Comentariu Costache Negruzzi a abordat in scrierile sale si tema istorica, dovada fiind cunoscutele opere literare Sobieski si romanii

sl Alexandru Lapusneanul. Prin ultima dintre ele, datorita valorii ei, autorul a creat modelul nuvelei in literatura romana. Daca nuvela este o opera epica cu o actiune mai intinsa, cu un singur fir narativ, cu un conflict concentrat si cu o actiune mai complicata la care participa mai multe personaje prezentate in mediul lor de viata si caracterizate complex, toate aceste trasaturi le vom intalni si in opera literara Alexandru Lapusneanul. t1p861 tf!8dzt "iind o nuvela si, implicit, o opera epica, modul de expunere predominant este naratiunea, prin intermediul careia autorul relateaza un st de intamplari, incepand cu sosirea lui #apusneanu in tara inaintea celei de$a doua domnii si terminand cu moartea sa tragica. Ca in orice opera epica, spatiul si timpul actiunii sunt bine precizate, intamplarile petrecandu$se fie in apropiere de %ecuci, fie la curtea domneasca, in &iserica sau in Cetatea 'otinului, de$a lungul intregii sale domnii. Relatarea faptelor se face la persoana a IlI-a si in mod obiectiv si de aceea autorul isi permite rareori sa exprime un punct de vedere personal (si atunci o face cu o mare retinere), putine fiind chiar a&aterile de la consemnarile cronicii care i$a servit ca izvor. Atitudinea si sentimentele sale sunt exprimate insa indirect, prin intermediul intamplarilor narate si al personajelor care se caracterizeaza prin diversitate tipologica, incepand cu domnitorul #apusneanu, doamna *uxanda, vornicul +otoc si terminand cu ,pancioc, ,troici si mitropolitul %eofan. -ntamplarile narate si personajele care participa la actiune constituie su&iectul nuvelei riguros structurat in patru partiprecedate de cate un moto. .ctiunea este mai complicata decat a schitei, dar este lineara, pentru ca autorul infatiseaza mai intai sosirea lui #apusneanu si discutia cu delegatia de &oieri (expozitiunea), ca apoi, in urma refuzului, sa se urce pe tronul tarii (intriga) si sa porneasca lupta impotriva &oierilor tradatori (desfasurarea actiunii) care culmineaza cu uciderea celor /! de &oieri, la asa$zisul ospat de impacare. 0oievodul il pedepseste si pe +otoc, dar apoi se im&olnaveste si isi primeste pedeapsa pentru faptele sale de la ,pancioc si ,troici, doi dintre &oierii fugari peste Nistru si care o indeamna pe doamna *uxanda sa$ 1 otraveasca pe #apusneanu (deznodamantul). .ctiunea este mai intinsa, pentru ca se si petrece in locuri diferite si infatiseaza mai multe intamplari petrecute intr$o perioada mai mare de timp. De aceea, ca in orice nuvela, exista aici si conflicte puternice cum este cel dintre domnitor si &oieri $ care antreneaza un alt conflict, intre voievod si doamna *uxanda, precum si un numar mai mare de persona!e principale (.lexandru #apusneanu), secundare (doamna *uxanda, +otoc, ,pancioc, ,troici), episodice (mitropolitul, 1ogdan), acestor personaje individuale adaugandu$li$se un personaj colectiv $ multimea care cere capul lui +otoc. "iind o nuvela, si in aceasta opera accentul cade pe evidentierea complexitatii persona!ului principal care il intruchipeaza pe tiranul crud si sangeros, raz&unator si viclean. 2l nu este insa o simpla &ruta insetata de sange, caci este lucid, prevazator, dar si orgolios, darz si nea&atut in hotararile sale. 2ste fin psiholog, dovedeste a&ilitate politica, insa este totodata crud, violent, &rutal, ucigand fara mila. .stfel, prin aceste insusiri, uneori opuse, autorul creioneaza un personaj complex, memora&il tocmai prin complexitatea lui. Ca in orice nuvela, nararea faptelor se face in mod obiectiv, respectand, in general, izvorul de la care s-a pornit, insa scriitorul isi ia cateva li&ertati in privinta unora dintre personaje (%omsa, ,pancioc, ,troici) si a actiunilor intreprinse de acestia, cu scopul de a asigura coerenta structurii narative si de a mentine intensitatea conflictului dintre domnitori si &oieri. Pe langa naratiune, care este modul de expunere predominant, autorul mai utilizeaza descrierea si dialogul, prima folosita si in inegalabilul portret pe care il realizeaza doamnei Ruxanda sau in reliefarea psihologiei maselor de tarani ridicati impotriva lui +otoc. .tat in naratiune, cat si in descriere, sunt folosite numeroase arhaisme prin care scriitorul oglindeste vestimentatia personajelor, o&iceiurile, lim&ajul si atmosfera epocii evocate3 "zobon#, "benisel#, "felendres#, "slic#, "!ungher#, "spahiu#, "vornic#, "aprod# etc. Dialogul ocupa, de asemenea, un loc privilegiat in structura nuvelei, fiind una dintre modalitatile de seama prin care sunt reliefate trasaturile personajelor. De aceea, in functie de atitudinea si insusirile personajelor, el se poarta cand tensionat sau cinic, cand insinuant si ironic, cand sincer si disperat. Datorita im&inarii modurilor de expunere, a complexitatii personajului principal, a actiunii mai ample si tensionate, prin conflictul principal, opera literara Alexandru Lapusneanul ilustreaza in mod convingator specia literara a nuvelei, in general, si a celei istorice, in special.