Capitolul 5-Regasirea

Cand am ajuns acasa m-am dus direct in camerea mea.M-am apucat sa-mi fac bagajul
ca sa plec.Trebuia sa plec,undeva departe.Aveam destui bani cat sa ma duc ori unde as fi
vrut,caci lucrasem toata vara si nu folosisem bani deoarece imi ajungeau bani de la
parinti care oricum nu erau si aia folositi in intregime.Stiam ca mama nu o sa
comenteze.Aveam deja de o luna 18 ani,si chiar daca nu as fi avut tot nu ar fi avut ceva
de comentat.Singurul lucru bun la parintii mei era ca puteam sa fac ce vreau.Dupa ce mi-
am luat lucrurile necesare m-am asigurat ca mp3 avea melodiile preferate si am trecut pe
la mama sa-i spun ca plec:
-Plec din oras!!!!Nu stiu pentru cat timp si unde!!!Am nevoie de alt mediu!!!Nu ma
sunati...o sa va sun eu!!!Daca e ceva important dati-mi un mesaj,ceva!!!
Si am plecat fara sa astept sa zica ceva.M-am indreptat spre gara.Urma sa iau un
tren.Nu conteaza care si unde ma ducea,important era sa plec cat mai repede,sa ma
indepartez cat pot.Cand am ajuns in gara am luat bilet la primul tren care pleca.Ajunsa in
tren mi-am bagat castile in urechi si m-am rezemat cu capul de geam.Am stat asa fara sa
ma gandesc la nimica pana am ajuns la destinatie.Cand am coborat din tren am constatat
ca eram intr-o zona de munte.Perfect!Pot sa fac drumeti si sa ma plimb....sa respir aer
curat.Nu aveam de gand sa stau prea mult in locul acela.O sa stau indeajuns cat sa fac tot
ce se putea face in acest loc.Dupa cateva zile,nu stiu exact cate au trecut,nu tineam cont
daca e zi sau noapte,luni sau vineri,doar faceam ce simteam indiferent de ora,mi-am
strans lucrurile.Trebuia sa plec si din locul asta.Deja devenise prea plin de amintirile
mele.M-am dus la gara si urma sa iau un alt tren,nu conteaza care numai acasa sa nu ma
duca.Cred ca am continuat aceeasi rutinna timp de cateva saptamani.Nu stateam intr-un
loc mai mult de cateva zile.Vroiam mereu ceva nou.Mereu locuri noi pe care sa le umplu
cu sentimentele mele si amintiri.Asa aveam impresia ca ma eliberez,ca las totul in
urma.Aveam grija sa-mi notez pe un carnetel numele locului unde am fost,astfel sa numai
vin in acel loc niciodata.In ultimele zile chiar incercasem sa vad daca pot sa-mi controlez
aptitudinele.Era nevoie de o mare concentrare,dar reuseam.Intr-un fel era dureros.Eram
nevoita sa-mi aduc aminte lucruri pe care vroiam sa le uit.Incarcam sa tin legatura cu
familia,sa nu creada ca am patit ceva....deparca le-ar pasa.Doar le trimiteam un mesaj
prin care le ziceam ca sunt bine si ca nu ma intorc prea curand acasa.Faceam lucrul asta
cam o data la o saptamana.Ultima oara chiar i-am rugat sa-mi trimita niste bani in locul in
care stateam si acum.Si mi-au trimis.Nu ca as fi avut nevoie.Nu consumasem nici
jumatete din banii cu care plecasem de acasa,dar vroiam sa stang...pentru o casa sau
apartament,ceva.Nu aveam de gand sa mai stau cu parintii.Vroiam sa ma mut.Era mai
bine asa.Nu eram nevoita sa il mai vad pe Mike in fiecare zi si numai eram nevoita sa mai
ascult certurile parintilor.Ma gandisem chiar si sa-mi schimb liceul.Da!Era o idee
excelenta.Puteam astfel sa ma desprind de toate.Asa ca aveam grija cat cheltuiam.Nu
stateam la hoteluri sau pensiuni scumpe.Nu aveam nevoie de lux.Iar in ceea ce priveste
mancarea,doua mese pe zi imi erau suficiente.Uricum dormeam destul incat sa-mi ajunga
timpul doar pentru doua mese.Ah....in sfarsit doarmeam linistita.Cearcanele chiar
incepeau sa nu se mai vada.Ma "angajam" pe unde mergeam ca sa mai castig niste
bani.Imi facusem chiar niste calcule si pusesem mai bine de trei sferturi din bani
deoparte.Oricum numai aveam degand sa mai calatoresc prea mult.Ma uitasem pe
calendar si era deja o luna si jumatate de cand plecasem.Trebuia sa ma intorc.Trebuia
odata si o data sa infrunt ce lasasem in urma...pentru ultima oara.Mi-am stans lucrurile
pentru a mia oara si am pornit spre gara.Mi-am cumparat un bilet spre asa zisa casa si am
asteptat sa soseasca trenul.Cand a sosit am avut o oarecare ezitare in a ma urca.Dar am
facuta.M-am asezat confortabil pe scaunul de langa geam si cu castile in urechi.Nu stiu
cand a trecut timpul.Nu stiu cand am ajuns pe strada mea.Stiu doar ca mergeam alene
incercand sa aman momentele care nu puteau fi evitate.Cand am ajuns in dreptul casei
mele am incercat sa nu privesc spre casa de vizavi.Am ezitat sa intru in curte.Am tras
adanc aer in piept si am deschis poarta.Dar n-am reusit sa intru in curte ca mi-am auzit
numele.Cunosteam vocea.M-am intors incet sa ma conving ca el era cel care ma
strigase.Cand m-am intors statea la 2 metri de mine cu un inceput de zambet.
-Buna!!!!mi-a zis.
N-am raspuns.Am stat pe loc si m-am uitat la el fara sa fac nimic,fara sa zic nimic.