Nu pentru c sunt singur cnt nu eu m plng, la margine de drum doar vntul ne-mblnzit mi cnt n vreo strun cnd vrea

s-aud de la mine cntul de jale de pe urm. Nu-i scriu ca s ncerc s scap, nu vreau s schimb nfiarea palidei dureri ntr-un obiect ornat ci e un vers de incantat n nopile ce vor veni: Ce-am fost? Ce sunt eu oare cu adevrat?, din frica de a nu mai fi. Cnd suferina te va-mpresura nu o privi n ochi, ci uit-te prin ea iar ncercrilor de orice fel rspunde-le: Nu tiu!, cu braele deschise i inima pecetluit, aa acel viespar se va ntoarce n pustie cu bune i cu rele, cu tot ce nu a fost s fie. Deci nu uita, visul e pururea cu noi fr s-i fim stpni cu-adevrat doar noi ai lui putem ajunge dac marele somn ne va atinge; singur ntrebarea nu i las flacra sufletului s se sting, Ce sunt?, Ce vreau?, ct mai sunt viu ca nu cumva s nu mai fiu. Alexandru Dan