1

PSIHOLOGIE EXPERIMENTAL
N. Lungu

Introducere


Psihologia experimental Iigureaz n planul de nvmnt n semestrul 2 din anul I si
n semestrul 1 din anul II (semestrele 2 si 3). Disciplina, ca atare, nu reprezint o ramur
diIerit a psihologiei, n sensul obisnuit al unei astIel de departajri (asa cum sunt de exemplu,
psihologia social, psihologia muncii, psihologia educaiei etc.). Domeniul su l constituie
teoria si practica experimentului ca metod de cercetare activ si eIicient. Din aceast
perspectiv, psihologia experimental este complementar altor metode de investigaie
(metoda observaiei, metoda testelor, psihodiagnoza etc.) ca si psihologiei generale
(Fundamentele psihologiei), n ansamblul su. n acest context, ea realizeaz o mai bun
adncire a noiunilor nsusite la alte discipline psihologice, prin Iixarea acestora pe suportul
cauzal explicativ (n baza probatoriului experimental obinut n laborator). n aIar de
aceasta, psihologia experimental constituie interIaa dintre teorie si practic, contribuind,
astIel, la o bun pregtire proIesional a studenilor, n perspectiva activitii lor viitoare de
psihologi.
Materialul de Ia reprezint, ntr-o Iorm redus, cursul de baz (Psihologia
experimental) n prima sa parte, necesar promovrii examenului din semestrul 2. Partea a
doua va Ii remis n anul II, Iiind necesar pentru examenul din semestrul 1 din acest an. De
menionat c este necesar consultarea cursului de baz pentru o inIormaie mai complet
asupra problemelor din materialele reduse.

Bibliografie

1. Golu M., Fundamentele psihologiei, Editura Fundaiei ,Romnia de Mine,
Bucuresti, 2000.
2. Lungu N., Psihologie experimental, Editura Fundaiei ,Romnia de Mine,
Bucuresti, 2000.
3. Radu, I., Druu, I., Mare, V., Miclea, M., Podar, I., Preda, V., Introducere n
psihologia contemporan, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1991
4. Rosca Al., Metodologie i tehnici experimentale in psihologie, Editura StiiniIic,
Bucuresti, 1971.
5. Zlate, M., Introducere n psihologie, Editura Polirom, Bucuresti, 2000.


1. Metoda experimental n psihologie

1.1. Definirea experimentului
Experimentul are meritul c nu asteapt ca Ienomenul s se produc ,de la sine, ca n
cazul observaiei, ci l provoac, n condiiile determinate, consemnnd cu rigurozitate datele
obinute. Tocmai acest caracter de rigoare pe care experimentul l imprim dezvluirii si
consemnrii Iaptelor l-a impus cercetrilor. P. Fraisse consider psihologia experimental ca
,suma de cunostin achiziionate n psihologie prin utilizarea metodei experimentale.
Aceast deIiniie pune accentul pe produsul Iinal al cercetrii experimentale. Ea poate Ii
ntregit prin adugarea principiilor si particularitilor speciIice care Iundamenteaz
utilizarea metodei experimentale n psihologie. Prin urmare, psihologia experimental
repre:int ansamblul principiilor, normelor i regulilor care stau la ba:a organi:rii i
desfurrii experimentului in psihologie, cu scopul obinerii de date verificate asupra
realitii psihice.
2

1.2. Scurt istoric al metodei experimentale
Aplicarea metodei experimentale la studiul activitii psihice s-a impus n a doua
jumtate a secolului XIX, mai precis n anul 1879, odat cu nIiinarea primului laborator de
psihologie de ctre Wilhelm Wundt (1832-1920), de Iormaie Iiziolog, W. Wundt devine si
primul psiholog si proIesor de psihologie la ,Institutul de psihologieiniiat de el la Leipzig .
n laboratorul lui Wundt s-au format pionierii psihologiei experimentale din ntreaga lume. La
scurt vreme iau Iiin laboratoare similare n marile centre universitare. Cattell organizeaz
un astIel de laborator n Statele Unite. Laboratorul de psihologie al Universitii din Bucuresti
a Iost nIiinat n anul 1906 de proIesorul Constantin Rdulescu-Motru, care se formase n
laboratorul lui Wundt de la Lepzig si n cel organizat de Beaunis si Binet la Sorbona (Paris).
Contribuii nsemnate la conturarea psihologiei experimentale au adus si o serie de
cercettori de alte specialiti (Iizicieni, astronomi), care au evideniat date experimentale,
uneori cu totul ntmpltor. Astfel, fizicianul Joseph Sauveur de la Flche (1653-1716) a
determinat Irecvena sunetelor din registrul audibil; Iizicianul Philippe de la Hire (1640-1718)
Iace observaii asupra imaginilor consecutive, iar chimistul J. Darcet (1777) msoar durata
acestora; astronomul W. Herschell (1738-1822) stabileste legi de adaptare a ochiului la
ntuneric si determin zona maximei sensibiliti din retin (fovea centralis); fizicianul italian
Venturi (1791) determin ntinderea cmpului vizual; Iizicianul-optician francez Pierre
Bouguer (1698-1758) a Iormalizat matematic, pentru prima dat, raportul dintre excitaie si
senzaie. De asemenea, este notabil contribuia astronomilor Bessel, Exner s.a. la cunoastrea
unor date asupra timpului de reacie, ca si a tehnicilor de msurare a lui. Lucrarea lui
G.Th. Fechner (1801-1887), Elemente der Psychophysik (Elemente de psihoIizic) aprut n
1860, semneaz, n Iapt, actul de nastere al psihologiei experimentale.
Trebuie relevate, de asemenea, contribuiile majore ale unor Iiziologi din epoc la
fundarea psihologiei experimentale. Helmholtz (1821-1894) cu teoria rezonanei auzului si
teoria tricromatic a vederii; Hering (1834-1918) a adus date asupra percepiei spaiului, a
culorilor, simului termic. n laboratoarele abia nIiinate se utilizau tehnici psihometrice si
determinri psihoIiziologice dintre cele mai variate, n care msurarea pragurilor senzoriale si
a timpului de reacie ocupau un loc important.

1.3. Particularitile experimentului
Experimentul reprezint o organizare metodic (raional si practic) de tip special n
care cercettorul provoac Iaptele, pentru a le dezvlui conexiunile. Aceast caracteristic de
provocabilitate a faptelor este esenial pentru deIinirea experimentului. Respectnd condiiile
n care un Ienomen a Iost provocat, el poat Ii reprodus ori de cte ori este necesar si acesta
constituie cea de a doua caracteristic a sa, repetabilitatea. Experimentul vizeaz provocarea
unui comportament (rspuns), determinndu-l s se maniIeste speciIic Ia de o situaie dat,
riguros controlat pe direciile sale eseniale de elaborare si exprimare. Comportamentul astIel
obinut, mpreun cu Iactorii care l-au determinat, constituie un model experimental, iar
aciunea de obinere a lui reprezint modelarea experimental.
Exist situaii de experimentare n care cercettorul nu poate interveni n provocarea
Ienomenelor studiate. Ele sunt provocate de natur sub Iorm de dereglri patologice (boal,
inIirmitate) si se numesc Ienomene invocate (Cl. Bernard). n astIel de situaii,
experimentatorul studiaz doar eIectul acestor dereglri asupra comportamentului, si acest tip
de cercetare poart denumirea de experiment invocat (ex post facto)

1.4. Variabile implicate n experiment
Factorii manipulai de experimentator pentru determinarea unui comportament compun
variabila independent (condiia de stimulare). Variabila independent poate avea diverse
grade de complexitate si un registru inIinit de variaii cantitative si calitative. Factorul
determinat de condiia de stimulare si vizat de experiment poart denumirea de variabil
3
dependent (rspuns). Relaia dintre variabila independent si cea dependent este de cauz
efect. Variabila dependent este eIectul obinut de condiia de stimulare asupra unor
caracteristici comportamentale, determinate experimental.
Variabila dependent este alctuit din rspunsurile subiectului la modiIicrile condiiei
de stimulare si are, la rndul ei, grade diIerite de complexitate de la reaciile simple si
repetitive, pn la strategiile de decizie. ModiIicrile variabilei independente se reIlect n
variaiile rspunsului prin medierea variabilei intermediare, reprezentat de personalitatea
subiectului (motivaii, atitudini, emoii etc.).
Factorii cunoscui c pot inIluena comportamentul subiectului se numesc relevani. Cei
despre care se stia c n experimentul dat nu inIlueneaz rspunsurile se numesc Iactori
irelevani. Acestia pot Ii relevani ns pentru alte componente ale conduitei subiectului sau n
alte structurri ale condiiei de stimulare. Factorii de stimulare al cror eIect asupra
comportamentului nu este bine cunoscut, dar este posibil, se numesc poteniali. Pentru a se
stabili indicele de prelevan si semniIicaie a lor, trebuie instituit un experiment anume n
care ei s Iie utilizai ca variabil independent.

1.5. Controlul variabilelor
Pentru a neutraliza eIectele variabilelor strine demersului experimental se pot Iolosi
unele procedee, dup cum urmeaz:
a) i:olarea subiectului in incperi speciale (laborator) unde condiia de stimular
(variabila independent) este riguros controlat de experimentator;
b) meninerea constant a variabilelor strine identificate (dac nu au putut Ii
eliminate);
c) balansarea efectelor variabilelor strine pentru a avea efecte similare att la grupul
experimental, ct si cel de control;
d) contrabalansarea sau rotaia: de exemplu, dac studiem eIectele zgomotului asupra
activitii, alternm condiiile de liniste si zgomot (A si B) pentru a neutraliza eIectele
nvrii;
e) controlul variabilei rspuns se realizeaz implicit dac se ine sub un control riguros
condiia de stimulare. De asemenea se obine prin crearea unei atitudini cooperante din partea
subiectului, care nu trebuie s Iie stresat de consecinele posibile ale experimentului (n
special la elevi si studeni).

2. Componentele cercetrii experimentale
(proiectul experimental)

2.1. Ipoteza
Constituie unul din momentele eseniale ale demersului raional. Izvort din observarea
Iaptelor, ipoteza reprezint proiecia raional anticipativ (predictiv) asupra probabilitii
existenei unei relaii ntre aceste Iapte. Dac observaia se adreseaz, constatativ si
consemnativ, faptelor date, ipoteza si asum riscul calculat de a presupune existena unora
noi, urmnd ca aparatul probatoriu-experimental si statistic s-o sancioneze prin validare sau
invalidare. Dup elaborare, ipoteza este veriIicat experimental, prin modelarea variabilelor
pe care le implic, si probat (controlat) statistic n baza prelucrii rezultatelor obinute.
Ipoteza porneste de la aIirmarea existenei unei diIerene ntre variabilele dependente ale unor
grupuri de subieci, ca urmare a condiiei de stimulare. Spre deosebire de ea, ipoteza nul
(statistic) neag existena vreunei diIerene semniIicative ntre aceste grupuri, considernd c
rezultatele obinute se datoresc ntmplrii. Pentru veriIicare, se Iace prelucrarea statistic a
datelor cu ajutorul testelor de semniIicaie (Z, t,
2
-hi
2
).
O bun ipotez trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s Iie veriIicabil;
economic; verosimil si s poat Ii cantiIicabil.

4


2.2. Organizarea experimentului: selecia subiecilor
Pentru ca datele obinute s poat Ii comparabile, ntr-un experiment se utilizeaz, de
regul, dou grupuri de subieci: unul dintre acestea, la care se aplic condiia de stimulare, se
va numi grupul experimental, iar cellalt, la care nu se aplic aceast condiie, se numeste
grup de control. Subiecii, selectai dintr-o populaie dat, trebuie s Iie esantioane
reprezentative pentru acea populaie. Selecia subiecilor se poate Iace Iie dup sistemul
loteriei, Iie n baza pasului statistic. n primul caz, Iiecare membru din populaia dat primeste
un numr de ordine, de la 1 la N. Aceste numere sunt introduse ntr-o urn, dup care sunt
extrase, la ntmplare, pn la completarea grupului de subieci cerut n cercetare. n cel de al
doilea caz, toat populaia dat este nscris pe un tabel /alfabetic sau la ntmplare), din care
se alege, potrivit cu intervalul de selecie stabilit, Iiecare al 5-lea, al 10-lea, al 20-lea etc.
individ. Legile hazardului se aplic, n special, n cazul unei populaii considrat ca o mulime
nediIereniat. La mulimile structurate, selecia se poate Iace n baza unor criterii calitative
(calitile memoriei, cota de inteligen etc.).

2.3. Tipurile de experiment
a) Experimentul de confirmare este, n Iapt, experimentul ,clasic, care provoac
fenomenul n condiii controlate pentru a veriIica supoziia ipotezei.
b) Experimentul de laborator indic locul unde se desIsoar cercetarea. Are servitutea
c artiIicializeaz Iaptele, dar este mai riguros pentru c beneIiciaz de aparatura din dotare.
c) Experimentul natural se realizeaz n locul unde subiecii si desIsoar activitatea
d) Experimentul psihopedagogic vizeaz componentele procesului instructiv-educativ.
e) Experimentul invocat (ex post facto) este acela la care variabila independent este
nonexperimental.
f) Experimentul funcional urmreste covariaia sistematic dintre variabila
independent si cea dependent, stabilind, astIel, relaia Iuncional dintre ele.
g) n experimentul factorial se aleg doar dou valori ale variabilei stimul (ex. prezena
sau absena zgomotului) si se urmreste eIectul acestora asupra variabilei dependente (ex.
concentrarea ateniei).
h) Experimentul explorator (,ce se ntmpl dac) si experimentul pilot se folosesc ca
cercetri preliminare si si propun, primul s identifice prin pretestare efectele posibile ale
unei variabile, iar cel de-al doilea s veriIice, pe un numr mic de subieci, o procedur mai
eficace pentru experimentul propriu-zis.

2.4. Prelucrarea yi interpretarea datelor
Pentru validarea ipotezei se folosesc anumite teste statistice de semniIicaie, ca de
exemplu, testul ,t (student) care arat gradul de semniIicaie dintre rezultatele medii ale celor
dou grupuri de subieci (experimental si de control). Dac valoare lui ,t sau x
2
(hiptrat)
primul pentru medii si cel de al doilea pentru Irecvene are o probabilitate (P) de 0,05 sau
mai mic (p < 0,5) atunci, cu un risc de eroare de 5, ipoteza nul va Ii respins si se va
conIirma ipoteza de cercetare. Dup ce s-au stabilit gradele de libertate (limitele ntre care
poate varia o valoare n Iuncie de numrul subiecilor), se caut pragurile de semniIicaie n
tabelul valorilor semniIicative ale lui ,t (la pragurile de 0,05 si 0,01) si se gseste gradul de
semniIicaie n raport de care se inIirm, dup caz, ipoteza nul. Pentru conIirmarea deplin a
ipotezei de cercetare este necesar ca direcia rezultatelor obinute, prezumate de ipotez si
calculat statistic, s Iie coinciden. Prin urmare, pentru ca ipoteza de cercetare s se
confirme este necesar ca diIerenele dintre grupele de subieci s Iie semniIicative, respectiv
logice, iar direcia prevzut a acestor diIerene s Iie validat statistic.
Datele experimentale sistematizate si grupate pot Ii trecute n tabele si graIice. Datele
din tabele se grupeaz Iie n valori brute, Iie n procente sau Irecvene. GraIicele au avantajul
5
c pot s pun n eviden relaiile dintre dou sau mai multe variabile, exprimndu-le prin
simboluri adecvate (linii, puncte, figuri etc.).

2.5. 1est yi experiment
Participarea activ a cercettorului n provocarea Ienomenului, speciIic pentru
experiment, o ntlnim si n cazul testului. Dar n vreme ce experimentul urmreste eIectul
modiIicrilor variabilei independente asupra variabilei rspuns, pentru a explica raporturile de
cauzalitate dintre ele, testul se intereseaz doar de msurarea rspunsului ca atare si
compararea lui cu baremul (media statistic). n vreme ce experimentul si propune s
dezvluie cauzalitatea Ienomenului, testul msoar si apreciaz statistic fenomenul n scopuri
psihodiagnostice precise: selecia si orientarea scolar si proIesional, psihodiagnoz clinic
etc. Unele teste pot fi folosite ca variabile independente n experimentale, iar modelele
experimentare pot fi transformate n teste, prin baremarea lor. Din cele menionate se
desprinde relaia de complementaritate metodologic dintre test si experiment.
Reversibilitatea dintre ele are o importan deosebit pentru mbogirea procedurilor
experimentale si psihodiagnostice.

3. Tehnici psihofiziologice

3.1. 1ehnica electroencefalografic (EEG)
Electrogeneza cerebral (producerea de poteniale electrice de creier), cunoscut nc
nainte de 1900, a Iost perIecionat de psihiatrul german Haus Berger n anul 1929 (n
lucrarea sa Asupra electroencefalogramei la om). Tehnica e.e.g. a Iost utilizat si de ilustrul
neurolog romn Gheorghe Marinescu n cercetrile sale.
E.E.G. la om are, n mod obisnuit, patru tipuri de unde (V. Voiculescu, M. Steriade, Din
istoria cunoaterii creierului, Ed. StiiniIic, Bucuresti, 1963, p. 199).
1. Undele alfa () cu o Irecven de 8-12 cps (cicli pe secund) si o amplitudine ntre
5 si 100 microvoli;
2. Undele beta () cu Irecven de 14-30 cps si amplitudinea de 15-25 v;
3. Undele teta () cu Irecvena de 4-7 cps si amplitudinea de 10-20 v;
4. Undele delta () cu Irecvena de 1-7 cps si amplitudinea de pn la 200 v.
Cum se observ, ritmurile si au un ritm mai lent dect si . Ele caracterizeaz
activitatea bioelectric a creierului din anumite zone (regiuni), n timpul somnului, dar pot
reprezenta si anumite stri patologice (Iocare epileptogene, tumori cerebrale). n consecin
traseele si prezint interes pentru neurolog. Pentru psiholog o importan deosebit o au
undele si . Ritmul caracterizeaz starea de relaxare senzorial si mintal a subiectului.
Ca urmare, ritmul este caracteristic pentru creierul n stare de veghe, dar n repaos total (n
absena aIerenelor senzoriale). Pentru nregistrarea traseului subiectul trebuie s stea linistit
si cu ochii nchisi sau s priveasc o supraIa uniIorm iluminat. n cazul administrrii unui
stimul se produce o desincronizare bioelectric a populaiilor neuronale din creier care se
exprim prin nlocuirea ritmului cu ritmul , ceva mai rapid. Asadar, ritmul apare n
momentul ntreruperii situaiei de repaos senzorial si mintal, astIel nct caracterizeaz
intrarea creierului n stare de activitate intens. Depresia traseului si nlocuirea lui cu , n
primele momente ale administrrii stimulului extern, marcheaz apariia reaciei.

3.2. 1ehnici de nregistrare a modificrilor respiratorii
nregistrarea modiIicrilor respiratorii (n amplitudine si Irecven) se Iace cu ajutorul
diferitelor tipuri de pneumografe.
Pneumograful este format dintr-un manson de cauciuc, lung de aprox. 30 cm. si lat de
cca 4 cm. care se leag la toracele subiectului n regiunea diaIragmei (deasupra ei).
PneumograIul este prevzut la capete cu 2 sireturi de pnz care se prind la spate, astIel nct
mansonul de cauciuc s adere lejer la toracele subiectului. n partea central, mansonul este
6
prevzut cu un stu (eav de legtur) prin care sunt colectate variaiile de aer din interiorul
su, datorate miscrilor cutiei toracice din timpul respiraiei. Aceste variaii ale volumului de
aer sunt transmise, prin intermediul unui tub de cauciuc (Iurtun), la o capsul de nregistrare
(capsul Marey). Capsula Marey (se mai numeste si inscriptor pneumatic sau capsul
pneumatic) este Iormat dintr-o cutie rotund din metal (tabl), cavitar n interior si
prevzut cu un stu n partea inIerioar (sau lateral) la care se monteaz Iurtunul
pneumograIului. Peste partea goal a capsulei pneumatice se leag Iest o membran din
cauciuc foarte elastic, iar deasupra acesteia, n centrul ei, se Iixeaz o pastil de tabl rotund
care sprijin acul inscriptor.
Captul exterior al acului inscriptor are Iorm de peni (este ascuit) si se deplaseaz pe
cilindrul unui kimograI unde traseaz o curb corespunztoare cu alura respiraiei subiectului.
Kimograful este un aparat de nregistrare format dintr-un tambur (cilindru) metalic care
se nvrteste (roteste) cu ajutorul unor dispozitive diIerite. KimograIele mai vechi sunt
acionate cu ajutorul unui mecanism de ceasornic (arc), iar viteza este reglat cu aripioare de
Irnare a aerului. KimograIele mai noi sunt acionate de motorase electrice (electrokimograIe)
cu vitez reglabil automat. De menionat c inventarea kimograIului, n a doua jumtate a
secolului al XIX-lea, a impulsionat cercetarea experimental din psihologie, dotnd
laboratoarele abia nIiinate cu dispozitive de nregistrare graIic a datelor. Cercetarea
stiiniIic actual beneIiciaz de recordere mult mbuntite, mergnd pn la stocarea pe
calculator a datelor experimentale.
Pe cilindrul kimograIului se desIsoar hrtie alb care este negrit cu Ium cu ajutorul
unei lmpi de petrol creia i s-a scos sticla. Pe hrtia astIel negrit, orice miscare a acului
inscriptor al capsulei Marey va trasa o linie continu oarecare. Dac, ns, capsula Marey este
cuplat prin Iurtunul de cauciuc cu pneumograIul, acul inscriptor va trasa pe kimograI o linie
sinuoas corespunztoare cu miscrile cutiei toracice datorate respiraiei subiectului.
Prin urmare, modiIicrile din respiraia subiectului (Irecvena si amplitudinea),
simultane sau consecutive unei activiti psihice, modelat experimental (o emoie, de
exemplu), sunt preluate de pneumograI si transmise capsulei Marey. Miscrile membranei
capsulei pneumatice, datorate acestor variaii de presiune, se transmit acului inscriptor care le
imprim pe cilindrul n miscare al kimograIului, sub Iorma unei curbe neregulate continue.
Traseul descris de inscriptor pe kimograI exprim Iorma modiIicrilor respiratorii ale
subiectului si se numeste pneumogram. ntr-o pneumogram pot Ii interpretate orice
modiIicri de ritm, Irecven, amplitudine, durata inspirului sau expirului (n hipo sau
hiperpnee) ale respiraiei subiectului, iniiate de stimulul administrat.
Dup ce hrtia negrit cu Ium a kimograIului a Iost nregistrat, se scoate cu grij de pe
cilindru si se trece printr-o baie de Iixare (soluie Schellak special sau preparat de
experimentator dintr-un amestec de 2 pri alcool, o parte benzen si 20-30 gr. colofoniu), dup
care se usuc.
De observat: modiIicrile respiratorii reprezint un bun barometru al tririlor aIective
ale individului, rspunznd, printr-o component neurovegetativ, naturii si intensitii
situaiei aIective date. Capacitatea de inducie empatic (identificarea cu personajul) poate fi
determinat, printre altele, si pe baza apariiei unor modiIicri respiratorii corespunztoare.

3.3. 1ehnici de nregistrare a modificrilor circulatorii
Mai direct legate de procesele aIective, pe care le nsoesc si le exprim speciIic,
modiIicrile circulatorii pot Ii puse n eviden cu ajutorul unor tehnici variate, n Iuncie de
domeniul lor de reIerin. AstIel, se practic determinri ale variaiilor de presiune si de
volum ale sngelui cu ajutorul sfigmomanometrelor si pletismograIelor. Un indicator preios
pentru psiholog l reprezint ritmicitatea si presiunea pulsului care, cum se stie, suIer
anumite variaii n timpul desIsurrii proceselor aIective, al apariiei reaciei de orientare si,
n general, n realizarea oricrei sarcini experimentale. ModiIicrile pulsului se pot nregistra
cu ajutorul sIigmograIului sau cardiograIului, care au diIerite Iorme n Iuncie, n primul rnd,
7
de locul de prelevare (radial, carotidian) si, n al doilea rnd, de complexitatea lor
constructiv. Se Iolosesc, de exemplu, sIigmograIe pentru prelevarea (captarea) pulsului
radial, capsula Lehman pentru pulsul carotidian, sIigmograIul cu brasard, cardiograIul Jaquet
pentru regiunea sterno-cardiac. Funcional, toate aceste dispozitive se bazeaz pe principiul
prelurii variaiilor de presiune din zona vascular sau cardiac, deasupra crora sunt montate,
si transmiterea acestor variaii la o capsul Marey care le nregistreaz pe kimograI (sau alt
dispozitiv de nregistrare).
Aparatele care permit nregistrarea a dou sau mai multe variabile se numesc poligraIe
(la poligraIe si n general la kimograIele moderne nscrierea datelor se Iace cu cerneal pe
hrtia alb, evitndu-se, astfel, manipularea fumului pentru negrire).
nregistrarea biopotenialelor electrice generate de pulsaiile inimii (unda P care
semniIic depolarizarea si contracia atrial, complexul QRS reprezint depolarizarea si
contracia ventricular, iar unda T exprim repolarizarea ventriculilor) se Iace cu ajutorul
electro-cardiograIului. Banda de hrtie pe care se nregistreaz ritmurile bioelectrice cardiace
se numeste electrocardiogram (EKG). Cu relevan n diagnosticul cardiopatiilor (pentru
cardiolog), tehnica EKG este mult prea laborioas si slab semniIicativ pentru variaiile
comportamentului, respectiv pentru psiholog. n consecin, metoda EKG se utilizeaz n
cercetarea experimental din psihologie numai n cazurile n care natura investigaiei ca atare
o reclam ca indispensabil.
ModiIicrile de volum ale vaselor de snge se pun n eviden cu ajutorul
pletismograIului. Dup modul cum preiau variaiile de volum ale vaselor sanguine
(vasoconstrucia si vasodilataia) si cum le nregistreaz, pletismograIele sunt de mai multe
tipuri: pletismografe cu ap (clasice); reopletismograIe (electrice), IotopletismograIe sau
combinaii dintre acestea.

3.4. Cronaximetria
Reobaza (pragul galvanic) reprezint intensitatea cea mai mic a unui curent electric,
care este capabil s provoace o reacie motorie (prima secus muscular). Louis Laprique a
introdus Iuncia de timp necesar unui curent, de valoare dubl reobazei, s determine un
rspuns motor. n aIar de valoarea sa de electrodiagnostic clinic n leziunile nervilor
periIerici (si de recuperare neuromotorie), cronaximetria reprezint o modalitate eIicient de
explorare a sensibilitii neuromusculare. Datele cronaxice pot da indicaii asupra raporturilor
Iuncionale (de excitabilitate si de conductibilitate) ntre diIeriii neuroni intermediari de pe
traseele aIerente si neuronii din zonele de proiecie, n timpul aciunii unui excitant.
Cronaxiile Iibrelor senzitive variaz n Iuncie de starea Iuncional a centrilor care pot Ii n
raporturi de heterocronism si izocronism (acordul sau dezacordul de excitabilitate ntre dou
elemente nervoase).

3.5. Electromiografia (EMG)
Electrogene:a muchiular poate Ii pus n eviden cu ajutorul electromiograIului.
Acesta este un aparat de captare a biopotenialelor electrice din muschi cu ajutorul
electrozilor, de ampliIicare si de redare a lor (graIic sau vizual, pe ecranul unui osciloscop).
Electrozii e.m.g. se monteaz n Iuncie de natura cercetrii, Iie n masa muschiular cu
ajutorul unor sonde speciale ( ace de captare), Iie deasupra unui muschi sau grup de muschi.
n laboratorul de psihologie se Iac nregistrri ale biopotenialelor musculare superIiciale, cu
electrozi montai pe piele (pe Irunte n cazul cercetrilor asupra proceselor aIective).
Indicatorii e.m.g. sunt relevani pentru studierea structurilor acionale ale
compartimentului. Ei dau inIormaii asupra sensibilitii musculare n reIlexe posturiale,
asupra mecanismelor miscrilor voluntare si involuntare (reIlexe), a strii de ncordare din
Iaza de pregtire pentru aciune si din timpul desIsurrii ei etc. Date interesante pentru
psiholog se pot obine din corelarea e.m.g. cu nregistrarea actelor ideomotorii
8
(microcontraciilor muschilor laringelui, buzelor, membrelor, n timpul reprezentrii unor
aciuni motorii) n procesul Iormrii deprinderilor.

3.6. Reacia electrodermal (R.E.D)
ModiIicrile rezistenei electrice a pielii sunt obiectivate sub Iorma unor variaii ale
rezistenei unui ohmetru Ioarte sensibil (de clasa a 10
-9
, de exemplu). n dotarea laboratoarelor
de psihologie exista multe tipuri constructive de galvanometre, care au diverse grade de
sensibilitate. R.E.D. este un bun indicator al strilor emoionale. A Iost o vreme cnd r.e.d. a
Iost considerat un indicator sigur si comod al gradului de ncrcare emoional.
Psihogalvanometrele au fost folosite pentru a-i detecta pe cei care ascund adevrul
(asa-numitele ,detectoare de minciuni), n special n cercetarea judiciar. Astzi, n acest
scop, sunt utilizate poligraIe complexe care nregistreaz, simultan, mai multe variabile
neurovegetative, a cror relevan se poate aprecia prin corelaia dintre ele si stimulul
administrat subiectului. Enumerarea ctorva direcii de investigaie experimental cu metoda
r.e.d., realizate n trecut, poate sugera noi orientri ale acesteia: r.e.d. n somn si hipnoz; la
stimuli senzoriali; n elaborarea de reacii condiionate pozitive si negative; r.e.d. la cuvinte,
situaii, sarcini etc., cu ncrctur emoional; n rezolvarea de probleme etc.

4. Timpul de reacie (T.R.)

Unul dintre indicatorii psihoIiziologici cu o larg utilizare n laboratoarele de psihologie
(transporturi, industrie, clinic) este timpul de reacie.
n mod obisnuit t.r. deIineste intervalul de timp dintre stimul si rspuns. Prin urmare t.r.
msoar viteza cu care subiectul rspunde la o sarcin experimental dat. Aparatura de
msurare trebuie s Iie prevzut cu dispozitive de prezentare controlat a stimulilor si cu
instrumente de msurare a timpului. AstIel de tehnici au suIerit mbuntiri permanente de-a
lungul vremii. n dotarea unui laborator de psihologie se aIl dispozitive dintre cele mai
variate pentru msurarea t.r.: cronoscoape clasice (cu mecanism de ceasornic); cronoscoape
electrice; cronoscoape electronice cu aIisare digital (numeric); programarea pe calculator a
t.r. (cu ajutorul unei interIee pentru prezentarea stimulilor si prelevarea reaciilor subiectului).
n cazul unor reacii cu durate mai mari de timp (asa cum sunt perIormanele sportive si, n
general, reaciile mai complexe) se pot utiliza cronometrele obisnuite (1/10 sau 1/5 secunde).
Dispozitivele de stimulare utilizeaz, de obicei, excitani vizuali si auditivi (lumini
colorate, sonerii, generatoare de sunete) deoarece acestia pot Ii manipulai mai usor si dozai
mai riguros cu ajutorul curentului electric (intensitate, durat, Irecven etc.). Controlul unor
stimuli speciIici altor modaliti senzoriale (gust, miros, tact etc.) este mai diIicil. Cu toate
acestea, s-au eIectuat numeroase cercetri experimentale asupra t.r. pe baza utilizrii unor
stimuli gustativi, olIactivi, durerosi etc.
De observat: eIectul diIeriilor Iactori interni si externi care inIlueneaz t.r. Factori
interni (care in de subiect si personalitatea sa: vrst, proIesie, sex, stare de sntate,
oboseal, structur dinamoenergetic de personalitate); factori externi (care in de stimul si
modalitatea senzorial testat: t.r. este mai sczut la stimuli auditivi; depinde de parametrii
fizici ai stimulilor; de nivelul de zgomot; de temperatura mediului ambiant; de zona senzorial
stimulat; de durata, Irecvena, intensitatea, intermitena si alternana stimulilor etc.) T.r.
reprezint obligatoriu media unui numr mare de determinri particulare (20-30). Cu ct
numrul acestor ncercri este mai mare, cu att numrul erorilor metodologice este mai
sczut.





9
5. Demonstraii yi lucrri practice n domeniul senzaiilor yi percepiilor
5.1. Sensibilitatea cutanat
a) Pentru determinarea sensibilitii de contact (atingere) se utilizeaz proba Head.
Procedur: subiectul, cu ochii nchisi, trebuie s sesizeze atingerea pielii din diIerite zone cu
o bucat de vat.
b) Pentru determinarea pragului spaial tactil (minim separabile) se utilizeaz
esteziometrul (Weber, Spearman, Von Frey sau alt tip). Acesta are Iorma unui subler cu 2
vrIuri ascuite la partea de nchidere, citirea Iiind identic cu a unui subler obisnuit (grad de
precizie 1/10
m
/
m
) Procedur: se atinge pielea subiectului din diIerite zone (spre exemplu
Irunte, antebra, vrIul degetelor) cu cele 2 ace ale esteziometrului si i se cere s aprecieze
momentul cnd simte 2 atingeri. Se citeste deschiderea n milimetri si zecimi de milimetri la
care subiectul a Icut aprecierea. Se calculeaz, pe un numr mare de ncercri (aprox. 30-40),
media acestor msurtori particulare. Se Iace precizarea c subiectul trebuie s in ochii
nchisi n timpul eIecturii probei.
Potrivit acestei metode, msurtorile se Iac pe dou coordonate: ascendent si
descendent. n seria ascendent se porneste de la valoarea cea mai mic a deschiderii braelor
esteziometrului (identiIicate de subiect ca o singur atingere). Deschiderea celor dou brae
(cursorul si nernierul) se creste treptat pn cnd subiectul apreciaz c a sesizat dou
atingeri.
Aceast valoare (notat cu n Iigur) se reine ca prag absolut ascendent (pe un numr
mai mare de determinri, cum s-a menionat). n seria descendent se porneste de la o valoare
mare a deschiderii esteziometrului (subiectul sesizeaz, Ir dubii, dou atingeri). Aceast
deschidere este micsorat treptat pn ce subiectul declar c identiIic o singur atingere
(notat cu n Iigur). Se reine si aceast valoare ca prag absolut descendent. Pentru a aIla
pragul absolut real ne vom Iolosi de relaia simpl
Pa + Pd
Pr = , unde Pr este pragul absolut real, Pa, pragul absolut ascendent si
2
Pd, pragul absolut descendent. La rndul lor, pragurile particulare vor fi tot valori medii,
rezultate din suma msurtorilor individuale ascendente si descendente, mpit la numrul
determinrilor eIectuate (N), astIel:
x1a + x2a + x3a ....+ x1d + x2d + x3d ....+
P.a. = ; P.d =
N N

c) Sensibilitatea barestezic (de presiune) se determin cu ajutorul baresteziometrului.
Cel mai cunoscut, baresteziometrul Eulemburg, este format dintr-o tije metalic, care, la
apsare pe o supraIa tegumentar a subiectului, acioneaz arttorul pe un cadran marcat si
etalonat n grame (0 500 gr). Subiectul trebuie s aprecieze intensitatea apsrii cu prghia
barestiometrul n diIerite zone (se calculeaz media).
d) Sensibilitatea palestezic (vibratorie) se determin prin asezarea pe piele a
mnerului unui diapazon n vibraie. Pe un numr de diapazoane apropiate cu Irecven se
poate stabili capacitatea subiectului de a sesiza cele mai mici diIerene ntre acestea (prag
diIerenial palestezic).
e) Sensibilitatea termic (pentru cald si rece) se determin cu diverse tipuri de
termoesteziometre. Acestea pot fi simple (ca de exemplu termoesteziometrul Righini), sau
complexe (ex. termocuplele).
Termoesteziometrul clasic Righini este format dintr-un numr de mici containere,
izolate termic, n care se introduce ap de diIerite temperaturi, urmnd ca subiectul s le
ordoneze (cresctor sau descresctor) dup gradul de nclzire. Termoesteziometrele electrice
(termocuplele) se bazeaz pe Ienomenul Iizic al termoelementelor (la punctul de sudur a
10
dou elemente diIerite, ca de ex. cupru si constantan, ia nastere un curent electric, dac se
aplic o diIeren de temperatur).
I) Acuitatea tactil se poate determina prin mai multe procedee, ntre care menionm:
1. cu ajutorul tactometrului;
2. cu ajutorul plcilor tactile.
1. Tactometrul (sau tactilometrul Schultze) este un dispozitiv de angrenaje mecanice
care, la acionarea unui buton, deniveleaz dou supraIee metalice lucioase, Icnd astIel s
apar un san ntre ele. Manipulnd acest buton, subiectul trebuie s creasc sau s egalizeze,
dup caz, prin pipire cu degetul, sanul aprut. Abaterea se citeste la o Iant de observare;
2. Plcuele tactile Moede (n numr de 10) au grosimi diIerite. Prin pipire, subiectul
trebuie s ordoneze (cresctor sau descresctor), dup grosime, plcuele date de
experimentator. Aprecierea se face pe baza sumei brute a abaterilor, astfel:

ordinea real a plcuelor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
ordinea apreciat de subiect 1 2 4 5 3 6 8 7 9 10
DiIerena ....................... 0 0 1 1 2 0 1 1 0 0

Suma 1+1+2+1+1 = 6

Pe o scar de rang se pot ordona subiecii dup acuitatea lor tactil.
Lucrare de laborator: se vor exersa ambele thnici de determinare a acuitii tactile.

5.2. Sensibilitatea vizual
A. Pragul diIerenial vizual, a crui valoare a Iost stabilit, potrivit legii Bouguer-
Weber-Fechner la 1/100, se poate determina, printre altele, cu ajutorul Iotometrului si
plastiscopului.
1. Fotometrul este dotat cu un vizor care permite observarea unui disc, la lumin alb
sau colorat, cu ajutorul unor Iiltre speciale. Discul poate Ii: luminat pentru cte o jumtate,
astIel nct, n timp ce una din emisIere poate Ii ntunecat, cealalt poate Ii iluminat, ca n
figura de mai jos.

Discul fotometrului
E1 = emisfera 1
E
1
E
2
E2 = emisfera 2


Procedura experimental poate Ii Iolosit n dou variante:
a) Subiectul are sarcina s aduc discul la acelasi nivel de iluminare, manevrnd
tamburul cu care este echipat fotometrul;
b) Subiectul priveste discul timp de 1 3 minute (aprox.) la o intensitate de iluminare
cunoscut. Dup aceast perioad se creste (sau scade, dup caz) nivelul de iluminare a
discului, cu Iraciuni mici, pn cnd subiectul sesizeaz o nou calitate a senzaiei luminoase
(mai intens sau mai slab, dup sensul n care a Iost modiIicat iluminarea).
2. Platiscopul este alctuit dintr-un dreptunghi metalic, prevzut cu dou Iante
(deschizturi) a cror mrime poate Ii reglat cu un buton de acionare.
Valoarea deschiderii Iantelor este indicat de un instrument de msur (tip subler cu
1/10 mm).
Procedura: se Iixeaz una din Iante la o deschidere cunoscut de experimentator si i se
cere subiectului ca, manipulnd butonul de reglaj, s-o aduc si pe cealalt la aceeasi
dimensiune. Se citesc abaterile de egalizare pe instrumentul de msur.


11
B. Determinarea acuitii vizuale
Prin acuitatea vizual se nelege capacitatea ochiului de a distinge distanele mici
dintre obiecte, sau distana minim la care subiectul distinge dou ,pete de lumin n loc de
una singur, sau dou puncte negre (sau dou linii orizontale), atunci cnd distana dintre
acestea este Ioarte mic. Acuitatea vizual este dat, deci, de precizia cu care sunt percepute
detaliile si contururile si, n consecin, st la baza percepiei vizuale a obiectelor. Asadar,
acuitatea vizual reprezint puterea rezolutiv a ochiului, capacitatea sa de a diIerenia doi
excitani, prin stabilirea acelui minimum separabile dintre ei (distana minim de separaie a
doi stimuli). Liniile sau contururile stimulilor vizuali situate mai aproape unele de altele dect
minimul separabil se contopesc, nct, dac sunt Ioarte apropiate, par omogene. Testele de
determinare a acuitii vizuale vizeaz tocmai vederea de detaliu si se exprim, de regul, n
minimum vizibile (distana cea mai mic la care pot Ii identiIicate dou puncte luminoase
distincte sau posibilitatea de distingere a firului cel mai fin de pe un fond omogen). Testul
Iolosit n practica oItalmologic l reprezint scara vizual sau ,optotipii, propus de Snellen,
n 1876 (de unde si denumirea de tabelul lui Snellen). Sunt litere care scad n mrime cu
Iiecare rnd urmnd ca subiectul s le identiIice de la 6 m distan. n tehnica de laborator,
pentru determinarea acuitii vizuale statice se Iolosesc diIerite dispozitive care prezint Iiguri
geometrice, puncte sau linii foarte fine ce pot Ii suprapuse sau diIereniate (sau proiectarea
acestora).

C. Determinarea cromosensibilitii
1. Sensibilitatea cromatic poate Ii testat pe direcia tonalitii cromatice si a
saturaiei.
a) Pentru cercetarea tonalitii cromatice se Ioloseste fotometrul (colorimetrul) ca cel
descris (Iotometrul PulIrich), cu observaia c aici se Iolosesc Iiltrele colorate. Aceste Iiltre
las s treac numai razele spectrale cu o anumit lungime de und, corespunztoare celor 7
culori (r.o.g.v.a.i.v.). Procedura este identic: se Iixeaz o emisIer la o tonalitate dat (reper),
subiectul trebuind s aduc si cealalt emisIer la aceeasi valoare. Se citesc abaterile, pe care
baz se apreciaz sensibilitatea subiectului Ia de tonul cromatic.
b) Pentru cercetarea capacitii de diIereniere a culorilor dup saturaie se Ioloseste
metoda discurilor rotative. Discul rotativ are sectoare n care culorile de comparat se aIl n
proporii diIerite. Prin nvrtirea discului, cu un motoras electric, se stabileste capacitatea
subiectului de diIereniere a saturaiei, n Iuncie de numrul de trepte minime sesizate ntre
culoarea alb si culoarea spectral pur.
S-a constatat c ntre diIerenierea tonului cromatic si a saturaiei exist, de obicei, un
raport invers proporional. n zona registrului spectral unde diIerenierea tonurilor este mai
bun, diIerenierea saturaiei este mai slab si invers.

5.3. Determinarea tulburrilor sensibilitii cromatice
Vederea culorilor prezint importan practic mare (n exercitarea unor profesiuni,
ndeosebi din domeniul transporturilor). S-a constatat statistic c exist o rspndire relativ
mare a tulburrilor de cromosensibilitate. n consecin, n proIesiunile la care se utilizeaz
coduri cromatice (soIeri, Ieroviari, aviatori etc.) integritatea sensibilitii cromatice este
indispensabil.
Cecitatea pentru culori a Iost observat pentru prima dat de Iizicianul englez John
Dalton (1794) el nsusi deIicitar cromatic (de unde si denumirea de ,daltonism dat cecitii
pentru anumite culori).
Cecitatea cromatic se maniIest, Iie prin scderea sensibilitii, Iie sub Iorma cecitii
cromatice pariale sau complete (ultima Iorm ntlnit mai rar, n special la brbai).
Principalele deficite de cromosensibilitate sunt: 1. protanopia (daltonismul) este tulburarea
pentru rosu si verde; 2. deuteranopia determin, de asemenea, cecitatea pentru rosu si verde
dar cu o scdere accentuat n recepia verdelui; cei care suIer de aceast anomalie au
12
sensibilitatea cromatic deplasat spre zona portocalie a spectrului (spre 600 milimicroni);
3. tritanopia reprezint cecitatea pentru culorile albastru si violet (este o anomalie ntlnit
rar).
Pentru identificarea eventualilor deficitari cromatic se folosesc diferite procedee,
dintre care menionm:
a) Testul Holmgren, Iormat din Iire de ln colorate n trei culori standard: verde pur,
rosie-roz, rosu aprins. Subiectul trebuie s compare Iirele de ln de nuane diIerite cu culorile
standard.
b) Tabelele policrome sunt construite din lemn sau carton cu zone de culori diferite pe
care subiectul trebuie s le identiIice.
c) Tabelele pseudoizocromatice (Stilling, Ishihara, Rabkin) sunt construite pe
principiul mascrii ntr-un cmp cromatic de confuzie (pentru deficitari) a unor cifre, litere
sau alte semne colorate. Subiectul are sarcina de a identifica cifrele sau literele,
diIereniin-du-le de cmpul cromatic de mascare. Aceast operaie este diIicil sau imposibil
pentru deficitarii cromatic. Tabelele pseudoizocromatice au valoare diagnostic crescut n
depistarea celor cu anomalii cromatice, surprinzndu-i si pe simulani (cei care vor s
mascheze tulburarea simului cromatic).

5.4. Determinarea cmpului vizual yi perimetrul culorilor
Cmpul vizual reprezint ntinderea vederii Ir modiIicarea Iixaiei privirii. El se
determin cu ajutorul unui aparat denumit perimetru vizual. n Iorma sa simpl, un perimetru
vizual este format dintr-un semicerc la centrul cruia se aIl punctul de Iixare a vederii, de la
care se face notarea n 80
0
pentru Iiecare jumtate a semicercului (prin urmare, reperul de
Iixare a privirii constituie si punctul ,0 al perimetrului).
Notarea gradelor este marcat pe partea exterioar a semicercului. Subiectul, asezat,
si sprijin brbia ntr-un dispozitiv special al perimetrului, n locasul corespunztor pentru
ochiul testat (pentru ca privirea acestuia s cad perpendicular pe reperul ,0). Pe semicercul
perimetrului este deplasat un cursor pe care se aIl culoarea testat. Cum s-a menionat,
subiectul si Iixeaz privirea la mijlocul semicercului, unde se aIl reperul ,0, dar continu s
vad scotopic (periIeric) si culoarea n deplasare, pn la iesirea din cmpul vizual (sau la
intrarea n acesta). Momentul intrrii (sau iesirii din cmp) este citit n grade si reprezint
limita ntinderii cmpului pentru culoarea si vectorul testat (exterior, interior, sus, jos). Dac
se determin cmpul vizual pentru amndoi ochii, simultan, se observ c, n regiunea nazal,
cmpul acestora se suprapune. Rezultatele obinute se nscriu ntr-un grafic care permite o
intuire mai adecvat a perimetrului culorilor. Culorile galben si albastru au cmpul cel mai
mare, iar verdele si rosul au un cmp mai restrns. De asemenea, n zona nazal, toate culorile
au un cmp mai mic.
Preci:are metodologic: pentru acurateea determinrilor este bine ca Iiecare msurare
s reprezinte media a dou valori: la intrarea si la iesirea din cmpul vizual.
Demonstrarea existenei petei oarbe: n determinrile pe vectorul exterior, la plecarea
cursorului din reperul ,0, exist un punct situat la aprox. 10-15
0
cnd subiectul declar c
,nu mai vede, dup care, n continuarea deplasrii culorii, ncepe s vad din nou.
5.5. Imagini consecutive
Senzaia vizual nu nceteaz brusc, o dat cu ncetarea aciunii excitantului. Dup
ncetarea aciunii excitantului, ca eIect postacional al su (cu mecanism Iotochimic periIeric
si nervos central) pe retin rmne o urm care determin o imagine consecutiv. Prin urmare,
imaginea consecutiv constituie o perseverare a senzaiei vizuale, dup ce aciunea
excitantului a ncetat. Imaginea consecutiv poate Ii pozitiv, cnd imaginea perseverent este
identic cu caracteristicile excitantului, si negativ, cnd aceast imagine are caracteristici
inverse excitantului.
Demonstraie: se proiecteaz un Iascicul luminos pe un ecran (sau pe o Ioaie de
hrtie), timp de cteva secunde (aprox. 30'') apoi se stinge. Se va observa c imaginea
13
luminoas va persista un timp pe retin (acelasi eIect se obine si prin privirea unui bec aprins
si apoi nchiderea ochilor). Imaginile consecutive pozitive au larg aplicaie n cinematograIie
(iluzia miscrii imaginilor statice de pe pelicul este dat de aceste imagini perseverente;
acelasi eIect de miscare (Ienomen stroboscopic ) se obine si prin nvrtirea pe ntuneric a
unui crbune aprins).
n cazul imaginilor consecutive negative, imaginea postacional este complementar
culorii stimulentului si nu apare ca o prelungire a senzaiei, ca n cazul celei pozitive, ci dup
o pauz de cteva secunde. Dac, de exemplu, se priveste 30'' un cerc sau un ptrat rosu si
apoi se mut privirea pe o supraIa alb, dup cteva clipe, cnd nu se vede nimic, va apare
conturul cercului sau ptratului n culoarea verde (complementul rosului). Dup un timp, ce
poate Ii msurat, imaginea consecutiv-negativ va dispare. Culori complementare: rosu verde;
albastru galben. Exist unele deosebiri ale culorilor ce apar ca eIect al contrastului succesiv si
culorile complementare (Bonenberger), astfel:

Culoarea de baz Culoarea complementar Culoarea ce apare ca efect al
contrastului succesiv
galben-portocaliu albastru-bleu albastru-ultramarin
portocaliu bleu albastru
albastru-cobalt galben-portocaliu rosu-portocaliu
verde-bleu portocaliu portocaliu-rosu

Contrastul poate Ii nu numai consecutiv, ci si simultan. Asa, de exemplu, un ptrat din hrtie
cenusie ni se pare mai alb pe un Iond negru dect pe un Iond alb. n cazul culorilor
complementare, o hrtie cenusie asezat pe un Iond cromatic anumit tinde s ia nuana culorii
complementare: devine glbuie si pe un Iond rosu devine verzuie (eIectul apare mai bine dac
se lucreaz totul sub hrtie transparent).
Observaie: culorile de contrast nu sunt reciproce ca cele complementare. De exemplu,
culoarea de contrast a galbenului este violetul, dar culoarea de contrast a violetului nu este
galbenul, ci galben-verzuiul. Culorile de contrast apar nu numai pe fond alb, ci pe oricare
altul.
Imaginile consecutive si contrastul simultan pot Ii Iolosite ca teste pentru determinarea
oboselii vizuale sau generale.

6. Determinarea sensibilitii auditive

6.1. Precizri terminologice yi parametrice
Oscilaiile acustice se propag, n aer, la 16
0
cu viteza de 340 m/s, care creste la
temperaturi mai nalte (343,2 m/s la +20
0
; 386,5 m/s la 100
0
). n lichide, viteza sunetului este
mai mare, iar n corpurile solide si mai mare (peste 800 m/s).
Principalii parametri fizici ai sunetelor sunt:
a) frecvena oscilaiilor care se percepe psihologic ca nlime a sunetelor. Registrul
de Irecvene pentru care urechea omeneasc este sensibil se ntinde ntre 20 Hz si 20 KHz
(20.000 Heri). Peste 20 KHz vorbim despre ultrasunete (nu sunt percepute de om). Cu ct
Irecvena oscilaiilor este mai mare, cu att sunetele sunt mai nalte, si invers. Exemple de
sunete nalte: Iluieratul, piuitul, vocea de sopran; joase: basul, trombonul etc.
b) amplitudinea oscilaiilor acustice determin intensitatea sunetelor (energia
transportat de unda sonor pe unitatea de timp). Intensitatea ca parametru fizic al energiei
oscilaiilor se percepe subiectiv ca trie a sunetelor. Potrivit legii Bouguer- Weber-Fechner
ntre excitaie si senzaie (cresterea lor) exist un raport logoritmic. Acest raport (relaie) se
aplic si n relaia dintre intensitatea Iizic a oscilaiilor si senzaia de trie a sunetelor. n
acest sens, au Iost adoptate convenional uniti logoritmice, numite decibeli (dB), care s
exprime acest raport. Pornindu-se de la observaia c urechea are sensibilitatea cea mai mare
14
n zona Irecvenelor medii, pentru compararea raporturilor intensitate-trie a sunetelor de
diIerite Irecvene, a Iost stabilit Irecvena de 1000 Hz (ca Irecven audio Iundamental). La
Irecvena de 1000 Hz, sunetul cel mai slab care poate Ii perceput are intensitatea Iizic de
10
-16
w/cm
2
, adic I
0
= 10
-16
w/cm
2
sau I
0
= 10
-10
w/cm
2
(microvai pe cm
2
) , la o presiune de
0,0002 bari. Aceast valoare a Iost adoptat convenional ca nivel nul al intensitii sunetului
de orice Irecven. n uniti logaritmice, nivelul nul se noteaz cu ,0 dB.
Un tabel simplu si n consecin usor de urmrit este urmtorul (dup Stevens)

Caracteristica sunetului Nivelul de trie n dB
Pragul auzului (absolut) 0
Voce soptit auzit de la 1,5 m. distan 10
Tic-tacul ceasornicului de mas 20
Vorbirea nceat 40
Strad zgomotoas 70
ipitul 80
Orchestr Ioarte puternic (cu suIltori) 100
Zgomotul tunetului 120
Pragul de durere
(sunetul nu mai poate fi identificat)
130
Aprecierea n uniti de trie (dB) a diIeritelor sunete

De reinut: nivelul de trie al diverselor sunete se ntinde de la ,0 dB pn la 120-130
dB (limita de toleran psihoIiziologic a sistemului auditiv).
c) Forma oscilaiilor: Sunetele pot fi simple sau compuse. Sunetul pur (tonul) se
caracterizeaz prin Iorma sinusoidal a oscilaiilor. Sunetele care au oscilaii mai complexe si
o Iorm nesinusoidal se numesc sunete complexe. AstIel, orice oscilaie compus este
Iormat dintr-un numr de oscilaii simple, de diIerite Irecvene si amplitudini (intensiti).
Oscilaiile sinusoidale simple care Iormeaz o oscilaie compus se numesc armonici (uneori
octave). Frecvenele armonicelor sunt ntotdeauna de un numr ntreg de ori mai mari dect
Irecvena oscilaiei compuse, adic sunt multipli ai acestei Irecvene. De ex., dac o oscilaie
compus are Irecvena de 200 Hz, prima armonic sau Iundamentala va avea, de asemenea,
200 Hz, armonica a doua va Ii de 2 ori mai mare, adic 400 Hz, armonica a treia va Ii de 3 ori
mai mare, adic 600 Hz, s.a.m.d. Amplitudinile armonicelor sunt diIerite si nu se supun unor
legi att de riguroase ca Irecvenele lor. Expresia psihologic a Iormei oscilaiilor rezultat din
combinatorica armonicelor, este timbrul sunetelor. Timbrul unui sunet variaz dup tria si
Irecvena Iundamentalei, iar calitatea sa variaz dup armonica ntrit. De exemplu,
armonica a 2-a ntrit va da sunetului claritate si strlucire; a 4-a va da un sunet ptrunztor.
Calitatea timbral (sau culoarea tonal) Iace ca un sunet s Iie mngietor, alunector, alb,
sumbru, strident, rotund, metalic, clar etc. Tonul afectiv, caracteristica timbrului, poate genera
diverse stri emoionale (tonul Iace muzica). Timbrul diIeritelor sunete permite identiIicarea
sursei care le-a provocat (activitate antrenabil).

6.2. Metode de determinare a sensibilitii auditive
Dintre metodele de acumetrie instrumental vom insista asupra audiometriei ca Iiind
cea mai uzual. Sensibilitatea auzului n raport de Irecvena sunetelor din registrul audibil,
Iuncie de trie, se msoar cu audiometrul. Un audiometru electronic este echipat cu
generator de tonuri pure, reglabile n Irecven (Hz) si n trie (dB). Prin dispozitive speciale,
audiometrul asigur producerea de tonuri continui si intermitente. Tonurile astfel modulate n
Irecven si trie sunt conduse la urechile subiectului prin 2 csti (se poate studia
sensibilitatea monoaural sau binaural, dup cum se Ioloseste o singur casc sau amndou).
Subiectul semnalizeaz receptarea sunetului la o ureche sau la amndou potrivit cu scopul
investigaiei eIectuate. Cu ajutorul audiometrului poate Ii determinat sensibilitatea absolut
15
si diIerenial a auzului. Deoarece audiometrele deservesc, n principal, scopuri clinice si nu
depsesc, n general, 10KHz, pentru investigarea auzului pe ntreg registru de Irecvene din
gama audibil (10-20 KHz) se pot utiliza generatoare care emit si n aceast band.
Msurtorile eIectuate asupra pragurilor sensibilitii auditive, n ce priveste intensitatea
sonor n Iuncie de Irecven, se obiectiveaz n audiogram.
Audiograma este o curb continu cu vrIul (crosetul maxim) n zona Irecvenelor
medii (1000 3000 Hz), respectiv n regiunea maximei sensibiliti. Pragul absolut al
senzaiei auditive pentru Iiecare Irecven este dat de intensitatea (energia) minim a
oscilaiilor acustice. Pe msur ce crestem nivelul de trie al sunetului peste 120 dB, subiectul
sesizeaz n ureche o senzaie de presiune, care, la cresterea n continuare a triei, apare
senzaia de durere. Pragul senzaiei de presiune are un nivel de intensitate de aprox. 110-120
dB, ceea ce corespunde unei presiuni sonore de 100 de bari (1 g/cm
2
). La acest nivel se
situeaz pragul maximal al senzaiei auditive (limita de toleran psihoIiziologic a
sistemului), dincolo de care apar senzaii algice sau chiar distrugeri morIo-Iuncionale. Este ca
si cum s-ar asculta motoarele n ambalare ale unui turboreactor de la o distan mai mic de
5 m., Ir casc antiIonic (asa cum au mecanicii de pe aeroporturi).

6.3. Localizarea sonospaial
1. La precizia localizrii sursei de sunet particip mai muli Iactori ntre care mai
importani sunt diIerena de Iaz de excitaie si amplitudinea oscilaiilor.
a) DiIerena de Iaz de excitaie poate Ii pus n eviden prin asezarea unei perechi de
csti cu tuburi la urechile subiectului. Sunetul este condus la urechi cu ajutorul a 2 tuburi
(Iurtune), care pot Ii egale sau inegale ntre ele. Dac tuburile sunt egale ca lungime, subiectul
localizeaz sursa n planul median, deoarece ambele urechi sunt excitate simultan. Dac ns
unul din tuburi este mai scurt, subiectul va localiza sursa n direcia urechii la care sunetul
ajunge mai repede, ntruct va Ii excitat naintea celei deIavorizate (apare deIazajul
excitaiei). Prin urmare urechea mai aproape de surs va avea un avans de timp de excitare
datorit poziiei si distanei ei Ia de acea surs. Pentru a excita si cealalt ureche oscilaia
acustic trebuie s traverseze aprox. 27 cm (circumIerina capului, considernd c ar Ii perIect
sIeric). La aceast traversare oscilaia consum timp si, n consecin, determin diIerena
binaural de timp (binaural time difference).
b) n Iapt, n realizarea localizrii spaiale a sunetelor, n aIar de deIazajul de excitaie
particip si amplitudinea oscilaiilor. Pentru a ajunge la receptorul (urechea) deIavorizat,
oscilaiile pierd din energie, astIel nct apare si o diIeren de intensitate a excitaiei, atunci
cnd exist o diIeren de Iaz. La Irecvenele joase diIerena de Iaz este dat de ntrzierea
cu care unda sonor ajunge de la o ureche la cealalt. La Irecvenele nalte, a cror lungime de
und este mai mare dect distana dintre cele dou urechi, diIerena de Iaz provine din
diIerena de intensitate aplicat Iiecrei urechi. Cea mai apropiat de surs primeste o
intensitate mai mare, ntruct atenuarea de pe traseul de propagare si ecranarea dat de cutia
cranian, Iac ca la urechea mai deprtat de surs s ajung mai puin energie sonor.
n aIar de aceasta, deosebirea de intensitate variabil cu Irecvena datorit atenurii si
diIraciei, determin si o diIeren din timbru ntre cele 2 urechi.
2. Pentru determinarea capacitii de localizare a sunetelor s-au folosit dispozitive
dintre cele mai variate: colivii acustice (the sound cage); diIuzoare asezate n diverse
unghiuri; perimetre acustice etc.

7. Determinarea sensibilitii gustative yi olfactive

7.1. Determinarea pragurilor gustative se face prin aplicarea, cu ajutorul unei pipete
gradate, a unor soluii apoase din substanele gustogene pure, n diIerite zone de pe limb.
Tehnica este laborioas si insuIicient de probant, dac inem seama de rezultatele
contradictorii obinute de diversi cercettori.
16
7.2. 1ehnici de msurare a pragurilor olfactive:
a) Olfactometrul Zwadermaker se compune din 2 tuburi, unul exterior din metal, care
nchide etans pe cel interior din porelan poros n care se mbib substana odorant. ntreg
ansamblul de tuburi gliseaz pe o mic eav care se introduce n narina subiectului, apropiind
sau deprtnd, astIel, substana de receptorul olIactiv. Subiectul trebuie s sesizeze momentul
cnd percepe mirosul (pragul absolut) sau cnd apreciaz c a intervenit o schimbare a
intensitii acestuia (prag diIerenial).
b) Marcajul pe hrtie de Iiltru (procedeul chimistilor parIumeri). Pe ptrele de hrtie
cu latura de 1 cm. se marcheaz (prin mbibare) diIerite concentraii ale substanei odorigene.
Aceste ptrele din hrtie de Iiltru sunt apucate cu o penset si prezentate subiectului spre a
le aprecia cantitativ si calitativ. Sunt stabilite, astIel, pragurile absolut si diIerenial pentru
diIerite substane odorante n raport de puterea si concentraia lor odorigen.