FLOAREA la gimnosperme si angiosperme Organul cel mai evoluat din regnul plantelor este floarea care a aparut prima

oara la conifere si apoi a evoluat la angiosperme. Floarea la angiosperme are originea in mugurii florali mixti ai tulpinii. Ele se dezolta la subsuara frunzelor modificate numite broctee. Func t iile florii sunt: organ unde se formeaza celulele reproducatoare este sediul fecundarii, formarii fructului

In func t ie de organizare, florile sunt de mai multe tipuri: - unirexuate (cand organele de reproducere sunt separate) ermafrodite (ma!oritatea florilor): au ambele organe reproducatoare - androceu (masculin) - gineceu (feminin)

tipuri

de

"ele unisexuate sunt: - monoice: organele de reproducere sunt separate, dar pe acelasi individ - dioice: organele de reproducere sunt pe indivizi diferi t i Androceul : totalitatea staminelor dintr-o floare formeaza androceul care constitue partea barbateasca #aca concresterea staminelor are loc numai la nivelul filamentelor, androceul poate fi: - monodelf - diadelf - triadelf - pentadelf - polidelf $ozi t ia staminelor pe receptacul: - spirociclic % ca la ma!oritatea magnolialelor - ciclic - pe un singur verticel (androceu oplostimon) - pe doua verticele (androceu diplostemon) - pe mai multe verticele (androceu polistemon) In func t ie de numarul staminelor din care este format androceul, florile pot fi: - monandre - diandre - triandre Gineceul: apare pentru prima data la angioasperme si reprezinta parte

femeiasca din floare. Este format din unul sau mai multe microsporople (carpele) care ocupa axtremitatea axului floral. &ineceul prezinta trei par t i: - ovarul - stilul - stigmatul &ineceul poate fi: - monocarpelar - bicarpelar - tricarpelar - tatracarpelar - pentacarpelar - policarpelar $ozi t ia carpelelor pe receptacul poate fi: - ciclica - sporiciclica ('agnoliaceae) #upa raportul dintre carpele, gineceul poate fi: - cu carpele libere numit apocarp - cu capete unite numit sincarp sau cenocarp

"omponentele florii sunt: - peduncul - receptacul - invelis floral - caliciu - corola - androceu - gineceu Pedunculul % este un internod care se termina cu axul florii sau receptacul. "and florile sunt grupate in inflorescen t e acesta poarta numele de pedice, iar cand lipseste, florile se numesc sesile. Receptaculul % este un varf vegetativ pe care sunt insirate componentele florii. (eceptaculul poate avea diferite forme: o cilindric (micsunele) o conic (piciorul-cocosului) o disciform (fraga) o in forma de butelie (g iocel) o in forma de cupa (speciile de maces) Caliciul % este invelisul extern al periantului alcatuit din mai multe sepale.

#upa culoarea lor, caliciul poate fi: - foliaceu % cand sepalele sunt verzi - petaloid % cand sepalele sunt colorate #upa raportul de concrestere dintre sepale, caliciul este: - caliciu dialisepal - caliciu gamosepal - caliciul gamosepal actinomorf - caliciul tubulos - caliciul infudibuliform - caliciul combanulat - caliciul urceolat - caliciul globulos Corola este cel de-al doilea invelis al periantului alcatuit din petale. #upa raportul de concrestere dintre petale, corola pote fi: - corola gamopitala - corola dialipetala #upa simetrie, corola poate fi: - actinorfa - zigomorfa - asimetrica In final se poate spune ca floarea este un organ de reproducere in care are loc procesul biologic, ce duce, in final, la formarea noului germen de inmul t ire % saman t a % prote!ata de fruct.

NMULIREA PLANTELOR

nmultirea este functia biologica a organismelor vii de asigurare a continuitatii vietii, prin producerea de urmasi asemanatori cu genitorii lor. )a plante formele de *nmultire sunt diverse, dar se pot grupa *n doua categorii principale: nmultirea asexuata si nmultirea sexuata. nmultirea asexuata

+e face prin fragmente de organe vegetative sau prin spori. )a plantele superioare *nmultirea vegetativa se poate realiza prin stoloni (ca la Fragaria), prin dra!oni (lastari de r,- ./.g.0g 1/23dacina), prin tulpini subterane (rizomi, tuberculi, bulbi), prin bulbili si tuberuli, prin butasi etc. )a plantele inferioare *nmultirea asexuata are loc prin diviziune celulara (de exemplu la bacterii, alge unicelulare etc.), prin fragmente de organism (ca la unele alge, ciuperci, lic eni etc.) si prin spori (germeni specializati, produsi pentru *nmultirea asexuata). nmultirea sexuata 4re drept caracteristica esentiala unirea (fecundatia) a doua celule de sex contrar (gametul 5 si gametul 6), cu formarea unui zigot, proces prin care se *nc eie ciclul de dezvoltare parental si *ncepe cel filial. )a dezvoltarea din zigot, noul organism repeta (reproduce) toate fazele de dezvoltare individuala prin care au trecut si parintii sai, de aceea *nmultirea sexuata se mai numeste reproducere. &ametii sunt celule aploide de sex contrar, care iau nastere *n gametangi si pot fi identici morfologic, izogameti, ori diferentiati morfologic (cei masculi de obicei comparativ mai mici si mobili), heterogameti. )a plantele cu *nmultire sexuata, *n ciclul lor de viata, se disting doua faze (generatii), sporofitul diploid (din celule cu garnitura cromozomiala 1n), producator (dupa meioza) de spori si gametofitul aploid (n), sexuat, producator de gameti. )a diferite grupuri sistematice de plante, aceste doua generatii, ce se succed cu regularitate, au durata si organizare diverse. 7n evolutie, gametofitul plantelor de uscat s-a restr8ns progresiv. 4sa cum se va vedea, la gimnosperme si angiosperme participarea gametofitului este foarte redusa. Reproducerea la gimnosperme &imnospermele sunt plante superioare cu flori, a caror sam8nta este dezvelita (de la gr. gymnos % golas, descoperit si sperma % sam8nta). (eprezentantii lor actuali

sunt arbori si arbusti, mai adesea cu frunze sempervirente. "ele mai multe pot suporta caldura excesiva, seceta, dar si temperaturile scazute. "aile urmate la reproducere exprima de asemenea adaptari *n acest sens. 4stfel, spre deosebire de ferigi, nu este necesara apa pentru a se realiza fecundatia, *ntruc8t graunciorii de polen sunt transferati de v8nt, iar spermatia este condusa p8na la oosfera prin tubul polinic. #e asemenea, gametofitul 6, format *n interiorul ovulului, va fi *n acest mod mai bine prote!at pe parcursul dezvoltarii lui, ca si zigotul *n formare. Florile gimnospermelor sunt unisexuate, dispuse mai adesea monoic (mascule si femele pe acelasi exemplar), mai rar dioic, ca la tisa, ienupar etc., cnd florile mascule se formeaza pe unii indivizi, iar cele femele pe altii. 7n cele ce urmeaza se va analiza reproducerea la pin silvestru.

Florile barbatesti (fig. 9:) sunt dispuse la extremitatea unor ramuri situate mai !os de v8rful arborelui si grupate *n inflorescente de tipul amentilor. Fiecare floare, de forma unui con mic, prezinta solzi spiralati cu c8te doi saci polinici pe fata lor inferioara. 7n interiorul sacilor polinici se formeaza la *nceput un tesut diploid reprezentat de celulele mama ale graunciorilor de polen. Fiecare celula mama va forma prin meioza c8te patru graunciori de polen (microspori) aploizi. Fiecare grauncior de polen, la maturitate, este constituit dintr-o celula generativa, o celula vegetativa (celula tub) de dimensiuni mai mari si doua celule protaliene. 7ntre cele doua *nvelisuri ale graunciorului se delimiteaza doi saci aeriferi. Florile femeiesti (fig. 99) sunt grupate *n conuri mai mari, dispuse pe ramurile dinspre v8rful arborelui. Fiecare floare consta din c8te doi solzi (unul inferior, steril % bracteea si altul superior, fertil % carpela), inserati *n spirala pe axul conului. +olzii fertili poarta pe fata interna c8te doua ovule, fiecare cu un *nvelis (integument) *ntrerupt la partea superioara de o desc idere, sub care se afla camera polinica.

Interiorul ovulului consta dintr-un tesut trofic, nucela, *n care se vor forma dintr-o celula, prin meioza, patru macrospori aploizi (n). ;rei dintre acestia se vor resorbi, iar unul va genera prin diviziuni mitotice endospermul primar (n), *n care se vor individualiza doua arhegoane, purtatoare a c8te unei oosfere, gametul femel.

Fig. 99 % Flori femeiesti la pin Pinus sylvestris!: 4 % inflorescenta femela (con)3 < % inflorescenta (sectiune longitudinala)3 " % solz carpelar cu ovule3 # % floare (sectiune transversala)3 E % ovul3 sc % solz carpelar3 br % bractee (solz steril)3 ov % ovul3 m % micropil3 cp % camera polinica3 int % integument3 ar % ar egon3 end. prim. % endosperm primar3 nuc % nucela (dupa Grintescu, I., =2>/)

)a maturitate graunciorii de polen sunt eliberati si, dusi de v8nt, unii nimeresc *n camera polinica. 4ici germineaza form8nd, prin aportul celulei vegetative, c8te un tub polinic, care *nainteaza *nspre ar egon. #in celula generativa vor rezulta doua celule spermatice (gameti). ?8rful tubului polinic se dezorganizeaza si elibereaza spermatiile, dintre care una se va uni cu oosfera *n procesul de fecundatie, rezult8nd zigotul, iar cealalta se resoarbe, fecundatia fiind simpla. Fecundatia se realizeaza numai dupa maturarea oosferei, interval care *n cazul pinului poate fi =-/ (=:) luni de la polenizare. " iar daca va fi fecundata fiecare din oosferele celor doua ar egoane, mai adesea un singur zigot se va dezvolta *n continuare, gener8nd embrionul. 7n timpul formarii embrionului, ovulul evolueaza *n sam8nta.

+am8nta matura este alcatuita (fig. 9/) dintr-un tegument si tesut nutritiv al

endospermului primar *n care s-a constituit embrionul (fig. 9/ "). La pin, la sfrsitul celui de al doilea an dupa fecundatie, solzii carpelari se lignifica si se ndeparteaza unii de altii, iar semintele se desprind de pe solzi cu cte o mica aripioara (fig. !). 7n ciclul biologic (alternarea de generatii) la pin, sporofitul (generatia 1n) este reprezentat prin *nsusi arborele, iar gametofitul (generatia n) este diferentiat, mascul si femel, si comparativ foarte redus. 4stfel, gametofitul mascul se limiteaza doar la graunciorii de polen (cu celulele lor alcatuitoare), iar gametofitul femel la endospermul primar, generat de macrospor si purtator de ar egoane. Reproducerea la angiosperme 4ngiospermele sunt plante care *n decursul evolutiei au c8stigat unele caractere adaptative noi fata de gimnosperme: *nc iderea (includerea) ovulelor *ntr-un *nvelis ovarian si respectiv a semintelor *ntr-un fruct provenit din ovar (angiosperme de la gr. aggeion % cavitate *nc isa si sperma % sam8nta). $artile reproducatoare se constituie *ntr-un organ cu structura particulara floarea. )a angiosperme sporofitul este foarte dezvoltat, ocupa singur aproape *ntreg ciclul vital, fiind reprezentat prin planta propriu-zisa, iar gametofitul este c iar mai restr8ns ca la gimnosperme (cel mascul redus la graunciorul de polen cu cele doua celule ale sale, iar gametofitul femel la sacul embrionar, generat de macrospor). Organi"area florii O floare completa (fig. 9.) prezinta un peduncul, pe a carui extremitate mai umflata, numita axa florala sau receptacul, se formeaza, prin activitatea unor meristeme, partile reproducatoare (staminele si carpelele) si *nvelisurile florale (sepalele si petalele). #ispunerea partilor florale pe receptacul poate fi *n spirala (la florile spirociclice) si *n verticile (la florile ciclice). 7n raport cu numarul verticilelor (ciclurilor), deosebim flori mono-, di-, tri-, tetra-, ..., policiclice. @umarul elementelor din ciclu are de asemenea valoare diagnostica pentru diferite unitati sistematice si este divers: doua elemente la florile dimere, trei la florile trimereA, numeroase elemente la florile polimere.

#ispunerea florilor #upa modul de asociere pe tulpina, florile pot fi solitare sau grupate *n inflorescente. )a inflorescentele monopodiale sau racemoase axul principal (rahisul) are crestere teoretic nedefinita, iar lateral apar pediceli cu flori, *nflorirea av8nd loc de la baza axului spre v8rf, odata cu cresterea lui, si totodata centripet. 4ici apartin (fig. 90 4) racemul (pedicelii florilor au aproximativ aceeasi lungime), corimbul (pediceli inegali, astfel ca florile a!ung aproape la acelasi nivel), spicul (flori fara pediceli, sesile), amentul (m8tisorul) (un fel de spic cu ra is flexibil si florile unisexuate), spadicele (ax principal lung si gros cu flori unisexuate si sesile, *nvelite de una sau mai multe frunze), umbela (florile pornesc de la acelasi nivel, iar frunzele sustinatoare %bracteele sunt dispuse *ntr-un verticil denumit involucru), capitulul (pe axul principal scurt si gros se dispun numeroase flori B sesile), calatidiul (pe axul principal scurt si latit ca un disc se afla flori sesile).

Fig. 90 % $nflorescente: 4 % monopodiale (= % racem3 1 % corimb3 : % spic3 9 % spadice3 / % umbela3 . % capitul3 0 % calatidiu3 < % simpodiale (a % dicaziu3 b= si b1 % monocaziu3 c % pleiocaziu)3 " % compuse (c= % umbela compusa3 c1 % panicul3 c: % corimb cu cima3 c9 % racem cu

cima % tirsa) (dupa Rothmaler,

., =2>=)

)a inflorescentele simpodiale (fig. 90 <) (inflorescente cimoase) axul are crestere definita (limitata), fiind terminat cu o floare, la fel si axele laterale3 aparitia florilor (si *nflorirea) are loc succesiv de la v8rf spre baza si totodata centrifug. #in aceasta categorie fac parte: monocaziu (axul principal se termina cu o floare, lateral de la primul nod porneste o ramura de asemenea *nc eiata cu o floare, ramificarea continu8ndu-se *n acelasi mod), dicaziu (se diferentiaza prin continuarea cresterilor cu c8te doua ramuri opuse) si pleiocaziu (continuarea cresterilor se face prin mai multe ramuri verticilate). Inflorescentele simple prezentate se pot asocia mai multe (de acelasi fel sau de tipuri diferite), form8nd inflorescente compuse (fig. 90 "). +pre exemplu, la !etulaceae amentul se combina cu dicaziul. %orfologia si structura partilor florale Pedunculul floral. Este alcatuit dintr-un singur internod si se insera pe tulpina *n subsuoara unei frunze numita bractee. Florile fara peduncul se numesc sesile. )a inflorescente se disting: axul principal (rahisul) al inflorescentei, pe care florile se prind prin pediceli. Receptaculul axa florala!. (eprezinta partea terminala, mai dezvoltata a pedunculului sau pedicelului, pe care se dispun elementele florale. n&elisul floral periantul!' Este format din sepale si petale sau din elemente de acelasi fel numite tepale, *n care caz *nvelisul este numit perigon sau periant simplu, ce poate fi sepaloid (din elemente asemanatoare sepalelor) sau petaloid. Florile lipsite de periant sunt numite flori nude. a. Caliciul' Este verticilul periferic, format din sepale (fig. 9> 4), obisnuit de culoare verde. +epalele pot fi libere *ntre ele, alcatuind un caliciu dialisepal, sau concrescute la caliciul gamosepal.

Fig. 9> % n&elisuri florale: 4 % tipuri de caliciu (a % dialisepal3 b % gamosepal3 c % caliciu din perisori3 d % caliciu acrescent) (dupa Grintescu, I., =21>)3 < % tipuri de corola gamopetala (=, 1 tubuloasa3 : % urceolata3 9, / % campanulata3 ., 0 % infundibuliforma3 > % rotata3 2 % ipocrateriforma3 =C % ligulata) (dupa Rothmaler, ., =2>=)

b. Corola. Este situata mai interior, alcatuita din elemente viu colorate, petalele. "orola cu petale libere este dialipetala, iar cea cu petalele concrescute gamopetala (fig. 9> <), foarte diversa morfologic: tubuloasa, campanulata etc. Partile reproducatoare' Repartitia sexelor (n floare $artile reproducatoare ale florii sunt staminele a caror totalitate formeaza androceul (de la gr. andros % barbat) si carpelele ce alcatuiesc gineceul (de la gr. gyne % femeie). Florile care au at8t androceu c8t si gineceu se numesc bisexuate (hermafrodite), iar cele cu organe de un singur sex (fie stamine, fie carpele) sunt unisexuate. $lantele cu flori unisexuate pot fi monoice (de la gr. monos % unic si oi"os % locuinta, casa), cu florile mascule (5) si florile femele (6) pe acelasi exemplar, dioice cu florile unisexuate pe exemplare diferite (exemplare mascule si respectiv femele), trioice (unii indivizi sunt masculi, altii femeli si altii cu flori bisexuate) si poligame (pe acelasi exemplar sunt flori mascule, femele si bisexuate). a. Androceul. Este constituit din stamine, fiecare stamina av8nd filament, conectiv si antera (fig. 92 4 si <).

Fig. 92 % Organi"area unei stamine: 4, < % stamina deplin formata vazuta din fata si din spate (f % filament3 c % conectiv3 a % antera) (dupa #chim$er din %evius, ., =29C)3 " % +ectiune prin antera cu patru saci polinici desc isi (s % sac polinic cu graunciori de polen) (dupa &vert, R., din Raven, '. si colab., =221)

4ntera este partea fertila a staminei, formata mai adesea din doua lo!i, fiecare cu c8te doi saci polinici. #e filament, antera se prinde prin intermediul conectivului, strabatut de un fascicul conducator (fig. 92 "). 7n sacii polinici ia nastere mai *nt8i un tesut sporogen din celule diploide (1n), celulele mama ale graunciorilor de polen. #in fiecare celula mama, prin meioza, se formeaza c8te patru graunciori de polen. &raunciorul de polen matur prezinta doua *nvelisuri: unul intern, intina, si altul extern, cutinizat si prevazut cu formatiuni sculpturale specifice, denumit exina. 7n interior se afla doua celule inegale: una mare, celula vegetativa (celula tub), si una mai mica, celula generativa (fig. /C).

b. Gineceul pistilul!. $oate fi alcatuit din una sau mai multe carpele, libere (gineceu apocarp) sau unite (gineceu sincarp) (fig. /=). Fiecare carpela libera a gineceului apocarp respectiv grupul de carpele unite (ale gineceului sincarp), au diferentiate: o parte inferioara, ovarul, o parte B alungita, stilul, si o parte superioara, stigmatul, care receptioneaza polenul (fig. /=). "8nd carpelele sunt unite, concresterea nu se extinde *ntotdeauna si asupra stilelor si stigmatelor. )a gineceul sincarp, ovarul comun al carpelelor unite este adesea *mpartit *n mai multe lo$i, al caror numar corespunde celui al carpelelor.

Fig. /= % Organi"area gineceului: 4, <, " % structura unui gineceu unicarpelar: 4 % imagine de ansamblu3 < % carpela sectionata la mi!loc3 " % sectiune transversala la nivelul ovulelor (dupa (roll, ., =2/0)3 #, E, F % grade de concrestere a carpelelor la diferite specii (# % gineceu apocarp tricarpelar3 E % gineceu pentacarpelar sincarp cu stile libere3 F % gineceu bicarpelar sincarp)3 = % ovar3 1 % stil3 : % stigmat3 D % caliciu (dupa #chmidt din #trasburger, &.,=22=)

En caracter sistematic important *l reprezinta pozitia ovarului fata de celelalte parti florale (fig. /1). "8nd ovarul se afla deasupra locului de insertie a periantului, adica ovar super, floarea este hipogina, iar c8nd ovarul este *nglobat *n receptacul, dedesubtul locului de insertie a periantului, ovar infer, floarea este epigina. 7n lo!ile ovarului, pe placente, se formeaza si ram8n atasate ovulele. En ovul prezinta (fig. /:) doua *nvelisuri, integumentele, care lasa o mica *ntrerupere, micropilul, si delimiteaza un tesut trofic intern, nucela. #e placenta ovulul se prinde prin funicul, al carui loc de racordare la corpul ovulului este hilul. $rin funicul patrunde *n ovul, p8na *n zona numita chalaza, un fascicul libero-lemnos.

7n nucela, *n urma meiozei, iau nastere dintr-o celula patru macrospori haploizi (n), dintre care trei se resorb, iar unul se mareste si genereaza dupa diviziuni mitotice sacul embrionar care cuprinde: oosfera (gametul femel) cu doua sinergide, cele trei antipode si celula centrala ce contine doi nuclei polari. Poleni"area si fecundatia a. Poleni"area este transferul polenului din antera pe stigmat. "8nd a!unge pe stigmat polenul aceleasi flori sau al florilor de pe acelasi exemplar se realizeaza o polenizare directa, iar c8nd polenul a!uns este provenit din florile altor indivizi (polen strain) are loc polenizarea ncrucisata. )a polenizarea *ncrucisata, transportul polenului se poate face prin diferiti agenti: v8nt, insecte, pasari, apa etc. b. Fecundatia. $e stigmat polenul gaseste conditii favorabile (secretii de solutii za aroase) si germineaza form8nd tubul polinic. 4cesta creste strabat8nd stigmatul si tesutul de transmisie (Ftesutul conducator al stiluluiG). 7naintarea tubului este favorizata de substantele nutritive si de mucilagiile din acest tesut. 7n v8rful tubului polinic se afla nucleul celulei vegetative (celula tub), iar *n urma acestuia celula generativa, care se divide form8nd cele doua spermatii, gametii masculi. #atorita unei afinitati c imiotropice, tubul polinic a!unge, mai adesea prin micropil, la sacul embrionar si patrunde *ntr-una dintre sinergide. 4poi se opreste din crestere si *si mareste presiunea interna, descarc8ndu-si continutul printr-un por subterminal. O spermatie se va uni cu oosfera, form8nd zigotul principal diploid, iar cealalta se va uni cu cei doi nuclei polari ai celulei centrale, d8nd nastere zigotului accesoriu triploid. Este vorba deci despre o fecundatie dubla, proprie angiospermelor (fig. /9).

c. )ransformari postfecundati&e' #in zigotul principal ia nastere, prin diviziuni repetate, embrionul cu partile lui componente (radicula, hipocotilul, cotiledoanele si gemula), iar din zigotul accesoriu albumenul (endospermul secundar), care va ocupa sacul embrionar si mare parte din nucela. 7n urma unor modificari profunde, ovulul se transforma *n sam)nta, iar ovarul *n fruct. *am+nta' Este constituita din tegument, embrion si rezerve nutritive. )a unele plante (ste!ar, fag etc.) albumenul este consumat de embrionul *n dezvoltare, substantele de rezerva fiind transferate si depozitate *n cotiledoane (seminte exalbuminate), la altele (ca la euforbiacee) rezervele ram8n *n albumen (seminte albuminate) (fig. //).

Fructul' 7si are originea *n ovar, dar la unele plante la formarea lui mai pot participa si alte parti florale, cum sunt receptaculul, *nvelisurile florale si stilul. )a fruct se disting: *nvelisul exterior (epicarpul), mezocarpul (carnos sau uscat) si *nvelisul intern (endocarpul). Fructele formate dintr-un ovar monocarpelar sau din ovar cu mai multe carpele unite se numesc fructe simple, iar cele rezultate din ovarele carpelelor neunite ale unei flori se numesc fructe multiple. Fructele compuse (fig. />) sunt cele provenite dintr-o *ntreaga inflorescenta, iar fructele false provin *n cea mai mare proportie din alte parti florale dec8t ovarul. #upa consistenta fructele se pot grupa *n fructe carnoase si fructe uscate. #intre fructele carnoase (fig. /.) fac parte: baca (fruct *n *ntregime carnos, cu una sau mai multe seminte), drupa (endocarpul fructului este sclerificat, constituit *n s8mbure ce prote!eaza sam8nta) etc. Fructele uscate pot fi indehiscente si dehiscente (fig. /0). #intre cele inde iscente mai frecvente sunt: achena (fruct membranos sau lemnos neconcrescut cu sam8nta), cariopsa (*nvelisul ce reprezinta fructul este subtire, concrescut cu tegumentul semintei): si samara (*nvelisul formeaza o aripa pentru diseminare prin v8nt). #intre fructele de iscente fac parte folicula (fruct provenit dintr-o carpela, cu de iscenta pe linia de sutura a marginilor acesteia), pastaia (fruct unicarpelar de iscent dupa linia

de sutura si nervura mediana), silicva (fruct alungit, bicarpelar, cu perete fals provenit din proliferari ale marginii carpelelor) si capsula (fruct din doua sau mai multe carpele, cu de iscenta prin valve sau pori).

#intre fructele multiple (fig. />) mai frecvente sunt: polifolicula, poliachena si polidrupa, iar dintre cele false poama, caracteristica rosaceelor maloidee (subfamilia marului), maceasa (fig. />), pseudodrupa si pseudodrupa dehiscenta.

Fructele *ndeplinesc un rol important *n prote!area, diseminarea si adesea *n crearea conditiilor favorabile de germinare a semintelor.