Sunteți pe pagina 1din 2

Copilul crescut cu un singur parinte

singur parinte copilul crescut astfel

Autor: Psih. Ioana Laura Pelcaru

De-a lungul timpului au existat numeroase controverse pe tema influentei familiale asupra dezvoltarii copilului. Unii specialisti considera ca parintii nu au un rol primordial n conturarea personalitatii tnarului, n timp ce altii sunt de parere ca mediul familial este definitoriu. Pe aceeasi linie, au existat si exista nca discutii referitoare la influentele negative pe care le are sau nu familia monoparentala (sau absenta ei asupra copilului. Daca n trecut familia monoparentala (cu un singur parinte era privita cu re!erve, n pre!ent, specialistii si nu numai afirma ca este preferabil ca tnarul sa creasca cu un singur parinte dect ntr-o familie aparent unita si cuprinsa n permanenta de certuri si dispute con"ugale. Desi nu s-a a"uns la o conclu!ie categorica n ceea ce priveste efectele familiei de!organi!ate asupra copiilor, sunt imposibil de combatut unele dificultati ce apar n astfel de situatii. #n societatea actuala se vorbeste din ce n ce mai des despre eliminarea diferentelor dintre feminin si masculin nsa este putin probabil sa se poata nlatura diferentele dintre rolul matern si cel patern.

Divortul, abandonul caminului de catre unul dintre parinti, de cele mai multe ori tatal, separarea propriu-!isa a parintilor, adoptia reali!ata de o persoana singura, decesul sau nasterea unui copil nelegitim sunt tot attea situatii n care copilul este nevoit sa se adapte!e unui mediu familial restrns care l poate nlocui cu greu pe cel anterior.

$resterea si de!voltarea copilului n cadrul unui astfel de mediu lasa de cele mai multe ori urme adnci n evolutia sa psi%ica iar absenta unuia dintre parinti este resimtita la cote nalte. Daca n ca!ul familiei ntregi responsabilitatile sunt mpartite ntre cei doi parinti si se completea!a, parintele singur este nevoit sa si asume dublu rol ncercnd sa substituie absenta celuilalt, afectnd astfel si ndeplinirea obligatiilor proprii.

&atal singur mai diminuea!a spiritul autoritar, devine mai protectiv si gri"uliu, acorda o mai mare atentie nu att aspectelor disciplinare ct mai ales celor legate de educatia propriu-!isa. De cele mai multe ori, pentru a nlocui lipsa mamei, el apelea!a la diferite persoane din afara familiei propriu !ise pentru a"utor: bunici, matusi, etc. #n ca!ul fiicelor astfel crescute, acestea devin 'stapne si mame( ale casei asumndu-si ndatoriri cu mult peste capacitatile unui tnar . )le vor fi cele care ngri"esc fratii mai mici, fac curatenie, mncare, ofera suport emotional tatalui.

De multe ori se ntmpla ca tnarul sa si piarda rolul de protejat si sa devina partener, confident si chiar sustinator moral al parintelui. )l este supus unei maturi!ari pentru care nu este pregatit si care i poate afecta serios de!voltarea.

$onflictele ce vor aparea n familia monoparentala tind sa imite vechile conflicte maritale: 'semeni cu

taica-tu(, 'parca ai fi maica-ta(, etc. $opilul este presat sa preia rolul celui absent dar, n acelasi timp, poate fi pedepsit deoarece se comporta ca fostul sot

#n ca!ul mamelor singure dificultatea cea mai des ntlnita este cea de ordin material. #ncercnd sa suplineasca veniturile care ar fi fost aduse de tata, mama ajunge sa se suprasolicite si astfel nu mai poate acorda suportul emotional necesar copilului. De asemenea, ncercnd sa detina macar ntr-o anumita masura autoritatea specifica tatalui, diminuea!a gesturile de afectiune privand astfel copilul de caldura specific materna.

Parintele singur resimte adeseori sentimentul de neputinta: 'nu mai pot* nu stiu ce sa fac sa nu mai simta ca nu are ambii parinti lnga el(. $ercetarile au aratat ca acei copii ce cresc ntr-un mediu de!organi!at ntmpina mult mai frecvent probleme n viata sociala, educationala sau chiar la nivelul starii de sanatate. +ipsa unuia dintre parinti are influente negative ncepnd cu lipsa afectivitatii a"ungnd pna la afectarea socializarii si integrarea n societate. Probabilitatea de a identifica abandon,esec scolar sau c%iar delicventa este mai mare n acest ca!. &inerii crescuti cu un singur parinte au sanse mai mari sa construiasca la rndul lor o familie asemanatoare celei n care ei s-au dezvoltat. $opiii care asista la despartirea parintilor sunt marcati de numeroase probleme psihologice si relationale. -odul n care i afectea!a difera n functie de vrsta, sex, mediul familial anterior rupturii, relationarea cu fiecare parinte si cu fratii, pre!enta sau lipsa suportului emotional. $el mai mult sunt afectati copiii care trec prin aceasta experienta la vrste fragede, sub sase ani. )i tind a deveni mai dependenti, mai neascultatori, mai agresivi, mai putin afectuosi dect cei care se de!volta ntr-un mediu familial complet. #ntreaga lor de!voltare este bulversata.

Daca ruptura familiala survine n "urul vrstei de sase-opt ani, iese la iveala o mare tristete, frustrare, confu!ie, anxietate, cautarea contactului cu parintele absent. .aietii sunt cel mai vulnerabili n aceasta perioada, la ei ntlnindu-se esec scolar si dificultati de integrare scolara. Pe timp ce trece, despartirea parintilor este privita cu din ce n ce mai multa sobrietate nsa experienta lasa urme adnci: sentiment de amenintare si neliniste, deceptie, indignare morala, dispret, rusine.

+a !ece-cincispre!ece ani dupa divort se resimte un sleeper efect: copiii de ambele sexe au probleme relationale, traiesc sentimente de anxietate si vinovatie, asteapta atitudini de respingere din partea partenerului si rup frecvent relatiile cu persoanele de sex opus.

Alte cercetari arata ca efectele cresterii cu un singur parinte sunt relative. Nu toata lumea face fata n aceeasi maniera situatiei. /esursele materiale si culturale de care se dispune parintele singur, modul n care sunt mobili!ate, este diferit n fiecare ca!. +egatura dintre esecul scolar al copiilor si monoparentalitate este dependenta si de situatia economica a familiei si de nivelul cultural.

$ei mai afectati sunt copiii ai caror parinti se separa ntr-o atmosfera puternic conflictuala. #n conclu!ie, nu monoparentalitatea n sine trebuie pusa n discutie, ci situatia sociala particulara a familiilor respective.

)xista pareri care sustin ca familia clasica nu este att de importanta pentru evolutia copilului. Este evident ca este preferabil ca tnarul sa creasca alaturi de un singur parinte dect ntr-o familie bntuita de conflicte si violenta care l-ar marca profund pentru tot restul vietii . De asemenea, c%iar si dupa divort, este recomandat ca cel mic sa aiba parte n viata sa de pre!enta ambilor parinti desi ntre cei doi nu se mai poate discuta despre mpacare. #n acest mod, att mama ct si tatal vor putea sa si asume obligatiile proprii si astfel copilul nu se va mai simti privat de afectiunea, atentia si interesul lor