Sunteți pe pagina 1din 4

ADIPONECTINA.

REZISTINA
Insulinorezistenta si consecinta ei hiperinsulinemia stau la baza sindromului metabolic,entitate patologica care inglobeaza factori de risc cardiovasculari importanti, cu consecintedistructive in timp, risc crescut de diabet zaharat, risc cardiovascular important, si alte comorbiditati asociate lui toate conlucrand la scaderea sperantei si calitatii vietii. Contributia endocrinologiei la sindromul metabolic implica identificarea criterilor dedefinitie a sindromului metabolic la pacientii cu endocrinopatii asociind insulinorezistentaprecum acromegalia, hipertiroidismul, hipercorticismul, sindromul ovarelor polichistice,feocromocitomul, glucagonomul, diagnosticarea prompta a sindromului metabolic cat simasurile adoptate pentru reducerea incidentei si corectarea prompta a parametrilor sindromului metabolic. Insulinorezistenta este prezenta la aproximativ 20-25 % din populatia nediabetica,asociata cu alte tulburari metabolice dar si cardiovasculare cum ar fi obezitate de tip central,dislipidemia, hipertensiune arteriala, boli cardiovasculare, toleranta alterata la glucoza,microalbuminurie si niveluri crescute de !"I-#, asociere de factori patologici metabolici sihemodinamici care poarta numele de sindrom metabolic. $educerea actiunii insulinei in periferie sta la baza acestor tulburari. $educerea captariiglucozei la nivelul tesuturilor periferice poate fi cauzata de niveluri crescute de acizi grasiliberi, hiperglicemie, %&'( si leptina,rezistina, niveluri scazute de adiponectina."vand in vedere corelarea pozitiva obezitate ) ateroscleroza accelerata ) sindrom deinsulinorezistenta si functia secretorie a tesutului adipos s-a studiat implicarea adipocito*inelor in sindromul de insulinorezistenta . +intre adipocito*inele sintetizate mai importante sunt leptina, adiponectina si rezistina . "diponectina sau "cr!,0, "dipo-, ap.# este alcatuita din 2/0 aminoacizi si este produsa exclusiv in tesutul gras. 1ste un mar*er al sindromului metabolic si are rol in prevenirea aparitiei insulinorezistentei si contrabalansarea insulinorezistentei. 2n rol al adiponectinei este de ameliorare a insulinorezistentei prin cresterea utilizarii periferice a glucozei si scaderea productiei hepatice a glucozei la care se adauga scaderea nivelelor de acizi grasi liberi prin cresterea oxidarii lor la nivel muscular si astfel scaderea depozitarii lor sub forma de trigliceride in ficat si intramiocitar. 3tudii efectuate pe pacienti cu diabet zaharat, 4%", boli coronariene au demonstrat nivele de adiponectina scazute vs populatie de control 5#,,, 6 /,7 vs #8,565,89 p:0,00#;. &ivelele de adiponectina s-au corelat negativ cu nivelele insulinemiei a <eun si pozitiv cu insulinosensibilitatea independent de gradul de obezitate. =ena adiponectinei face parte din acelea a caror expresie adipocitara este reglata prin intermediul !!"$> si astfel rolul benefic al agonistilor de !!"$> in tratamentul diabetului pot fi mediate de adiponectina 5#5;. !olimorfismul genei adiponectinei 5cromozomul ,?20; poate conferi risc de aparitie a obezitatii si insulinorezistenta. "stfel alela = a substitutiei %@= din exonul 2 creste riscul de aparitie a obezitatii si insulinorezistentei in cazul subiectilor fara risc familial de diabet zaharat tip 2. #

"diponectina este un mar*er al sindromului metabolic, la subiectii obezi fiind principalul predictor al insulinorezistentei. Aa subiectii obezi nivele sunt scazute comparativ cu cei nonobezi, corelate pozitiv cu talie si care inregistreaza cresteri ale concentratiei in conditii de reducere a adipozitatii viscerale 5#8;. &ivele scazute de adiponectina sunt corelate cu nivele crescute de apolipoproteina B, rezistenta hepatica si musculara la insulina stimuleaza secretia de %&'(, proteina C reactiva, !"I# si alte cito*ine. &ivele scazute de adiponectina au fost puse in evidenta si in diabet zaharat, hipertensiune arteriala, boala coronariana, fibroze de organ, cancer de san si endometru. "dministrarea de perfuzie cu adiponectina recombinata la modele animale de insulinorezistenta a readus la normal sensibilitatea tisulara la actiunea insulinei 5#8; deci poate <uca un rol cauzal in aparitia insulinorezistentei desi unele studii sugereaza controlul nivelelor de adiponectina de catre insulina si astfel concentratia adiponectinei este mar*er al insulinorezistentei, al angiopatiei si nu factor cauzal . 1xista si o contributie a adiponectinei la controlul adipozitatii. 3tudii pe soareci lipoatrofici au demonstrat nivele scazute atat de adiponectina cat si leptina asociate cu insulinorezistenta, ameliorata usor de administrarea de adiponectina. "dministrarea concomitenta de adiponectina si leptina reinstaleaza prompt insulinosensibilitatea 5#5;.+e asemenea are roluri importante antiinflamatorii si antiaterosclerotice. 1a este considerata ca avand efect antiaterogenetic prin scaderea activitatii endoteliale, atentueaza efectul %&'( de exprimarea moleculelor de adeziune si astfel de scaderea acumularii lipidelor in macrofage prin supresia exprimarii receptorilor macrofagelor. 3tudii pe animale au demonstrat atentuarea proliferarii neointimale la administrare de adiponectina. 3oarecii cu deficit de apolipoproteina 1 si cu ateroscleroza tratati cu adiponectina au inregistrat o scadere a gradului de ateroscleroza demonstrand efectul antiaterosclerotic al adiponectinei. +e asemenea s-a demonstrat ca adiponectina inhiba exprimarea moleculelor de adeziune si scade activitatea endoteliala sugerand posibila implicare a adiponectinei in functia vasomotorie a endoteliului,scaderea adiponectinei ducand la scaderea vasodilatatiei &C dependente. Celulele endoteliale exprima receptori pentru adiponectina, prezenta acesteia determinand cresterea nivelului de &C demonstrata in studii pe aorta la pacienti cu diabet zaharat vs populatie de control.&ivele cresute au fost demonstrate postscadere in greutate, in conditii de administrare de tiazolidindione cu rol antiaterosclerotic prin atenuarea exprimarii moleculelor de adeziune induse de %&'(, scaderea acumularii de lipide la nivel macrofagic, prin atenuarea proliferarii neointimale in arterele afectate, vasodilatatie endoteliala mediata de oxidul nitric. +e asemenea nivele crescute de adiponectina se coreleaza cu incidenta redusa a mortii de cauza cardiovasculara ca urmare a capacitatii de reparare a leziunilor prin aderare de colagenul I, III si D, stimularea secretiei de inhibitor tisular de metaloproteaza #. Rezistina, o alta adipocito*ina, descoperita in 200# s-a considerat ca fiind legata de aparitia insulinorezistentei . =ena rezistinei este exprimata in tesutul gras alb si in celulele imunocompetente. 2nele studii demonstreaza nivele crescute de rezistina in obezitate pe cand alte studii nu au demonstrat o corelare cu obezitatea sau cu insulinorezistenta9 diferenta probabil datorata studierii epitopilor diferiti. $ezistina, un polipeptid secretat la nivel

adipocitar, identificata in preadipocite este direct proportionala cu gradul de obezitate. In vitro poate duce la reducerea captarii glucozei mediata de insulina. &eutralizarea rezistinei prin administrare de imunoglobuline = specifice creste captarea glucozei mediata de insulina atat in vitro cat si in vivo. "dministrarea de tiazolidindione in vitro reduce cantitatea de rezistina secretata de adipocite. "dministrarea de rezistina determina scaderea tolerantei la glucoza la animalele de experienta prin insulinorezistenta severa hepatica nu si musculara. Aa om rolul exact nu este cunoscut, receptorii specifici nu au fost inca identificati si nici mecanismul prin care antagonizeaza efectele insulinei. 2nele studii demonstreaza nivele scazute de rezistina in conditii asociate cu insulinorezistenta . In mod normal insulina inhiba secretia de rezistina. "vand in vedere coexistenta nivelelor crescute de rezistina si insulina se poate considera ca exista o insulinorezistenta la nivel adipocitar pe secretia de rezistina. Concluzionand, rolul rezistinei in insulinorezistenta asociata obezitatii este controversat, probabil implica %&'( . $ezistina este de asemenea implicata in inflamatie, facand parte din familia de proteine inflamatorii 'IEE . In hipertiroidism s-au pus in evidenta concentratii inadecvate de adiponectina si astfel este diminuat efectul protector al adiponectinei pe inhibarea gluconeogenezei mediate de insulina, modificari ale actiunii insulinei in periferie cu depunerea de lipide la nivel muscular, insulinorezistenta hepatica cu consecinte dislipidemice. &ivelele de adiponectina sunt scazute dar fara diferenta semnificativa statistic fata de pacientii obezi fara Cushing.3indromul metabolic a fost considerat initial un Cushing al omentului pornind de la ideea existentei unei hipercortizolemii locale cauzatoare a tuturor caracteristicilor sindromului metabolic. 3tudii genetice pe deficite de ##F hidroxisteroid dehidrogenaza # sau 2 au evidentiat rezistenta la aparitia insulinorezistentei in conditii de deficit de ##F 43+#9 obezitate, hipertensiune, scaderea nivelelor de adiponectina in conditii de deficit de ## F 43+2 cu supraexpresie ##F 43+#. .asurarea concomitenta a celor trei adipocito*ine la femeile cu 3.C.!.C a relevant adiponectina scazuta si rezistina crescuta, leptina nemodificata. &u s-a demonstrat o corelare intre rezistina si indicele de masa corporala la pacientele cu 3.C.!.C. +upa raportarea nivelului de adiponectina la indicele de masa corporala la femeile cu 3.C.!.C. corelatia a ramas pozitiva, nivelele de adiponectina fiind scazute independent de gradul de obezitate, fara corelatie cu insulinorezistenta fiind probabil datorat dispozitiei diferite a tesutului adipos si modificarii functiei acestora. &ivelele de adiponectina erau scazute si in randul pacientelor normoponderale cu 3.C.!.C. 'emeile cu 3.C.!.C.sunt frecvent obeze, obezitatea implicand insulinorezistenta. !acientele cu 3.C.!.C. au inregistrat nivele de adiponectina scazute si nivele de rezistina crescute corelate cu dezvoltarea insulinorezistentei 52,; si pot astfel explica mecanismul de insulinorezistanta din 3.C.!.C. desi nu in mod direct. &ivelul normal de leptina la femeile cu 3.C.!.C. poate fi datorat distributiei diferite a tesutului adipos in randul acestora 5adipozitate viscerala; . " fost sugerata secretia diferita de adipocito*ine in functie de distributia tesutului adipos. .

Bibliografie #.Carmina 1,Crio '. 1vidence for "ltered "dipocGte 'unction in !olGcGstic CvarG 3Gndrome. European Journal of Endocrinology 2005,#52 ,H7-,7/ 2."hima $3I'lier J3.Aeptin.Annual Reviews of Physiology 2000 82 /#,-/,0 ,. Eierath J$, 'revert 12, $Gder JK, Berggren !C, Lahn BB #77H 1vidence against a direct effect of leptin on glucose transport in s*eletal muscle and adipocGtes. Diabetes /0 #) /! /..antzoros C3.%he $ole of Aeptin in 4uman CbesitG and +isease." revieM of Current 1vidence. Annals of Internal Medicine #777 #,0 80#-8H0

."E2$2 I$I&" !"!"+C!CA A1&2%" B2$A"C2 1A1&" 31$I" DIII, =$ 0H.