Marimea elementelor structurale

Clasificarea structurii dupa marimea elementelor structurale:

Denumirea Dimensiuni in functie de tipul de structura (mm) Glomerulara, grauntoasa sau foioasa
Sol nestructurat Foarte mica Mica Medie Mare 1 12 35 6 10 10

Poliedrica

Prismatica, columnara sau columnoida

10 10 20 21 50 51 100 101

5 5 10 11 20 21 50 50

Pe baza marimii elementelor structurale sau/si a fragmentelor structurale rezultate in urma lucrarilor de arat se poate aprecia starea de tasare a solului si calitatea araturii. Cu cat elementele structurale au dimensiuni mai mari, cu atat si starea de tasare a solului este mai pronuntata. Calitatea araturii poate fi apreciata dupa gradul de maruntire care este definit de continutul procentual de elemente structurale mai mici de 5 mm diametru.

Gradul de dezvoltare a structurii

exprima procentul de structurare si gradul de individualizare a elementelor structurale. Solul nestructurat este constituit din:
material necoeziv (structura monogranulara) material coeziv (structura masiva).

Aprecierea structurii solului in teren

consta in descrierea formei si marimii elementelor structurale, stabilirea gradului de dezvoltare a structurii precum si a gradului de consolidare a solului.

Denumirea
Nestructurat

Criterii
- nu se observa agregate structurale in peretele improspatat al profilului de sol; - materialul de sol este masiv daca prezinta coeziune si monogranular daca este necoeziv.

Slab dezvoltat

la sfaramare mai putin din 25% din masa solului este organizata in agregate structurale intregi; -elementele structurale sunt greu observate in situ
-

Moderat dezvoltat

- 25 75% din masa solului este organizata in agregate strucuturale usor observabile in solul deranjat, greu observabil in solul aflat in asezarea naturala, moderat stabile - >75% din masa solului este organizata in agregate structurale stabile, vizibile in solul nederanjat si aderente unele la altele si care se separa usor in solul deranjat - agregatele structurale sunt distruse in cea mai mare parte prin lucrarile agricole anuale.

Bine dezvoltat

Structura distrusa sau deranjata prin cultivare

Elementele structurale din cadrul unei probe de sol se pot separa de-a lungul directiilor determinate de morfologia structurii in urma caderii libere a probei de sol, de la inaltimea de 1,0 1,5 m, pe o suprafata neteda.

Stabilirea tipului morfologic de structura se face dupa forma elementului structural, care poate fi: sferica poliedrica prismatica lamelara complexa

Separarea elementelor structurale dupa marimea lor se realizeaza prin cernere uscata sau la umiditatea naturala a solului. Stabilirea gradului de structurare a solului se face pe baza proportiei volumetrice a solului structurat si nestructurat.

Formarea structurii solului

Formarea structurii solului are loc prin procese de coagulare, aglutinare-cimentare, presare sau alte procese mecanice reprezentate prin inghet, umezireuscare, actiunea radacinilor, ramelor, etc. Coagularea particulelor are loc pe baza fortelor electrostatice de la suprafata particulelor ce determina adsorbtia moleculelor de apa si a cationilor schimbabili cu caracter acid sau bazic. Particulele coloidale din sol sunt reprezentate de argila, humus, oxizi si hidroxizi de fier. Acestea, alaturi de materia organica, natura ionilor din complexul adsorbitiv, microorganisme, au o importanta deosebita in formarea structurii solului.

Argila

are un rol determinant in formarea elementelor structurale, particulele de argila cu dimensiuni mai mici de 0,1 microni sunt mai eficiente in agregarea solului decat cele cu dimensiuni cuprinse intre 0,2 2,0 microni. Elementele structurale rezultate in urma fragmentarii solului cu textura luto-argiloasa si argiloasa au stabilitatea mecanica mare dar in contact cu apa se desfac usor. Sensibilitatea cea mai scazuta la degradarea structurii o prezinta solurile al caror continut procentual de argila este mai mare de 20%, praful nu depaseste de 1,25 ori continutul normal de praf, ponderea nisipului grosier (2,0 0,2 mm), raportata la continutul total de nisip este mai mica de 5%. Stabilitatea structurii solului cu un continut de argila mai mic de 12% este redusa.

Materia organica

este un factor esential in formarea elementelor structurale. Influenta benefica a materiei organice asupra structurii solului depinde de continutul si calitatea acesteia in sol. Incorporarea in sol a unei cantitati mari de materie organica sub forma de gunoi de grajd semi-fermentat sau fermentat, ingrasaminte verzi, resturi organice compostate, determina formarea unui numar mare de agregate structurale.

Efectul maxim al materialelor organice usor degradabile (exe. rapita, mustar) se manifesta la 20 30 zile de la aplicare. Materialele organice care se descompun mai lent (exe. paie de cereale, cocenii de porumb) provoaca coagularea particulelor intr-o perioada mai mare de timp dar efectul agregarii este de durata mai mare.

Humus

prin componentele sale (acizi humici) are un rol determinant in formarea agregatelor structurale stabile ce contribuie la compensarea partiala a insusirilor fizice deficitare (capacitatea de retinere a apei, aeratia, permeabilitatea) ale solurilor cu texturi extreme (nisipoase si argiloase). Humusul fiind o substanta coloidala dispersa formeaza pelicule in jurul particulelor elementare, favorizeaza aglutinarea sau cimentarea acestor particule. Agregatele structurale formate prin intermediul humusului au stabilitate hidrica mare si rezista la actiunea dispersanta a apei.

Oxizii si hidroxizii de fier

alaturi de humusul din sol, contribuie la cimentarea si agregarea particulelor elementare. Agregatele structurale formate au porozitatea foarte mica.

Ionii de calciu

favorizeaza formarea unei structuri stabile a solului prin saturarea humusului si formarea humatului de calciu, coagularea coloizilor si marimea coeziunii agregatelor de structura. Stabilitatea structurii este compromisa cand raportul Ca+2/K+ + Na+ + Mg+2 are valori mai mici de 5,33.

Ionii de sodiu

micsoreaza stabilitatea ageregatelor structurale determinand gonflarea puternica a argilei si dispersiei coloizilor organo-minerali in prezenta apei.

Microorganismele

din sol reprezentate de bacterii, ciuperci, alge, etc., determina formarea elementelor structurale stabile la actiunea dispersanta a apei. Administrarea in sol a resturilor organice usor degradabile contribuie la cresterea rapida a numarului de bacterii si la marimea stabilitatii agregatelor. Elementele structurale formate se mentin o perioada mai mare de timp, chiar in conditiile diminuarii activitatii bacteriene.

Elementele structurale formate, microagregatele structurale, particulele elementare sunt supuse actiunii unor procese mecanice precum: inghetul, dezghetul, umezirea, uscarea, comprimarea produsa de organisme vegetale si animale.

Inghet-dezghet

se realizeaza o maruntire a bulgarilor si o concentrare a dispersiilor coloidale.

Umezirea-uscarea

are un rol deosebit in automulcirea vertisolurilor. La patrunderea apei in sol se realizeaza explozii ale elementelor structurale ce contin aer in spatiul porilor, realizandu-se fragmentarea in elemente structurale mai mici.

Traficul masinilor agricole favorizeaza formarea elementelor structurale cu stabilitate mare si cu porozitate redusa. Lucrarile solului au unele efecte favorabile in refacerea starii fizice a solului cum ar fi fragmentarea bugarilor, incorporarea materiei organice, distrugerea buruienilor, pregatirea patului germinativ.

Degradarea structurii solului

Degradarea structurii solului se poate produce atat din cauza modificarii chimismului solului (prin scaderea continutului de humus, cresterea continutului de sodiu, debazificarea si acidifierea solului etc.), cat si actiunii directe de distrugere a elementelor structurale (ca urmare a lucrarii excesive a solului la umiditate necorespunzatoare, compactarii produse de traficul exagerat, formarii crustei, pasunatului nerational, irigarii defectuoase, etc.)

Actiunea distructiva a picaturilor de ploaie asupra stabilitatii structurii este mai redusa la soluri cu textura mai fina si continut de humus mai ridicat. Solurile cu textura mijlocie-grosiera, cu un continut ridicat de praf si sarac in humus, formeaza foarte usor crusta daca picaturile de ploaie, cu energie cinetica mare cad pe solul recent lucrat neprotejat de vegetatie. In aceste conditii permeabilitatea stratului superficial al solului se reduce, apa se scurge la suprafata terenului spre locuri depresionare antrenand si particolele de sol dislocate. In urma uscarii stratului superficial de sol cu structura distrusa, aceasta se intareste si impiedica rasarirea plantelor. In aceste conditii rasarirea plantelor este neuniforma si apar multe goluri in lan, de multe ori impunandu-se reinsamantarea.

Importanta agricola a structurii si metodele de refacere

Prevenirea degradarii sau refacerea structurii degradate a solului se poate realiza printr-un complex de masuri dintre care amintim: asigurarea unui bilant pozitiv al humusului mentinerea in limite optime sau corectarea reactiei solului si a compozitiei cationilor schimbabili; executarea lucrarilor solului si practicarea traficului pe teren in limitele strictului necesar si la umiditate corespunzatoare; folosirea la irigatie doar a apelor de calitate buna; evitarea irigatiei prin aspersiune cu intensitati neadecvate, mai ales in perioadele in care solul nu este protejat de vegetatie; favorizarea activitatii mezofaunei; practicarea unei structuri de culturi variate, cu rotatii de lunga durata, inclusiv culturi ameliorative; folosirea amelioratorilor de structura.