CAPITOLUL I: Impozitele. Notiuni generale 1.

Continutul si rolul impozitelor Impozitele = o forma de preluare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanei fizice si juridice la dispozitia statului pentru acoperirea cheltuielilor publice (invatamant, sanatate, administratie, aparare nationala). Aceasta preluare se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului. Impozitele = parti care se faca catre stat cu titlu definitive si nerambursabil. In schimbul acestuia platitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata. Sarcina achitarii impoziteor pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizarea venit dintr-o anumita sursa prevazut de lege. Aceasta sursa este: - pentru muncitori si functionari = salariul - pentru agenti economici = profitul - pentru detinatori de hartii de valoare = actiuni sau obligatiuni, venitul produs de acestia = dividende, dobanzi - pentru micii meseriasi si liberprofesionisti suporta impozite din vevnitul realizat de pe urma activitatii desfasurate Rolul cel mai importanta al impozitelor se manifesta ape plan financiar deoarece acesta constituie mijlocul principal de proecupare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Cresterea volumului incasarilor din impozite se realizeaza prin cresterea numarului platitorilor, extinderea bazei de impunere, precum si prin majorarea cotelor de impunere. 2. Elementele impozitului a. Subiectul (platitorul) b. Suportatorul c. Obiectul impunerii d. Sursa impunerii e. Unitatea de impunere f. Cota (cotele) de impunere g. Termenele de plata a. Subiectul impozitului = persoana fizica sau juridical obligata prin lege la plata acestora b. Suportatorul (destinatarul) = persoana fizica care suporta efectiv impozitul

c. Obiectul impunerii = material supusa impunerii. La impozitele directe obiect al impunerii poate fi venitul. Iar la impozitele indirecte poate fi produsul care face obiectul vanzarii, serviciul prestat, bunul importat. d. Sursa impozitului = arata din ce anume se plateste impozitul: venit sau avere e. Cota impozitului = impozitul afferent unei unitati de impunere care poate fi: - Monetara - De masura (kg, l, buc, m2) Impozitul poate fi stability in suma fixa sau cote procentuale. (proportionale, progressive, regressive). f. Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului. 3. Rata fiscalitatii = se calculeaza ca raport intre totalul veniturilor fiscal si produsului intern brut. Formula de calcul: Vf = veniturile fiscale incasate din impozite, taxe si contributii P.I.B.= p.i.b. realizat la nivelul unui an 4. clasificarea impozitelor Impozitele se grupeaza dupa anumite criteria: 1. Dupa trasaturile de fond si forma: a. Impozite directe: - Impozite reale pot fi: ~ impozite financiare ~ impozite pe cladiri ~ impozite pe activitatea comerciala si profesii libere ~ impozite pe capitalul mobiliar sau banesc - Impozite personale poti fi: ~ impozite pe venit (care pot fi impozite pe veniturile persoanelor fizice, sau societatilor de capital) ~ impozite pe avere care poti fi impozite pe circulatia averii sau pe sporuri de avere b. Impozite indirecte se impart in: - Taxe de consumatie - Venituri care provin de la monopolurile fiscal - Taxe vamale - Taxe de timbru si inregistrate 2. Dupa obiect:

a. Impozit pe venit b. Impozit pe avere c. Impozit pe cheltuieli 3. Dupa scopul urmarit a. Impozite financiare b. Impozite de ordine 4. Dupa frecventa cu care se realizeaza: a. Impozite permanente (ordinare) b. Impozite incidentale (extraordinare) 5. Dupa institutia care le administreaza (in statele de tip unitar) a. Impozite ale administratiei central de stat b. Impozite locale IMPOZITELE DIRECTE Impozitele directe au tinut asul cu dezvoltarea economica deoarece ele se stabilesc fie pe obiecte material, fie pe venit sau avere. Impozitele directe fiind individualizate reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele sunt considerate mai echitabile, sunt mai preferate decat cele indirecte deoarece la aceste indirecte consumatorii nu stiu cat vor plati statului. Impozitele reale In unele tari se practica impozitul de tip real pentru exploatatii agricole. Sarcina fiscal este in functie de: Suprafata de teren Numarul de animale Cantitatea de ingrasaminte Alti factori

In cazul impozitelor reale nu se ia in considerare produsul net (profitul) ci produsul brut. Impozitele personale a. Impozitul pe venit b. Impozitul pe avere Impozitele personale pe venit au fost introduce atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a veniturilor reale pe diferite categorii sociale. Impozitul pe venit se aseaza pe fiecare persoana care realizeaza venit, fiind o impunere individuala. In cazul persoanelor fizice exista 2 tipuri de impunere:

a. Sistemul impunerii separate b. Sistemul impunerii globale care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste annual pe baza declaratiei de impunere. Pe plan mondial incasarile din impozite realizate de persoanele fizice cunosc o crestere continua. Mai exista impozitul pe profitul persoanelor juridice (societatilor de capital). Exista diferite metode de impunere diferite de la o tara la alta. Impozitul pe avere este legat de faptul ca persoanele fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau immobile. IMPOZITE INDIRECTE In vederea procurrarii resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice se instituie pe langa impozitele directe si impozitele indirecte. In tarile dezvoltate de regula aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic deat cel al impozitelor directe. In tarile in curs de dezvoltare ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe cea a impozitelor directe in totalul veniturilor fiscal ale statului. Daca la aceasta adaugam comoditate si costul redus al altor impozite directe gasim explicatia pentru impozitele indirecte. Impozitele asupra consumului nu tin seama de principiul echitarii sociale impovarand contribuabilii cu capacitatea redusa de plata si favorizand pe cei la polul opus. Impozitele indirecte sunt varsate la bugetul de stat de comercianti, industriasi dar sunt suportate de consumatori deoarece se includ in pretul de vanzare a marfurilor. Impozitele indirecte nu afecteaza veniturile nominale ci numai pe cele reale, ceea ce inseamna ca ele micsoreaza puterea de cumparare. In cazul impozitelor indirecte nu este vorba de o constrangere politica, ci de una economica. Impozitele indirecte cunosc urmatoarele forme de manifestare: Taxe de consumatie Monopoluri fiscal Taxe vamale Diferite taxe. Taxele de consumatie

= impozite indirecte care se include in pretul de vanzare al marfurilor fabricate si realizate in interiorul tarii care percepe impozitele. Marfurile asupra carora se percep taxe de consumatie sun in general cele de larg consum. Printre acestea intalnim: zaharul, pastele fainoase, orezul, sarea, uleiul, vinul, Berea, ceaiul, cafeaua, textilele, incaltamintea. Taxele de consumatie imbraca fie forma taxelor de consumatie pe produs cunoscute sub denumirea de ACCIZE, fie forma unor taxe generale pe vanzari care se percep la vanzarea tuturor marfurilor indifferent daca sunt bunuri de consum sau nu. Taxele de consumatie per produs se calculeaza prin suma fixa pe veniturile de masura fie in baza unor cote procentuale aplicate asupra pretului de vanzare. Taxele generale de vanzari se intalnesc sub forma impozitelor pe cifra de afaceri. Acestea imbraca forma impozitului cumulative (multifazic), si forma impozitului unic (monofazic). In cazul impozitului cumulativ marfurile sunt supuse impozitarii la toate verigile pe la care trec de la momentul iesirii lor din productie si pana ajung la consummator. Impozitul pe cifra de afaceri unic se incaseaza o singura data indifferent de numarul verigilor prin care trece o marfa de la producator la consummator. Impozitul pe cifra de afaceri bruta se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit asupra intregii valori a marfurilor vandute care include si impozitul platit la verigile anterioare. Impozitul pe cifra de afaceri neta se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare. Adica numai asupra valorii adaugate, fiecare participant la procesul de circulatie a marfii respective. Impozitul pe cifra de afaceri neta poarte denumirea de taxa pe valoare adaugata TVA. Baza de calcul al TVA-ului o reprezinta pretul de vanzare al marfurilor sau serviciilor prestate. TVA-ul este varsat la buget de fiecare intreprindere care are calitatea de vanzator, si se suporta de consumatorii marfurilor sau serviciilor respective odata cu cumpararea lor. TVA-ul prezinta avantajul ca apare ca o sursa relative stabile de venituri pentru bugetul de stat, deoarece consumul in cazul majoritatii produselor de prima necessitate nu cunoaste fluctuatii deosebite de la o perioada la alta. Monopolul fiscal

Statul constituie monopoluri fiscal asupra vanzarii unor produse ca: petrol, chibrituri, carti de joc. Taxele = platile pe care le fac diferite prsoane fizice si/sau juridice pentru serviciile effectuate in favoarea lor de anumite institutii publice. Astfel exista: Taxe de notariat Taxe consulare Taxe de administratie Taxe juridice Taxe judecatoresti

Aceste taxe sunt sub forma de timbre sau taxe de inregistrare. Taxele au character obligatoriu, titlu nerambursabil si urmarire in caz de neplata. BUGETUL DE STAT Bugetul de stat este o categorie importanta, la definirea careia concura o abordare juridical si alta economica. Sub aspect juridic bugetul = un act in care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Aceasta definitie pune in evidenta necesitatea aprobarii parlamentare a indicatorilor bugetari. Bugetul de stat are character obligatoriu si se elaboreaza pentru o perioada de un an. Abordarea economica a conceptului de buget subliniaza corelatiile economice si in special legatura cu nivelul si evolutia PIBului. Bugetul este considerat ca o variabile esentiala in determinarea PIB-ului si a nivelului folosirii resurselor. Bugetul de stat exprima relatiile economice in forma baneasca ce ia nastere in procesul repartitiei PIB-ului in conformitate cu obiectivele de politica economica, sociala si financiara ale fiecarei perioade. In economia moderna bugetul nu mai constituie un simplu document in care se inscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului pe o perioada de 2 luni, ci este un plan financiar la nivel macroeconomic. Bugetul de stat este un instrument de previziune atat pe termen scurt cat si pe termen mediu prin elaborarea bugetelor program. Mai ales pentru cheltuieli publice de investitii. Rolul bugetului de stat este pus in evidenta de modalitatile de exercitare a functiilor finantelor publice. Aceste functii sunt: - Rolul alocativ al bugetului de stat - Rolul redistributive al bugetului

- Rolul de reglare a vietii economice Principii bugetare Elaborarea si executia bugetului de stat sunt supuse unor reguli mai mult sau mai putin rigide. a. Anualitatea bugetului Anualitatea = primul principiu bugetar aplicat care s-a mentinut de-a lungul timpului. Principiul anualitatii a fost impus initial din considerente de natura politica. Eficienta controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a guvernului nu poate fi reala decat in conditiile in care aprobarea cheltuielilor se realizeaza pe perioade de timp nu foarte indelungate. Multi economisti contemporani sustin renuntarea la principiul anualitatii si trecerea la adoptarea unor bugette plurianuale. Argumentul principal tine de faptul ca in cadrul cheltuielilor cu character economic un loc important il ocupa cheltuielile de investitii care necesita aprobari pe perioade mai indelungate. Problema veniturilor neancasate si a cheltuielilor neefectuate la sfarsitul anului bugetar este solutionata diferit de la o tara la alta.