1.

Formulai i comentai definiia dreptului Reprezentanii colii sociologice privesc dreptul ca un fenomen raional sau ca o unitate dintre norme i raporturi juridice. S-a afirmat c exist o unitate indisolubil ntre normele juridice, deoarece normele juridice i ating scopul prin reglementarea relaiilor sociale, adic prin crearea i desfurarea raporturilor juridice; normele juridice care n-au creat raporturi juridice, nu reprezint drept. Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat, a caror respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului. reptul ca sistem al normelor juridice nu constituie un scop in sine. !l este creat pentru a reglementa conduita oamenilor. "ceasta se realizeaza prin reglementari juridice ce obliga oamenii sa se comporte dupa anumite norme juridice. "ceste norme le dau oamenilor drepturi si obligatii. reptul ca sistem al normelor creaza raporturi sau relatii juridice. reptul ca expresie a vointei de stat reprezinta un obiectiv important al multor curente juridice si este privit ca un fenomen volitional sau nevolitional si il situeaza in sfera normativului si#sau al ralatiilor sociale . Dreptul se prezinta ca o unitate intre continut si forma. Continutul conditioneaza formele de exprimare denumite izvoare ale dreptului sau izvoare formale ale dreptului.
Formele de exprimare ale dreptului sunt acte normative si in primul rand legile, obiceiul juridic, precedentul juridic, contractul normativ.

$. Normele tehnice (tehnologice) %ormele te&nice sunt deosebite de celelalte norme sociale ele reglement'nd comportamentul oamenilor in procesul de produc(ie, fa de natur, fa de mijloacele de produc(ie si uneltele de munca. %ormele te&nice sunt expresia raportului dintre legile naturii i conduita uman. Scopul normelor te&nice este de a obine, cu maxim de efort, maximum de rezultat. !le se formeaz ca urmare a dezvoltrii cunotinelor te&nice i a deprinderilor practice, ajut'nd astfel oamenii s obin ) c't mai repede i economicos ) rezultatul urmrit. %ormele te&nice pot fi si ele incalcate de ctre oameni, ace*tia suferind diverse sanc(iuni, aplicate in domeniul muncii. !xista si norme te&nice, a cror aplicare este asigurata de for(a coercitiva a statului, ele cpt'nd astfel pe langa caracterul lor te&nic i caracter juridic + normele securit(ii muncii, normele te&nice de circula(ie publica ,. %ormele de drept, consacr'nd o serie de norme te&nice, concur la dezvoltarea produciei n diferitele ei domenii, la progresul te&nic n general. e asemenea, normele te&nice pot fi folosite n mbuntirea activitii juridice, prin prelucrarea mecanic, cibernetic a unor date i fapte juridice.

$ din 1-

3. Morala .orala este un ansamblu de concep(ii si reguli cu privire la bine sau la ru, drept sau nedrept, permis sau nepermis. %ormele de morala sunt crea(ia societatii, variaz de la o or'nduire la alta, de la un popor la altul i sunt influenate de mai muli factori/ gradul de dezvoltare a societii, condiiile materiale de existen, concepia oamenilor despre bine i ru. %ormele de moral arat oamenilor felul n care trebuie s se poarte, precum si consecin(ele nerespectrii conduitei respective, sanc(iunile morale. "ceste sanc(iuni difer n func(ie de reac(ia mediului social fa de fapta imoral comis. Sanc(iunile normei de moral se realizeaz prin oprobriul public, dispre(, iar persoana care a fcut o fapt imoral, con*tient de ea, poate avea mustrri de con*tiin(. 0roblema raportului dintre drept i moral a preocupat g'ndirea juridic nc din antic&itate. 1n 2recia antic nu se fcea o demarcaie categoric ntre cele dou categorii de norme sociale, iar doctrina juridic roman, perfeciona sistemul juridic, prin conceperea dreptului independent de moral. 0e l'ng tradiionalul precept al dreptului 3a da fiecruia ce este al su4 se meniona i 3a nu cauza nimnui vreun ru4. "u existat concepii potrivit crora sfera dreptului i moralei ae coincide dar i autori a unor concepii care exclud orice legtur ntre moral i drept. %ormele de moral sunt, de regul, nescrise, ele nefiind cuprinse n anumite acte oficiale, fiind produsul colectivitii sociale neorganizate. %ormele de drept, mbrac o form ficial i sunt emise de organele statului. Respectarea normelor morale nu este garantat, de regul, de fora coercitiv a statului, ci de aciunea unor factori sociali, a opiniei publice etc.

5 din 1-

4. Normele organizaiilor sociale %ormele organiza(iilor sociale sunt diferite de celelalte norme sociale nejuridice ) morala, obiceiurile, regulile de convie(uire sociale - deoarece ele sunt rezultatul voin(ei unor organiza(ii sociale nestatale, profesionale, economice, a partidelor politice, respectarea lor fiind asigurata prin for(ele de care dispun acele organiza(ii, iar in cazul nerespectrii acestor norme, sanc(iunile ce se impun sunt cele impuse de organiza(ie, put'ndu-se ajunge c&iar i la excluderea din organiza(ie. %ormele de drept i normele organizaiilor sociale se afl ntr-o influen reciproc. 6 asemenea influen a caracterizat relaiile dintre statul feudal i biseric. 7iserica feudal avea o larg competen i n domeniul reglementrii obligatorii a relaiilor laice/ normele elaborate de ea cuprindeau sfera dreptului familiei, adreptului penal etc. %ormele organiza(iilor sociale pot produce efecte juridice doar atunci c'nd actele normative n care sunt cuprinse sunt aprobate de stat, aceasta put'nd fi/ o aprobare prealabil prin mputernicirea organiza(iei sociale de a reglementa anumite domenii a rela(iilor sociale prin acte juridice; elaborarea concomitent de ctre un organ de stat si o organiza(ie sociala a unor acte ce cuprind norme juridice; aprobarea ulterioar de ctre un organ al statului, a unui act al organiza(iei sociale, acel act cpt'nd caracter normativ juridic. "ctele juridice ale organizatiilor sociale nu-si pierd caracterul lor social, ele av'nd o natur mixt de acte sociale i juridice.

8 din 1-

. Conceptele de norm! "uridic! %ormele juridice reprezinta structura intern a dreptului, fiecare norma cuprinz'nd trasaturi comune. Norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala, stabilita sau recunoscuta de ctre stat, care exprima voina statului, este obligatorie si este garantata de fora coercitiva a statului. %orma juridica urmre*te stabilirea unei conduite a oamenilor in societate in vederea ntririi rela(iilor sociale in interesul societatii sau a unui grup social, dup caracterul democratic sau autocritic al statului, precum si ordonarea si organizarea de rela(ii interumane in conformitate cu aceste interese. 0rincipala trstura a normei juridice este caracterul general ce se manifest prin faptul ca regula de conduita prescrisa este tipica, se aplica la un numr nelimitat de cazuri si este impersonala. 9aracterul general al normei juridice se manifest i n faptul c ea nu se adreseaz unor anumite persoane fizice sau organizaii nominalizate, ci unui numr nedeterminat de oameni, ea fiind deci o norm impersonal. in caracterul general al normei nu trebuie concluzionat c toate normele se adreseaz tuturor oamenilor. !xist grade diferite de generalitate ale normei de drept. %ormele juridice se pot adresa tuturor cet!enilor sau locuitorilor unui stat, c&iar daca nu sunt cet(enii statului respectiv, indiferent de func(ie, domiciliu, stare civila. "semenea norme sunt cuprinse mai ales in constituii ele fiind emise de ctre organele centrale ale puterii sau administra(iei de stat sub forma de legi, &otr'ri de guvern, decrete. "lte norme juridice se pot adresa doar unor anumite categorii de persoane, de exemplu normele din cadrul Codului familiei care privesc numai pe cei casatoriti, sau unor organe unipersonale +pre*edintele Rom'niei, procurorul general, ) acestea din urma nepierz'ndu-si caracterul general, ele adres'ndu-se institu(iilor respective *i nu persoanelor fizice. 6 trstur esenial a normei juridice privete o#ligati$itatea ei. "ceste norme reprezint un comandament impus de o putere publica, a crei respectare este obligatorie. 9aracterul general obligatoriu al normei juridice este esenial deoarece asigur ordinea de drept in societate, stabilitate i dezvoltarea relaiilor sociale n concordan cu interesele ei.

: din 1-

%. &tructura interna a normei "uridice 9oninutul normei juridice are o structur! intern! ' structura logic!'"uridic! a normei , precum i o construcie e(tern! ) structura tehnico ) "uridic!. Structura logico-juridic a normei juridice arat din ce elemente componente i reciproc dependente este logic organizat prescripia normei. "ceste elemente sunt/ - ipoteza, - dispozi(ia, - sanc(iunea. Sc&ema structurii interne s-ar putea reduce la urmtoarea formulare / In cazul in care ( daca cineva !."tunci!."ltfel!.# "stfel ipoteza este partea de norm juridic care stabile*te condi(iile, mprejurrile sau faptele n prezena crora se aplica dispozi(ia normei, precum i categoria subiectelor la care se refer prevederile dispoziiei. 1n func(ie de precizia cu care este formulat, ipotezele se disting ca/ - ipoteze determinate - stabile*te exact condi(iile de aplicare a dispozi(iei; - ipoteze relativ determinate - indica mprejurrile de aplicare a dispozi(iei, dar con(inutul concret al mprejurrii, prin natura lui nu poate fi dat n actul normativ, ci este lsat pe seama organului de stat. ;poteza mai poate fii simpla, respectiv sa prevad o singura mprejurare la care sa se aplice dispozi(ia sau complexa care prevede o multitudine de mprejurri ce vor determina toate sau fiecare in parte aplicarea dipozitiei. Dispoziia este elementul ce prevede ce conduita trebuie urmata in ipoteza data, respectiv ce obliga(ii si drepturi corespund persoanelor vizate de norma juridic respectiv, dispozi(ia put'nd sa impun! o conduita* sa interzic! sau sa permit! un comportament. 0artea care indica urmrile nerespectrii dispozi(iei normelor juridice o reprezint sanctiunea si reprezint masurile luate mpotriva persoanei care nu a respectat legea, aduse la ndeplinire prin autoritatea statului. <uncie de natura raporturilor sociale reglementate, de importana intereselor, a valorilor aprate etc, sanciunile difer din punct de vedere al naturii gravitii lor/ sanciuni penale, administrative, disciplinare, civile. alt clasificare a sanciunilor se face dup scopul urm!rit de o sanciune/ - sanciuni de anulare a actelor ilicite; - sanciuni reparatorii de reparare i dezdunare; - sanciuni disciplinare; - sanciuni contravenionale; - sanciuni penale. up gradul de determinare, sanciunile pot fi/ - absolut determinate - nu pot fi modificate; - relativ determinate ) se stabilesc n limitele unui minim i maxim; - alternative ) organul de aplicare poate alege ntre mai multe sanciuni; - cumulative.

= din 1-

+. Clasificarea normelor "uridice %ecesitatea clasificrii normelor de drept n anumite categorii i grupe este datorat necesit(ii cunoa*terii temeinice a lor precum si corecta lor interpretare si realizare in rela(iile sociale. "stfel normele se pot clasifica/ a, dup obiectul i metoda reglementrii juridice, adic dup ramura i instituia juridic/ - norme de drept constituional, - norme de drept civil, - norme de drept administrativ, - norme de drept penal, etc. b, dup fora juridic a actului normativ n care sunt cuprinse, adic dup izvorul de drept/ - norme cuprinse n legi, decrete, &otr'ri ale guvernului, ordine i instruciuni ale minitrilor. c, dup caracterul conduitei prescrise n/ - norme pro&ibitive, ele interzic sv'rirea unor ac(iuni, - norme onerative, prescriu n mod expres obliga(ia unei ac(iuni, - norme permisive, nu impun i nici nu interzic sv'rirea unei ac(iuni, ele prevz'nd posibilitatea ca subiectul s uzeze de anumite drepturi, sau stabilesc anumite interese, capaciti i competene. Se disting n aceast categorie/ i. normele de mputernicire, stabilesc posibilitatea subiectelor de drept de a sv'ri anumite aciuni; ii. normele supletive, subiectului i se las posibilitatea s aleag singur una din variantele de conduit prevzut de norm; iii. normele de stimulare, prin care se instituie decoraiile i titlurile de onoare; iv. normele de recomandare, prevd o anumit conduit pe care statul o recomand de obicei organizaiilor sociale; d, dup sfera aplicrii i gradul lor de generalitate/ - norme generale, reglementeaz rela(iile sociale dintr-un domeniu al vie(ii sociale, a ramurii de drept +9odul 9ivil, 9odul <amiliei,, - norme speciale, reglementeaz anumite rela(ii sociale +>egea adop(iei, >egea <alimentului,, cu precizarea ca legea special deroga de la legea generala,, - norme de excep(ie, prevd o completare fie a normelor generale fie a celor speciale +prevd o excep(ie,. e, dup modul de redactare/ 1, norme complete, apar ntr-un singur act normativ, $, norme incomplete, apar n mai multe acte normative si care se mpart n/ i. norme de trimitere, c'nd actul la care fac trimitere este adoptat; ii. norme n alb, c'nd actul la care fac trimitere urmeaz a fii adoptat.

? din 1-

,. Conceptul de iz$or al dreptului. -#iceiul ca iz$or de drept 0rin izvor de drept se n(elege o forma de exprimare a normelor juridice, a regulilor de drept, modul in care aceasta se manifesta pentru a ajunge la cuno*tin(a opiniei publice. 1n succesiunea istoric a izvoarelor de drept, obiceiul juridic ocup primul loc. @recerea la organizarea statal a societii a fost consfinit prin norme obinuielnice, adaptate la realiti noi. 0rimele acte normative scrise sclavagiste i feudale sunt, de fapt, niste culegeri de cutume juridice, cum au fost la romani $egea celor %& table i la franci $egea salic. 6biceiul +cutuma,, formeaz dreptul obi*nuielnic +cutumia, fiind cunoscut n istorie drept legea pm'ntului +obiceiul (rii,. 6biceiul juridic i pstreaz importana i n dreptul modern, dar rolul lui nu este acelai n toate statele. 9onstituie un important izvor de drept n dreptul anglo-saxon, iar n dreptul trilor recent eliberate de sub jug colonial are un rol destul de mare. 6biceiul este caracteristic statelor slab dezvoltate sau cu un ritm lent de dezvoltare, nefiind acceptat in statele puternic dezvoltate, bazate pe domina(ia legii. @ransformrile rapide din toate domeniile vieii sociale au dus la scaderea ponderii obiceiului juridic n epoca modern. 1n sistemul rom'nesc de drept, obiceiul juridic se menine doar n unele reglementri ale dreptului civil unele articole din 9odul civil rom'n fc'nd trimitere la obiceiurile locale, care n acest fel devin izvor de drept. .. Conceptul de iz$or al dreptului. /egea ca iz$or de drept >egea este cel mai important izvor direct al dreptului. >egea +actul normativ, este o reglementare dat de organul superior al puterii de stat, fie el unipersonal, fie colegial, n funcie de tipul istoric de drept i de regimul politic al statului. 0rimele acte normative au aprut o data cu apari(ia statului, sub forma unor culegeri de obiceiuri/ 5, $egea 'o(oris n !gipt, 8, )odul *ammurabi n 7abilon, :, $egea +anu n ;ndia, =, $egea +u n 9&ina. 1n 2recia i Roma - denumirea de lege este dat actelor cu for juridic suprem/ $egea lui ,olon, $egea celor %& -able. 0rintre principiile revoluiei burg&eze figura, ca o cerin de baz a legalitii, suprema ia legii n cadrul reglementrilor juridice i actelor normative. up victoria acestor revoluii a fost creat un sistem al actelor normative, denumirea de lege fiind acordat, de regul, actelor normative adoptate de parlament. !xista i o distinc(ie doctrinar ntre lege cu sens formal +acte normative instituite prin procedura special de legiferare, i lege in sens material +acte normative cu coninut general,. 01. Conceptul de iz$or al dreptului. Contractul normati$ ca iz$or al dreptului 1n dezvoltarea istoric a izvoarelor de drept, contractul normativ ocup un loc secundar n compara(ie cu celelalte izvoare +obiceiuri, acte normative,. 9ontractul este o un act individual, un acord semnat ntre dou sau mai multe par(i, prin care se nasc drepturi si obliga(ii pentru fiecare parte +contractul de v'nzare # cumprare,. 1n cazul n care contractul nu vizeaz un raport juridic, ci stabilete, n urma acordului ntre dou sau mai multe pr i o regul general dup care se vor conduce aceste pri, el poate cpta valoare de izvor de drept. 9ontractul normativ se mai poate defini si ca fiind o n(elegere intre doua sau mai multe par(i care nu semneaz in nume propriu ci in numele altor persoane relativ precizate prin care se nasc drepturi si obliga(ii pentru toata lumea. 1n dreptul intern, contractul normativ a jucat un rol mai important n dreptul feudal, prin contracte nc&eiate ntre feudali i oraele aflate pe feuda lor, care doreau s capete o oarecare autonomie.
- din 1-

9ontractul normativ, ca izvor de drept, i gse*te o larg aplicabilitate n dreptul interna(ional +sub forma tratatelor interna(ionale, acordurilor, carta, pact ) 9arta 6%A, dar i n c'mpul muncii +contractul colectiv de munca,, fiind recunoscut de ctre lege.

00. 2ractica "udec!toreasc! ca iz$or al dreptului Botr'rile judectoreti care atunci c'nd sunt date ofer soluii pentru alte instane judectoreti sau alte organe de stat, confruntate cu soluionarea unor cauze asemntoare, devin un izvor de drept, purt'nd denumirea de precedent juridic sau de practic juridic. 1n dreptul roman acest izvor era denumit drept pretorian cuprinz'nd normele introduse de pretori pentru corectarea i completarea vec&iului drept roman. 0ractica judectoreasca este format din totalitatea &otr'rilor judectore*ti , indiferent daca a fost sau nu a fost pronun(ata in prima instan(a , apel sau recurs de ctre o judectorie, tribunal , 9urte de "pel sau 1nalta 9urte de 9asa(ie si Custi(ie si fie ca este vorba de un proces de natura civila, comercial , de dreptul muncii etc.. 1n practica exist unele &otr'ri pronun(ate de 1nalta 9urte de 9asa(ie si Custi(ie sub forma recursului in interesul legii* care nu judeca un anume proces ci o problema de drept dintr-un tip de procese *i care sunt obligatorii pentru judectori, fiind vorba de ob(inerea unor sentin(e armonioase. 03. Doctrina ca iz$or al dreptului octrina judectoreasc cuprinde opiniile speciali*tilor consacra(i n drept cu privire la anumite probleme juridice, sub forma de articole n ziar sau reviste de specializate, cr(i, tratate, emisiuni de radio, internet etc. e*i doctrina juridica a manifestat un deosebit interes in stabilirea trasaturilor definitorii ale legii in trecut , astzi doctrina nu este considerata un izvor de drept , ea av'nd doar rolul de a educa , de a creste viitorii juri*ti si de a lamuri, de a crea problemele ridicate de aplicarea legii.

D din 1-

03. 4ciunea actelor normati$e in timp "doptarea actelor in timp nu coincide cu nceputul ac(iunii lor, cu intrarea lor in vigoare , deoarece aceste acte trebuie aduse intai la cuno*tin(a oamenilor , a cet(enilor , a organelor de stat si a organiza(iilor de sine stttoare , in principiu , tuturor celor c&ema(i sa le cunoasc si sa le respecte . "ceasta prezentare se face de obicei prin publicarea intr-un ziar oficial, cum este la noi E.onitorul 6ficial4. .ajoritatea actelor normative intra in vigoare din momentul publicrii, dar 9onstitu(ia +revizuita, prevede ca o lege intra in vigoare la 5 zile de la data publicrii in E.onitorul 6ficial4. 6 lege mai poate intra in vigoare si la o data stabilita in mod expres in cuprinsul ei. ;ntrarea in ac(iune a legii, presupune o ac(iune in timp nelimitat +nedeterminat, dar si in timp delimitat +determinat, . >egea se va aplica numai situa(iilor aprute numai dup intrarea ei in vigoare , nu si situa(iilor anterioare +principiul neretroacti$it!ii,, excep(ii apr'nd in cazul / a) Legii penale mai favorabile , b) Legii interpretative - retroactiva , lege care face corp comun cu legea pe care o interpreteaz c) In care legea prevede in mod expres ca se aplica unor situaii anterioare intrri ei in vigoare. >egile temporare +determinate, ies din vigoare la terminarea perioadei stabilite in lege. ;e*irea din vigoare a legilor nelimitate +nedeterminate, se poate face prin/ ?, a#rogare e(pres! direct! - noul act normativ prevede, n mod expres, c vec&iul act normativ se abrog; -, a#rogare e(pres! indirect! ) noul act normativ nu nume*te actul normativ care se abrog, ci se limiteaz la prevederea c se abrog toate actele normative anterioare, contrare dispozi(iilor sale; D, a#rogare tacit! a legii +noile reglementri se deosebesc at't de mult de cele vec&i nc't acestea nu se mai pot aplica,; 1F, legile mai ies din vigoare si prin demodarea legii respective, in cderea ei in desuetudine. 6 excep(ie de la ie*irea din vigoare este ultracti$itatea care presupune ca o lege se va aplica infrac(iunilor savarsite n perioada in care ea era in vigoare, c&iar dac la momentul condamnrii inculpatului, legea nu mai exist.

1F din 1-

04. 4ciunea actelor normati$e in spaiu 0rin teritoriu n(elegem spa(iul geografic asupra cruia statul isi exercita suveranitatea . ;n cercetarea ac(iunii actelor normative in spa(iu se disting, de regula, dou aspecte unul intern si altul internaional. "c(iunea actelor normative in spa(iu este condi(ionata de competenta teritoriala a organului de stat emitent. "stfel in tara noastr ) ca si in alte tari, state unitare ) exista un singur r'nd de organe legislative si ale administra(iei de stat, iar actele lor normative ac(ioneaz pe ntregul teritoriu al statului nostru. 0roblema este diferit n cazul unor acte cu structura federala unde trebuie elucidate, pe de o parte, raporturile dintre competenta teritoriala a organelor federale si cea a organelor statelor membre ale federa(iei, pe de alt parte, raporturile dintre competen(a teritorial a statelor care compun federa(ia. eosebit de complexa este problema ac(iunii actelor normative, n spa(iu sub aspectul internaional. "spectul interna(ional se regse*te in principiul suveranit(ii normative. 9a urmare , in anumite condi(ii , pe teritoriul unui stat pot exista persoane si unele locuri + loca(ii de ambasade, asupra crora nu se aplica, in anumite limite , actele normative sale statului respectiv. !ste vorba in principiu , despre imunitatea diplomatica , statutul juridic al consulilor , regimul specific al unor categorii de cet(eni strini . eci, prin imunitate se n(elege ca personalul ambasadelor si consulatelor , nu poate fi re(inut , arestat, perc&ezi(ionat , trimis in judecata de ctre autorit(ile statului de referin(a , de asemenea localurile ambasadelor si consulatelor precum si teritoriul pe care acestea se afla apar(in statelor respective. 9a o consecin(a , nu se poate ptrunde in incinta lor dec't cu autorizarea sefului misiunii diplomatice. 1n cazul nclcrii grave a legilor trii de re*edin(, reprezentantul diplomatic este declarat persona non grata, lucru care atrage dup sine expulzarea sau rec&emarea lui. 9et(enii strini se bucura pe teritoriul unui alt stat , de un regim juridic diferit dec't al cet(enilor statului respectiv, regim care se manifest sub 5 aspecte/ a) Regimul naional , atunci c'nd cet(enii strini , pe teritoriul statului pe care se gsesc se bucura de totalitatea libert(ilor recunoscute de stat cet(enilor na(ionali, cu excep(ia drepturilor politice; b) Regimul special, n acest caz pentru cet(enii strini pot exista legi speciale, care s le prevad statutul. c) Regimul clauzei naiuni celei mai favorizate, statul de re*edin( acord cet(enilor altui stat, dar afla(i pe teritoriul su, anumite drepturi, care nu pot fi mai restr'nse dec't drepturile acordate cet(enilor oricrui alt stat ter(.

11 din 1-

0 . Conceptul de raport "uridic reptul reglementeaz conduita oamenilor, comportarea lor in rela(iile sociale, atunci c'nd oamenii sunt obliga(i s se comporte ntr-un anumit fel, potrivit prescrip(iilor normelor juridice. "ceste raporturi sau rela(ii capt denumirea de caracter de raporturi "uridice. !le se numesc juridice deoarece sunt create prin aciunea dreptului. Raporturile juridice sunt o treapt necesar n realizarea dreptului, prin care prescripiile normative ) exprimate n mod generic, impersonal, se materializeaz n anumite raporturi juridice concrete, n care participanii sunt titulari ai unor drepturi i obligaii juridice corelative. 9onceptul raportului juridic prezint mai multe trasaturi, el av'nd fie un / 1, Caracter social, reprezentat de raporturile dintre oameni care se manifesta fie ca indivizi, fie organiza(i in anumite colective; raporturile juridice sunt legate de viaa i activitatea oamenilor n societate. " fost susinut eronat i concepia c ar exista raporturi juridice ntre oameni i lucruri sau exclusiv ntre dou lucruri. $, Caracter voliional, ca expresie a voinei de stat; r.j. sunt rezultatul reglementarii rela(iilor sociale, realizate de normele juridice, care exprima voin(a de stat; oamenii care iau parte la raporturile juridice ) i exprim, mai mult sau mai puin activ, i propria lor voin , prin urmare se poate vorbi despre dublul caracter voliional al raporturilor juridice, cel exprimat de norma juridic i cel exprimat de voina subiectelor raporturilor juridice. 5, Caracter divers , diversitatea relaiilor sociale determin o varietate de raporturi juridice. .n concluzie, raporturile juridice pot fi definite ca raporturi sociale, voliionale, care se formeaz pe baza normelor juridice /n vigoare i /n care participanii sau subiectele apar ca titulari de drepturi i obligaii juridice reciproce i a cror realizare este garantat de for a coercitiv a statului.

1$ din 1-

0%. &u#iectele raportului "uridic 0articipan(ii la raportul juridic sunt numai oamenii, luai ca indi$izi sau organizaii, conduita uman fiind unicul obiect al reglementrii juridice. 6mul n sine nu este subiect de drept, ci numai c'nd aceast calitate este atribuit i recunoscut de ctre stat. Capacitatea "uridica este aptitudinea generala si abstracta a unei persoane de a avea drepturi si obliga(ii. 9apacitatea este determinat de lege i ea capt trsturi particulare n fiecare ramur a dreptului/ capacitate civil, capacitate administrativ, capacitate constituional. 9apacitatea civil ncepe la natere, capacitatea de munc deplin la 1= ani. Capacitatea este de dou! feluri5 1, general!/ posibilitatea de a avea drepturi care se ncadreaz ntr-o categorie aparte de raporturi juridice + a deputatului, a militarului,; $, special!/ este a organizaiilor, determinat de competena acestor organizaii. 9apacitatea juridic se di$ide n capacitatea de folosin i capacitatea de exerciiu. "ceast diviziune se justific numai n cazul drepturilor subiective, care pot aparine unui titular, fr a fi nevoie ca exercitarea lor s o realizeze aceeai persoan. )apacitatea de folosin s-a artat n literatura juridic de drept civil ) este aptitudinea general de a avea drepturi i obligaii n cadrul unor raporturi juridice. !a aparine tuturor persoanelor fizice n mod egal, c&iar dac nu au o voin contient + ex. 0osibilitatea de a fi titularul dreptului de proprietate personal asupra unei case . )apacitatea de exerciiu este aptitudinea de a-i exercita drepturile i de a-i asuma obligaii prin acte juridice. 9apacitatea de exerciiu n dreptul civil este 3aptitudinea persoanei de a-*i exercita drepturile *i de a-*i asuma obliga(ii nc&eind personal ) *i fr autorizarea prealabil a vreunui ocrotitor ) acte juridice precum *i, binen(eles, de a participa la dezbaterea procesului civil ca reclamant sau p'r't, n privin(a realizrii drepturilor *i obliga(iilor sale civile4. Sunt lipsi(i de capacitatea de exerci(iu/ aliena(ii, debilii mintali, persoanele puse sub interdic(ie legal sau juridic, minorii sub 18 ani, sub prezum(ia de a nu avea discernm'nt. 1n general capacitatea de folosin( ) ncepe o dat cu na*terea *i se sf'r*e*te o dat cu moartea. Clasificarea su#iectelor raporturilor "uridice. ificultatea principal a clasificrii subiectelor de drept dpdv al teoriei generale a dreptului const n ndeplinirea dezideratelor privind aplicabilitatea ei n toate ramurile de drept. <r a ndeplini n mod absolut acest deziderat, clasificarea subiectelor de drept n ceteni +persoane fizice, *i organizaii pare cea mai potrivit. "ceast clasificare este o clasificare general valabil *i deci aplicabil tuturor ramurilor de drept. 1n fiecare ramur ea se concretizeaz n anumite categorii de persoane fizice *i organiza(ii. "stfel, n dreptul civil, aceste categorii sunt persoanele fizice *i persoanele juridice. 2ersoanele fizice +adic oamenii, apar n toate ramurile dreptului, reprezent'nd principalul subiect al dreptului. "ceste subiecte, potrivit legisla(iei noastre sunt cet(enii rom'ni *i , n anumite condi(ii, strinii *i persoanele fr cet(enie. %o(iunea de persoan! "uridic! este crea(ia *tiin(ei dreptului civil, acest subiect de drept neput'nd fi confundat cu alte subiecte ) organiza(ii +subiecte colective,. 0ersoanele juridice nu cuprind dec't o parte a organiza(iilor - subiecte de drept. Statul, organele *i organiza(iile de stat, unit(ile, organiza(iile ob*te*ti, atunci c'nd apar ca subiecte ale raporturilor juridice n circuitul civil ) n calitate de purttoare de sine stttoare de drepturi *i obliga(ii juridice ) fac parte din categoria de subiecte denumite persoane "uridice. 6 persoan juridic are o organizare proprie, un patrimoniu propriu afectat realizrii unui scop *i posibilitatea de a dob'ndi drepturi sau de a-*i asuma obliga(ii, inclusiv dreptul de a ac(iona sau de a fi ac(ionat n justi(ie.
15 din 1-

0+. Formulai si comentai definiia statului . ,tatul este organizarea politica ce deine monopolul forei de constr1ngere, al elaborrii si aplicrii dreptului si care exercita asupra populaiei constituita pe un anumit teritoriu puterea suverana din societatea data. ;n urma acestei defini(ii se pot retine urmtoarele particularitati / 1, Statul constituie o organizare politica, o organiza(ie a puterii suverane; $, Statul exercita, in cadrul unei comunitati umane de pe un anumit teritoriu , puterea politica 5, Statul este unica organiza(ie politica care de(ine monopolul forei de constr6ngere si se poate sprijini, in exercitarea func(iilor ei, pe aceasta for(a coercitiv; 8, Statul este singurul care de(ine monopolul ela#or!rii si aplic!rii dreptului, a c'rei respectare este garantata de stat, de for(a sa de constr'ngere. 0,. Forma de gu$ern!m6nt a statului 0rin forma de guvernm1nt se /nelege modul de organizare a puterii supreme de stat, competenta organelor supreme ale puterii de stat, caracterul autoritii pe care ele o exercita asupra populaiei. <orma de guvernm'nt , ne arata cine este seful statului , natura institu(iei sefului statului. Statele in func(ie de forma de guvernm'nt se clasifica in / 1. onar!ie , este forma de guvernm'nt in care seful statului este stabilit pe calea succesiunii. .onar&ul, av'nd denumiri diferite ) rege, mprat, (ar, sultan, faraon ) de regul nu este responsabil juridice*te *i nu poate fi sc&imbat fr voia lui. 9uv'ntul monar& desemneaz puterea unei singure persoane. ar aceast putere, sfera ei de ntindere, variaz de la o monar&ie la alta; monar&ia poate fi/ 1, nelimitat, monar&ul este unicul organ suprem n stat, cazul monar&iilor absolute feudale; $, limitat, alturi de monar& exist *i alte organe ale puterii de stat, care ngrdesc, mai mult sau mai pu(in autoritatea monar&ului. "stfel, de monar&ii sunt/ a. monar2ia reprezentativ pe stri n feudalism; b. monar2ia constituional, n societatea modern. ". Republica, este forma de guvernm'nt , in care puterea suprema apar(ine unui organ, ales pe timp limitat. 0ersoanele care compun organul suprem al puterii de stat sunt responsabile juridice*te pentru activitatea lor. !ligibilitatea *efului statului este principala trstur prin care forma de guvernm'nt republican se deosebe*te de monar&ie. 1n statele moderne, pre*edintele republicii este ales pe o perioad limitat; +de regul 8 sau : ani,.

18 din 1-

0.. Forma de structura a statului <orma de structur ne arat dac avem de-a face cu o singura entitate statala sau cu mai multe entit(i statale, grupate ntr-un stat, precum *i la organizarea teritorial a puterii de stat, caracterul rela(iilor reciproce dintre pr(ile componente ale statului *i ale fiecruia dintre ele cu statul n ntregul su. <orma de structura clasifica statele in/ 1. #tatul unitar +simplu,, este forma cea mai rsp'ndita a structurii de stat , se caracterizeaz prin existen(a unei singure entit(i statale pe tot teritoriul (rii, reprezentat de un singur r'nd de organe legislative, care nfptuiesc suveranitatea de stat; +ex. Rom'nia, 7ulgaria, <ran(a, ;talia, ". #tatul compus +complex, se caracterizeaz prin existen(a pe acela*i teritoriu a mai multor entit(i statale, reunite ntr-un stat suprapus lor. !xercitarea suveranit(ii puterii de stat este mpr(it ntre organele supreme ale puterii care reprezint statul n ansamblu *i organele puterii de stat ale fiecrei entit(i statale componente. a, #tatul federativ, este statul unional, caracterizat prin trecerea celor mai importante atribu(ii asupra organelor ntregii federa(ii, existen(a a cel pu(in dou r'nduri de organe supreme ale puterii, administra(iei de stat *i justi(iei, dubl legisla(ie, legisla(ia ntregii federa(ii *i legisla(ia fiecrei forma(iuni statale membr a federa(iei, dou cet(enii etc. +ex. S.A."., 2ermania, !lve(ia,; b, #tatul confederativ , reprezint o uniune de state ntrunite in vederea realizrii unui scop comun, intr-un anumit domeniu +economic, militar, diplomatic,, statele membre rm'n independente si suverane si vor avea politica comuna cu celelalte state numai n domeniul n care s-au asociat. Botr'rile confedera(iei, luate de reprezentan(ii statelor membre, urmeaz a fi sanc(ionate de toate statele membre pentru a deveni obligatorii. c, $niunea personala, este o forma a statelor complexe , o uniune intre doua state care vor avea ca institu(ie comuna pe *eful statului. Statele membre ale uniunii *i pstreaz suveranitatea. d, $niunea real, este forma de structura, in care doua state, se unesc, nu numai prin persoana aceluia*i *ef de stat ci *i prin existen(a unor institu(ii comune.

1: din 1-

31. 7egimul politic al statului . Conceptul democraiei Regimul politic este aceea latura a formei de stat prin care se define*te sistemul metodelor *i principiilor de nfptuire a puterii de stat. Regimurile politice se pot clasifica n / 1. Regimuri autocratice, care se caracterizeaz prin inexistenta at't a condi(iilor juridice formale cat *i a condi(iilor reale pentru manifestarea voin(ei populare. 0uterea de stat este exercitat de o singur persoan, prin metode dictatoriale, brutale, prin negarea libert(ilor *i drepturilor cet(ene*ti. Regimuri autocratice cunoscute/ fascismul, profasciste, comuniste. ". Regimuri politico%democratice, care presupune existen(a unor condi(ii care sa fac posibil participarea maselor populare la via(a politic, exercitarea unui control asupra modului n care organele statului ndeplinesc voin(a lor. "cest tip de regim se mparte la r'ndul lui, n / a- Regimuri democratice directe , unde poporul exercita nemijlocit puterea de stat. b- Regimuri democratice indirecte, in care poporul exercita puterea de stat prin reprezentan(i, prin organele alese. 1n studiul teoretic al regimurilor politice, este fundamental n(elegerea conceptului de democraie. Conceptul de democraie este destul de greu de definit fr un ajutor din partea formulelor simplificatoare, deoarece pentru o abordare corect este nevoie sa Edesprindem4 cel pu(in trei laturi ale acestui concept, aflate ntr-o str'ns interdependen(/ a- /n interesul cui se exercita puterea de stat - in interesul poporului sau al unui grup social; b- care este modul de exercitare a puterii ) ce forme mbrac sistemul politic, cum se realizeaz conducerea de stat, a societ(ii, n ce msur popula(ia particip la conducerea societ(ii *i a statului; c- care este condiia ceteanului in stat si societate - ce statut politico-juridic, ce drepturi si libert(i i sunt garantate. "ce*ti 5 factori se afla ntr-o legtur organic, stabilesc mpreun limitele democra(iei la toate nivelele.

1= din 1-

30. 8ehnica "uridica . @e&nica juridica are sarcina de a gsi mijloacele optime pentru a transpune in drept, in norme juridice, voin(a de stat creia conducerea politica vrea sa-i dea for(a juridica, sa o ridice la rangul de lege. 9a ansamblu de procedee , de reguli in vederea stabilirii formulrii si aplicrii dreptului , te&nica juridica a aprut o data cu dreptul si , in special , odat cu dreptul scris. 0reocuparea pentru problemele te&nicii juridice a dus la elaborarea unor metodologii te2nice juridice speciale, destinate statornicirii *i elaborrii celor mai importante principii *i reguli ce trebuie folosite n procesul de elaborare *i aplicare a dreptului. -e2nica juridica reprezint ansamblul sau totalitatea procedeelor si metodelor folosite intr3un sistem de drept, cu scopul elaborrii actelor normative si aplicrii acestora in viata. @e&nica juridic cuprinde at't te&nica elaborrii dreptului, te&nica legislativ, c't *i te&nica realizrii, aplicrii *i interpretrii dreptului. 33. Fazele aplic!rii dreptului . "ceste faze constituie un proces unic , c&iar daca ele nu au , aceea*i succesiune in timp la toate categoriile de norme juridice . #tabilirea strii de fapt ) este prima faza a aplicrii dreptului , ea presupune cercetarea si cunoa*terea situa(iei concrete , a mprejurrilor , a cauzelor aflate in fata organului de aplicare si care urmeaz sa capete o solu(ionare juridica , concretizata in elaborarea actului de aplicare . 6 deosebita important are str'ngerea probelor pe baza de documente , de declara(ii ale martorilor si alte materiale . .aterialul documentar adunat , trebuie sa arunce lumina asupra tuturor laturilor problemei cercetate astfel incit organul de aplicare va putea trece la ncadrarea spetei intr-o reglementare juridica potrivita , deoarece concluziile sale trebuie sa fie perfecte , in concordanta cu realitatea concreta . &legerea normei de drept - ea mai poarta denumirea de criticat + selec(ionarea normei, %umai prin cunoa*terea situa(iei de fapt si determinarea normei care se refera la aceasta situa(ie se poate asigura o corecta calificare juridica si temeinicia actului de aplicare. 33. Formele (felurile) de interpretare a normelor "uridice . ;nterpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte , av'nd fiecare un rol deosebit , solu(iile de interpretare la care ajung neav'nd aceea*i importanta si for(a juridica . e aici rezulta si cea mai cunoscuta clasificare a formelor de interpretare a normelor juridice si anume interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala . Interpretarea oficiala sau obligatorie provine de la un organ competent de stat . !a se divide , la r'ndul ei , in / Interpretarea generala , ea se caracterizeaz prin faptul ca este data in forma unui act normativ , Interpretare cauzala ,este aceea forma a interpretrii oficiale care este fcuta de organele de aplicare a dreptului cu prilejul solu(ionrii unei cauze concrete , a unui anumit caz sau spe(a si care are caracter obligatoriu numai pentru aceea cauza . Interpretarea neoficiala sau facultativa sau *tiin(ifica ori doctrinara , in func(ie de faptul daca se au in vedere natura sau subiectele interpretrii. "ceasta forma a interpretrii nu are caracter obligatoriu , nu se concretizeaz in con(inutul unor acte juridice , a cror respectare sau aplicare sa fie garantata de stat. 34. Metodele de interpretare a normelor "uridice . .etodele de interpretare sau te&nicile de interpretare cuprind procedeele de examinare a textelor normative , cu ajutorul crora organul de interpretare stabile*te intelesul exact si deplin al acestui text . !xista patru metode de interpretare a normelor juridice /
1? din 1-

Interpretarea gramaticala , ce consta in folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului actelor normative , pornindu-se de la intelesul cuvintelor folosite , de la legtura dintre ele , de la construc(ia frazei etc. Interpretarea sistematica , consta in lmurirea sensului unor norme juridice , a unui text normativ , prin coroborarea acestei norme sau acestui text cu alte dispozi(ii normative apar(in'nd aceleia*i institu(ii juridice sau ramuri de drept Interpretarea istorica , consta in stabilirea sensului adevrat si deplin al normelor juridice , recurg'nduse la cercetarea condi(iilor istorice si social ) politice care au determinat adoptarea unui act normativ + occasio legis , si , in func(ie de aceste condi(ii , prin determinarea scopurilor urmrite de acest act + ra(io legis , . Interpretare logica , constituie procedeul care se bazeaz pe analiza textului actului normativ prin adoptarea legilor logicii formale. 3 . 4nalogia ;nstitu(ia analogiei este cunoscuta in mai multe sisteme de drept , ea oferind posibilitatea organului de aplicare a dreptului ca , dup constatarea strii de fapt si a adevrului obiectiv , sa gseasc solu(ionarea juridica a spetei , c&iar daca nu se pot gsi norme de drept care se refera la cauza data . "stfel se va recurge la procedeul analogiei ce cele doua forme ale sale / &nalogia legii , este procedeul la care se recurge atunci c'nd se constata lipsa normei juridice , in care sa poat fi inclus cazul ce urmeaz sa fie solu(ionat .6rganul de aplicare va cuta o norma de drept care se refera la un caz asemntor si va cuta sa aplice aceasta norma la cazul supus solu(ionrii . &nalogia dreptului , se recurge la aceasta analogie c'nd in solu(ionarea unei cauze se constata nu numai ca lipse*te norma juridica care se refera la aceea cauza , dar nu pot fi gsite nici norme care sa se refera la cazuri asemntoare . ;n acest caz organul de aplicare va asigura solu(ionarea cauzei date , recurg'nd la principiile generale a dreptului .

1- din 1-