Sunteți pe pagina 1din 10

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 1 of 10
Imprima povestea!

Voinicul cel cu cartea n mna nascut


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata o baba si un unchias. Ei pna la vreme de batrnete nu avura nici un copil. Ce nu facura? Ce nu dresera? Si ca sa aiba si ei macar o miarta de copil, nici ct. Ba mersera pe la descntatoare, ba pe la mesteri vrajitori, ba pe la cititori de stele si ca sa ramie baba grea, nici gnd n-avea. Ajunsi la vreme de batrnete, ncepura a se ngrijura. - Ce ne facem noi, babo, zise ntr-o zi unchiasul, de vom ajunge niscaiva zile de neputinta ori de nevoie? Tu stii ca am f acut tot ce mi-a stat prin putinta , si ca sa ne dea Dumnezeu si noua un copilas, care sa fie toiagul batrnetelor noastre, nu s-a ndurat. - De! unchias, cine e de vin a? Tu stii ca am umblat si crucis si curmezis pe la mesterese, pe la vraci, am facut tot ce m-au nvat at unii si altii, si ca s a avem si noi o mngiere pentru prdalnicele de batrnete, ca grele mai sunt! a fost peste poate. - Ia, sa apucam noi doi n doua parti, sa ne ducem unde ne-o lumina Dumnezeu, caci tot degeaba st am noi la un loc amndoi, doua nevoi. - Sa ne desp atim unchias, daca tu asa gasesti de cuviinta. Dara bine, cine sa ne nchiza ochii n ceasul cel de pe urma? - Ca bine zici tu, babo; stai dara; ia sa iei tu basmaua mea care am avut-o n ziua de cununie si eu stergarul cel v argatel ce mi-ai adus de zestre. n toate zilele s a ne uitam la dnsele; si cnd vom vedea pe ele cte trei picaturi de snge, sa ne ntoarcem acasa. Acesta sa fie semnul ca moartea s -a apropiat de unul din noi. - Asa s a facem unchias. Cum zisera si facura. Se gatira de drum, si luara fiecare desaguta d-a umeri, n care baba puse pe fund basmaua barbatului ei, iara unchiasul stergarul cel vargatel al neveste-sei, si apucara unul spre rasarit, iara altul spre apus. Noua zile si noua nopti se dusera, se dusera, si iara se dusera. ntrebara si pe bun si pe rau, pe mare si pe mic ce ar face ei ca sa poat a avea un copil. Ceea ce le spusera sa fac a ei raspunsera ca au tot facut, dara n desert. Ei cautau sa le spuie cineva altceva, ce nu stiau ei, dara nu-si gasira omul. A zecea zi sculndu-se unchiasul, iesi afara sa se spele, ca sa porneasc a la drum mai departe. Cnd lua stergarul sa se stearga pe ochi, ce sa vaza? Trei picaturi de snge pe dnsul. El si zise: "Trebuie sa ma ntorc acasa, caci Dumnezeu stie ce va fi pat it baba mea." ntinse unchiasul la drum. Nu mai cauta nici de mncare, nici de odihna, si se ntoarse acasa cum plecase. - Ce ti s-a ntmplat, babo? zise el, cum si vazu jumatatea. - Ce sa mi se ntmple, unchias? Iac a eu mi cautam de cale si ntrebam n dreapta si n stnga, rugndu-ma de toti sa ma nve te ceva ca sa putem avea un copil. Dara ntrebarile si rugamintile mele le faceam n sec, caci mi raceam gura de

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 2 of 10

surda. Si tot mergnd nainte, am ajuns ntr-o padure mare, mare, fara seaman, si m-am ratacit prin bungetul acelei paduri, de nu mai stiam pe unde sa ies la oameni. Cnd, o data vaz naintea mea un mos, fleo s de batrn, uitat de moarte si de Dumnezeu. Eu i spui dupa ce umblu si cum m-am ratacit. Mosul, ncarcat de zile cum era, se pune jos, sta de vorba cu mine si, cu un grai blajin, mi arata drumul pe unde sa ies acasa, si mi zice s a ma ntorc, caci rvna noastra a ascultat -o Dumnezeu. - Si asta a fost semnul de pe stergarul meu? - Se vede ca asta. Atunci si ei se hotarra ca sa nu se mai desparta si sa ramie sa-si mannce amarul mpreuna. Nu trecu mult dupa asta, si baba spuse unchiasului ca se simte ngreoata. Aoleo! Unde era Dumnezeu sa vaza bucuria unchiasului cnd auzi d-o asemenea veste buna! Umbla de colo pna colo de bucurie si nu mai stia pe ce sa puie mna si ce sa faca. Si asa trecura zilele una dupa alta pna la noua luni, cnd baba, cu ajutorul Maicii Domnului, nascu un dolofan de copil, de dragulet, si cu o carte n mna. A treia seara cnd venira ursitoarele, se ntmpla ca unchiasul sa fie destept. Pe dnsul, vezi, nu-l mai prindea somnul de bucurie, si de trei zile nu-i mai dase ochii n gene, tot umblnd pe lnga bab a ca s-o ngrijeasc a si s-o caute la boala. Daia si cnd venira ursitoarele, el nu dormea, ci sta strcit ntr-un colt, ca si cnd ar fi fost Matracuca, sora doamnei. Cnd ncepura ursitoarele sa urseasca, el se facu numai urechi si auzi tot. Cea mai mare din ursitoare zise: - Acest copil are sa fie un Fat-Frumos, si are sa ajunga bogat. Cea mijlocie zise: - Pe acest copil, cnd va fi el de doisprezece ani, are sa-l rapeasca duhurile rele. Cea mica zise: - Daca va scapa de duhurile rele, acest copil are sa ajunga mparat. Atta i trebui unchiasului sa auza, ca sa-i dea un cutit ascutit prin inima. El, vezi, nu se mpaca cu ceea ce zisese ursitoarea d-a doua. O grije mare l coprinse si, de pe acum chiar, ncepu a planui cum sa faca sa-si scape copilasul de un asemenea rau. Pna una, alta, copilul crestea, asculta pe parinti si cartea cu care se nascuse din mini n-o lasa. Cetea, cetea mereu pe dnsa si nvata, de se mira toat a lumea de silinta si nvatatura dnsului. Cnd se facu ca de noua ani, stia cte n luna si n soare. El nsusi ajunsese sa fie o carte, si to ti megiasii veneau la dnsul si-l ntrebau despre pasurile lor. Unchiasul se bucura, nu se bucura de fiul sau, dara baba stiu ca nu mai putea de bucurie, vazndu-l si frumos, si cu at ta procopseala ntr-nsul. Unchiasul, vezi, era cu cuiul la inima; stia el ce stia, dara la nimeni nu spunea. Baiatul de ce crestea, d-aia se facea mai frumos si mai nvatat. Tot satul l cinstea si l asculta ca pe cine stie cine; iara unchiasul, de ce trecea timpul, d-aia se ntrista. Cnd era aproape de a mplini baiatul doisprezece ani, nu mai putu unchiasul sa tie, trebui sa rasufle. El gasi de cuviinta sa spuie si alor sai ceea ce era sa se ntmple fiului lor. Si astfel, ntr-o seara, cnd stau cu to tii la foc si povesteau si

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 3 of 10

verzi si uscate, ca sa le treaca timpul, unchiasul se apuc a de spuse tot ce auzise de la ursitoare. P-aci, p-aci era sa moara baba, muma baiatului, de ntristare, cnd auzi unele ca acele; sarira nsa unchiasul si fiul sau, o stropira cu apa, si d-abia, d-abia o mai nviorara. Iar a baiatul se puse pe gnduri. Si mai planui el ce mai planui, pna ce, dupa cteva zile, spuse tatalui sau ceea ce izvodise el sa faca. Tat a-sau, carele asculta la gura lui ca la o carte, se duse numaidect prin sat si dete gura la toti megiesii ca n seara cutare si cutare, adec a cnd era sa mplineasc a fiu-sau doisprezece ani, ei sa se adune toti cu totul la biserica, ca sa faca rugaciune pentru fiul sau, spre a-l scapa de duhurile cele rele. Vorbi si cu mos popa si toti cu totul se fagaduira ca va mplini cererea unchiasului. Si asa si facura. n seara aceea, cnd era baiatul unchiasului sa mplineasca doisprezece ani, toti oamenii din sat, barbati, femei si copii, mpreuna cu mos popa, se adunara la biserica pentru rugaciune. Si viind mosul cu baba si cu fiul lor, tot cu cartea n mna, megiasii i bagara la mijloc, si rug aciunile ncepura. Se rugara ce se rugar a, cnd deodata se pomenir a ca se umple biserica de o ceata groasa. Atunci cazura cu to tii n genunche si scoasera niste rugaciuni fierbinti, de ar fi muiat inima nu stiu carui duh rau. Ceata se risipi si ei ramasera teferi. A doua seara, cnd erau la rugaciune tot pe acea vreme, unde se pomenira ca se umple biserica de soareci, de lilieci si de bufnite, si ncepura a chitai, de colo pna colo prin biserica, a se sui pe oameni si a-i ciupi de pe unde apuca. Toti se speriara, pna si chiar mos popa. Atunci baiatul unchiasului, cu cartea n mna, cazu n genunchi si ncepu a se ruga cu foc. Asa facura si unchiasul si mos popa, si toti megiesii cari se aflau n biserica. Soarecii si toate lighioanele acelea pierira. A treia seara dac a se adunara si se puser a la ruga, se rugara, se rugara, pna ce catre miezul noptii o data ncepu a se cutremura biserica si se auzira niste pocnete si tunete, bubuituri si duduituri ngrozitoare, ca de tunet. Cazura si de asta dat a n genunchi, se rugara si de asta data cu toata credinta n Dumnezeu. nsa, ce sa vedeti d-voastr a? tocmai n toiul rugaciunei, unde se cobor un calugar din turnul bisericii, apuca pe baiatul unchiasului de subtiori, l rapeste din mijlocul lor si se nalta cu dnsul n sus. N-apucara oamenii sa bage bine de seam a, si pierira din ochii lor ca o naluca. Ba ca o fi ramas prin turn, ba ca o fi pe dupa biseric a, ba ca o fi pe colo, ba pe dincolo. Asi! El s-a dus cu calugarul ce-l rapise, si dus a fost. Toti ramasera ca cazuti din cer de spaima, dar unchiasul si baba, mai cu asupra. Dupa ce se mai astmparara din spaima, si dupa ce biserica se linisti, oamenii iesira si se duse fiecare ntr-ale sale. Fiul unchiasului, desi rapit de calugar, dara cartea din mna n-o lasa. Citea mereu si n gura mare; iara cnd fu de ajunse pe la mijlocul c artii, c alugarul nu-l mai putea tine. Vru sa-i smuceasc a cartea din mna; dara baiatul o tinea v rtos. Luptndu-se cu baiatul prin vazduh ca sa-i ia cartea, calugarul l scapa, si fiul unchiasului cazu ntro prapastie adnca. Dumnezeu stie c t a r amas el acolo, pna s-a dezmeticit din ameteala ce-i veni caznd. Cnd se pomeni, el era tot cu cartea n m na. Multumi Domnului ca l-a scos din mna duhurilor rele si ca este viu; dara alt necaz acum! nu stia unde se afla. Se scoal a el d-acolo, si o porneste la drum. Si aide, si aide pna ce d-abia iesi din prapastie. Apoi o lua ntr-acolo unde mila Domnului l -o duce. Si apucnd spre soarescapata, se duse, se duse, zi de vara pna-n seara, fara sa dea de vrun sat si fara sa vaza pui de om; si mai mergnd ce mai merse, dete de un copaci si mase acolo.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 4 of 10

Nemncat si nebaut nu putea sa doarma. Si luptndu-se cu foamea, cu setea si cu nesomnul, se socotea unde s-ar duce, ca sa ias a la lume. A doua zi o apuca iarasi spre soare-scapata, dupa cum planuia el, pna ce dete peste niste gramezi de capatni si oase de oameni. Si apucndu-l niste racori reci de frica, ncepu a citi pe carticica lui, si nlatura oarecum groaza ce sta gata sa-l coprinza. si lua deci inima n dinti si porni nainte; de ce mergea mai-nainte, d-aceea gramezile de oase de om se nmulteau. El se f acu ca nu le baga de seama, si tot nainte mergea, pna ce ajunse la un oras mare, din care numai darmaturi ramasese. Prea putine ziduri mai erau n picioare. Si mai merse ce mai merse, si dete de niste palaturi foarte frumoase. Acolo daca ajunse, batu n poarta. El cugeta sa ceara ceva demncare, ca nu mncase nu stiu de cte zile, si sa-l lase sa mie acolo, ca era vreme de cnd nu se odihnise ca lumea. Dara nu-i raspunse nimeni. Mai batu o data. Dar ca sa raspunza cineva, ba. n sfrsit, batu si a treia oara; dar a nitel mai taricel. De asta dat a se auzi un glas pitigaiat dinlauntru ca-l ntreba: - Cine este? El raspunse c a este om ca toti oamenii, si cere sa-l gazduiasca. Daca i deschise portita, ce credeti ca mi-ti vazu? O umbra de om, un batrn cu barba pna la genunchi, slab si pipirnicit si coco sat de parc a mnca numai vinerea. El se cruci cnd vazu pe Fat-Frumos, si-i spuse ca n-a vazut om de cnd era copilandru. Acest batrn era portarul curtii, si lasat acolo sa pazeasca palatul pna so gasi cineva care sa desfaca facutul locului aceluia. Daca intra Fat-Frumos nauntru, batrnul i puse o mas a curat a, si pe masa niste pine alba ca zapada si niste leguma buna de mncare, nsa gatita fara multe meste suguri. Baiatul mbuca lupeste, caci nici el nu mai stia de cnd nu mncase. Dupa ce mnca si se s atura, se puse la vorba cu unchiasul. - Bine tatutule, ca ce sa fie asta, de n-am ntlnit eu, cale de attea zile de cnd viu, nici un sufletel de om p-aici pe la voi, fara numai gramezi, gramezi de oase de oameni, risipite colea si colea? S-apoi si aici la palaturile acestea, numai pe tine te gasesc cu sufletul n oase, ncolo parca ar fi n mparatia mortii? - Ei, tatisorule, povestea mparatiei acesteia este mare. Eu ti-oi spune o ctinica din ea. Sa vezi dumneata, nepo telu mosului, aceasta mparat ie a fost si ea odata mare si puternica. mparatul si mparateasa locului n-aveau copii. Ei, n loc sa se roage lui Dumnezeu ca sa le dea un mostenitor, se apucara sa umble cu farmece. Umblara ei ce umblara, si dete peste un fermec ator mester. Acesta nu stiu ce facu, nu stiu ce drese, ca numai iata ca mparateasa ramne grea, si dupa noua luni nascu o fata mai frumoasa dec t nu stiu care z na din cer. Ea traieste si acum. Este att de frumoasa, nct s-o vezi si sa n-o uiti n toata viata ta. La trei zile cnd venira ursitoarele, o ursira ca ea sa nu se poat a marita pna ce nu se va gasi cineva care sa petreaca o noapte n camara ei si sa scape teafar. Pasamite Dumnezeu pedepsea pe copil pentru pacatul parintilor. Nu numai att, dara ursitoarele ntinse pedeapsa aceasta si asupra mparatiei. Ele zise ca din ziua cnd va veni cel dinti petitor si nu va izbuti sa scape, toate ora sele si toate satele sa se darme precum le-ai vazut si tu, si to ti oamenii sa putrezeasca, sa le ramie numai oasele. Aceasta ca sa ngrozeasca pe juni, ca sa nu vie n petit. Vezi d-ta, si fermecatorul acela care a facut pe mparateasa sa nasca fu pedepsit, caci umbra lui este care vine noaptea de munceste si chinuieste pe bietii tineri carii se ncumet a

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 5 of 10

ramnea n camara domnitei. Multi tineri s-au ncumes pna acum a face cercare, si to ti au pierit. Auzind unele ca acestea Fat-Frumos, zise portarului ca ar dori sa vaza si el pe fata de mparat. - Fugi d-acolo, tatisorule, nu-ti mai baga sufletul n pacat. Fa-ti cruce si te dep arteza de locurile acestea, ca sa nu-ti pierzi viata. Pacat de tinere tile tale. "Fie! si zise baiatul, gndindu-se la cele ce patise pna acum, tot n-am eu la ce mai trai singur prin pustiitatile acestea", si st arui ca sa-l duc a n camara domnitei. Portarul, daca vazu ca nu este chip sa-l opreasca de a merge, l duse la fata mparatului. Ei, cum se vazura, se si placura. Se vede ca ei erau facuti unul pentru altul. Si de unde s a nu fie asa! Biata fata mparatului ar fi dorit sa ramie n noaptea aceea baiatul n camara ei; dara i era mila de tineretele lui, cum de sa se prapadeasca o asa bunatate de june. Si mpreuna cu portarul mai cercara nca o data sa-l faca a nu ramnea. Dara fu peste poate; caci F at-Frumos era de aceia cari, cnd si pune n gnd s a faca ceva, nici dracul nu i-o scoate din cap. Si asa, cum veni seara, el se duse cu carticica lui n mna si statu n priveghere. Ce facu el, ce nu facu, ca vazu albul zilei. A doua zi l gasira tot cu cartea n mna si searbad, si galben ca turta de ceara, de pare ca muncise cine stie la ce lucruri grele, si cine stie c te nopti, nemncat si nebaut. Se destepta si fata de unde dormea ea, si cum l vazu n carne si oase i zise: - Tu sa fii sotul meu. Atunci o data, ca din senin, ncepura a nvia oamenii de prin ora se si de prin sate slugile de prin curte, si toate cte erau cu suflet, n ziua cnd veni cel nti petitor, ncepu sa miste si sa se scoale ca dintr-un somn adnc. Oamenii ncepura la lucrul lor, ostirea a da n tmpine si n surle, si a veni la curtea mparateasca sa se nchine cu slujba. De unde pna aci era tacere, moarte, acum te asurzeau strigatele si zgomotul ce facea multimea de oameni si de argati mergnd fiecare la lucrul sau. Portarul se buimacise la cele ce vedea. Nu stia ncotro sa-si ntoarca privirea si la ce sa se uite mai nti. Fat-Frumos si cu domni ta iesira si se aratara la lume. Multimea striga de bucurie de se auzea n cer strigatul lor, si din fiecare gura iesea vorbele: "Sa ne traiasca mparatul si mparateasa noastra!" Fat-Frumos, daca se cununa cu fata, se asez a n scaunul mparat iei si-si tocmi ostile, boierimea si prostimea cum stia el n legea lui. Toti ramasera multumiti de tocmelele lui. Si petrecura ce petrecura cu fericire n casatoria lor; cnd, ntr-una din zile, si aduse aminte de tatal sau si de muma-sa, si se ntrist a ca nu stia nimic de capatiul lor. mparateasa baga de seama ntristarea lui, si ca unul ce-i era drag foarte, nu voia, vezi, sa-l vad a nici o clipa de ochi macar fara chef. Prinse a-l ntreba. Iara dac a i spuse, ea l ndemna sa se duca sa-si aduc a parintii, si s a traiasca cu totii la un loc ca n s nul ma-sii. Fat-Frumos asta si voia. Si totusi nu se ndura sa-si lase sotia singura. Stia el, biet, ce va sa zica singuratatea. Dara ntetindu-l si ncingndu-l dorul de parinti, hotar sa se duca. nainte nsa de a pleca, mparateasa, sotia lui, i dete un inel, ce zicea ca l are de la mosi, de la stramosi, si i spuse c a are puterea, cnd l scoate din deget, se uita

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 6 of 10

la dnsul si doreste, sa se faca un palat cum seaman pe lume sa nu aiba. i dete si pe vizitiul curtii, om vechi, credincios si iute la slujba, care s a nu se dezlipeasca de st apnul sau, nici ct ai da n amnar. Asa capuit si pregatit de drum, pleca spre satul unde traiau parintii lui, dupa cesi lua ziua buna de la mparateasa, de la boieri si de la ostasi. Drumul i era sa treaca pe la mparat ia lui Sefer mparat, pe la tara znelor si Dumnezeu mai stie pe unde. Trei ani si trei luni si trei zile tinu calatoria pna sa ajunga la satul parintilor lui. Si trecnd pe la mparat ia lui Sefer mparat, l-a ntmpinat dregatorii curtii si l-a petrecut cu dragoste. Si trecnd si pe la tara znelor, acestea se ntreceau care de care sa-i arate mai multa cinste si sa-l petreaca. Daca ajunse la satul parintilor s ai, trase butca dinaintea bordeiului. Tata-sau si ma-sa nu-l cunoscura. El daca vazu asa, ceru sa-l gazduiasca. Batrnii priimira, si-si cerura iertaciune ca nu pot sa-i dea mai mult dect ceea ce au, adica bordeiul lor. El se nvoi si mase acolo. Peste noapte se scoala, iese afara binisor si, uitndu-se la inel, i ar ata ca doreste s a se faca un palat nfricosat n locul bordeiului aceluia. N-apuca sa ispraveasca bine de gndit, si mi se ridica, neiculi ta, niste palaturi marete, mpodobite cu de toate frumusetile, cu gradini falnice, cu izvoare limpezi, de sa te tot fi uitat la dnsele si sa nu te saturi. Dara ncamite pe dinauntru? Aci e aci. Camarile, lavitile, asternuturile, numai scumpeturi. Cnd se de steptara a doua zi unchiasul si cu baba si se vazura muiati numai n aur se speriara. Se frecau la ochi si se uitau n toate p artile, si nu le veneau a crede ochilor lor. Li se pareau ca viseaz a. Atunci intra Fat-Frumos la dnsii, i scoase din uimirea n care cazusera si se descoperi, spuindu-le c a el este fiul lor cel rapit, si ca a ajuns mparat. Cnd auzira de unele ca acestea, unchiasul si baba murira si nviara de bucurie. Apoi l luara s i l pupara s i pe o parte si pe alta: iara el le saruta minile. ndata se facu zvon n sat ca unchiasul si baba se procopsira fara stirea lui Dumnezeu, si alerga lumea dupa lume ca sa vaza cu ochii lor minunea. Ajungnd si la urechile stapnului mosiei acest zvon, se duse si el de vazu palaturile si ramase cu ochii zgiti. Acest om era pizm ataret si zacas la inima. Nu voia, vezi, nici n ruptul capului, sa-l ntreaca altii, nici n bogat ie, nici n procopseala. Se duse, deci, acolo, sa se ncredinteze prin sine nsusi de aceasta minune, si daca vazu pe Fat-Frumos, ar fi poftit dumnealui sa-l ginereasca, fiindca avea trei fete. Pofti pe Fat-Frumos, ca sa vie si el pe la dnsul p-acasa, ca sa lege prietenie. FatFrumos, cu inima curata si fara nici o vinovat ie ntr-nsul, se duse, de! de datorie. Acolo, daca l vazura, st apnul mosiei aduse vorba de casatorie, si-i spuse ca ar fi bun bucuros sa-i dea pe oricare va voi el sa ia din fetele lui. Fat-Frumos le spuse curat c a el este nsurat, si ca are de gnd sa se ntoarca la nevasta peste putin. Ba nca le spuse si cu ce putere facuse palaturile alea frumoasele daca l ntrebara. Pizmatare tul de st apn al mosiei planui atunci cu fetele sale, cum sa fac a sa fure inelul din degetul lui Fat-Frumos. Pentru aceasta, nu trecu multe zile, si poftira pe Fat-Frumos la masa la dnsii ca sa se chefuiasca si s a petreaca mpreuna, caci, ziceau ei, mai avea-vor zile s a se mai vaza au ba? Fat-Frumos, fara sa-i plesneasca prin cap ce planuiser a ei, se duse. Dupa ce se chefuira mncnd si bnd ct le cerura inima, cnd fura sa se scoale de la masa zaca sul de proprietar ceru sa le mai dea cte un pahar sa bea, la botu calului, cum se zice. n paharul ce dete lui Fat-Frumos, amesteca, fara sa stie el niste buruieni

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 7 of 10

adormitoare. Cum bau, l si fura Aghiuta. Cazu ntr-o amorteala sora cu moartea. Capul i bananaia ntr-o parte si ntr-alta, de parca si rupsese junghetura. l luara, deci, binisor, l pusera ntr-un pat, si acolo ramase pna a doua zi. Pe c nd dormea el dus, i scoasera inelul din deget si l ascunsera. A doua zi daca se destepta Fat-Frumos, i fu rusine de ceea ce facuse. El se caia si se caina cum de sa fac a el fapte de care nu mai facuse n viata lui, sa-si bea adeca si simtirile. El socotea, vezi, ca a baut ca un nemernic, si d -aia se mbatase asa. Cum se destepta se si duse acas a fara sa bage de seama ca i lipse ste inelul din deget. Acasa daca ajunse, ia palatul de unde nu e. Pierise ca si cnd n-ar fi mai fost, iar n locul lui gasi iaras i bordeiul parintilor lui. Se mai cai el o toana de neghiobia ce facuse, dar acuma prinde orbul, scoate-i ochii, povestea aluia. Se hotar dara sa se ntoarca la mparatia lui, sa nu se mai ntlneasca cu niste asemenea oameni rai la suflet. El zise si parintilor lui sa mearga cu dnsul, sa traiasca ca n rai. Dara ei se multumira a le ramnea oasele n satuceanul n care se nascusera, si poftira fiului lor o viata lina s i fara de suparari diavolesti. Bietul Fat-Frumos, trist ca-si pierduse inelul, trist ca parintii sai nu voiesc a merge sa traiasca cu dnsul, sta cu capul rezemat pe mna si se gndea cum sa fac a ca toate sa-i iasa nde bine. Cnd, deodata, se nfat iseaza nainte-i vizitiul ce-i dase mparateasa. - Ce ai, stapne, de e sti a sa trist, fara sa te mngi? Au doara priimit-ai niscaiva stiri rele de la mparatie? - Ba stiri rele de la mparat ie n-am priimit, dragul meu. Dara iac a, iac a, iac a ce mi s-a ntmplat. Si-i spuse tot, din fir pna-n ata . - Ia lasa, stapne, nu te mai mhni asa pentru atta lucru de nimic. - Ce stai tu de vorbesti, omule? Apoi de nimic lucru iei tu ca am pierdut inelul, asa scula rara? Si de putin lucru socote sti tu ca este a ma desparti de parinti fara sa mai nadajduiesc a -i vedea? - Ba nu, stapne; dara ia sa ne ntelegem la cuvinte. Parintii mparat iei tale, daca nu vor sa vie sa traiasca pe lnga d-ta, poti s a-i faci sa traiasca bine si aci, lasndu-le o sumulita bunicica de bani, de care ai, multumita Domnului, destui. Ct pentru inel, apoi mparateasa doamna noastra a avut de grije si pentru aceasta. La plecare, ea mi-a dat acest inel, cu porunc a strasnica ca sa ti-l dau numai atunci cnd voi vedea ca mhnirea umbla sa te biruie. Si tocmai acum mi se pare ca e timpul. Poftim! Si ndata scotnd din s n un inel, ca si celalalt de frumos, i-l dete, mai ad aognd a zice c a inelul acesta are darul, ca, uitndu-te la el si dorind, ndata se va nfat isa naintea dumitale doi arapi, cari vor face orice le vei porunci. Tocmai atunci trecea p-acolo si stapnul mosiei, cel cu pricina, ntr-o caruta cu patru telegari, mergnd n treaba lui. Fat-Frumos, cum lua inelul n mna, se uita la el, si pofti sa ias a cei doi arapi. ndata se pomeni cu doi arapi negri ca fundul ceaunului, ca stau dinaintea lui, ageri si sprinteni ca niste pardosi. - Ce poruncesti, stapne? zisera ei. - Sa-mi luati pe chir ala care trece n caruta si sa nu-l slabiti pna nu va scoate inelul ce mi-a tras din deget miseleste. Vezi ca el pricepuse ca betia aia d-atuncea nu fusese lucru curat; dara navusese ce-si face capului, d-aia si tacuse din gura.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 8 of 10

Unde mi se repezira, neiculene, ai arapi, ca niste zmei si ca niste lei paralei, de nu-i puteai ajunge cu prastia! ntr-o clipa fura acolo, si unul apuca caii de drlogi si mi ti-i opri ca pe ei, si altul apuca pe pizm atare tul de stapn al mosiei de piept, si ct te-ai sterge la ochi, fu si dat jos; si unde mi ti-l ncepura a-l rasuci si a-l buchisi nfundat, de-ti era mai mare mila de dnsul. Daca i cerura arapii inelul, el tagaduia ca un nemernic. Se pusese diavolul calare pe inima lui si nu-l lasa nicidecum sa scoata inelul la iveala. Dara ce credeti ca arapii mi-l lasara numai asa, cu una, doua? Nici s a va gnditi. l luara din nou la tarbaceala. Umbla prin minile lor, de la unul la altul, ca o minge. l mai fatuira, l mai trudira, l luara din nou la rapanghele, si-l mai dara cat eaua, de credeai ca se pierde prin minile lor, si, ca sa spuie, nici ct. Daca vazura arapii asa, ca se ncinase si nu vrea sa dea inelul, l pusera jos, unul l tinea si altul scoase un cutit de la bru, l dete pe masat, si se facea ca vrea sa-l jupoaie de viu. Vazu ala ca nu e gluma, ca-i sta viata numai ntr-un fir de ata, si ca sa scape de moarte, spuse ca la el este inelul si-l scoase de-l dete arapilor. Ar fi voit oamenii lui, vizitiul si argatul, sa sara sa-si scape stapnul din mna arapilor. Dar cine se putea apropia de dnsii? Numai cte un brnci le da acestia, si se duceau peste cap, de se sculau schilozi. Fat-Frumos privea si crestea carnea pe el de multumire, cnd vedea ca freac a ridichea becisnicului de zaca s, dupa cum i se cuvenea. Priimindu-si inelul Fat-Frumos, l baga n deget lnga cellalt, si se hotar a se ntoarce napoi la mparatia sa. Dete parintilor lui vro doua, trei pungi de galbeni, fiindca nu voira a merge cu dnsul, se gati de drum, se urca n butca s i porni. Dara cnd se desp artira? Plngea si lemnele si pietrele de jalea unchiasului si a babei. Vezi ca pricepura ei c a n-are sa se mai vaza. Poate ca n cer, dar aci pe pamnt, de leac! Si se duse, si se duse Fat-Frumos cale lunga dep artat a, care de aci nainte se gateste, basmu mai frumos graieste, se duse pna ajunse la o poiana frumoasa, de marginea careia curgea un rulet. Aci si cauta el loc de popas. Fie, ca-l si gasise, caci era o frumuse te de nu te ndurai sa te departezi de dnsa. Licheaua de stapn al mosiei, nici una nici alta, voia cu dinadinsul sa aiba pentru dnsul inelul lui Fat-Frumos si mai multe nu. Se lu a dupa dnsul, si cugeta ca, mai cu marghiolii, mai cu soalda, mai cu prefacatorii, sa nsele pe Fat-Frumos si sai dea pui de giol la inel. Daca vazu Fat-Frumos ca vrea sa poposeasc a, se opri si el mai c t colea, dup a un maracinis, si astepta pna sa adoarma. Fat-Frumos, nici ca se gndea la niste astfel de miselii, el ntinse pe pajiste niste scoarte scumpe ce le avea, se aseza pe dnsele, mnca si se culca. Vizitiul lui cel credincios statu de paza o buna bucat a de timp, si daca vazu ca nici apele nu se mai misca, si fiind si ajuns de osteneala drumului, puse si el capul jos si-l fura somnul. Cnd vazu ca am ndoi dorm dusi, ala iesi din crng binisor, si ps , ps, ca o mta cnd pndeste la soareci, se apropie ncetisor de Fat-Frumos, i trage inelele din deget si p-aici ti-e drumul. Iara daca se scula Fat-Frumos si vazu ca-i lipsesc inelele, crezu c a vizitiul i le-o fi luat, ca sa le puie bine, de team a sa nu le piarza dormind, si-l ntreba. Vizitiul raspunse ca, Doamne fereste! nu i le-a luat el. Acum ntelese ca vreun fur i le-a sters si se ntrist a, nevoie mare. Asa suparat, porunci de nhama caii la butca si porni. El nu stia ca cine sa i le fi

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 9 of 10

luat, si n-avea pe cine apuca de ele. Si mergnd el asa si ciudindu-se si framntnduse de mhnire, se gndea ca se sa raspunza el mparatesei, cnd l-o ntreba de inele. Nu-i venea lui, vezi, o data cu capul, sa-l creaza nestine ca este neharnic, mototol si adormit. Tocmai pe cnd parerea de rau l ajunsese si mai si dec t pna aci, erau trecnd printr-o padure mare si deasa. Dodata auzi niste balauri de lautari tragnd din viori, de gndeai ca mannca foc, si din ce n ce se apropiau. Nu trecu mult si iata ca lautarii trecura pe lnga butca lui Fat-Frumos, tot cntnd, si-i detera bunaziua. Fat-Frumos le multumi si prinse a-i ntreba: - Dara de unde veniti, bre, oameni buni, si unde v a duceti? Lautarii raspunsera: - Ne ducem sa cntam la nunta mparatesei tale. - Cum sa cntati la nunta mparatesei mele? ntreba Fat-Frumos, caruia i sari inima de frica. - Apoi, sa vezi dumneata. Un mparat din vecinatate, vaznd ca este atta diastima de vreme de cnd ai plecat si nu te -ai mai ntors s-a sculat cu oaste asupra mparat iei tale, ca sa sileasc a pe mparateasa a lua de sot pe fiul sau. mparateasa s-a mpotrivit foarte, si de doua ori s-au lovit ostile si de doua ori acel mparat a fost biruitor. n cele din urma, nici mparateasa nu mai tragea nadejde c-o sa te ntorci. Si de mila, ca sa nu se mai prapadeasca orasele si satele si atta sumedenie de oaste, s-a nduplecat a asculta cererea mparatului, si mine le este nunta. - Cum se poate una ca asta? - Iaca, se poate si se prea poate. Dara fiindca te ntorci, si daca voiesti sa ajungi naintea nuntii, lasa-ti butca s a vie pe urma, si tu aideti cu noi. Fat-Frumos n -astepta sa-i mai zica nca o data. Se dete binisor jos din butca, si porni cu lautarii la drum. Unul din lautari l lua n crca, si cnd si facu vnt, se arunca drept n slava cerului, si mergea ca vrtejul. Ar fi voit el sa mearga ca gndul, dara i fu teama sa nu plesneasca fierea n Fat-Frumos. Odata ncepu Fat-Frumos s a strige: - Stai, ma, sa-mi iar c aciula, ca mi-a c azut din cap. - Ce stai dumneata de vorbesti? Las-o ncolo, la nevoile, c aciula, c a ea acum o fi cale de sase luni de departe, sa mergi cu piciorul pna acolo, unde a cazut ea. Si mai merse ce mai merse si se coborra la scara palatului mparat iei sale. Aci daca ajunse, mparateasa si to ti boierii si toata oastea iesira ntru ntmpinarea lui. Dupa ce-si dara bun-gasit si bun-venit, i povestira cum mparatul vecin s-a sculat cu razboi asupra lor, cum oastea lui a spart oastea mparatiei lui de doua ori, si cum se gatesc pentru a treia lovire. Apoi mparateasa i spuse ca ea a facut acele mestesuguri cu lautarii, ca sa-l aduca mai curnd, ca s tie cum a pierdut inelele si ce-a pat it. Pe cnd vorbeau nca, iaca un curier ca se nfatiseaza naintea lor si da mparatesei inelele cu pricina si mparatului c aciula ce-i cazuse din cap. Ea i spuse ca doi din acei lautari ce a vazut el n padure a avut porunca: unul sal aduca pe dnsul, si altul inelele. mparatul se veseli o toana; dara era suparat foarte cum de sa ndrazneasca vecinul lor mparat s a se scoale cu razboi asupra mparatiei sale. Si auzind gloatele de venirea lui Fat-Frumos veneau droaie sa se scrie la oaste. Se sculara, deci, cu mic cu mare, si facu oaste ca frunza si ca iarba. Fat-Frumos le tocmi si le nvata cum s a mearga la razboi. Si-l ascultau gloatele, ca-l iubeau nevoie mare. D-apoi boierii? Nu se lasau nici ei mai prejos. Vezi ca si el era drept, ndurator

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 10 of 10

si viteaz. Pornind la razboi cu o sila asa de mare si de grozava sparse mparatia vecinului lor cutezator. Prinse n razboi si pe acel mparat vrajmas, mpreuna cu fiul sau, si i aduse de-i taiara dinaintea mparatesei. Apoi ntinznd coprinsul sau si asupra acelei mparat ii si mai puind la cale toate cum sa ajunga supusii sai sa fie fericiti, se puse pe trai, si traira veac de om nesuparati de nimeni. Iara eu ncalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastr a asa.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003