Universitatea Politehnica din Bucuresti

Capitolul 25: Imagistica prin rezonanta magnetica: instrumentatie, efecte biologice si planificarea investigatiei
Student: Ana Enea
Master IMC, anul II

Capitolul 25: Imagistica prin rezonanta magnetica: instrumentatie, efecte biologice si planificarea zonelor

Obiective: Scopul acestui capitol este sa cumprinda urmatoarele aspecte legate de achizitia RMN: Enumerare componentelor unui sistem RMN, enuntarea principiul de

operare si descrierea contributiei acestora; Enumerarea unor artefacte frecvent intalnite la aceasta tehnica,

cauzele acestora, precum si corectarea acestora. Enumerarea testelor de verificare a calitatii si precizarea frecventei cu

care trebuie efectuate. Exemplificarea efectelor biologice ce pot aparea Mentionarea factorilor ce trebuie luati in considerare in achizitia RMN.

SISTEMUL PRINCIPAL DE MAGNETI In imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) si spectroscopie, campul magnetic static este suplinit de catre sistemul magnetic principal. Acest camp magnetic defineste axa de precesie a protonilor. In imagistica nucleara clinica se folosesc de regula campuri magnetice cuprinse intre 0.1-3 tesla dar se pot folosi si campuri de la cativa militesla pana la 10 tesla, mai ales in cercetare. Momentan nu se stie sigur care este inductia magnetica optima pentru anumite cazuri, insa se presupune ca cu cat campul este mai puternic cu atat mai bine desi asta poate duce la aparitia unor adevarate provocari ingineresti. Este adevarat insa ca semnalul RF creste odata cu inductia campului. Timpul T1 creste si el odata cu campul, iar magnitudinea lui T1 influenteaza selectia parametrilor pentru schema de pulsuri. Acestea toate, influenteaza la randul lor factorii ce afecteaza imaginile precum zgomotul si miscarea pacientului. In plus, ceea ce este de interes in imagistica este contrastul relativ dintre doua tesuturi. Astfel, la un anumit camp dat, optimizarea parametrilor impulsurilor depinde de tesutul investigat. Alte provocari asociate unor campuri magnetice de intensitate mare sunt: dificultatea mentinerii omogenitatii campului magnetic, cresterea incalzirii RF si artefacte chimice dee deplasare. Conform ecuatiei Larmor la campuri mai mari este nevoie de frecvente RF mai inalte. Frecventele mai mari sunt absorbite mai repede ceea ce determina incalzirea

pacientului. Artefactele de deplasare chimica apar datorita

campurile mai intense ce

depaseaza frecventa de rezonanta a grasimii si a moleculelor de apa. Pentru localizarea spatiala se foloseste codificarea frecventei, pozitia straturilor de grasime putand fi astfel deplasata in imagine. Din aceste motive s-ar parea ca folosirea unor sisteme RMN de inductie mai mica este posibila si in viitor. Exista doua tipuri principale de magneti: electromagneti si magneti permanenti. 1.Electromagneti Un electromagnet este format prin torsionarea (rasucirea) unor fire conductoare sub forma unei bobine sau a unui solenoid. Orice fir ce este traversat de curent electric este aflat intr-un camp magnetic. Atunci cand firul conductor este torsionat sub forma unei bobine, campul magnetice produs de infasuratori se amplifica si produce in final un camp magnetic cu inductie maxima in centrul bobinei. Liniile de camp magnetic sunt linii invizibile in spatiu ce definesc directia fortei campului magnetic asupra obiectelor feromagnetice precum fierul. Liniile de camp magnetic din centrul electromagnetului solenoidal sunt dispuse de-a lungul axei bobinei (figura 1).

Figura 1. Un electromagnet solenoid produce linii magnetice de forta concentrare de-a lungul axei solenoidului sau a bobinei In MRI se folosesc doua astfel de tipuri de electromagneti: rezistivi si superconductori. Intensitatea campului produs de un electromagnet depinde de cantitatea de

curent electric ce poate circula prin firele conductoare. O parte din energia curentului electric este disipata in fire sub forma de caldura deoarece materialele conductive opun rezistenta fluxului de electroni. Din cauza caldurii, magnetii MRI de tip rezistivi trebuie raciti. De regula, intensitatea maxima recomandabila in cazul folosirii unui sistem cu magnet rezistiv este sub 0.5 tesla. Daca prin fire ar circula un curent foarte mare s-ar produce si o caldura excesiva. O alta problema este puterea necesara, un sistem tipic RMN rezistiv necesita o putere de aproximativ 30 kW, adica echivalentul a 300 de becuri de lumina de 100 W. Pentru a obtine intensitati mai mari ale campului magnetic necesare imagisticii clinice, trebuie folosite fire conductoare care nu opun rezistenta la fluxul de electroni (superconductivitate). Magnetii superconductori permit obtinerea unor curenti mari si

implicit a unor intensitati inalte de camp magnetic. Pentru a-si mentine superconductivitatea conductorii trebuie mentinuti la o temperatura apropiata de temperatura la care heliul este lichid (-269o C). Aceasta temperatua este apropiata de zero absolut (00 K sau -273 o C). Heliul lichid este circulat in jurul firelor superconductoare printr-o camera izolanta denumita Dewar. Mai este folosita si o a doua camera izolatoare, aflata la o temperatura de -196 grade C ce are scopul de a mentine Heliul in stare lichida. In zilele noastre magnetii RMN superconductori folositi clinic pot ajunge la intensitati ale campului magnetic de pana la 2 tesla. Exista magneti folositi in cercetare cu diametru interior suficient de larg pentru pacienti umani ce au intensitati de pana la 9 tesla. Alte sisteme cu diametru mai mic ce sunt folosite in cercetare pe animale si spectroscopie ajung pana la 10 tesla. Odata cu dezvoltarea ceramicelor ce au un comportament superconductor la temperaturi ridicate se va dezvolta in viitor si tehnologia magnetilor RMN. 2.Magneti permanenti Magnetii permanenti sunt compusi din materiale feromagnetice ce isi mentin proprietatile magnetice fara a necesita o alimentare suplimentara cu energie. O gama larga de materiale feromagnetice folosite in sistemele RMN au intensitati de pana la 0.3 tesla. Intr-un astfel de sistem, pacientul este pozitionat intre polii magnetului permanent cu directia liniilor de camp magnetic perpendiculara pe axa pacientului (figura 2).

Figura 2. Schema unui gantry de magnet permanent. Este ilustrata orientarea pacientului fata de campul magnetic static (B0) produs de polii magnetului. CAMPURILE DE GRADIENTI MAGNETICI Gradientii necesari pentru codificarea spatiala a semnalului RMN sunt generati de niste bobine electromagnetice. Campul magnetic generat de o bobina gradient este mult mai mic decat campul generat de magnetul principal. De regula, rata de modificare a intensitatii campului este de cativa gaussi pe centimetru la o distanta de 100 cm. Prin aplicarea curentului in directii opuse fata de doua infasuratori pe fiecare parte a pacientului, sunt generate campuri magnetice ce dau o serie de intensitati de camp pentru pacient. Aceste infasuratori conductive sunt orientate in asa fel incat sa produca variatii ale intensitatii campului magnetic dea lungul celor trei axe ortogonale ale pacientului. In figura 25-3 este ilustrata orientarea bobinelor.

BOBINELE DE RADIO-FRECVENTA Bobinele RF emit si detecteaza unde radio intr-un mod similar antenelor de radio. Denumirea de bobina apare in detrimentul termenului de antena deoarece emitatorul si receptorul sunt plasate foarte aproape. La generarea pulsului de RF, bobina reprezinta emitatorul, iar pacientul este receptorul. Atunci cand semnalul RMN este citit, pacientul este emitatorul iar bobina receptorul. In ambele cazuri, emitatorul si receptorul se afla la distanta mica unul fata de celalalt.

1.Bobinele de emisie si receptie Bobina emitatoare a unui sistem RMN este construita de regula in interiorul magnetului (vezi figura 3). Este necesara pozitionarea precisa a pacientului in interiorul bobinei emitatoare pentru a te asigura ca in imagine apare zona de interes. In majoritatea unitatilor de imagistica este dificil de vizualizat pozitia pacientului dupa ce acesta a intrat in interiorul magnetului, de aceea este nevoie de folosirea unui sistem de pozitionare ce implica folosirea unor markeri externi sau a unui sistem de indexare a mesei.

Figura 3. (a) Bobina de radio-frecventa este de regula pozitionata in apertura magnetului in timp ce bobine RF de receptie este localizata pe masa pacientului. (b) o serie de bobine de suprafata utilizate pentru investigarea diferitelor parti din organism

In anumite cazuri, poate fi eliminata folosirea unor bobine separate de emisiereceptie. Se poate ca aceeasi bobina sa emita si sa receptioneze unde radio in acelasi fel ca antenele radio. Este de preferat sa se elimine folosirea unor bobine din interiorul magnetului pentru a obtine un spatiu mai mare, ceea ce ar fi de mare ajutor in cazul pacientilor claustrofobi. Alternativ, eliminarea bobinelor din interiorul aperturii magnetului ar reduce si diametrul interior al magnetului ceea ce ar rezolva unele probleme constructive ale sistemului RMN. Pulsul de radiofrecventa produs intr-o bobina cu suprafata mai mica este mai putin uniform decat cel produs de o bobina solenoidala de emisie din interiorul magnetului. 2.Factori ce afecteaza performanta bobinelor receptoare Figura 4 ilustreaza un tip de bobina receptoare. Forma bobinei depinde de partea de corp ce este investigata. De exemplu, pentru zone mici se foloseste o bobina solenoidala ce inconjoara complet zona de investigat iar pentru restul zonelor din corpul uman se foloseste o bobina de suprafata. O bobina de suprafata este in principal o bucla de material conductor,

precum fire de cupru, ce este plasata in vecinatatea zonei ce trebuie investigata. Bucla poate lua diferite forme putand fi indoita pentru a se conforma unei zone din corp precum o articulatie. O regula esentiala a bobinelor de suprafata este aceea ca senzitivitatea acestora descreste semnificativ peste o distanta egala cu diametrul bobinei si de aceea pozitionarea acestor bobine este importanta pentru calitatea investigatiei. Bobinele de suprafata, de exemplu, sunt pozitionate pe pacient inainte ca acesta sa intre in interiorul magnetului.

Figura 4. Diagrama unui sistem RMN cu principalele sale componente. Cea mai mare limitare acestor bobine receptoare este prezenta semnalelor electrice perturbatoare (zgmot electronic) ce nu aduc informatii anatomice semnalului RMN. O sursa majora de zgomot este reprezentata de miscarea moleculelor incarcate electric cum sunt electrolitii din pacient. Alte surse de zgomot produse in bobina sunt de magnitudine mai mica decat zgomotul de pacient. Imbunatatirea calitatii imaginii se face mai degraba prin cresterea semnalului decat prin descresterea zgomotului. Maximizarea semnalului de la o bobina receptoare necesita ajustarea bobinei la o frecventa de rezonanta. Frecventa de rezonanta pentru o bobina este frecventa la care transferul de energie de la pacient la bobina este cel mai eficient. Frecventa de rezonanta a unei bobine este data de geometria bobinei, inclusiv lungimea, diametru, numarul de infasuratori si asa mai departe. Aceasta frecventa poate fi ajustata prin adaugarea sau substractia capacitatii electrice ce reprezinta abilitatea unui circuit de a depozita sarcina electrica. Frcventa de rezonanta a bobinei se modifica atunci cand bobina este incarcata, adica atunci cand pacientul se afla in interiorul magnetului si de aceea frecventa trebuie reajustata prin modificarea setarilor condensatorilor. Aceasta ajustare se poate face automat sau manual de catre operator.

COMPONENTELE ELECTRONICE Operarea unui sistem RMN necesita folosirea unor componente electronice standard. Undele radio transmise provin dintr-un dispozitiv cunoscut sub denumirea de generator de semnal. Scopul acestui generator de semnal este de a produce un semnal la o anumita frecventa si forma. Magnitudinea smenalului este apoi amplificata de catre un amplificator RF. Electronicele folosite la receptia semnalelor includ un etaj ce combina semnalul receptionat (semnal receptionat de la pacient de catre bobina receptoare) cu un semnal de referinta la, sau apropiat, de frecventa Larmor. Efectul combinarii acestor semnale este de scadere a frecventei Larmor. Dupa combinare va ramane o frecventa joasa de semnal RMN (de ordinult kilohertzilor in loc de megahertz). Scopul acestei combinari este de a obtine un semnal de frecventa joasa ce poate fi digitizat mai precis decat un semnal de frecventa inalta. La un ciclu dat al semnalului, convertorul analog-digital (ADC) are mai mult timp sa imparta semnalul in valori digitale succesive ceea ce duce la o precizie mai mare.

CALCULATORUL Deoarece este nevoie de aceste semnale convertite de ADC, acestea sunt transferate la o locatie temporara de stocare in computer atunci cand sunt achizitionate.Aceasta zona de stocare, denumita buffer, permite convertorului ADC sa lucreze la viteza maxima. Restul de memorie din calculator, RAM-ul, trebuie sa fie de marime suficient de mare pentru a permite stocarea tuturor intructiunilor software pentru secventele de puls. Aceste instructiuni includ schemele de achizitie, numarul de slice-uri, numarul de etape de codificare a fazei, si numarul de medieri de semnale. Un procesor tip matrice este necesar pentru reconstructia rapida a imaginilor. Procesorul matrice trebuie sa fie capabil sa lucreze pe un intreg set de date si de aceea RAM-ul trebuie sa aiba spatiu macar pentru cateva imagini. Stocarea externa a imaginilor poate fi apoi realizata pe o caseta magnetica sau pe un disk. Ambele unitati de stocare externe si pe termen lung sunt formate din sisteme optice de disk.

ARTEFACTE Artefactele ce apar in imaginile RMN pot fi grupate in functie de componentele din sistem ce sunt responsabile de aparitia acestora (campul magnetic static, campul magnetic de gradienti si artefacte RF). Alte artefacte includ artefacte de miscare (inclusiv fluxul), deplasare chimica si artefacte date de obiecte externe.

1. Obiecte externe Majoritatea tesuturilor din corp sunt diamagnetice si resping usor campurile

magnetice. Daca in tesut sunt prezente obiecte paramagnetice sau feromagnetice, care atrag campurile magnetice, acestea vor distorsiona campul magnetic (figura 5) si pot afecta

codificarea spatiala. De exemplu, un obiect feromagnetic produce un camp magnetic local de 100 de ori mai puternic decat campul magnetic static din vecinatatea lui. Aceasta deformare a campului magnetic creaza un spatiu inchis la culoare inconjurat de o margine alba in zona in care se afla artefactul. Aceasta deformare depinde de dimensiunea si de compozitia obiectului. O serie de obiecte comune ce produc astfel de artefacte de susceptibilitate sunt clipsurile chirurgicale, protezele si srapnelurile.

Figura 5. Artefacte RF cauzate de un obiect metalic aflat in FOV.

2.Campul magnetic Exista si alti factori in afara de obiectele externe ce pot produce artefacte ce cauzeaza modificari abrupte de camp magnetic static. De exemplu, bobinele suplimentare (asa zisele shim coils) pot fi ajustate gresit si pot da astfel neomogenitati la marginea unor FOV-uri mari. Aceste efecte determina distorsionarea imaginii datorita unei intreruperei a codificarii spatiale.

3.Campul de gradienti Campurile magnetice de gradienti trebuie sa fie liniare, daca exista neliniaritati de-a lungul unei oricare din axele de gardient (slice, frecventa, sau directii de codificare de faza), atunci vor aparea variatii in intensitatea semnalului. Procesul codificarii de faza este cel mai putin senzitiv la variatiile de liniaritate din cele trei metionate. De aceea, o tehncia standard de reducere a efectului dat de neliniaritatile campului de gradienti este de a alege o directie de codificare a fazei care sa coincida cu directia gradientului cu cea mai mica liniaritate. 4.Frecventa radio Undele radio provenite de la o sursa exterioara pot interfera cu semnalul receptat de la pacient si pot fi astfel interpretate gresit ca informatie utila. Aceste artefacte RF pot aparea ca linii sau benzi in imagine pe o directie perpendiculara pe directia frecventei de codificare. Acestea reprezinta zgomot RF sub forma de frecventa singulara sau pot fi sub forma unui rang ingust de frecvente. Artefactele pot afecta imaginea si intr-un mod mai general dar evident nefiziologic cum ar fi aparitia unor anumite patternuri (herring bone pattern).

Figura 6. Herring bone pattern. Unele probleme legate de RF ce apar in imaginile RMN nu sunt cauzate de interferente externe ci de probleme cu componentele interne ale sistemului cum ar fi nefunctionarea transmitatorului RF, conexiuni electrice proaste, sau defecte de circuit la bobina receptoare. 5.Miscarea In RMN, miscarea pacientului duce la aparitia unor artefacte vizibile pe imagine in directia de codificare a fazei (figura 7). Surse comune de artefacte de miscare sunt miscarile grosiere ale pacientului, miscarile respiratorii, miscarile cardiace si fluxul. Artefactele de flux pot aparea ca modificari ale luminozitatii imaginii (o scadere sau o intensificare). Fluxul

rapid da o descrestere a intensitatii imaginii iar un flux mai lent poate da o crestere a semnalului.

Figura 7. Artefacte cauzate de miscarea pacientului. Artefactul se propaga de-a lungul directiei de codificare a fazei.

6.Deplasarea chimica Diferentele mici intre frecventele de rezonanta a diferitelor medii chimice a protonilor nu apar de obicei in imagistica RMN. Deplasarea chimica produsa de efectul de screening a norilor de electroni din vecinatatea legaturilor chimice sunt de regula de ordinul a zece parti pe milion. Localizarea spatiala folosind gradienti de camp magnetic plaseaza semnalul in pixelul adecvat ca o reflexie a modificarilor de intensitate a campului. De aceea, deplasarea chimica nu afecteaza direct procesul de imagistica RMN. O exceptie de la aceasta regula apare atunci cand sunt tesuturi bogate in lipide invecinate cu tesuturi bogate in continut de apa (figura 8). Deplasarea chimica lipide/apa este printre cele mai intalnite artefacte de acest gen in tesuturile umane si poate aparea ca un artefact de-a lungul directiei de codificare a fazei. La o margine a obiectului va aparea o zona cu o intensitate crescuta a semnalului, iar la marginea cealalta o zona de intensitate scazuta a semnalului. Semnalul de la lipide este deplasat in directia campului magnetic descrescator, in timp ce semnalul de la apa este deplasat in directia opusa. Daca deplasarea depaseste dimensiunea unui pixel din dimensiunea codificarii de faza, atunci semnalele de la aceste substante sunt plasate in mod eronat in matricea imagine.

Figura 8. Reprezentarea unui artefact de deplasare chimica produs de diferenta dintre frecventele de rezonanta ale lipidelor si a apei. Diferenta de frecventa afecteaza codificarea spatiala si determina plasarea semnalului dat de lipide la o distanta mica fata de compartimentul cu apa al aceluiasi tesut.

ASIGURAREA CALITATII Asigurarea calitatii in RMN reflecta principiile formarii imaginilor si afisarii ce determina aparitia oricarei imagini medicale. Sunt necesare teste privind rezolutia, contrastul, liniaritatea si senzitivitatea pentru a evalua astfel performanta echipamentului. Metodele si standardele actuale de testare a performantei sunt unice pentru RMN. Exista doua metode de abordare a metodelor de asigurare a calitatii. Masuratori directe a calitatii imaginii prin evaluarea rezultatului investigatiei sunt esentiale. Unele centre de imagistica masoara chiar si pasi intermediari in procesul de imagistica precum forma pulsului de gradient, pentru a identifica astfel problemele chiar inainte ca acestea sa produca efecte notabile. Mai nou, exista si o serie de manuale ce contin anumite recomandari legate de aceste metode de asigurare a calitatii. In tabelul 1 sunt precizate cateva dintre aceste recomandari.

Tabelul 1 teste de asigurare a calitatii pentru sistemele RMN Frecventa Zilnic Lunar Anual Teste Frecventa de rezonanta Raportul semnal-zgomot Uniformitatea imaginii Liniaritatea Omogenitatea campului magnetic Forma si amplitudinea pulsului de RF Forma si amplitudinea pulsului de gradient

EFECTE BIOLOGICE US Food and Drug Administration a publicat o serie de recomandari privind operarea sigura a sistemelor RMN. Fabricantii trebuie sa respecte aceste recomandari pentru a obtine aprobarea lansarii pe piata a acestor sisteme RMN. Conform FDA, intensitatea maxima acceptata in practica clinica a campului magnetic static este de 4 tesla iar nivelul acustic maxim al zgomotului este de 140 dB. Rata specifica de absorbtie (SAR) a energiei si raportul de timp de schimbare a campurilor magnetice sunt impartite in trei categorii: modul normal (normal mode), nivelul intai controlat (first level controlled), si nivelul doi controlat (second level controlled). Nivelul normal face referire la modul normal de operare a investigatiilor pe pacient. Nivelul intai controlat, este o indicatie clara cum ca unitatea va opera in acest mod si va fi vizibila operatorului pentru a lua o actiune pozitiva cu scopul de a porni scanarea. Iar in nivelul doi controlat, trebuie luate masuri de siguranta precum blocarea tastaturii sau o parola de software. Acesti parametri sunt descrisi in tabelul 2. In momentul de fata, nu exista rezultate concludente privind efectele biologice adverse in pacientii normali scanati cu sisteme RMN folosind parametri aprobati de FDA. Exista insa semne de intrebare neelucidate legate de aceasta metoda de investigare ce sunt inca studiate. Principalele surse de ingrijorare privind efectele biologice sunt campul magnetic static, campul magnetic variabil in timp si energia RF.

Tabelul 2. Recomandari FDA privind rata specifica de absorbtie (Specific Absorbtion Rate SAR) si Perioada de timp de modificare a campului magnetic (dB/dt) in Sistemele RMN fabricate SARa Normal Mode Watt/kg First Level Controlled 4 Second Level Controller 10

1.5 Intregul corp, mediat timp de 15 minute Niciunul Capul, mediat in 10 minute Tesut locat, mediat pentru orice gram de tesut in 5 minute Niciunul Cap sau trunchi Niciunul Extremitati 20 T/sec Stimularea usoara Perioada de timp de Stimularea periferica periferica a nervuluib dureroasa a nervuluib schimbare a campului magnetic (dB/dt) a alternativ, anumite studii au demonstrat ca nivelul de energie RF nu provoaca o crestere mai mare de 10C a temperaturii corpului, sau termperaturi localizate in exces de 380C la nivelul capului, 390C la nivelul trunchiului si 400C la extremitati
b

Determinate din experimente efectuate pe cel putin 20 de subiecti voluntari

1.Campul magnetic static Deocamdata, singurul efect biologic mai insemnat al campului magnetic static asupra organismului uman este inducerea de potentiale electrice de ordinul milivoltilor date de miscarea sangelui printr-un camp magnetic, dar nu se cunoaste vreun efect advers. Majoritatea studiilor au fost efectuate pe muncitorii din zona de control sau pe tehnicieni RMN situati in aceeasi camera cu aparatul. In cazul unor muncitori ce folosesc celule electrolitice pentru separarea chimica si lucreaza cu campuri mai mici de 15 militesla si muncitori expusi la campuri de 0.5 militesla pentru perioade lungi nu au prezentat niciun efect secundar semnificativ. Muncitorii expusi la campuri magnetice din industria aluminiului (mai putini de 56 militesla) s-a dovedit a avea o rata mai mare de aparitie a leucemiei, dar acest fapt se poate datora si altor factori prezenti in aceea industrie. Opinia generala este insa ca nu s-au observat efecte care sa se coreleze cu campul magnetic static. Cu toate acestea, este permisa expunerea organismului uman la camp magnetic static de maxim 4 tesla, conform FDA.

2.Campuri magnetice ce variaza in timp Densitati de curent induse de 10-100 mA/m2 pot produce modificari permanente in functia celulara daca expunerea se realizeaza pe timp indelungat. Aceste modificari in functia celulara implica: proliferare celulara, respiratie celulara si metabolism, raspuns imun si expresia genica. Densitatile de curent de peste 1000 mA/m2 (1 A/m2 ) produc efecte daunatoare ireversibile precum fibrilatia cardiaca, aparitia atacurilor si tetanos respirator. Aceste densitati de curent sunt insa deasupra celor induse de sistemul RMN folosit clinic in momentul de fata. Este putin probabila aparitia unei astfel de densitati de curent in organismul uman fara implantarea unor electrozi direct in tesut. Multe studii din perioada 1981-1990 au sugerat o probabilitate mare de aparitie a cancerului la persoane ce locuiesc in apropierea liniilor de electricitate. Campurile electrice implicate in RMN sunt similare celor experimentate de cei care folosesc dispozitive comune precum paturile electrice iar durata de expunere la acest curent in cazul RMN-ului este mult mai mica decat in cazul folosirii unor dispozitive uzuale. 3.Undele electromagnetice de radiofrecventa Undele radio sunt capabile sa incalzeasca materialele biologice. Aceasta incalzire apare datorita transferului de energie de la undele radio la pacient. Energia disipata in pacient de la opunerea la inducerea acelui curent duce in final la incalzirea pacientului. Aceasta disipare a energiei este descrisa sub forma ratei specifice de absorbtie ce se exprima in unitati de W/kg. Pentru sistemele RMN, fenomenul de incalzire a tesutului pacientului apare in faza de stimulare a protonilor. SAR-ul depinde de tipul de secventa folosita (forma pulsului, perioada de timp aplicata etc) si de frecventa undelor radio, de dimensiunea, densitatea si conductivitatea electrica a pacientului.

PLANIFICAREA investigatiei La fel ca in toate sistemele importante de imagistica, achizitia imaginilor RMN necesita analiza si pregatirea locului de achizitie. In cazul RMN-ului, factorii majori ce trebuie luati in considerare sunt: efectul materialelor feromagnetice asupra omogenitatii campului magnetic in apertura magnetului, efectele campului magnetic static asupra obiectelor metalice din camera de scanare, efectele campului magnetic in afara camerei de scanare, interferenta RF cu scanarea RMN produsa de echipamente din afara camerei de scanare si inteferenta RF cu dispozitive de comunicare in exteriorul camerei ale unitatii RMN.

1.Omogenitatea campului magnetic Prezenta materialelor feromagnetice in vecinatatea sistemului RMN poate afecta omogenitatea campului magnetic. Omogenitatea este ajustata cu ajutorul unor bobine suplimentare (shim coils), electromagneti pozitionati de regula la capetele aperturii magnetului principal ce pot fi deplasati usor pentru a produce mici variatii in intensitatea campul magnetic. Sistemul RMN trebuie sa fie pozitionat la o distanta mare de orice obiect metalic mobil. Distanta minima tolerabila depinde de caracteristicile campului, regulile fiind mai drastice pentru o apertura mai mare cu un camp magnetic mai intens. 2.Interferenta RF Prezenta unor surse externe de RF poate interfera in principal cu semnalul primit de la pacient si poate compromite intreaga achizitie RM. In timpul reconstructiei imaginii pot aparea artefacte deoarece amplitudinea semnalelor RM este amplificata de catre frecventele semnalului perturbator. Atunci cand imaginea este reconstruita printr-o tehnica precum transformata Fourier, semnalele perturbatoare apar pe imagine sub forma unor benzi sau a unor tipare regulate. Cateva exemple de surse perturbatoare intalnite in spitale includ sursele de putere, liniile de curent, retele de comunicare etc. Alte surse de zgomot pot fi chiar si conexiunea dintre RMN si computer, sursele de RF si sursa de gradienti. O posibila rezolvare a acestei probleme ar fi ecranarea RF a magnetului cu o anexa ce ar izola scanerul de semnale nedorite. Aceasta acoperire a scanerului asigura o cale de conducere a semnalelor nedorite de-a lungul magnetului astfel incat acestea nu intra in apertura si nu interfera cu semnalele primite de la pacient. Pentru a permite insa trecerea undelor RF aceasta ecranare contine niste gauri ce sunt de regula mai mici de jumatate de lungime de unda a undei de interferenta minime tolerate. 3.Siguranta pacientului si a personalului Prezenta unui camp magnetic intens necesita impunerea unor limitari in folosirea scanerului precum si limitari legate de zona in care se afla scanerul. Precum se stie, obiectele metalice sunt atrase de magnet iar forta cu care acestea sunt atrase depinde de tipul de material, masa totala si de forma obiectului. De exemplu, un obiect in forma de conducta aliniat cu liniile de camp magnetic este atras cu o forta mai mare decat ar fi atras un obiect sferic din acelasi material. La o distanta d de cateva ori marimea magnetului, forta variaza aproximativ 1/d3. Aceasta forta este foarte sensibila la modificari mici de distanta si de aceea nu se recomanda testarea distantei sigure cu obiecte metalice.

Pacientii trebuie verificati pentru o eventuala prezenta a unor obiecte feromagnetice precum clipsuri chirurgicale, proteze etc in organism. Pot aparea trei probleme principale: rasucirea sau ingreunarea obiectului in pacient, incalzirea materialului si distorsionarea imaginii. In cazul clipsurilor chirugicale, desi acestea ar putea fi confectionate din otel inoxidabil se poate ca acestea sa nu afecteze campul magnetic deoarece sunt mai multe tipuri de astfel de clipsuri de otel. Conteaza de asemenea si dimensiunea si localizarea clipsurilor. Proteze precum cele de sold, genunchi si alte tipuri ce sunt atasate de os nu sunt asa dispuse la rasucire (torsiune) insa se pot incalzi. Aceasta incalzire depinde de tipul de secventa folosit si de masa obiectului implantat. O contraindicatie absoluta a RMN-ului o reprezinta implantul de stimulator cardiac.