelului hidrostatic al acviferelor freatice;

variatia debitelor izvoarelor generate de acvifere freatice.

Teoria Palissy-Mariotte nu poate explica acumularile de apa subterana cu mineralizatie redusa din regiunile cu climat arid, regiuni cu veri lipsite de precipitatii si evaporari intense.

1.1.2. Teoria condensarii vaporilor de apa

Teoria condensarii vaporilor de apa a fost formulata in anul 1877 de hidrotehnicianul vienez O.Volger, care sustinea ca apele subterane provin din condensarea vaporilor de apa din aerul care circula prin porii si fisurile rocilor.

Partizanii teoriei condensarii combat teoria infiltrarii sustinand ca in urma ploilor terenurile se umezesc pe o adancime redusa, sub care urmeaza o zona relativ uscata (zona de aerare) si apoiacviferul. Din aceasta cauza intre precipitatiile atmosferice si acvifere nu ar exista o legatura directa.

3

Teoria lui Volger se bazeaza pe faptul ca la scaderea temperaturii aerul saturat cu vapori de apa devine suprasaturat iar o parte din vaporii de apa se condenseaza si trec in stare lichida. In prezenta unui strat impermeabil aceasta apa se acumuleaza si poate forma un acvifer.

aceasta apa se acumuleaza si poate forma un acvifer. Fig.1 temperatură Variația umidității aerului în

Fig.1

temperatură

Variația

umidității

aerului

în

funcție

de

Din variatia umiditatii aerului in functie de temperatura (Tabelul 1, Fig.1) se poate estima cantitatea de apa cedata. De exemplu, un metru cub de aer saturat la 15 0 C contine 12,7 grame de apa in stare de vapori iar la +5 0 C contine 5,36 grame; prin racire se condenseaza in stare lichida :

5,36 grame; prin racire se condenseaza in stare lichida : grame de apa 959g68j Tabelul 1

grame de apa 959g68j

Tabelul 1 Variatia umiditatii aerului saturat in functie de temperatura

Temperatura punctului de

0

+5

+10

+15

+20

+25

+30

roua

[ 0 C]

 

[g/m 3 ]

4,80

5,36

9,40

12,70

17,50

22,80

30,80

Umiditatea

[mm.col.Hg]

4,56

6,60

9,25

13,20

16,90

22,30

31,40

[milibar(mb)]

6,17

8,96

12,00

20,60

22,80

30,20

42,50

Alimentarea acestui proces are loc cand aerul mai cald din atmosfera patrunde in teren, la o temperatura mai scazuta, cedand o parte din apa sub forma de picaturi, care sub actiunea gravitatiei se infiltreaza pana la un teren impermeabil, dand nastere unui acvifer.

Acestei ipoteze i s-au adus o serie de critici, si anume:

formarea unui acvifer implica o viteza minima de 5 cm/sec pentru aerul cald si saturat cu vapori de apa care patrunde in teren pentru a ceda apa prin condensare ;

caldura latenta de condensare a apei conduce la incalzirea terenului si deci la incetinirea procesului de condensare;

atmosfera nu poate furniza cantitatea de vapori de apa necesara pentru a explica alimentarea exclusiva a acviferelor prin condensare;

4

conditiile meteorologice nu sunt intotdeauna favorabile formarii apei subterane prin condensare deoarece:

in timpul iernii se produce o evaporare a apei din acvifere chiar si in zilele calde;

rareori se intampla ca aerul sa ajunga la umiditatea de saturatie;

1.2. Circulația apelor subterane

Deplasarea apei prin porii si fisurile rocii se desfasoara dupa reguli hidrodinamice specifice, in functie de starea sa de agregare si de raporturile acesteia cu particulele rocilor.

1.2.1.Miscarea apei sub forma de vapori

Vaporii de apa care ocupa spatiile libere (fara apa) din roci se deplaseaza impreuna cu aerul, atunci cand tensiunile acestora sunt echivalente, sau in functie de diferentele de tensiune, atunci cand acestea exista.

Vaporii de apa din roci provin prin patrunderea lor odata cu aerul de la suprafata, sau prin evaporarea apelor subterane. Se cunoaste cresterea temperaturii odata cu adancimea. De asemenea multe strate acvifere sunt situate in regiuni vulcanice sau cu un metamorfism intens, care degaja caldura. Vaporii de apa se deplaseaza astfel:

- de la zone cu tensiune mai mare spre zone cu tensiuni mai mici;

de la stratele mai calde spre cele mai reci; din roci catre atmosfera, in cadrul unui schimb permanent si complex de gaze intre litosfera si atmosfera;

-

-

1.2.2. Miscarea apei legate

Dupa cum am mentionat intr-un subcapitol anterior (1) apa legata din roci poate fi: legata chimic, higroscopica si peliculara.

- Apa legata chimic circula numai sub forma de vapori, la temperaturi foarte ridicate, capabile sa produca reactii cu degajare de apa.

- Apa higroscopica circula tot numai sub forma de vapori, dar la temperaturi mai mici de 100

o C.

In cazul apei peliculare circulatia se efectueaza atat sub forma de vapori cat si in stare lichida. Atunci cand peliculele au grosimi diferite, exista tendinte de uniformizare a acestora. La grosimi egale ale peliculelor acest transfer inceteaza.

Cand peliculele sunt prea groase, depasind higroscopicitatea particulelor, o parte din apa legata trece in apa libera.

5

1.2.3. Circulatia apelor libere

Apa libera circula prin porii si fisurile rocilor sub actiunea a doua forte: capilara (ape capilare) si gravitationala (apa gravifica). Aceste forte care actioneaza intr-un complex extrem de variat de situatii reale (porozitate, dimensiunile porilor, existenta fisurilor si a golurilor etc) fac ca circulatia apelor libere din stratele acvifere sa fie foarte diferita. In functie de modul in care apa circula prin roci se pot deosebi:

- roci acvifere, prin care apa circula cu usurinta (grohotisuri, bolovanisuri, pietrisuri, prundisuri, nisipuri);

- roci acvilude, cu pori mici, prin care apa circula cu viteze mici;

- roci acvifuge, in care apa nu circula din cauza porozitatii reduse (roci eruptive, metamorfice si sedimentare cimentate).

In functie de gradul de saturatie al rocilor cu apa acestea sunt de doua categorii: nesaturate, prin care apa se infiltreaza si circula gravitational, sau se ridica prin capilaritate si saturate, respectiv stratele acvifere prin care apa circula sub actiunea legilor proprii.

In functie de marimea porilor si de dimensiunile fisurilor si a golurilor, apa circula laminar (in linii paralele) sau turbulent.

Circulatia apelor subterane se face in regim natural sau influentat antropic (prin drenuri, campuri de puturi de captare etc.).

1.2.4.Mișcarea apelor capilare

Mișcarea capilara a apelor subterane are loc sub acțiunea forțelor interacțiunea forței gravitaționale cu forța tensiunii superficiale.

capilare, rezultate din

Tensiunea superficiala rezulta din atracția reciproca dintre moleculele de apa care ii conferă acesteia o anumita coezivitate. La limita cu aerul apare si atracția moleculara a acestuia, mai slaba, dar existenta in realitate. Acest fenomen se numește tensiune superficiala si se manifesta intre particulele de apa si pereți porilor din roci.

Forțele capilare apar ca urmare a atracției pe care pereții porilor o exercita asupra apei, in sens contrar forței gravitației. Când aceste forte capilare sunt mai mari decât gravitația, in condițiile unor dimensiuni reduse ale porilor apa se ridica pana la înălțimi diferite, in funcție de aceste dimensiuni si de timp.

6

Fig. 2 Forța capilară De regula capilaritatea se produce in cazul diametrelor mai mici de

Fig. 2 Forța capilară

De regula capilaritatea se produce in cazul diametrelor mai mici de 0,5 mm si se poate constata prin introducerea unui tub cu un astfel de diametru intr-un vas cu apa. Lichidul nu rămâne la același nivel ci se înalță în tub pana la o anumita valoare h (înălțimea capilară) si face la partea superioara un menisc bine definit. Inaltimea de ridicare capilara este direct proporționala cu valoarea tensiunii superficiale si invers proporționala cu diametrul tubului capilar, accelerația gravitaționala si densitatea lichidului (Figura nr. 2).

Porii mai mici ai rocilor reprezintă medii capilare complexe, prin care aceste forte se exprima in mod diferit.

In zona de aerație a unui strat acvifer, in apropierea nivelului piezometric apa capilara este continua, ridicându-se de la suprafața piezometrica la diferite înălțimi. Aceasta subzona se numește zona de saturație capilara sau franje capilara. In funcție de locul de formare si modul de comportare, apa capilara din zona de aerație poate fi ascendenta, descendenta (funiculara) si pendulara (manseta). Apa capilara ascendenta este situata deasupra nivelului freatic (pana la înălțimi de 10 15 m in cazul nisipurilor si 6 – 12 m in argile). Viteza ascensiunii capilare diferă in funcție de granulometria rocilor.

Mai sus, in sol si sub nivelul acestuia, apa capilara este suspendata si se menține un timp după infiltrarea precipitațiilor.

1.3.Rezervele de ape subterane

Conform datelor Î.S. „Expeditia Hidrogeologica din Moldova”rezervele de ape subterane prognozate şi confirmate la 01.01.2011 constituie 3478,3 mii m3 /zi (1 269 579,5 mii m3/an), cu 15,522 mai mult de cât au fost apreciate la 01.01.2006. În Republica Moldova, în anii 2007-2010, în exploatare s-au aflat 7801 sonde, care extrag apa din diferite orizonturi și complexe acvifere, începând de la complexul vendian-rifeu, exploatat în regiunea de nord-est a republicii și terminând cu orizonturile aluviale din rocile și depozitele pliocen-cuaternare din văile Nistrului si Prutului. Cel mai bogat complex acvifer este complexul Badenian-Sarmațian inferior, rezervele căruia alcătuiesc 998 150,9 mii m3/an, (77% din total), care, împreună cu complexul cretacic-silurian și orizontul de Congeria alcătuiesc 90% din resursele de exploatare a apelor potabile. În regiunea de sud-sud-vest se exploatează orizontul pontic și complexul Sarmaianului superior-Meoian cu rezerve mai reduse, în cea centrală și de sud-est se exploatează orizontul Sarmațianului mediu (Basarabianului) și complexul Badenian-Sarmațian inferior. Ultimul complex, grație calității bune și rezervelor apreciabile, reprezintă principala sursă de aprovizionare centralizată cu apă a municipiului Chișinău și a altor localităi din regiunea centrală a țării.

Rezervele apelor subterane sunt repartizate neuniform pe unități administrative. De rezerve mai apreciabile dispun raioanele Anenii-Noi, Criuleni, Orhei, Ștefan-Vodă, municipiul Bălți. Mai slab sunt asigurate cu resurse de ape subterane potabile raioanele Râșcani, Glodeni, Fălești, Ungheni, Nisporeni, Leova, Cahul ș.a., deci, preponderent segmentul de dreapta al bazinului râului Prut.

7

Rezervele de exploatare totale confirmate a apelor subterane în anul 2010 alcătuiesc 1062,75 mii m 3 pe zi sau 387 903,75 mii m 3 pe an (fig. 2).

Volumul total al rezervelor aproximate ale apelor subterane constitue 1080 mln.m3. Din ele 85 % (824 mln.m 3 ) revin bazinului fluviului Nistru, iar restul 15% se formează în limitele bazinului râului Prut şi a interfluviului Prut-Nistru (tabelul 3).

Tabelul 2. Repartizarea rezervelor de ape subterane după bazine de recepţie

rezervelor de ape subterane după bazine de recepţie Ponderea rezervelor de ape subterane (modulul de scurgere)

Ponderea rezervelor de ape subterane (modulul de scurgere) sunt repartizate neuniform pe teritoriul republicii, valoarea mediei maxime (1,37 l/s.km 2 ) revenind bazinului fluviului Nistru, iar cea minimă (0,44 l/s.km 2 ) – bazinului râului Prut. Valoarea medie pe republică a modulului scurgerii subterane a constituit 1,01 l/s.km 2 . Rezervele echilibrate de exploatare a apelor subterane, conform datelor din [16] constituie 1262 mln.m 3 , deci cu aproximativ 20% mai mult decât rezervele confirmate.

1.3.1.Rezervele de ape subterane după bazine de recepţie, orizontul acvifer şi conform destinaţiei de utilizare

În tabelul 3 sunt prezentate datele generalizate a rezervelor de exloatare de ape subterane (confirmate de CSR, prognozate) pe sectoare de gospodărire a apelor din bazine hidrografice, orizonturi şi complexe acvifere. Apele subterane se prezintă după modul de utilizare: ape potabile (AP), ape tehnice de producţie (ATP) şi ape minerale curative (AMC). Rezervele confirmate (de CSR) reprezintă cantitatea de ape subterane care poate fi obţinută dintr- un zăcământ prin intermediul sistemelor de captare raţionale din punct de vedere tehnico- economic, în regimul acceptat de exploatare şi cantităţii, calităţii apei care corespund cerinţelor de folosinţă în perioada de referinţă de gospodărire a apei. Resursele prognozate reprezintă acele rezerve ale apelor subterane care se apreciază după bazinele apelor subterane sau după părţi ale acestora în baza analizei şi sistematizării materialelor de arhivă. Cratima (-) din tabele semnalează lipsa datelor.

8

Fig. 3 Principalele orizonturi acvifere ale Republicii Moldova Legendă:  A3 depozite aluviale ale luncilor

Fig. 3 Principalele orizonturi acvifere ale Republicii Moldova

Legendă:

A3 depozite aluviale ale luncilor si ale teraselor

N2 p nisipurile Ponțiene

N1S3m complexul acvifer al Sarmațianului Superior - Meoțian

N1b N1S1-2 complexul acvifer Baden-Sarmațian

K calcarele carstice ale Cretacicului

S 1 calcarele cristaline ale Silurianului

VR Rocile cristaline bazale ale Vendianului

Tabelul nr.3 Rezervele de apă subterană în R. Moldova

9

10
10

10

1.3.2 Regimul apelor subterane după datele măsurătorilor nivelului apei în sonde În tabel 3 sunt

1.3.2 Regimul

apelor subterane după datele măsurătorilor nivelului apei în sonde

În tabel 3 sunt prezentate valorile nivelului pentru forajele de bază în care se efectuează măsurători permanente de regim. Datele observaţiilor, prezentate în coloanele 6-18, caracterizează valorile medii lunare şi anuale ale nivelului apelor subterane, reprezentând bazinele principale ale republicii. Materialele sunt grupate după bazinele râurilor Prut şi Nistru, inclusiv a afluenţilor principali Răut, Ichel, Bâc şi a râurilor din interfluviul Prut-Nistru Cogâlnic, Ialpug şi Cahul. În coloana 2 sunt prezentate orizonturile acvifere sub formă de indici acceptaţi în hidrogeologie:

а А 3 orizontul acvifer aluvial Holocen N 2 p – orizontul acvifer Ponţian N 1 S 3+ m – complexul acvifer al Sarmaţianului superior - Meoţian N 1 S 2 orizontul acvifer al Sarmaţianului mediu N 1 S 1 – orizontul acvifer al Sarmaţianului inferior N 1 S 1 +b 3 complexul acvifer Badenian-Sarmaţian inferior N 1 S 1+2 – orizontul acvifer Sarmaţian inferior-Sarmaţian mediu N 1 S 1+ K 2 – complexul acvifer Sarmaţian inferior-Cretacic К 2 s 1 orizontul acvifer Cretacic К+S – complexul acvifer Cretacic-Silurian V-R orizontul acvifer Vendian-Rifeic AR-PR complexul acvifer Arheozoic-Proterozoic Valorile nivelului cu semnul (+1,2) înseamnă că nivelul «0» al forajului se află mai jos

11

de nivelul apei din foraj. Cratima (-) arată că observaţii nu au fost efectuate.

Tab. 4 Nivelurile medii anuale ale straturilor apelor subterane

(- ) arată că observaţii nu au fost efectuate. Tab. 4 Nivelurile medii anuale ale straturilor
(- ) arată că observaţii nu au fost efectuate. Tab. 4 Nivelurile medii anuale ale straturilor

12

13
13

13

2.Calitatea apelor subterane, regionalizarea teritorială a Republicii Moldova în funcție de indicii de calitate

2.1.Concentraţiile medii şi maxime anuale ale principalilor ioni în apele subterane

Studierea compoziţiei chimice a apelor freatice a fost efectuată în baza cercetării fântânilor. În tabel sunt prezentate rezultatele măsurătorilor indicatorilor din apele fântânilor localităţilor mari, predominant din nordul republicii. Compoziţia chimică a apelor subterane a fost studiată, predominant, în sondele de regim, prelevarea probelor efectuându-se numai în timpul curăţirii sondelor. Aprecierea compoziţiei chimice denotă, că în majoritatea fântânilor apa nu corespunde GOST 2874-82 „Apa potabilă”. Sunt şi sonde în care apa nu corespunde acestui standard. În coloanele 1-4 sunt prezentate punctele (1) din care se preleva proba pentru aprecierea compoziţiei chimice a apelor dintr-un orizont sau complex acvifer (2) în exploatare în aria respectivă (3). În coloana 4 este prezentată adâncimea de prelevare a probei din fântâni. Din sondele arteziene probele s-au prelevat prin pompare în procesul de reparaţie (curăţire) sau de amorsare a sondei. În coloanele 5-10 este prezentată compoziţia chimică a probei în (mg/dm 3 ), evaluată în laboratorul Expediţiei Hidro-Geologice din Republica Moldova şi sunt prezentate valorile cationilor şi anionilor predominanţi în majoritatea orizonturilor şi complexelor acvifere.

Tab. 5 Calitatea apelor subtenare în funcție de stratul acvifer respectiv

orizonturilor şi complexelor acvifere. Tab. 5 Calitatea apelor subtenare în funcție de stratul acvifer respectiv 14
orizonturilor şi complexelor acvifere. Tab. 5 Calitatea apelor subtenare în funcție de stratul acvifer respectiv 14

14

Rezervele de exploatare a apelor subterane confirmate, anul 2010, mii m 3 /an

Potabile

Tehnice

317367,50

70536,25

3 /an Potabile Tehnice 317367,50 70536,25 Fig. 4 . Rezervele de exploatare a apelor subterane
3 /an Potabile Tehnice 317367,50 70536,25 Fig. 4 . Rezervele de exploatare a apelor subterane

Fig. 4. Rezervele de exploatare a apelor subterane confirmate, anul 2010, %

15

1.1. Concentraţiile medii şi maxime anuale ale substanţelor ce determină indicele de poluare a apei (IPA)

Sunt prezentate valorile măsurate ale substanţelor ce determină indicele de poluare a apelor subterane (IPA) în baza rezultatelor analizelor probelor de apă, efectuate în Laboratorul Expediţiei Hidrogeologice din Moldova „EHGeoM”. În coloanele 1-4 sunt indicate denumirea bazinului (sectorului) de recepţie (1), vârsta orizontului acvifer (2), localizarea sondei de observaţie (3) şi adâncimea de prelevare a probei (4). În coloanele 5-10 sunt prezentate valoarea durităţii şi concentraţiile a cinci indicatori (fier (Fe), azotat amoniacal (NH4), nitriţi (NO2), nitraţi (NO3) şi fluor) în baza unei măsurători. Pentru a facilita analiza stării ecologice ale apelor în paranteze sunt prezentate şi limitele admisibile de concentraţie (CLA) a indicatorilor.

ecologice ale apelor în paranteze sunt prezentate şi limitele admisibile de concentraţie (CLA) a indicatorilor. 16
ecologice ale apelor în paranteze sunt prezentate şi limitele admisibile de concentraţie (CLA) a indicatorilor. 16

16