Sunteți pe pagina 1din 6

1.

Definitia dr muncii Intr-un sens foarte larg, s-ar putea sustine ca dreptul muncii este constituit din ansamblul reglemantarilor legale care guverneaza munca. Nu toate relatiile sociale de munca intra in sfera de preocupare a acestei discipline 1. Pornind de la sursa existentei raportului juridic de munca, respctiv de la contractul individual de munca, profesorul Traian tefanescu defineste dreptul muncii ca fiind, in princial, dreptul contractelor !colectiv si individual" de munca.# $lterior, intr-o editie revazuta si adaugita, definitia este dezvoltata astfel% Dreptul muncii cuprinde, in principal, ansamblul normelor juridice prin care sunt reglementate relatiile individuale si colective dintre angajator&angajatori si salariat&salariati. Intr-o alta definitie dreptul muncii este prezentat ca fiind acea ramura de drept care reglementeaza raporturile juridice ce se nasc, se modifica si se sting in legatura cu inc'eierea, suspendarea si incetarea contractului individual de munca si a contractului colectiv de munca, precum si raporturile juridice conexe acestora. ( abordare usor diferita a definitie dreptului muncii reprezinta aceasta disciplina ca ramura a sistemului de drept alcatuita din ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile individuale si colective de munca, atributiile organizatiilor sindicale si patronale, conflictele de munca si controlul aplicarii legislatiei muncii. $lterior, aceasta definitie a fost completata prin inlocuirea sintagmei )si controlul aplicarii legislatiei muncii* cu sintagma )inspectia muncii si jurisdictia muncii*. +a fel de succinta este si definitia profesorului ,arco -iagi potrivit careia dreptul muncii este un ansamblu de izvoare provenind fie din drept privat fie din cel public care reglementeaza munca umana. .ste important de subliniat in definirea acestei ramuri de drept faptul ca dreptul muncii este o disciplina stiintifica, ea neputandu-se confunda sau ec'ivala cu un ansamblu de reglementari, caci un asemenea ansamblu constituie un cod, o culegere normativa sau un sistem normativ si nu o ramura de drept. /ostul unei disciplinde de drept este acela de a studia stiintific raporturile juridice dintre un anumit domeniu al activitatii umane, atat sub aspectul cadrului normativ
1 #

Def dreptului muncii studio professor dr T true de la universitatea catolica din milano italia

care le reglementeaza, cat si cel al practicii de punere in aplicare a acestui cadru. 0sadar, stiinta dreptului muncii nu este nici un ansamblu de reglementari sau de norme juridice si nici nu se poate reudce la o simpla exegeza de texte. ( definitie a dreptului muncii trebuie sa surpinda aspecte si trasaturi ale raporturilor juridice de munca% obiectul si continutul acestora, precum si subiectii lor. 1onc'izand in aceasta problema apreciem ca dreptul muncii constituie acea disciplina a stiintelor juridice care studiaza totalitatea aspectelor teoretice si practice ale raporturilor juridice de munca nascute intre angajatori si angajatii subordonati acestora in baza contractelor individuale si colective de munca, precum si rolul statului in desfasurarea acestor raporturi. #. curt istoric al evolutiei dreptului muncii

e poate aprecia ca drepul muncii a fost creatie a capitalismului, dar germeni ai acestei discipline au aparaut inca din secolul al 2I2-lea, odata cu infiintarea organizatiilor corporatiste a meseriilr traditionale. Prima reglementare semndificativa este considerata a fi Decretul d30llarde din 14 februarie 1561, care a dispus ca )orice persoana este libera sa faca orice negot, sa exercite orice profesie sau meserie i sa pare convenabila*. 0sadar, munca era pusa pe acelasi plan cu negotul, ambele fiind subordonate principiilor comertului si industriei. 0ceasta reglementare, care a desc'is calea inc'irierii muncii umane pe cale contractuala, a fost preluata apoi in vestitul 1od 1ivil in 1789 care i-a consacrat doua articole : art. 1578 si 1571, ultimul abrogat in 1747. 0ceasta reglementare, apreciata in general, inclusiv in literatura noastra juridica este aspru criticata in prezent pentru ca munca umana a fost tratata ca un bun si a fost expediata in doua articole in timp ce 1odul 1ivil a consacrat ;8 de articole incgirierii de septel. In /omania, dupa aparitia meseriasilor, acestia s-au grupat in corporatii si bresle. 0cestea stabileau c'iar cateva regului importante% durata anilor de ucenicie dupa care ucenicul putea deveni )calfita* sau )simbrias*, iar mai apoi )lucrator*, salariul care nu putea fi mai mic decat atat cat ii trebuie sa traiasca.

In ceea ce priveste durata muncii, regula din bresle era ca )lucratorii erau obligati sa munceasca din zori si pana in seara avand repaus Duminicile si sarbatorile cand patronul mergea in biserica cu ucenicii si lucratorii*. In tara noastra, autorii de profil disting trei sau patru etape istorice in evolutia dreptului muncii % a" prima etapa incepe odata cu aparitia la sfarsitul secolului al 2I2-lea, a primelor activitati de timp industrial bazate pe folosirea muncii salariale in /omania si se inc'eie in anul 1699, odata cu instalarea comunismului. e considera ca prima masura de ordin legislativ in /omania, in domeniul raporturilor de munca, a fost +egea sanitara din 14 iunie 1759 care cuprindea dispozitii de protectie a muncitorilor in domeniul igienei si sigurantei muncii. In anul 177;, in -asarabia a fost adoptat tatutul muncii industriale, care stabilea un oarecare regim de protectie pentru femei si copii, asemenea 1odului indistrial din 176< adoptat in -ucovina care reglementa munca ucenicilor si a femeilor. Peste #8 ani de la prima masura legislativa, avea sa fie adoptat /egulamentul industriilor insalubre din 1769 care, pe langa noi reglementari de igiena si protectie a muncii, prevedea pentru prima data in /omania timpul de munca al copiilor, respectiv de la < dimineata pana la 7 seara, cu intrerupere # ore, pentru baietii intre 1#-19 ani si fetele pentru 19 ani !lucratorul adult era considerat )stapan pe timpul si felul muncii sale* si nu beneficia de nicio protectie". +iteratura de specialitate a vremii a considerat ca aceasta reglementare a pus bazele legislatiei muncitoresti in /omania. ( activitate de legiferare efervescenta in domeniul muncii s-a desfasurat dupa 16#8, aceasta si ca urmare a faptului ca /omania a devenit membru fondator al (rganizatiei Internationale a ,uncii, creata prin Tratatul de la =ersailles. In aceasta perioada /omania a ratificat aproape #8 de conventii elaborate de (rganizatia Internationala a ,uncii. Dintre legile importante adoptate in aceasta perioada, al caror continut se distinge prin solutii moderne si democrate, in consens cunormele (rganizatia Internationala a ,uncii, se pot aminti% +egea reglementarii conflictelor de munca din 16#8> +egea sindicatelor profesionale din 16#1, cunoscuta si sub denumirea de +egea Trancu-Iasi,

dupa numele initiatorului ei> +egea nr. 18; di 16 iunie 16#; prin care s-a aprobat tatutul functionarilor publici> +egea asupra persoanelor juridice din 16#9> etc. Din pacate, dupa anul 16;7 s-a inregistrat o involutie pe planul legislatiei muncii. Dupa dizolvarea partidelor politice, a asociatiilor si grupurilor politice prin Decretul : lege nr. 4;&16;7 a urmat desfiintarea 1onfederatiei ?enerale a ,uncii si a sindicatelor afiliate. +egea nr. 989&1698 pentru stabilirea regimului muncii in imprejurari execptionale a suspendat concediile de odi'na si a marit ziua de munca. b" a doua etapa in evolutia deptului muncii o reprezinta perioada regimului totalitar comunist instaurat in anul 1699, care a durat pana in decembrie 1676. 0ceasta perioada s-a concretizat, pe de o parte, prin inlocuirea tuturor reglementarilor anterioare anului 1699 printr-o multitudine de legi, decrete, prezidentiale si 'otarari le fostului 1onsiliu de ,inistri, care consacrau in mod formal cele mai insemnate drepturi si libertati democratice din domeniul muncii, pe de alta parte constrangeau raporturile de munca intr-o conceptie rigida, etatista si supercentralizatoare. 0stfel, constitutiile adoptate in aceasta perioada, ca si cele doua 1oduri ale muncii din 16<8 si din 165#, prevedeau majoritatea drepturilor specifice salariatilor si c'iar declarau bombastic, dar formal ca statul garanteaza respectarea acestora. In realitate, toate aceste drepturi erau asigurate intr-un c'ip egalitarist, la un nivel niminal de stricta existenta si, in plus, dansu-se prioritate criteriilor de )origine sociala* si de atasament ideologic, in detrimentul intiativei individuale si a valorii intrinseci a persoanei. Drepturile si obligatiile salariatilor erau prestabilite centralizat si planificat prin lege, iar contractele individuale de muca, precum si cele colective, recunoscute si mentinute exclusiv din motive propagandistice, aveau o simpla valoare simbolica. 1u toata aceasta grija demagogica a fostului regim, unele drepturi fundamentale, tinand de raporturile de munca, nu erau recunoscute legal. 0stfel, nu exista un drept efectiv la negociere individuala, iar negocierile asa-ziselor contracte colective de munca erau pur formale si lipsite de continut concret si nu aveau premisele unor negocieri libere si reale intrucat cei care anagajau apartineau

statului care stabilea si arbitra regulile jocului, iar reprezentantii salariatilor, respectiv sindicatele, aveau un simplu rol decorativ, ele fiind menite prin c'iar statutele lor sa promoveze politica partidului comunist. Nu era recunoscut prin lege dreptul la greva, forma cea mai eficienta si clasica de protest si de aparare si promovare a dreputurilor sociale. Daca somajul nu era semnalat oficial si daca c'iar exista o preocupare pentru gasirea unuii loc de munca pentru toti, acestea nu ofereau satisfactia stimularii si recompensarii materiale individualizate valoric, iar, pe de alta parte, dreptul la munca era distorsionat si uneori transformat intr-o adevarata obligatie. De altfel, si in 1onstitutie si in codurile muncii se vorbeea expres despre indatorirea de a munci. Prin vestita +ege nr. #<&1654 privind incadrarea intr-o munca utila a persoanelor apte de munca s-a ajuns in multe cazuri la adevarate )condamnari la munca fortata* prin 'otarari civile ale instantelor judecatoresti. Trebuie totusi remarcat ca, in pofida acestei realitati, in aceasta perioada se poate remarca o evolutie calitativa a cercetarii stiintifice catre o consacrare a disciplinei dreputului muncii. ?ratie unor reputati specialisti in domeniul raporturilor de munca, pregatiti in perioada interbelica la universitati occidentale, insipirati si de doctrina occidentala de specialiate, teoretizarea stiintifica a prevederilor legale existente a transformat studiul )legislatiei industriale* sau )muncitoresti* intr-o ramura distincta de drept, respectiv, dreptul muncii, aproximativ in aceeasi perioada ca si tarile democratice. c" .venimentele din decembrie 1676 au desc'is calea unei noi etape in evolutia dreptului muncii. Dupa inlaturarea de la putere a fostului regim totalitar, in contextul masurilor politice si legislative menite sa instaureze un regim democratic bazat pe statutul de drept si economia de piata, au fost initiate si adoptate o seris de acte normative care au urmarit, pe de o parte, inlaturarea acelor reglementari restrictive care ingradeau drepturile salariale, iar, pe de alta parte, adoptarea raporturilor de munca principiilor economiei de piata.

1oncomitent cu masurile de abrogare a reglementarilor retrograde, restrictive, incompatibile cu o societate democratica, a inceput un proces legislativ de creare a unui nou cadru juridic in domeniul muncii menit sa consacre libertatea muncii si celelalte drepturi si libertati fundamentale, in conformitate cu Declaratia $niversala a Dreputirlor (mului si la nivelul cel mai bun al standardelor europene, sa insitutionalizeze principiile negocierii colective, ale dialogului social si tripartismulu, sa reglementeze modul de solutionare a conflictelor de munca, modul de organizare si functionare a partenerilor sociali etc. Dintre actele normative mai importante adoptate dupa 1668, cele mai semnficative sunt% Decretul-lege nr. 6<&1668 privind trecerea la saptamana de lucru de < zile in unitatile de stat, +egea nr, 1;8&1664 privind contractul colectiv de munca, +egea nr. 19&1661 a salarizarii, +egea nr. 1<&1661 privind solutionarea conflictelor colective de munca, +egea nr. <9&#88; cu privire la sindicate, inlocuita in anul #88; cu +egea nr. <9&1661 : abrogata, la randul ei, prin +egea nr. 4#.#811. e poate aprecia ca, in aceasta perioada, legislatia in domeniu a marcat o dinamica extraordinara, determinata de ritmul sc'imbarilor social-economic, de problemele imprevizibile si inedite care au aparut pe lungul drum al tranzitiei spre noua societate economico-sociala, spre noua ordine de drept. e constata insa o mare si regretabila instabilitate legislativa. 0u fost adoptate multe sute de legi, si mai multe ordonante si ordonante de urgenta, mii de 'otarari de ?uvern si foarte multe ordine etc, toate succesandu-se intr-un ritm si la intervale ametitoare, unele avand efecte nocive asupra desfasurarii normale a raporturilor juridice, asupra respectarii drepturilor, libertatilor siindatoririlor participantilor la raporturile de munca. .ste semnificativ in acest sens ca insusi 1odul muncii adoptat in #88; dupa indelungi evaluari, negocieri, expertize si consultari, a suferit pana in #811 nu mai putin de 19 interventii de modificare si completare, dintre care doua semnificative si subsatnatiale. 0te trei acte normative importante cu privire la sindicate, conflictele colective de munca au cunoscut numeroase modificari. (ficiala a legislatiei intocmita anual de 1onsiliul legislativ. unt inscrise in .videnta