Sunteți pe pagina 1din 15

1.Proveniena apelor subterane, formaiunea, perioada, aprecierea cantitativa i calitativ din RM.

1.1. Teorii privind originea apelor subterane


Originea si modul de formare a apelor subterane au constituit obiectul a numeroase cercetari, unele ipoteze fiind in prezent confirmate prin masuratori experimentale.Pe baza valorificarii unui volum mare de date hidrogeologice, s-a ajuns la o conceptie unitara privind clasificarea genetica a apelor subterane, care reprezinta doar latura calitativa a problemei.

1.1.1. Teoria infiltrarii


Teoria infiltrarii este in prezent acceptata ca fiind principala explicatie pentru formarea apelor subterane. Aceasta teorie a fost formulata de francezii B.Palissy (sec.XVI) si E.Mariotte (sec.XVII) care sustineau ca sursa de formare a acviferelor este infiltrarea apelor din precipitatii, din domeniul marin si din lacuri. In procesul de infiltrare, aceste ape pot intalni un strat impermeabil care favorizeaza acumularea apelor infiltrate si implicit formarea unui acvifer. Fizicianul Mariotte a argumentat aceasta ipoteza pe baza bilantului apei, intocmit pentru bazinul Senei. Aceasta teorie este dovedita de unele observatii simple:

coborarea nivelului hidrostatic al acviferelor freatice in perioadele secetoase; cresterea in perioadele ploioase a nivelului hidrostatic al acviferelor freatice; variatia debitelor izvoarelor generate de acvifere freatice.

Teoria Palissy-Mariotte nu poate explica acumularile de apa subterana cu mineralizatie redusa din regiunile cu climat arid, regiuni cu veri lipsite de precipitatii si evaporari intense.

1.1.2. Teoria condensarii vaporilor de apa


Teoria condensarii vaporilor de apa a fost formulata in anul 1877 de hidrotehnicianul vienez O.Volger, care sustinea ca apele subterane provin din condensarea vaporilor de apa din aerul care circula prin porii si fisurile rocilor. Partizanii teoriei condensarii combat teoria infiltrarii sustinand ca in urma ploilor terenurile se umezesc pe o adancime redusa, sub care urmeaza o zona relativ uscata (zona de aerare) si apoiacviferul. Din aceasta cauza intre precipitatiile atmosferice si acvifere nu ar exista o legatura directa.

Teoria lui Volger se bazeaza pe faptul ca la scaderea temperaturii aerul saturat cu vapori de apa devine suprasaturat iar o parte din vaporii de apa se condenseaza si trec in stare lichida. In prezenta unui strat impermeabil aceasta apa se acumuleaza si poate forma un acvifer.

Fig.1 Variaia umiditii aerului n funcie de temperatur

Din variatia umiditatii aerului in functie de temperatura (Tabelul 1, Fig.1) se poate estima cantitatea de apa cedata. De exemplu, un metru cub de aer saturat la 150C contine 12,7 grame de apa in stare de vapori iar la +50C contine 5,36 grame; prin racire se condenseaza in stare lichida : grame de apa 959g68j Tabelul 1 Variatia umiditatii aerului saturat in functie de temperatura
Temperatura punctului de roua [0C] [g/m3] Umiditatea [mm.col.Hg] [milibar(mb)] 0 4,80 4,56 6,17 +5 5,36 6,60 8,96 +10 9,40 9,25 12,00 +15 12,70 13,20 20,60 +20 17,50 16,90 22,80 +25 22,80 22,30 30,20 +30 30,80 31,40 42,50

Alimentarea acestui proces are loc cand aerul mai cald din atmosfera patrunde in teren, la o temperatura mai scazuta, cedand o parte din apa sub forma de picaturi, care sub actiunea gravitatiei se infiltreaza pana la un teren impermeabil, dand nastere unui acvifer. Acestei ipoteze i s-au adus o serie de critici, si anume:

formarea unui acvifer implica o viteza minima de 5 cm/sec pentru aerul cald si saturat cu vapori de apa care patrunde in teren pentru a ceda apa prin condensare ; caldura latenta de condensare a apei conduce la incalzirea terenului si deci la incetinirea procesului de condensare; atmosfera nu poate furniza cantitatea de vapori de apa necesara pentru a explica alimentarea exclusiva a acviferelor prin condensare;
4

conditiile meteorologice nu sunt intotdeauna favorabile formarii apei subterane prin condensare deoarece: in timpul iernii se produce o evaporare a apei din acvifere chiar si in zilele calde; rareori se intampla ca aerul sa ajunga la umiditatea de saturatie;

1.2. Circulaia apelor subterane


Deplasarea apei prin porii si fisurile rocii se desfasoara dupa reguli hidrodinamice specifice, in functie de starea sa de agregare si de raporturile acesteia cu particulele rocilor.

1.2.1.Miscarea apei sub forma de vapori


Vaporii de apa care ocupa spatiile libere (fara apa) din roci se deplaseaza impreuna cu aerul, atunci cand tensiunile acestora sunt echivalente, sau in functie de diferentele de tensiune, atunci cand acestea exista. Vaporii de apa din roci provin prin patrunderea lor odata cu aerul de la suprafata, sau prin evaporarea apelor subterane. Se cunoaste cresterea temperaturii odata cu adancimea. De asemenea multe strate acvifere sunt situate in regiuni vulcanice sau cu un metamorfism intens, care degaja caldura. Vaporii de apa se deplaseaza astfel: - de la zone cu tensiune mai mare spre zone cu tensiuni mai mici; - de la stratele mai calde spre cele mai reci; - din roci catre atmosfera, in cadrul unui schimb permanent si complex de gaze intre litosfera si atmosfera;

1.2.2. Miscarea apei legate


Dupa cum am mentionat intr-un subcapitol anterior (1) apa legata din roci poate fi: legata chimic, higroscopica si peliculara. - Apa legata chimic circula numai sub forma de vapori, la temperaturi foarte ridicate, capabile sa produca reactii cu degajare de apa. - Apa higroscopica circula tot numai sub forma de vapori, dar la temperaturi mai mici de 100
o

C.

In cazul apei peliculare circulatia se efectueaza atat sub forma de vapori cat si in stare lichida. Atunci cand peliculele au grosimi diferite, exista tendinte de uniformizare a acestora. La grosimi egale ale peliculelor acest transfer inceteaza. Cand peliculele sunt prea groase, depasind higroscopicitatea particulelor, o parte din apa legata trece in apa libera.

1.2.3. Circulatia apelor libere


Apa libera circula prin porii si fisurile rocilor sub actiunea a doua forte: capilara (ape capilare) si gravitationala (apa gravifica). Aceste forte care actioneaza intr-un complex extrem de variat de situatii reale (porozitate, dimensiunile porilor, existenta fisurilor si a golurilor etc) fac ca circulatia apelor libere din stratele acvifere sa fie foarte diferita. In functie de modul in care apa circula prin roci se pot deosebi:

- roci acvifere, prin care apa circula cu usurinta (grohotisuri, bolovanisuri, pietrisuri, prundisuri, nisipuri); - roci acvilude, cu pori mici, prin care apa circula cu viteze mici; - roci acvifuge, in care apa nu circula din cauza porozitatii reduse (roci eruptive, metamorfice si sedimentare cimentate). In functie de gradul de saturatie al rocilor cu apa acestea sunt de doua categorii: nesaturate, prin care apa se infiltreaza si circula gravitational, sau se ridica prin capilaritate si saturate, respectiv stratele acvifere prin care apa circula sub actiunea legilor proprii. In functie de marimea porilor si de dimensiunile fisurilor si a golurilor, apa circula laminar (in linii paralele) sau turbulent. Circulatia apelor subterane se face in regim natural sau influentat antropic (prin drenuri, campuri de puturi de captare etc.).

1.2.4.Micarea apelor capilare


Micarea capilara a apelor subterane are loc sub aciunea forelor capilare, rezultate din interaciunea forei gravitaionale cu fora tensiunii superficiale. Tensiunea superficiala rezulta din atracia reciproca dintre moleculele de apa care ii confer acesteia o anumita coezivitate. La limita cu aerul apare si atracia moleculara a acestuia, mai slaba, dar existenta in realitate. Acest fenomen se numete tensiune superficiala si se manifesta intre particulele de apa si perei porilor din roci. Forele capilare apar ca urmare a atraciei pe care pereii porilor o exercita asupra apei, in sens contrar forei gravitaiei. Cnd aceste forte capilare sunt mai mari dect gravitaia, in condiiile unor dimensiuni reduse ale porilor apa se ridica pana la nlimi diferite, in funcie de aceste dimensiuni si de timp.

De regula capilaritatea se produce in cazul diametrelor mai mici de 0,5 mm si se poate constata prin introducerea unui tub cu un astfel de diametru intr-un vas cu apa. Lichidul nu rmne la acelai nivel ci se nal n tub pana la o anumita valoare h (nlimea capilar) si face la partea superioara un menisc bine definit. Inaltimea de ridicare capilara este direct proporionala cu valoarea tensiunii superficiale si invers proporionala cu diametrul tubului capilar, acceleraia gravitaionala si densitatea lichidului (Figura nr. 2). Fig. 2 Fora capilar Porii mai mici ai rocilor reprezint medii capilare complexe, prin care aceste forte se exprima in mod diferit. In zona de aeraie a unui strat acvifer, in apropierea nivelului piezometric apa capilara este continua, ridicndu-se de la suprafaa piezometrica la diferite nlimi. Aceasta subzona se numete zona de saturaie capilara sau franje capilara. In funcie de locul de formare si modul de comportare, apa capilara din zona de aeraie poate fi ascendenta, descendenta (funiculara) si pendulara (manseta). Apa capilara ascendenta este situata deasupra nivelului freatic (pana la nlimi de 10 15 m in cazul nisipurilor si 6 12 m in argile). Viteza ascensiunii capilare difer in funcie de granulometria rocilor. Mai sus, in sol si sub nivelul acestuia, apa capilara este suspendata si se menine un timp dup infiltrarea precipitaiilor.

1.3.Rezervele de ape subterane


Conform datelor .S. Expeditia Hidrogeologica din Moldovarezervele de ape subterane prognozate i confirmate la 01.01.2011 constituie 3478,3 mii m3 /zi (1 269 579,5 mii m3/an), cu 15,522 mai mult de ct au fost apreciate la 01.01.2006. n Republica Moldova, n anii 2007-2010, n exploatare s-au aflat 7801 sonde, care extrag apa din diferite orizonturi i complexe acvifere, ncepnd de la complexul vendian-rifeu, exploatat n regiunea de nord-est a republicii i terminnd cu orizonturile aluviale din rocile i depozitele pliocen-cuaternare din vile Nistrului si Prutului. Cel mai bogat complex acvifer este complexul Badenian-Sarmaian inferior, rezervele cruia alctuiesc 998 150,9 mii m3/an, (77% din total), care, mpreun cu complexul cretacic -silurian i orizontul de Congeria alctuiesc 90% din resursele de exploatare a apelor potabile. n regiunea de sud-sud-vest se exploateaz orizontul pontic i complexul Sarmaianului superior-Meoian cu rezerve mai reduse, n cea central i de sud-est se exploateaz orizontul Sarmaianului mediu (Basarabianului) i complexul Badenian-Sarmaian inferior. Ultimul complex, graie calitii bune i rezervelor apreciabile, reprezint principala surs de aprovizionare centralizat cu ap a municipiului Chiinu i a altor localiti din regiunea central a rii. Rezervele apelor subterane sunt repartizate neuniform pe uniti administrative. De rezerve mai apreciabile dispun raioanele Anenii-Noi, Criuleni, Orhei, tefan-Vod, municipiul Bli. Mai slab sunt asigurate cu resurse de ape subterane potabile raioanele Rcani, Glodeni, Fleti, Ungheni, Nisporeni, Leova, Cahul .a., deci, preponderent segmentul de dreapta al bazinului rului Prut.
7

Rezervele de exploatare totale confirmate a apelor subterane n anul 2010 alctuiesc 1062,75 mii m3 pe zi sau 387 903,75 mii m3 pe an (fig. 2). Volumul total al rezervelor aproximate ale apelor subterane constitue 1080 mln.m3. Din ele 85 % (824 mln.m3) revin bazinului fluviului Nistru, iar restul 15% se formeaz n limitele bazinului rului Prut i a interfluviului Prut-Nistru (tabelul 3). Tabelul 2. Repartizarea rezervelor de ape subterane dup bazine de recepie

Ponderea rezervelor de ape subterane (modulul de scurgere) sunt repartizate neuniform pe teritoriul republicii, valoarea mediei maxime (1,37 l/s.km2) revenind bazinului fluviului Nistru, iar cea minim (0,44 l/s.km2) bazinului rului Prut. Valoarea medie pe republic a modulului scurgerii subterane a constituit 1,01 l/s.km2. Rezervele echilibrate de exploatare a apelor subterane, conform datelor din [16] constituie 1262 mln.m3, deci cu aproximativ 20% mai mult dect rezervele confirmate.

1.3.1.Rezervele de ape subterane dup bazine de recepie, orizontul acvifer i conform destinaiei de utilizare
n tabelul 3 sunt prezentate datele generalizate a rezervelor de exloatare de ape subterane (confirmate de CSR, prognozate) pe sectoare de gospodrire a apelor din bazine hidrografice, orizonturi i complexe acvifere. Apele subterane se prezint dup modul de utilizare: ape potabile (AP), ape tehnice de producie (ATP) i ape minerale curative (AMC). Rezervele confirmate (de CSR) reprezint cantitatea de ape subterane care poate fi obinut dintrun zcmnt prin intermediul sistemelor de captare raionale din punct de vedere tehnicoeconomic, n regimul acceptat de exploatare i cantitii, calitii apei care corespund cerinelor de folosin n perioada de referin de gospodrire a apei. Resursele prognozate reprezint acele rezerve ale apelor subterane care se apreciaz dup bazinele apelor subterane sau dup pri ale acestora n baza analizei i sistematizrii materialelor de arhiv. Cratima (-) din tabele semnaleaz lipsa datelor.

Fig. 3 Principalele orizonturi acvifere ale Republicii Moldova Legend: A3 depozite aluviale ale luncilor si ale teraselor N2 p nisipurile Poniene N1S3m complexul acvifer al Sarmaianului Superior - Meoian N1b N1S1-2 complexul acvifer Baden-Sarmaian K calcarele carstice ale Cretacicului S1 calcarele cristaline ale Silurianului VR Rocile cristaline bazale ale Vendianului Tabelul nr.3 Rezervele de ap subteran n R. Moldova

10

1.3.2..Regimul apelor subterane dup datele msurtorilor nivelului apei n sonde


n tabel 3 sunt prezentate valorile nivelului pentru forajele de baz n care se efectueaz msurtori permanente de regim. Datele observaiilor, prezentate n coloanele 6-18, caracterizeaz valorile medii lunare i anuale ale nivelului apelor subterane, reprezentnd bazinele principale ale republicii. Materialele sunt grupate dup bazinele rurilor Prut i Nistru, inclusiv a afluenilor principali Rut, Ichel, Bc i a rurilor din interfluviul Prut-Nistru Coglnic, Ialpug i Cahul. n coloana 2 sunt prezentate orizonturile acvifere sub form de indici acceptai n hidrogeologie: 3 orizontul acvifer aluvial Holocen N2p orizontul acvifer Ponian N1S3+m complexul acvifer al Sarmaianului superior - Meoian N1S2 orizontul acvifer al Sarmaianului mediu N1S1 orizontul acvifer al Sarmaianului inferior N1S1+b3 complexul acvifer Badenian-Sarmaian inferior N1S1+2 orizontul acvifer Sarmaian inferior-Sarmaian mediu N1S1+K2 complexul acvifer Sarmaian inferior-Cretacic 2s1 orizontul acvifer Cretacic +S complexul acvifer Cretacic-Silurian V-R orizontul acvifer Vendian-Rifeic AR-PR complexul acvifer Arheozoic-Proterozoic Valorile nivelului cu semnul (+1,2) nseamn c nivelul 0 al forajului se afl mai jos
11

de nivelul apei din foraj. Cratima (-) arat c observaii nu au fost efectuate. Tab. 4 Nivelurile medii anuale ale straturilor apelor subterane

12

13

2.Calitatea apelor subterane, regionalizarea teritorial a Republicii Moldova n funcie de indicii de calitate 2.1.Concentraiile medii i maxime anuale ale principalilor ioni n apele subterane
Studierea compoziiei chimice a apelor freatice a fost efectuat n baza cercetrii fntnilor. n tabel sunt prezentate rezultatele msurtorilor indicatorilor din apele fntnilor localitilor mari, predominant din nordul republicii. Compoziia chimic a apelor subterane a fost studiat, predominant, n sondele de regim, prelevarea probelor efectundu-se numai n timpul curirii sondelor. Aprecierea compoziiei chimice denot, c n majoritatea fntnilor apa nu corespunde GOST 2874-82 Apa potabil. Sunt i sonde n care apa nu corespunde acestui standard. n coloanele 1-4 sunt prezentate punctele (1) din care se preleva proba pentru aprecierea compoziiei chimice a apelor dintr-un orizont sau complex acvifer (2) n exploatare n aria respectiv (3). n coloana 4 este prezentat adncimea de prelevare a probei din fntni. Din sondele arteziene probele s-au prelevat prin pompare n procesul de reparaie (curire) sau de amorsare a sondei. n coloanele 5-10 este prezentat compoziia chimic a probei n (mg/dm3), evaluat n laboratorul Expediiei Hidro-Geologice din Republica Moldova i sunt prezentate valorile cationilor i anionilor predominani n majoritatea orizonturilor i complexelor acvifere. Tab. 5 Calitatea apelor subtenare n funcie de stratul acvifer respectiv

14

Rezervele de exploatare a apelor subterane confirmate, anul 2010, mii m3/an Potabile Tehnice 317367,50 70536,25

Fig. 4. Rezervele de exploatare a apelor subterane confirmate, anul 2010, %


15

1.1. Concentraiile medii i maxime anuale ale substanelor ce determin indicele de poluare a apei (IPA)
Sunt prezentate valorile msurate ale substanelor ce determin indicele de poluare a apelor subterane (IPA) n baza rezultatelor analizelor probelor de ap, efectuate n Laboratorul Expediiei Hidrogeologice din Moldova EHGeoM. n coloanele 1-4 sunt indicate denumirea bazinului (sectorului) de recepie (1), vrsta orizontului acvifer (2), localizarea sondei de observaie (3) i adncimea de prelevare a probei (4). n coloanele 5-10 sunt prezentate valoarea duritii i concentraiile a cinci indicatori (fier (Fe), azotat amoniacal (NH4), nitrii (NO2), nitrai (NO3) i fluor) n baza unei msurtori. Pentru a facilita analiza strii ecologice ale apelor n paranteze sunt prezentate i limitele admisibile de concentraie (CLA) a indicatorilor.

16

Bibliografie:
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/apa-simbol-al-vietii-si-al http://www.e-ope.ee/_download/euni_repository/file/2401/vesi2.zip/2__.html httpwww.apetratate.rofiles_pdf98-dezinfectia-cu-clor.pdf http://www.ludoterm.ro

17