Fata din autobuz

Motto: � Vedem o femeie, ne gandim ca va fi batrana, numai ca nu o vedem

imbatranind. Dar, in anumite clipe ni se pare ca o vedem imbatranind si ca simtim
cum imbatranim impreuna cu ea: acesta e sentimentul aventurii.�
(J.P.Sartre-Greata)

O zi ca oricare alta, acelasi autobuz, aceiasi oameni ocupati doar de grijile

zilnice, care se privesc fara sa se vada, acelasi formalism, aceleasi
mirosuri...Pana si locurile par sa se fi pastrat din ziua precedenta...batrana din
fatza mea cu sacosa in care se vad niste fructe zbarcite pe care va incerca sa le
vanda in piata, tipul cu diplomat in mana si care pozeaza in om de afaceri parand
foarte concentrat la ziarul pe care-l studiaza, probabil din reflex pentru a nu-i
surprinde nimeni privirea, elevii in drum spre scoala, care rad zgomotos si-si
povestesc cuceririle amoroase, mirosul strident de parfum ieftin care vine de
undeva din spate....si toti ceilalti, sunetul ce pare sa se auda la intervale
regulate, aproape cu o precizie de metronom al usilor. Privesc in jur si ma feresc
sa ma uit prea atent la cineva anume, ma gandesc ca poate cineva face acelasi
lucru cu mine...nu azi, nu aici, nu la ora asta, de fapt cred ca nu mi-ar placea
sa se intample asta niciodata. Privesc absent pe geam si mintea imi zboara la
unvers din Guinsburg# "world is a mountain of shit"...nu mai stiu continuarea(am
stiut-o oare vreodata, sau doar versul asta?). Totusi...brusc incep sa simt ca
ceva s-a schimbat de la ultima oprire, se simte o briza usoara, un miros de
primavara, de soare, de ceva ce poate descreti fruntile. Incerc sa caut sursa
discret, fara sa-mi intorc capul prea ostentativ( o sa creada ceilalti ca am
innebunit) de ce oare ma intereseaza ce cred ceilalti?, eram convins ca nu, desi
faptul ca ma deranjeaza sa fiu privit ca un cobai ma face sa ma contrazic. Hmmm,
autoanaliza o las pe alta data, acum singurul scop e sa vad sursa, sau macar s-o
pot localiza. Nu poate fi prea greu, in definitiv �ne cam stim� cei din autobuz,
cel putin din vedere...E prea departe., nu o vad; am spus �o� pentru ca banuiesc
ca e femeie, dupa parfum. Nu, nu sunt obsedat de mirosuri, dar mi-a placut
Suskind#(. Ar trebui sa ma dezobisnuiesc sa gandesc cu emoticonuri, dar vorba
reclamei �that�s too strong for me�#. Usile se deschid, se inchid si momentul de
magie dispare. A coborat! Nu am vazut-o si nu cum sa o caut cu privirea in statie,
in ce directie sa ma uit? Mumur printre dinti o injuratura si tot ce pot spera e
sa o vad maine.
Am ajuns in statie mai repede, prea repede cred, sudez tigararile, asteptand
autobuzul, autobuzul meu, cu toate ca au au mai trecut cateva....In sfarsit a
venit. Urc si incerc sa gasesc un loc unde sa stau, nu pot sa-mi reiau locul
obisnuit, ar insemna sa nu o vad , asta in cazul in care va urca(totusi sa nu
cobesc). Raman in picioare, desi autobuzul e pe jumatate gol si astept... Parca
azi merge mai incet decat de obicei; se apropie statia... Mi-e frica sa privesc
usa si sa vad ca nu va urca sau ca nu o voi recunoaste( din nou- DE CE COBESC?),
totusi ca o masura preventiva o sa ma uit pe geam, pe partea opusa...ma simt ca
Orfeu care nu are nu are voie sa priveasca inapoi. Daca nu ma uit sigur va urca,
hmm se pare ca sunt si superstitios...Aud usile deschizandu-se, incet, ca in
relanti, daca as putea sa imi blochez si celelalte simturi, sa incremenesc pana
cand le voi auzi inchizandu-se si o voi sti inauntru, sau cel putin ca nu a
urcat...ca nu am speriat-o. Nici nu stie ca exist, deci ar fi imposibil,
totusi...A urcat!, simt asta , e aici, ramane s-o si caut cu privirea, sau...sa
mai astept? Am pornit...Imi intorc capul...O identific usor, nu o mai vazusem
niciodata. O privesc cu coada ochiului si sunt tentat sa compun in minte povestea
ei, sa incerc sa aflu cine e, de unde vine, unde a fost pana acum, daca e
casatorita, daca...daca ...daca. Ciudat, de cand a urcat nu mai percep altceva
decat prezenta ei, e ca si cum autobuzul ar fi gol, nu existam decat noi doi-ea
intr-o parte a Styxului#, eu in cealalta. Simt nevoia sa fac ceva eroic, sa ies in
evidnta, sa o salvez, desi s-ar putea ca eu sa fiu cel care are nevoie de salvare.
Oricum pentru ea eu nu exist, nu inca cel putin...Totusi, sunt constient ca e
posibil sa raman pentru ea un anonim, unul din multime. A coborat( deja?!). Nici
nu am vazut-o bine...Maine...Poate maine voi reusi sa vorbesc cu ea, sau cel putin
sa ma fac observat...
Au trecut deja doua saptamani de cand o cunosc pe Diana#(de fapt nu o cunosc ci
mergem 3 statii cu acelasi autobuz si nu stiu cum o cheama dar trebuie sa-i spun
cumva). Ca sa fiu sincer nu stiu nimic despre ea, nu am schimbat nici un cuvant,
nici macar un salut...O privesc in fiecare dimineata si incerc sa imi imaginez
diverse scenarii, moduri de a o aborda(oare imi doresc intr-adevar sa o cunosc?
Sau prefer sa raman un admirator din umbra, desuet, poate chiar patetic...Sau
visul e mai important decat realitatea? Ce as putea pierde daca-i vorbesc? Nu
stiu, nimic...sau poate totul?Daca nu avem despre ce vorbi? Daca e casatorita?
(hmm, nu cred, nu are verigheta) Daca ma crede nebun sau psihopat? Daca e ea vreo
� Vaduva neagra� si imi pune otrava in cafea?( acum ma flatez, de ce ar vrea
cineva sa ma omoare?-o voce imi sopteste �de ce nu? Crezi ca tot ce se intampla
trebuie sa aiba vreun sens? Ce, criminalii in serie au nevoie de motive?� TACI!
( sunt dus rau de tot, nu e de ajuns ca vorbesc singur, acum am ajuns si sa ma
cert...tot cu mine). �Oricum daca ti-ar pune otrava-n cafea ar insemna ca macar ai
avut curajul s-o inviti si...a mai si acceptat� isi incheie vocea monologul. De
fapt singurul lucru care ma opreste cu adevarat e un fel de frica, frica de a-i
vorbi si de a-mi da seama ca de fapt nu avem ce vorbi, ca apartinem unor lumi
diferite, teama de dezamagire, teama ca starea de buna dispozitie pe care mi-o
creeaza vederea ei poate sa dispara, desi e posibil ca starea respectiva sa se
pastreze si in continuare, de ce nu, poate va deveni candva o stare permanenta(�
stii ce? Acuma deja exagerezi, de unde atata optimism?Wake up! Pastreaza-ti capul
pe umeri!�).
Au mai trecut cateva zile, incerc sa nu le mai numar, simt ca daca nu voi vorbi,
�Diana� va deveni la randul ei o rutina zilnica, va deveni �fata careia nu-i voi
spune niciodata nici un cuvant de teama sa nu se destrame�, dar acum e posibil sa
devina si ea doar un alt calator, o persoana a carei prezenta nu o voi mai simti,
iar lipsa ei nu-mi va mai trezi nici un sentiment, va deveni o viitoare batranica
care vinde mere, sau o fosta eleva de liceu...M-am hotarat sa-i vorbesc, nu stiu
care va fi reactia ei, poate ca nici nu are importanta prea mare. Imi fac singur
curaj, ma apropii...
Ma scuzati....
Sfarsit ?

# Poet american din secolul XX, fondator al curentului �beat�( nu stiu exact cum
se scrie numele poetului)
# P. Suskind, scriitor german, autor al romanului Parfumul
# La inceputul anilor 90 circula in Romania o reclama la o guma de mestecat, imi
scapa numele
# Pentru mai multe amnunte amanunte despre Styx, Orfeu si Euridice eventualii(se
scrie cu doi de i?) cititori sunt rugati sa citeasca Legendele Olimpului de Al.
Mitru, asta in cazul in care, vorba profesorului A.Husar stau prost cu mitologia
# cititorul nu trebuie sa caute vreo simbolistica a numelui, sau a cifrelor, decat
daca isi doreste sa vada ceva complicat intr-o poveste simpla.