Sunteți pe pagina 1din 2

Domeniile si specializarea marketingului

in evolutia sa, marketingul s-a extins in multiple domenii de activitate. Asa cum s-a mai subliniat, in evolutia sa, marketingul a folosit doua cai principale de extindere in actitatea economica: dezvoltarea extensiva si dezvoltarea intensiva. Ambele directii de evolutie a marketingului au determinat specializarea sa, atat in raport cu functiile firmei, cat si dupa natura bunurilor realizate de firma. Specializarea marketingului se infaptuieste in economia contemporana si dupa categoriile de marfuri, dupa ramurile de actitate economica si dupa caracterul geografic al actiunii sale. Domeniul cel mai fertil pentru marketing este, de departe, cel ai productiei si consumului. Acest lucru este determinat, in principal, de urmatoarele aspecte : - complexitatea celor doua sectoare si dispersarea lor teritoriala; - gradul ridicat de dificultate a problemelor cu care se confrunta aici firmele ; - marea diversitate, mobilitate si elasticitate a nevoilor de consum si a cererilor de marfuri; - caracterul puternic segmentat al pietelor; - sezonalitatea productiei si consumului. Pe de alta parte, preocuparile tot mai evidente ale specialistilor de a extinde aplicabilitatea marketingului si spre celelalte sectoare economice decat productia si consumul au condus la o specializare a acestuia, inclusiv a metodelor si tehnicilor de lucru. Potrit criteriului profilului actitatii economice, specializarea marketingului a determinat divizarea sa in: a) Marketingul bunurilor de productie (sau marketingul industrial, denumire improprie, dupa opinia noastra, deoarece cvasitotalitatea bunurilor se obtin astazi pe cale industriala). Delimitarea acestui domeniu al marketingului s-a realizat s-a-s de marketingul bunurilor de consum si este determinata, in principal, de mai multe particularitati: - caracterul rigid al crearii de bunuri de productie; - motivatia sa preponderent rationala ; - numarul relativ mic de agenti economici; - comportamentul specific de achizitie al agentului economic ; - gradul relativ ridicat al concentrarii centrelor de productie si consum; - specificitatea tehnicilor, metodelor si instrumentelor de cercetare ; - directii specifice de orientare a politicilor de marketing pentru bunuri de productie. b) Marketingul bunurilor de consum, considerat domeniul genezei marketingului. El are cel mai larg camp de aplicare, constituind si elementul de raportare a particularitatilor celorlalte domenii de specializare. c) Marketingul serviciilor reprezinta domeniul de specializare cel mai dinamic, motivat de evolutia rapida a sectorului tertiar (serviciile) fata de sectorul primar (agricultura) sau cel secundar (industria). Particularitatile principale ale serviciilor in raport cu bunurile industriale (intangibilitate, imposibilitatea stocarii, consumul lor la locul producerii) impun caracteristici specifice atat pentru cercetarile de marketing in acest domeniu, cat si prind modelarea ofertei in raport cu cererea si organizarea procesului de distributie. Specializarea marketingului dupa criteriul amintit nu se opreste doar la aceste trei mari sectoare ; ea continua in largime si adancime, retinand, alaturi de particularitatile specifice ale acestora, si noi delimitari legate, de pilda, de problematica productiei si circulatiei bunurilor agricole (marketingul agricol) sau ale bunurilor alimentare (marketingul agroalimentar) sau ale bunurilor de folosinta indelungata sau ale nevoilor financiare, turistice, de asigurari etc, care reliefeaza diferente sensibile in aplicarea marketingului. Dupa criteriul geografic, specializarea marketingului se refera la: a) Marketingul intern, care orienteaza activitatea agentilor economici in raport cu cerintele pietei locale si nationale. b) Marketingul international, caracterizat printr-un pronuntat dinamism si proces de specializare, in functie de directia fluxurilor de marfuri, retinand, astfel, un marketing al exporturilor si un marketing al importurilor, care atrage atentia asupra modului de abordare a marketingului nu numai din perspectiva plasarii marfurilor in strainatate, ci si din cea a achizitionarii de pe pietele externe. Dupa nivelul de organizare economica, delimitam: a) micromarketingul, care priveste actitatea la nivelul firmei, intreprinderii, organizatiilor non-profit; b) macromarketingul, cu aplicabilitate la nivel national. Dupa criteriul sarcinilor, retinem: a) marketingul stimulativ - pentru o cerere inexistenta, cand aceasta trebuie sa fie creata; b) marketingul conversional - pentru o cerere repulsiva, care trebuie modificata; c) marketingul dezvoltarii, operant in cazul unei cereri latente si care trebuie dezvoltata ; d) remarketingul, operant in cazul unei cereri ezitante ; e) demarketingul, aplicabil in cazul unei cereri excesive si care trebuie temperata, redusa; f) contramarketingul, utilizat in cazul cererii de bunuri cu grad inalt de nocitate.

Dupa strategiile de marketing adoptate si practicate de firme, delimitam:

a) Marketingul nediferentiat, care presupune introducerea pe piata a unui singur produs propriu, in baza unui program de marketing unic, cu intentia de a polariza toti consumatorii.

b) Marketingul diferentiat, ce presupune introducerea pe piata a unor produse proprii diferite, cu programe de marketing diferite pentru fiecare segment. c) Marketingul concentrat, ce presupune concentrarea tuturor eforturilor asupra unuia sau catorva segmente esentiale ale pietei. Specializarea marketingului in directiile enumerate nu afecteaza unitatea lui, din cel putin doua considerente. Un prim considerent se refera la faptul ca delimitarile dintre diferitele tipuri de marketing nu sunt intotdeauna suficient de evidente si convingatoare ( cazul produselor destinate si pentru consumul productiv, dar si pentru consumul populatiei; sau cazul serciilor turistice care sunt insotite pana la interconditionare de distributia anumitor bunuri materiale). Un al doilea considerent priveste faptul ca delimitarile dintre tipurile de marketing nu sunt exclusive ; pana la urma ele (tipurile de marketing) au acelasi continut, dar surprins din unghiuri diferite. Marketingul social In ultimul timp, evolutia marketingului este marcata de patrunderea sa si in alte domenii decat cel economic, respectiv in spatiul activitatilor non-profit. Ar parea o fortare a lucrurilor aplicarea sa in domenii ce nu urmaresc obtinerea profitului, drept scop al activitatii desfasurate. in fapt, si activitatile sociale se cer desfasurate dupa criterii rationale, solicita o anumita gestionare" a resurselor pe care le antreneaza in vederea obtinerii de efecte pozitive. Din perspectiva acestui rationament, apare analogia dintre dezideratele unei actiuni sociale si cerintele unui anumit segment de piata. Marketingul social acopera o arie foarte intinsa de activitati, producandu-se in cadrul lui o anumita specializare. Vorbim, astfel, despre: - marketingul educational, ce urmareste maximizarea efectelor unui anumit proces de instruire; - marketingul ecologic, care se dezvolta pe doua niveluri: unul, la nivel macroeconomic si are ca principal obiectiv prevenirea degradarii mediului ambiant, prin actiuni conjugate ale statului si ale unor organisme publice, si altul, la nivel microeconomic, unde fiecare agent economic este chemat sa incorporeze componenta ecologica in politica sa de marketing. - marketingul securitatii rutiere, solicitat de cresterea considerabila a parcului de autovehicule, dar si a accidentelor de circulatie ; - marketingul actitatilor culturale (de pilda, asigurarea unei reusite de public a unei expozitii de arta - pictura, sculptura etc.); - marketingul in domeniul sanatatii se ocupa de micsorarea numarului de imbolnari, promovarea medicinii omului sanatos (educatie sanitara si sensibilizarea populatiei la controalele medicale periodice). Evolutii importante sub aspectul dezvoltarii au cunoscut si marketingul sportiv, marketingul religiei. Un loc aparte in cadrul actitatilor nelucrative il ocupa marketingul politic si, mai ales, cel electoral, chemat sa ofere mijloacele necesare cunoasterii caracteristicilor comportamentale ale electoratului, identificarii sensibilitatilor sale fata de diferitele probleme ale etii social-politice.