1

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

THE MORTE DARTHUR: A MYTH AND ITS METAMORPHOSES
Anul susinerii tezei de doctorat: 2004
Indrumtor ytiinific: Profesor univ. dr. $TEFAN AVDANEI
Autor: Lector univ. dr. Anca Magiru
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iayi
Rezumat
Mit yi mitanaliz
Termenul mit, care Iigureaz n titlul lucrrii si care inIormeaz structura ei de adncime
att la nivelul obiectului examinat (ansamblul reprezentrilor literare avnd ca tem mitul
arthurian) ct si la acela al demersului hermeneutic aIerent (generic vorbind mitanali:a)
este n|eles nu ca un simplu depozit cultural care solicit o rememorare pioas, ci ca o
Ior| vie, un dvnamis creator capabil s germineze n continuare opere notabile n plan
literar si artistic. Mitul are 'o mie de Ie|e, pentru a paraIraza sintagma din titlul uneia din
cr|ile lui Joseph Campbell.
Fiind expresia unei realit|i paradigmatice, a unei sacralit|i vii, mitul devine
exemplar si, n consecin|, repetabil, cptndu-si astIel statutul de model existen|ial.
Povestind aventurile eroului exemplar, omul societ|ilor arhaice se desprinde de
temporalitatea proIan reintrnd n Marele Timp, timpul primordial, nesupus degradrii si
mor|ii. Miturile un mor si omul modern ajunge uneori s le redescopere printr-un diIicil
eIort de anamnez cultural, chiar dac ele i apar, de cele mai multe ori, distorsionate sau
camuIlate sub aparen|e proIane.
Problema pe care o ridic abordarea mitului arthurian este cea a relevrii
diIeren|ei speciIice e vorba n acest caz, de un mit cu precdere literar. Este evident c
textul literar nu este mit, el este structurat dramatic si dinamizat de un pattern mitic.
Textul lui Thomas Malory, The Morte Darthur este, n sens etimologic, o |estur, o
textur de arhetipuri: Sinele, Umbra, Anima; de teme: cutarea, Regele rnit, |ara
pustie; de motive: vindecarea magic, vraja; de simboluri: Graalul, Spada, Masa
Rotund. O abordare critic redus strict la instrumentarul tradi|ional este incapabil s
repereze, s grupeze si s interpreteze toate aceste elemente disparate. Am recurs, asadar,
la o abordare interdisciplinar care convoac mai multe tipuri de discursuri: istoria
propriu-zis, istoria literar, critica mitic-arhetipal (Frye, Durand, Campbell), istoria
religiilor (Frazer, Eliade), psihologia analitic de Iactur junghian, antropologia
cultural. Structura lucrrii este reIlexul acestei necesare interdisciplinarit|i n absen|a
creia textul malorian si majoritatea ipostazelor literare ale mitului arthurian risc s
rmn opace pe planul semniIica|iilor de adncime.
Capitolul I al lucrrii, intitulat 1he Crowth of the Arthurian Legend, plaseaz mitul
arthurian sau mai degrab nucleul su de semniIica|ii ntro perspectiv diacronic, ini|ial,
pe planul surselor sale multiple (de la arhaicul celtic la crea|iile mature ale Evului Mediu).
Sunt examinate condi|iile Iactuale ale transla|iei scenariului arthurian di planul strict
mitologic n cel literar. Filiera istoric a mitului este urmrit ncepnd cu Gildas, Bede,
2
Nennius, Malmesbury, Monmouth, pentru a trece apoi n cea proto-literar (Wace: Le
Roman de Brut, Layamon: Brut), si literar (Chrtien de Troyes, Robert de Boron, The
Vulgate Cycle, Malory: The Morte Darthur, versiunea esen|ial care recupereaz si
combin toate elementele disparate ale mitului).
Capitolul II al lucrrii, intitulat, 1he Crail, the Creat Symbolic Systems and 1heir
Hybridization, este Iocalizat pe simbolistica Graalului n speciIica|ia ei celtic, crestin si
oriental. Unii cercettori, ca Jessie Weston, de exemplu, asociaz aceast simbolistic cu
riturile Iertilit|ii, al|ii cu mitul eroului celt Bran, al|ii o direc|ioneaz spre originile
liturghiei crestine. O prim orientare n aceast mas, adesea conIuz, de ipoteze
divergente, m-a condus spre o reduc|ie hermeneutic axat pe trei elemente majore de
semniIica|ie: vasul celt, cupa cristic si piatra n|elepciunii.
1. Vasul magic din mitologia celt (cazanul lui Kerridwen din Mabinogion) este
recipientul simbolic al n|elepciunii si cunoasterii, n vreme ce cazanul lui Bran,
din acelasi text, oIer sansa imortalit|ii.
2. Cupa Cinei de Tain si receptacolul sngelui sacriIicial de pe cruce centreaz
mitul arthurian pe o semniIica|ie crestin. Vasul ca obiect sacru si miraculos din
romanul Joseph d`Arimathie al lui Robert de boron prelungeste si ampliIic
motivul Graalului schi|at doar n romanul neterminat al lui Chrtien de Troyes,
Perceval ou le Comte del Graal.
3. La un alt nivel al resemniIicrii simbolice, n Parzival de WolIram von
Eschenbach, cupa Graalului capt iriza|ii orientale: lapis exillis devine un posibil
suport de proiec|ii alchimice, gnostice sau emanate din ezoterismul ebraic.
Toate aceste metamorIoze, suprapuneri si resemniIicri se contopesc progresiv ntro
viziune sincretic. La Walter Map (The Queste de Saint Graal), inIluen|at de mistica
cistercian a SIntului Bernard de Clairvaux, eroul pur, Galahad, este implicat ntrun
scenariu al unirii cu divinitatea. Cavalerul proIan depseste nivelul mundan n direc|ia
explorrii absolutului. In The Vulgate Cycle, dezastrele Iinale care nruie ntreg universul
arthurian sunt puse n legtur cu ocultarea Graalului la sIrsitul unui ciclu, retragere a
harului cu eIect anihilant n plan individual si colectiv.
Capitolul III al lucrrii, intitulat, Eros and Agape or Archetypes of Courtly Love, si
propune s exploreze ipostazele simbolice ale iubirii curtene, plasat pe Iundalul
psihologiei devo|ionale crestine, a catarismului maniheist si a crea|iei n langue doc a
trubadurilor meridionali. Simbolismul Gralului este plasat acum pe traseul dinamic ce
conduce de la Eros la Agape, de la senzualitatea mundan la unio mvstica. Conceptul
iubirii curtene (la finamor) este rela|ionat cu texte n primul capitol al lucrrii si cu
precdere The Morte Darthur al lui Thomas Malory. Codul iubirii curtene, elaborat de
trubadurii occitani ntre secolele XI si XIII e pus n legtur cu sursele antice (Ars
Amatoria de Ovidiu) si cu antecedente de origine catar si arab. Reperele majore n
acest domeniu rmn: Lancelot de Chretien de Troyes, Tristan si Isolda de GottIried von
Strassbourg, Le roman de la Rose de Guillaume de Lorris si Jean de Meung, Vita Nuova
a lui Dante si Canzonierul lui Petrarca. La Thomas Malory, codul cavaleresc este puternic
inIluen|at de exigen|ele iubirii curtene asa cum iubirea se impregneaz de valori ale
mentalului cavaleresc. Iubirea-inijiere traverseaz nivele succesive: Iizic, emo|ional,
spiritual, pentru a se resorbi, n Iinal, n simbolismul haric al Graalului.
3
Capitolul IV al lucrrii, intitulat, 1he Quest of the Self or Adventures in the Forest of
the Mind, si propune s investigheze ansamblul tematic al legendei arthuriene cu
ntreaga ei pletor de simboluri si motive arhetipale din perspectiv teoretic si cu
instrumentarul conceptual al psihologiei analitice a lui C.G. Jung. E vorba, n spe|, de: a)
personalitatea scindat a lui Sir Balin, pornit n cutarea propriului sine, b) modelul mitic
al mor|ii regelului Arthur, c) tema incestului, d) Merlin n pdurea Sinelui, e) cltoria
cutare, interpretat din perspectiva procesului de individua|ie, concept cheie al teoriei
junghiene.
Progresia cavalerului Balin de la Ego la Sine e una circular, implicnd o coborre
n zona inIernal (metaIor a inconstientului), viznd, n Iinal, integrarea personalit|ii.
Episodul n care cei doi cavaleri, Balin si Balan, sunt nmormnta|i mpreun, implic,
asadar, tema mor|ii ca ini|iere si recompunere post-thanatic a completitudinii.
Moartea regelui este interpretat ca punct de Iuziune a dou scenarii: 1) omul-zeu
care moare si nvie si, 2) regele-pescar implicat n cutarea absolutului.
Tema incestului (unirea dintre Arthur si Morgan), similar ntrun Iel unirii Balin-
Balan, dar n registru negativ, are urmri catastroIale pentru lumea arthurian.
Pdurea lui Merlin, ca spa|iu de elec|ie al aventurii si ini|ierii, al ntlnirii cu
anima, cu btrnul n|elept (arhetip al Sensului) sau cu animale totemice, implic aceleasi
scenarii multiple ale integrrii sinelui.
Sir Galahad realizeaz reconcilierea opusilor, dar, simultan, expir; solu|ia
Iulgurant si dramatic a iesirii din mundan cu pre|ul extinc|iei, ncheie registrul
proceselor de individua|ie ce subntind trama narativ a operei maloriene.
Capitolul V al lucrrii, intitulat, Modern Metamorphoses of the Arthurian Myth,
inten|ioneaz s demonstreze c vigoarea literar a operei maloriene, provenit din
rdcinile adnci ale mitului, devine, la rndul ei, catalizatorul creativit|ii ulterioare,
greIat pe aceleasi structuri mito-poetice. Sunt examinate o serie de crea|ii din sIera
genului heroic fantasv, a cror germina|ie luxuriant n anii 1980 se explic prin
poten|ialul de metamorIoz si adaptare a imageriei si idea|iei mitice la o nou paradigm.
Textele alese sunt exemplare pentru aceast remarcabil capacitate de conectare a mitului
la noile curent de sensibilitate, ideologice sau de mentalitate, speciIice modernit|ii.
Preambulul capitolului delimiteaz no|ional genul Fantasv de Science Fiction si
panorameaz genul Arthurian Fantasv din 1938 pn n 1978. Sunt examinate apoi,
succesiv, crea|iile deIinitorii ale genului din prima parte a deceniului al 8-ulea (Mary
Stewart cu Merlin Trilogy, Marion Zimmer Bradley cu The Mists oI Avalon, Gillian
Bradshaw cu Down the Long Wind si Parke Godwin cu Firelord). Genul rmne
productiv si n a doua parte a deceniului al 8-ulea si nceputul celui urmtor, att n sIera
romanului: Stephen Lawhead, Guy Gavriel Kay, David Gemmell, ct si a prozei scurte:
Sasha Miller, John Brunner, Phyllis Ann Karr. Rostul acestui capitol Iinal este, n
concep|ia mea, acela de a testa capacitatea de reinser|ie n actualitate a unor simboluri si
teme arhetipale pe care unii specialisti le vedeau deIinitiv cantonate n zona arheologic a
culturii.
Anexele lucrrii, concepute ntro strict rela|ie cu structura ei tematic, cuprind un glosar
de personaje arthuriene, o ampl cronologie, care Iurnizeaz Iundalul istoric, cultural si
4
literar al metamorIozelor diacronice ale mitului, note bio-bibliografice reIeritoare la
autorii analiza|i n capitolul J, redactate cu inten|ia expres de a oIeri o prim orientare
ntrun domeniu cvasi-necunoscut n spa|iul nostru cultural. Seciunea iconografic,
constituit dintro suit de imagini deIinitorii pentru reIlexul artistic al mitului n cultura
european, de la originile lui celtice pn la preraIaeli|i, completeaz sumarul anexelor.
Potrivit criticului Martin Green: 'Mitul este un Iel de punte ntre trecutul istoric, tradi|iile
unei comunit|i si genera|iile succesive care compun acea comunitate. (cI. Dreams oI
Adventure, Deeds oI Empire, Basic Books, New York, 1979, pp. 54-55, apud. Radu
Surdulescu, Sam Shepard, The Mythomorphic Vision, Ed. Univ. Buc., 1996, p. 25).
Vzut din aceast perspectiv, un mit este un 'set de cuvinte cheie, un mesaf codat venit
din direc|ia unei culturi ca ntreg spre membrii ei individuali. Decriptarea acestui mesaj
plurisemantic si ordonarea tematic a semniIica|iilor inepuizabile ale acestei adevrate
metafore sociali:ate pe care o reprezint mitul arthurian sunt dou dintre obiectivele
majore ale lucrrii mele. Miza ei principal ns a Iost si rmne irepresibila nevoie de a
comunica, dincolo de coduri si grile de interpretare, dincolo de soIisticate modele de
analiz, cu acea rezerv de energie vital si de sens existen|ial, aIlat n miezul marilor
mituri care structureaz condi|ia uman, att n plan generic ct si n plan individual.
Perspective hermeneutice
Mitul generic si implicit cel arthurian oIer mecanisme simbolice pentru
interpretarea istoriei n Iorm de text transmisibil de la o genera|ie la alta. Integrate n
timpul mitic, Iaptele istorice sunt modiIicate, evenimentele si mprejurrile remodelate
conIorm unor pattern-uri speciIice, rezultatul Iiind o povestire cu eroi supranaturali care
evolueaz n mprejurri extraordinare (Cap.I, V), oIerind modele paradigmatice
membrilor unor comunit|i umane. In al doilea rnd, mitul oIer nv|tur (Cap. II),
Iiind o complex |estur sapien|ial, un summum al experien|ei mundane si
transmundane. Adevrat cod moral, el este implicat n orice scenariu paideutic care
Iunc|ioneaz n spa|iul acelei comunit|i. Comportamentul tuturor cavalerilor se muleaz,
ntro msur mai mare sau mai mic, pe acest ndreptar normativ. In al treilea rnd, mitul
are rostul de a explica necunoscutul (|ara Pustie, Umbra, Sinele, Transcendentul). Mitul
cultural explic de ce se ntmpl anumite lucruri (Ienomenele naturale se amestec cu
cele miraculoase misterioasa nastere a lui Arthur, minunile din spa|iul silvestru, etc.) si
cum Iunc|ioneaz lumea ca tot. In al patrulea rnd, mitul oIer distrac|ie. Chiar si astzi,
tinerii continu s Iie Iascina|i de mitul arthurian, Iiind cei mai entuziasti consumatori de
produse culturale subsumate, din ra|iuni artistice sau doar comerciale, acestui domeniu
(Cap. V). Jocurile video avnd ca schem actan|ial conIruntri de natur mitologic ntre
exponen|i ai binelui si ai rului, crea|iile cinematograIice calchiind structuri mitice,
romanele si nuvelele din specia heroic fantasv (Anexa 2), sunt, pentru mul|i dintre ei, si
nu n ultimul rnd, Iurnizoare de entertainment.
In capitolele I si IV ale lucrrii am artat c mitul, desi e structurat pe modele
rezistente la eroziunea timpului nu e mai pu|in susceptibil de schimbare: de Iapt, el se
schimb de Iiecare dat cnd este spus sau scris, adugndu-si elemente noi, greIe
circumstan|iale sau particularit|i locale si individuale. Nucleul esen|ial ns rmne
intact, ca sum de invariante depozitate n structura de adncime a metamorIozelor
tematice si simbolice.
5
Stilistic vorbind, mitul, n Iorma lui genuin, se prezint ntro manier naiv.
Chiar si cnd se ocup de magicieni, zne, viet|i improbabile si ntmplri Iantastice, el
prezint aceste elemente ca si cnd ar Ii nu doar reale ci chiar banale. Experien|a
interioar este exprimat ca si cnd ar Ii vorba de una exterioar, senzorial. Desi mitul e,
prin deIini|ie, ncrcat de simboluri, acestea sunt prezentate de cele mai multe ori n mod
literal, ca si cum autorul/autorii un le-ar acorda statut de simboluri. (Cap.II, IV). In
consecin|, mitul implic o experien| de receptare sui generis, n care sunt sterse
distinc|iile conven|ionale dintre real si Iictiv, interior si exterior, literal si simbolic.
SupraIa|a literal, 'naiv a mitului este, totusi, un semn indicial c cineva (cititorul,
auditorul) trebuie s vad prin si dincolo de acest nivel. M-am ocupat, asadar, de
n|elesurile esen|iale ale mitului arthurian mbrcate n limbajul special al simbolurilor,
atras de acest dincolo al oricrei conIigura|ii de sorginte mitologic. (Cap. II, IV).
Am explorat mitul ca text si, n consecin|, am recurs la dou moduri generale de
analiz, n spe|, abordrile intrinseci si cele extrinseci care, la rndul lor, pot Ii
submpr|ite ntro pluralitate de metode si tehnici analitice. Trebuie precizat c am Iolosit
aceste teorii interpretative doar ca perspective critice, ca ori:onturi hermeneutice si nu ca
analize conceptual metodologice aplicate n litera lor.
Am Iolosit perspectiva intrinsec pentru c ea oIer posibilitatea comprehensiv
de a descoperi si evalua sintaxa, rela|iile interne dintre elementele care compun mitul.
Am putut astIel s analizez aspectele Iormale si cele |innd de structura intern a mitului,
lund n considerare elemente generice precum organizarea narativ a ac|iunilor,
mecanismele tranzi|ionale, dezvoltarea motivelor si imaginilor, mijloacele prin care se
realizeaz clauzura textual. (Cap. I, II, IV, V) Dimensiunea simbolic a textului a
solicitat att o lectur la nivelul intrinsec (Iunc|ionalitatea metaIorizrii n economia
intern a operei) ct si una Iocalizat pe rela|ia cu exteriorul.
Perspectiva extrinsec mi-a permis abordarea generic sau doar contextual a
mitului, plecnd de la analiza elementelor Iormale si tematice ale acestuia puse n
corela|ie cu aspectele exterioare lui. Am conectat textul mitic cu autorii lui anonimi, cer|i
sau prezumptivi, cu receptorii lui (auditori sau cititori), cu spa|iul cultural care produce
mitul si se reIlect n el (Cap. III), Iiind la rndul lui conIigurat de el, la nivelul
structurilor mental-antropologice. In acest context, am Iolosit elemente de analiz
expresiv (Cap.I), ncercnd s determin legtura dintre mit si autorii lui, lucru diIicil n
msura n care autorii primi sunt n unele cazuri anonimi, transmisia Icndu-se pe cale
oral. Din momentul n care mitul parvine ntro Iorm scris, am putut Iace inIeren|e att
despre autor ca agent istoric (Gildas, Nennius, GeoIIrey oI Monmouth, William oI
Malmesbury, Cap.I) ct si considera|ii reIeritoare la Ielul n care mitul exprim
experien|ele autorului si preocuprile lui (Layamon n Brut, autorul anonim al versiunii
aliterative Morte Arthure) Iolosind un stil auctorial recognoscibil.
Am ncercat, de asemenea, s demonstrez c rela|ia dintre mit si auditorii lui este
explicabil ntro perspectiv afectiv (n|elegnd prin auditoriu att pe asculttorii
originari ct si pe oamenii de azi care aud mitul spus, l citesc sau asist la interpretarea
lui). Acest context interpretativ m-a ajutat s rspund la mai multe ntrebri succesive, si
anume: Care este impactul aIectiv al mitului asupra auditoriului? De ce rspunde acesta
att de intens emo|ional la anumite tipuri de personaje (Arthur, Lancelot, Guenevere,
Merlin, Galahad) sau la anumite ntmplri, precum: cutarea, aventura, lupta? Care sunt
mecanismele psihologice implicate n receptarea mitului? Cum pot Ii n|elese toate aceste
6
eIecte pe planul unei receptri care variaz n raport cu schimbarea paradigmelor prinse
n Iluxul temporalit|ii? (Cap. IV)
Teoria mimetic care se ocup de rela|ia mit/cultur, plasnd mitul n contextul
care l produce, m-a ajutat s apreciez Ielul n care cultura britanic, forma mentis pe care
ea o presupune, istoria, cutumele si institu|iile politico-religioase ale acestui spa|iu de
civiliza|ie, au modelat mitul arthurian, lsndu-se la rndul ei modelat de acesta.
Aceast perspectiv hermeneutic m-a ajutat s n|eleg mitul arthurian ca o reIlectare
simbolic, mai mult sau mai pu|in Iidel, a lumii britanice. Prin Iolosirea acestui unghi
analitic am ncercat s Iormulez rspunsuri la ntrebri de genul: Exist o speciIicitate
britanic a mitului arthurian? ReIlect el idealurile politice britanice reIeritoare la
conIigurarea si gestionarea puterii? (Cap. I) Sunt oare credin|ele britanice despre
eschaton nscrise n registrul religios al mitului? (Cap.II) Putem oare detecta n trama
mitului elemente concrete ale geograIiei britanice si urme istorice ale rela|iilor
comunit|ilor britanice cu alte grupuri etnice cu care s-a aIlat n contact?
Perspectiva comparativ m-a ajutat s evaluez speciIicitatea unei variante a
mitului (mai precis, versiunea particular a mitului arthurian n opera lui Thomas Malory),
punnd-o n juxt cu alte versiuni ale aceluiasi mit (GeoIIrey oI Monmouth, Chrtien de
Troyes, Robert de Boron, WolIram von Eschnbach (Cap. II), Mary Stewart, Gillian
Bradshaw, Marion Zimmer Bradley, Stephen Lawhead, Guy Gabriel Kay, David
Gemmell, etc. (Cap.V). Versiunile au Iost comparate si puse n raport de contrastivitate
sau analogie n scopul de a identiIica paralele semniIicative sau diIeren|e simptomatice n
registrul temelor recurente, al personajelor tip, al structurilor narative, etc. Un mit nu si
asigur perpetuarea si relevan|a dect prin aceste metamorIoze permanente.
Sfryitul unui mit?
Regele Arthur este, probabil, cel mai cunoscut monarh din ntreaga istorie (mitic
sau real) a lumii anglo-saxone, de la origini pn n prezent. In multe din variantele
mitului arthurian, regele dispare Ir a muri, ocultndu-se magic ntro cut a istoriei
trecute pentru a reaprea la momentul oportun, ntro nou conjunctur istoric. In cele
trei versiuni clasice ale mitului (n spe|, Historia regum Britanniae a lui GeoIIrey oI
Monmouth, The Morte Darthur de Thomas Malory si Idylls oI the King de AlIred
Tennyson), Arthur este transportat pe ci miraculoase n Avalon, Insula celor preafericiji,
pentru a-si vindeca rnile si a astepta un moment kairotic, Iavorabil revenirii n snul
comunit|ii sale originare, care a continuat s l astepte n tot acest timp al intervalului.
Mitul devine astIel expresia simbolic a speran|ei eschatologice, a regenerrii si renasterii.
Ambivalen|a lui Iunciar continu s se maniIeste si n acest caz: povestea eroului care
moare si nvie oglindeste att con|inuturi crestin-eschatologice ct si aspecte arhaice ale
miturilor vegeta|iei (v. Frazer), reIlectnd Iaptul c n natur, moartea produce via| si
invers. Ciclul ar putea continua la inIinit.
Arthur e portretizat, cum spune Thomas Malory, ca rex quondam rexque futurus
(regele care a Iost si va Ii) pentru c el e conceput ca un aspect al unui arhetip viu, activ,
|esut din substan|a eternit|ii. Dar mitul ca atare, are un sIrsit? Poate el renaste,
continund s Iie o surs de creativitate cultural? Rspunsul care ni s-a impus cu Ior|a
eviden|ei, este c legenda continu neabtut: inepuizabilul rege Arthur revine, ca personaj
central, n noi opere de Iic|iune (Iilme, poeme, romane). Arthur pare a Ii, asadar, mitul
britanic si european prin excelen|. Reevaluat n crea|ii estetice majore, distorsionat de
7
manuIactura comercial, resemniIicat estetic, instrumentalizat istoric, religios sau politic,
mitul si sporeste Iascina|ia si aura lui pare a Ii, n continuare, activ, n toate avatarurile
modernit|ii. O semniIicativ resemantizare modern a mitului i se datoreaz lui AlIred
Tennyson, care a schimbat pur si simplu caracteristicile mitului transmis de antecesori;
transmutndu-l din registrul pgn n cel crestin, el a Icut mitul respectabil pentru
audien|a victorian. Totusi, presiunea orizontului de asteptare actual (cel al societ|ilor
secularizate ale Vestului) pare a inversa tendin|a prin explorarea si valorizarea unor
domenii pe care Tennyson le-a evitat, m reIer la aspectele pgne care par a reveni n
Ior| n crea|iile recente. Miscarea New Age sau Jicca, dincolo de excentricit|i sau
manevre ludice, reordoneaz elementele mitului; Glastonbury, considerat ca adevrata
insul Avalon, devine topos-ul central. (v.Marion Zimmer Bradley n Cap. V). Un Iactor
comun n multe din operele moderne discutate n lucrare este includerea n trama literar
nu doar a elementelor tradi|ionale ci si a unor ingrediente magice si ezoterice,
caracteristice unei noi gnoze n curs de elaborare.
Anii 1980 au asistat la apari|ia unei noi direc|ii sugestive si controversate n
studiile arhetipale si anume cea Ieminist (Cap.V). Teoria arhetipal de sorginte Ieminist,
procednd inductiv, a restaurat accentul junghian pus pe natura Iluid si dinamic a
arhetipului. Prin includerea tuturor acestor noi perspective de abordare n propriul meu
demers hermeneutic, am ncercat s demonstrez c arhetipul arthurian, vzut ca tendin|
psihic de a Iorma si reIorma imagini n legtur cu anumite tipuri de experien|e
recurente, variabile n raport cu culturi speciIice, cu autori si cititori individuali, rmne
n continuare viu. De aceea, cred c Iiecare text arthurian care a Iost explorat n lucrare
solicit un rspuns un doar intelectual ci si personal-aIectiv. O tem arhetipal, pe care
am dezvoltat-o pe larg n Cap. IV, este cea de natur soteriologic. Aceast aplicare a
criticii arhetipale a avut rostul de a Iocaliza aten|ia spre epilogul parcursului narativ,
acolo unde arhetipurile, n opinia mea, si mplinesc menirea. Cltoria cavalerilor se
sIrseste pe pragul redemp|iei, umbra e nvins n vreme ce blestemul care apsa |inutul
Camelot dispare. Povestea se ncheie pentru a rencepe, ntro structur recursiv, precum
cea a eternei reintoarceri. Asemenea ei, exegeza e obligat s parcurg acelasi traseu, la
nesIrsit, accentund cnd una, cnd alta, din mstile metaIorice, n sens campbellian,
ale mitului, miile de feje simbolice.