SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV - Despre nevoinele trupeti i sufleteti In vremea pribegiei Sale pe pmnt, n valea asta a surghiunului i ptimirilor

noastre, Mntuitorul lumii a cercetat dou femei evlavioase, surori de snge pe Marta i pe Maria, care aveau casa lor ntr-un sat vecin cu Ierusalimul, i anume Vitania. Fratele lor, Lazr, fusese nvrednicit numirii de prieten al Dumnezeu-Omului i al Apostolilor Lui (In. 11, 11). Din Evanghelie se vede c Domnul cercetase nu o dat casa acestei familii evlavioase. Cu prilejul uneia dintre aceste cercetri, El l-a nviat pe Lazr care zcea n mormnt de patru zile. Sfntul Evanghelist Luca istorisete c Marta se ndeletnicea atunci cu osptarea Oaspetelui dorit, iar Maria edea la picioarele Lui i lua aminte la cuvntul Lui. Marta, ngrijindu-se doar ca osptarea s fie ct mai mulumitoare, I-a cerut Domnului ca El s-i porunceasc Mariei s o ajute dar Domnul a rspuns: Marto, Marto, te grijeti i spre multe te sileti; ci un singur lucru trebuiete. Iar Maria partea cea bun i-a ales, care nu se va lua de la ea (Lc. 10, 41-42). Potrivit tlcuirii Sfinilor Prini, dup nelesul de tain Marta nchipuie nevoina trupeasc evlavioas, iar Maria pe cea sufleteasc. Istorisirea despre aceast cercetare a celor dou surori de ctre Domnul se citete, potrivit rnduielii bisericeti, n toate praznicele Maicii lui Dumnezeu. Din aceste dou pricini, o privire amnunit asupra ntmplrilor i nvturilor cuprinse n aceast pil d trebuie s fie deosebit de nsemnat si deosebit de ziditoare. Marta era sora mai mare i este nfiat de ctre Evanghelist ca stpn a casei. Ea II primete pe Mntuitorul n cas, ea e cu osptarea: ea face de mncare, ea pune masa, ea aduce bucatele. Slujirea ei este necontenita fptuire. i osteneala trupeasc este prima care vine n viaa de nevoin a fiecrui ucenic al lui Hristos. Lucrarea trupeasc, griete Sfntul Isaac Sirul, merge naintea lucrrii sufleteti aa cum facerea trupului lui Adam a mers naintea facerii sufletului lui. Cel ce nu a agonisit lucrarea trupeasc nu poate s aib lucrare sufleteasc: cea de-a doua se nate din cea dinti ca spicul din gruntele semnat. Nevointa trupeasc st n mplinirea trupeasc a poruncilor evanghelice. Aici intr: mprirea milosteniei materiale, primirea de strini, mprtirea de feluritele nevoi si suferine ale omenirii nevoiae si suferinde. Aici intr ntreaga nelepciune *fecioria+ a trupului, nfrnarea de la mnie, de la rsf, de la distracii i rspndire, de la batjocorirea i judecarea aproapelui, de la toate cuvintele prin care se vdete rutatea i necuria inimii. Aici intr postirea, privegherea, cntarea psalmilor, plecarea genunchilor, starea n picioare la rugciunea din biseric i din chilie. Aici intr ascultrile mnstireti si celelalte nevoine dinafar. Nevointa trupeasc cere necontenit lucrare a trupului: ea trece de la o fapt bun trupeasc la alta, iar cteodat mpreuneaz n sine mai multe fapte bune, svrindu-le totodat. Nevointa trupeasc curete treptat sufletul de patimi i-i face cunotin cu duhul Evangheliei. Fiind mplinite cu lucrul, poruncile evanghelice i dau puin cte puin mplinitorului lor adncul gnd i adncul simmnt care triesc n ele, mprtesc mplinitorului lor Adevrul, Duhul i Viaa. Nevointa trupeasc are hotarul i sfritul su: acest hotar si acest sfrit stau n trecerea definitiv, hotrtoare a nevoitorului la nevoina sufleteasc. Prin trecerea hotrtoare este ncununat trecerea treptat. Cnd osptarea Domnului s-a ncheiat, slujirea Martei 1

s-a sfrit. Maria, eznd lng picioarele lui Iisus, asculta cuvntul Lui (Lc. 10, 39). Felul in care s-a aezat Maria zugrvete starea sufletului ce s-a nvrednicit s intre n nevointa duhovniceasc. Starea aceasta e stare de linite i totodat stare de smerenie, precum a zis Cuviosul Varsanufie cel Mare: Din lucrarea luntric unit cu durerea inimii (cu plnsul inimii) ia natere adevrata linite a inimii: din aceast linite se nate smerenia; smerenia l face pe om sla al lui Dumnezeu. Cel care a ajuns s slujeasc lui Dumnezeu cu duhul prsete lucrrile dinafar, prsete grija altor mijloace de a bineplcea lui Dumnezeu ori le folosete puin i rar, cnd este deosebit nevoie. El este aruncat cu duhul su la picioarele Mntuitorului, ia aminte doar la cuvntul Lui, se vede pe sine ca pe o zidire a lui Dumnezeu, nu ca pe o fiin de sine stttoare (Ps. 99, 3), se vede pe sine lucrat, iar pe Dumnezeu lucrtor (In. 15, 1), se d n ntregime voii i cluzirii Mntuitorului. Este limpede c starea aceasta este adus sufletului printr-o nevoin trupeasc mai mult sau mai puin ndelungat. Nici Maria n-ar fi putut s ad la picioarele Domnului i s i tind toat luarea-aminte spre nvtura Lui, dac Marta nu ar fi luat asupra sa grija osptarii. Slujirea i nchinarea lui Dumnezeu n Duh i n Adevr sunt partea cea bun, sunt starea fericit care, nceput din timpul vieii pmnteti, nu va nceta, cum nceteaz nevointele trupeti, odat cu ncetarea vieii pmnteti. Partea cea bun rmne avut de nerpit al sufletului n venicie, primete o nou sporire n venicie. Partea cea bun nu se ia de la sufletul care a dobndit-o, rmne pentru totdeauna un bun al lui. Nevoin trupeasc este foarte adeseori furat de un neajuns foarte nsemnat. Neajunsul cu pricina se ntmpl atunci cnd nevoitorul se nevoiete fr dreapt socotin, cnd pune prea mult pre pe nevoin, cnd svrete nevointele trupeti de dragul nevoinelor trupeti, cuprinznd n ele i mrginind la ele n chip greit toat vieuirea sa, toat strdania sa de a bineplcea lui Dumnezeu. Aceast nedreapt preuire a nevointei trupeti este ntotdeauna mpreunat cu nesocotirea nevointei duhovniceti, cu nzuina de a-i rupe de ea pe cei care se ndeletnicesc cu ea. Aa s-a ntmplat cu Marta. Ea a socotit nedreapt i nemulumitoare purtarea Mariei, iar pe a sa a vzut -o ca fiind mai preioas, mai vrednic de cinstire. Domnul Cel Milostiv, fr a lepda slujirea Martei, i-a artat cu pogormnt c n slujirea ei sunt multe lucruri de prisos i dearte, c lucrarea Mariei este lucrarea de cpetenie. Prin aceasta, Domnul a curit nevointa Martei de semea cugetare si a nvtat-o a svri cu smerenie slujirea trupeasc. Chiar aa! Nevoin trupeasc neluminat nc de nelegerea duhovniceasc are ntotdeauna n sine multe laturi de prisos i dearte. Cel ce se ostenete n ea, chiar dac pentru Dumnezeu se ostenete, se ostenete n omul cel vechi; pe arina lui cresc mpreun cu grul neghinele; el nu poate fi slobod de nrurirea felului de a gndi i a lucra al cugetrii trupeti. Cu toii avem neaprat nevoie s dm cuvenita luare-aminte poveei date de ctre Domnul i s svrim cu cea mai mare smerenie faptele noastre bune care se svresc prin mijlocirea trupului, s le svrim ca nite robi care sunt datori s mplineasc voia Domnului lor i care, din pricina neputinei lor i a vtmrii lor de ctre pcat, nu pot s mplineasc aceast voie aa cum trebuie. Pentru cei ce se ndeletnicesc cu nevoin trupeasc e foarte de folos s tie c este si alt nevoin, nevoin neasemuit mai nalt, nevoin sufleteasc, nevoin adumbrit de ctre Harul Dumnezeiesc. 2

Cel ce nu are lucrarea sufleteasc, a zis Sfntul Isaac Sirul, rmne strin de darurile Duhului, oricare ar fi nevointele lui trupeti. Marele dascl al monahilor asemuie lucrarea trupeasc, aa cum este ea n sine, cnd nu o nsoete lucrarea minii, coapselor neroditoare si sanilor uscati fiindca lucrarea trupeasca nu se poate apropia de intelegerea dumnezeiasca. Asta vedem si la Marta. Ea era asa prinsa in osteneala sa, asa incredintata de insemnatatea ei, ca n-a cerut de la Domnul sa randuiasca dupa placul Lui, ci a venit cu socotinta sa si cu randuiala sa, a cerut ca ele sa fie implinite. De ce a randuit Sfanta Biserica sa se citeasca aceasta istorisire evanghelica in toate praznicile Maicii lui Dumnezeu? Fiindca Maica lui Dumnezeu a adus Dumnezeu-Omului cea mai inalta slujire trupeasca si cea mai inalta slujire a duhului, pazind toate graiurile Lui in inima sa (Lc. 2, 51), tot ce sa intamplat cu El din copilaria Lui si tot ce Il privea, punandu-le in inima sa (Lc. 2, 19). Spre lamurire, la pericopa sunt adaugate, din urmatorul capitol al Evangheliei dupa Luca, glasuirea catre Domnul a unei oarecare femei ce ascultase invatatura Lui: fericit pantecele care te-a purtat si tatele care ai supt (Lc. 11, 27) si raspunsul Domnului: adevarat, fericiti cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc pre el (Lc. 11, 28). Iata raspunsul lui Dumnezeu la judecata omeneasca! Judecata omeneasca a socotit-o fericita pe Maica lui Dumnezeu doar pentru ca L-a nascut pe Dumnezeu-Omul: Dumnezeu-Omul vesteste vrednicia Maicii Sale, numindu-i fericiti cu osebire pe cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc. Or, Maica lui Dumnezeu a avut aceasta fericire mai mult decat toti oamenii, luand aminte la cuvintele Dumnezeu-Omului si pazindu-le cu o impreuna-simtire pe care n-a avut-o nici unul dintre oameni. Aici, impotriva judecatii omenesti, se da din nou intaietate slujirii duhului asupra slujirii trupesti. Domnul Cel Milostiv cheama pe toti oamenii sa-I slujeasca. Slujirea Domnului, impreuna cu rastignirea omului celui vechi, cu lepadarea poftelor si socotintelor lui trupesti si pacatoase, isi are osteneala sa; ea are insa si mangaierea sa, mangaiere data de constiinta buna si de harul dumnezeiesc. Jugul lui Hristos este bun si sarcina Lui este usoara (Mt. 11, 30). Cei ce doresc sa purceada la slujirea Domnului, cu scopul de a-L primi in casa sufletului lor si de a-L odihni cu odihna pe care a poruncit-o El, trebuie sa inceapa cu nevointa trupeasca, cu savarsirea poruncilor evanghelice prin mijlocirea faptelor trupesti. Sufletul nostru se afla in legatura cu trupul prin facere, iar in atarnare de el prin cadere. El este molipsit de bolile cele din pacate, de patimi, din pricina unor fapte trupesti; sunt nimicite din el patimile, sunt aduse in el obiceiurile bune, virtutile, tot prin mijlocirea unor fapte trupesti. Cel ce isi ingaduie sa lucreze sub stapanirea maniei este robit din pricina deprinderii nascute prin faptele patimii maniei; cel ce isi ingaduie sa lucreze sub insuflarea iubirii de castig este molipsit de patima iubirii de argint, a poftei de a avea tot mai mult, a zgrceniei. In chip asemntor intr n suflet toate patimile, ntemeindu-se pe fptuirea cea dinafar a omului. De aici se vede c este neaprat nevoie de nevointa trupeasc; avem neaprat nevoie de ea pentru a izgoni patimile prin faptele potrivnice preteniei patimilor; avem neaprat nevoie de ea pentru a sdi n inim virtuile aa cum ne arat Evanghelia. Nevointa trupeasc svrit cu bun nelegere, 3

ntemeiat pe cuvntul lui Dumnezeu, luminat de cuvntul lui Dumnezeu, svrete ntr-o msur nsemnat slobozirea omului de pcat, face din el ntr-o msur nsemnat un fiu iubit al virtuii, un slujitor al lui Hristos. O astfel de nevoin trupeasc trezete n t impul cel mai scurt nevointa duhovniceasc, ce are putere s aduc mntuirea. Nevointa trupeasc rece sau nfierbntat, strin de cea sufleteasc, strin de nelegerea duhovniceasc pe care o cere cuvntul lui Dumnezeu i care trebuie s fie sufletul nevoinei trupeti, este pierztoare. Ea duce n prerea de sine, n dispreuirea i osndirea aproapelui, duce n amgire de sine, d chip fariseului luntric, nstrineaz de Dumnezeu, ntovrete cu satana. Cnd harul lui Dumnezeu l adumbrete din belug pe nevoitor, n acesta se descoper mbelugat nevoin duhovniceasc, ce duce la desvrirea cretineasc. Atunci i se descoper sufletului pctoenia lui, ce pn atunci se ascundea de el! Atunci e luat de pe ochii lui vlul i i se nfieaz necuprinsa, mreaa venicie, ce pn atunci se ascundea de el! Atunci i devine apropiat ceasul morii, care mai nainte vreme era undeva departe, i st chiar naintea sufletului, naintea ochilor lui! Atunci viaa pmnteasc, care mai nainte vreme prea nesfrit, se scurteaz cum omul nici nu i-ar fi nchipuit: viaa care s-a scurs ajunge ca visul nopii ce a trecut! Restul alergrii acestei viei se adun ntr-un singur ceas dinaintea morii! Atunci apar din adncul sufletului tnguiri de care nainte nu tia! Apare plns pe care nainte nu-l simea! Apare prinos de rugciune cum nainte n-aducea! Apar rugciunea i plnsul chiar n adncul sufletului, sunt rostite de minte i de inim ntru muenia gurii, sunt nlate ctre cer, l arunc pe rugtor la picioarele Mntuitorului, l in la picioarele Mntuitorului: ntru mrturisirea pctoeniei sale si a nesfritei mriri a lui Dumnezeu, sufletul intr n desvrire, este dus n desvrire de ctre dreapta Atotbunului Dumnezeu, Care l-a zidit pe om i Care l i zidete a doua oar. Binecuvnteaz, suflete al meu, pre Domnul< Cel ce cur toate frdelegile tale, Cel ce vindec toate bolile tale, Cel ce izbvete din stricciune viaa ta, Cel ce te ncununeaz cu mil i cu ndurri. Innoi-se-vor ca ale vulturului tinereile tale (Ps. 102, 2-5) venice prin atotputernicia Mntuitorului, Care a nnoit n Sine firea noastr i ne nnoiete pe noi prin Sine. Amin. (din: Sfantul Ignatie Briancianinov Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2008)