Vasile Alecsandri Steluta Tu, care esti pierduta n neagra vecinicie, Stea dulce si iubita a sufletului meu!

Si care-odinioara luceai att de vie Pe cnd eram n lume tu singura si eu! O! blnda, mult duioasa si tainica lumina! n veci printre stelute te cata al meu dor, S-adeseori la tine, cnd noaptea e senina, Pe plaiul nemuririi se nalta c-un lung zbor. Trecut-au ani de lacrimi, si multi vor trece nca Din ora de urgie n care te-am pierdut! Si doru-mi nu s-alina, si jalea mea adnca Ca trista vecinicie e fara de trecut! Placeri ale iubirii, placeri ncntatoare! Simpri! marete visuri de falnic viitor! V-ati stins ntr-o clipala ca stele trecatoare Ce las-un ntuneric adnc n urma lor. V-ati stins! si de atunce n cruda-mi ratacire N-am alta mngiere mai vie pe pamnt Dect sa-nalt la tine duioasa mea gndire, Steluta zmbitoare dincolo de mormnt! Caci mult, ah! mult n viata eu te-am iubit pe tine, O, dulce dezmierdare a sufletului meu! Si multa fericire ai revarsat n mine Pe cnd eram n lume tu singura si eu! Frumoasa ngerela cu albe aripioare! Precum un vis de aur n viata-mi ai lucit, Si-n ceruri cu grabire, ca un parfum de floare, Te-ai dus, lasndu-mi numai un suvenir iubit. Un De De De suvenir, comoara de visuri fericite, scumpe, si fierbinte, si dulce sarutari, zile luminoase si ndumnezeite, nopti venetiane si pline de-ncntari.

Un suvenir poetic, coroana vietii mele, Ce mngie si-nvie duioasa-inima mea, Si care se uneste cu harpele din stele Cnd ma nchin la tine, o! draga, lina stea! Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare, Ai desteptat n mine poetice simtiri, Primeste-n alta lume aceste lacrimioare Ca un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri!