Sunteți pe pagina 1din 1

Poem simfonic

Poem simfonic se numete o compoziie muzical de proporii mari pentru orchestr, avnd de obicei un coninut programatic, cu caracter narativ, liric sau dramatic, cu baz literar.[1][2][3] Poemul simfonic este un gen orchestral, monopartit (alctuit dintr-o singur parte), de obicei n form liber. Poemul simfonic este genul cel mai mplinit al muzicii programatice. A aprut n secolul al XIX-lea, datorit lui Franz Liszt, a crui lucrare Ce se aude de pe munte (1849), dup Victor Hugo, poate fi considerat drept piesa inaugural. [4] Emblematic este poemul simfonic Prlude l'aprs-midi d'un faune de Claude Debussy creat ntre anii 1882 -1894, inspirat dup poemul LAprs - midi dun faun de Stphane Mallarm. n general, poemul simfonic const dintr-o singur parte i este lipsit de ajutorul cuvintelor. El caut, echivalentul sonor al ideii literare narative i descriptive, punnd toate resursele orchestrei n slujba comentariului, evocrii, ilustrrii, meditaiei sau a descrierii.[4] Alte exemple de poeme simfonice celebre sunt Finlandia de Jean Sibelius, O noapte pe muntele pleuv de Modest Petrovici Musorgski, Penthesilea de Hugo Wolf, Ucenicul vrjitor de Paul Dukas, Vltava de Bedich Smetana, Don Juan op. 20, Moarte i transfiguraie op. 24, O via de erouop. 40 de Richard Strauss, Didona i Acteon, de Alfred Alessandrescu, Vox Maris de George Enescu, Mama, dup motivul linogravurii lui Aurel David (1965) de Eugen Doga.