Sunteți pe pagina 1din 16

Curs 2

Trei etape: I. 1990-1994 II. 1994-1999 III. 1999-... Etapa a II-a Prin TMaastricht se stabilesc criteriile de convergenta, care vor trebui indeplinite de statele care vor dori sa adopte moneda unica. A III-a etapa a presupus: - eliminarea completa a restrictiilor privind circulatia capitalurilor - generalizarea utilizarii monedei scripturale European Currency Unit, iar din 2002 utilizarea ca moneda efectiva, nu doar ca moneda scripturala - politici monetare comune (sau cel putin coordonate) Criteriile: - stabilitatea politicii monetare (o rata a inflatiei care este mai mica sau egala cu 1,5 puncte procentuale peste x, unde x este media ratei inflatiei din trei state europene cu cea mai mica rata a inflatiei). CPI = consumer price index = rata inflatiei - soliditatea si stabilitatea politicilor bugetare, a finantelor publice. Acest criteriu inseamna capacitatea statului de a-si manageria finantele. Acest criteriu are doua modalitati de identificare: deficitul (situatia in care cheltuielile depasesc veniturile ordinare = veniturile fiscale din taxe, impozite, contributii, plus veniturile nefiscale, adica acelea din contracte, din sanctiuni, din mosteniri). Veniturile extraordinare = imprumuturi. datoria publica (imprumuturile statului, care nu trebuie sa depaseasca la un moment dat 60% din PIB). - stabilitatea economica pe termen lung. Aceasta este evaluata sub forma dobanzilor pe termen lung (adica mai mult de 5 ani), care nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale media dobanzilor cele mai mici din primele 3 state UE. - stabilitatea ratei de schimb, ceea ce inseamna ca variatia monedei nationale fata de moneda de referinta nu trebuie sa depaseasca 2,25 puncte procentuale intr-o perioada de supraveghere de doi ani. Finantele publice trebuie sa fie echilibrate, solide, iar statele trebuie sa instituie mecanisme de asigurare a acestui lucru. In 1997, Consiliul de la Amsterdam aproba Pactul de stabilitate si crestere, ale carui principii se vor regasi la nivel juridic in doua regulamente: Regulamentul 1466/97 (privind supravegherea), Regulamentul 14797 (mecanismul de corectie, cu procedurile de corectare a deficitului excesiv). In anul 2011, cele doua regulamente au fost modificate. In 2012, s-au inceput discutiile pt o a treia modificare, ceea ce a dus la semnarea unui Tratat care nu face parte din DUE, de catre 25 dintre statele membre. BCE + BC(SM) = SEBC BCE + BC (SM cu moneda euro) = EUROSISTEM Interdictia de finantare a sectorului public.

Curs 3 Libera circulatie a capitalurilor = libertatea de a tranzactiona in sens larg sume de bani, acest trasfer al sumei de bani fiind caracterizat intotdeauna de un element de extraneitate.

Se exclud toate acele contracte care sunt specifice uneia din celelalte libertati, de ex vanzareacumpararea de bunuri. Exceptie face vanzarea de imobile, care e inclusa in libertatea de circulatie a capitalurilor. De asemenea, bunurile incorporale se afla in aceeasi situatie. Investitiile straine directe inseamna dobandire de bunuri incorporale prin doua moduri: - realizarea de investitii de portofoliu, care presupune dobandirea de actiuni doar in scopul de a obtine beneficiile aferente. - realizarea de investitii propriu-zise: nr de actiuni dobandite raportat la legislatia statului respectiv aduc dreptul de a controla activitatea, deciziile in societatea la care se participa => preocuparea de a exercita aceste drepturi suplimentare. In aceeasi categorie de libertati includem toate operatiunile care presupun transferul unei sume de bani (imprumuturi, donatii etc), si chiar situatii necaracterizate printr-un contract (deplasarea unei persoane dintr-un stat in altul, purtand asupra sa o anumita suma de bani). Circulatia capitalurilor: - contracte care au ca obiect printre altele transferul unei sume de bani (cu exceptia acelor contracte care desi presupun transferul unei sume de bani au in obiectul lor transferul proprietatii unor bunuri, ceea ce le face sa fie mai degraba caracteristice pt libera circulatie a bunurilor sau a serviciilor) - acte mortis causa - situatii de utilizare a numerarului care nu intra in categoriile anterioare. Directiva 361/88 => enumera toate aceste tipuri de operatiuni care intra in notiunea de LCC. In mod constanta, jurisprudenta CJUE trimite la aceasta directiva. In dreptul intern, avem Regulamentul BNR 4/2005, cu modificarile ulterioare. C-163/94, C-165/94, C-250/94 => reunite in hotarare comuna: Sanz deLera si altii. In materie fiscala, statul poate lua masuri diferite, pe care sa le justifice. Va fi vorba despre o incalcare a LCC indiferent daca ea este discriminatorie sau nediscriminatorie. Discriminarea nu este o conditie suplimentara. Un stat care introduce de ex o procedura de autorizare a cumpararii de imobile, indiferent de cetatenia celui care cumpara => restrictie. O restrictie este permisa in temeiul alin (1) si (2) ale art 65, daca indeplineste patru conditii: - sa fie vorba despre o masura care e aplicata nediscriminatoriu. Masura trebuie sa nu priveasca o anumita categorie de persoane. - masura respectiva sa aiba ca scop protejarea unui interes public (numirea expresa a acelui interes). - masura trebuie sa fie adecvata pt a garanta atingerea acelui interes public. - masura nu trebuie sa depaseasca limitele a ceea ce este necesar pt protejarea interesului public. Curs 4 Doua categorii de exceptii: - cele care sunt nominalizate de Tratat, ce privesc relatiile dintre SM si statele terte (restrictii existente la 31 dec 2003, pe care statele le pot mentine, sau restrictii noi introduse de Consiliu) => statele se pot manifesta numai prin votul lor in Consiliu - masurile menite sa protejeze un interes public fundamental In limitele acestei idei, art 65 da cateva exemple, referitoare la tipurile de restrictii care ar putea fi impuse. Totusi, ele raman niste exemple foarte generale. Trebuie sa fie prevazute criterii obiective, precise, pt aplicarea masurii respective; cu alte cuvinte, statul, cand isi exercita acele drepturi date prin lege/act administrativ, nu o poate face in regim de putere publica, nelimitata, ci trebuie raportat la niste criterii care sa fie clare, sa fie transparente

(anuntate dinainte), precise si sa fie obiective. Mai mult, aplicarea acelei masuri trebuie sa poata fi contestata in fata unei instante judecatoresti. Toate aceste criterii nu se regasesc in art 65. Singurul motiv pt care un stat poate institui in mod legitim (prin incidenta art 65) este pt protejarea interesului public fundamental. Masura trebuie sa poata fi atacata in justitie. Atunci cand analizam o masura luata de stat, trebuie sa raspundem la intrebarea: este ea in masura sa afecteze operatiuni care intra in sfera circulatiei capitalurilor? CJUE a stabilit in mod constant ca sunt operatiuni care intra in aceasta sfera acelea enumerate de Directiva 361/88. Afectarea circulatiei capitalurilor se poate realiza prin impiedicarea operatiunilor, ingreunarea lor sau le descurajeaza => lipsind prin masura respectiva de efect drepturile pe care cel ce realizeaza operatiunea a urmarit sa le dobandeasca. Dobandirea unui pachet de actiuni ce depaseste anumite limite trebuie aprobata in prealabil de statul francez. => speta Franta Orice vanzare sau constituire de garantii trebuie aprobata de stat. Oportunitatea interesului este analizata de catre Curte in aceste spete. SM nu vor putea determina unilateral exceptiile fara interventia institutiilor UE, inclusiv a CJUE. Curtea retine ca in luarea acelei decizii administrative, statele sunt pur subiective, neexistand transparenta. Nefiind reglementat nici un criteriu pt luarea deciziei, atacarea sa in justitie, chiar daca exista un drept potential, este iluzorie, deoarece nu exista un text legal pe baza caruia sa fie atacata. In cazul Belgiei, existau conditiile trecute in legea respectiva. Interesul public: sa tina de siguranta publica, sa nu fie pur economic, sa fie justificat. Curs 5 Sistemul european al bancilor centrale. Rolul sau in construirea si functionarea UEM. SEBC - presupune o integrare a unei institutii europene (BCE) cu bancile centrale al SM. Are 2 zone de acoperire: - SEBC: BCE + bancile centrale ale tuturor SM - EUROSISTEMUL: BCE + bancile centrale ale SM din zona Euro Moneda este un atribut al bancilor nationale => orice tine de moneda se controleaza prin intermediul bancii nationale. Bancile nationale mai poarta denumirea de "banci centrale". Sistemele bancare nationale includ banca nationala din acel stat si institutiile de credit (un grup de PJ care au un obiect special de activitate, si anume au ca element comun al obiectului de activitate atragerea de depozite de la public, unde public inseamna un grup nedeterminat de persoane, fara caracteristici prestabilite). In cazul depozitului unei sume de bani, se ajunge la chiar transferul proprietatii asupra obiectului, nu doar a detentiei. => cel ce da suma in depozit devine titular al unui drept de creanta, simplu creditor chirografar Sistemul national: banca centrala (nationala) si institutiile de credit (cu obiect de activitate atragerea de depozite si acordarea de credite) Institutii de credit: - banci - cooperative de credit (care lucreaza doar cu membri)

- banci de economisire si creditare in sistem locativ - banci de credit ipotecar (credite garantate cu un singur tip de garantie - ipoteca imobiliara) Atributii BCE 1. Elaborare si aplicare politica monetara a UE (setul de politici care determina cantitatea de moneda aflata in circulatie la un moment dat, atat euro, cat si moneda nationala) 2. Elaborare si aplicare politica de curs de schimb (relatia dintre euro si alte monede EU sau nonEU) 3. Administrarea rezervelor internationale ale SM 4. Asigurarea functionarii optime a sistemelor de plati (operate de banci, presupun transfer de moneda) In exercitarea acestor atributii, si BCE, si bancile centrale sunt independente. - independenta decizionala ( nu poate solicita instructiuni altor institutii publice, nu i se pot transmite instructiuni de catre nimeni) - independenta organelor de conducere - independenta financiara (finantata integral din venituri proprii) Atributiile trebuie realizate catre un numitor comun, obiectiv fundamental (si al BCE, si al bancilor centrale): asigurarea stabilitatii preturilor (evitarea unei inflatii mai mari de o anumita limita sau evitarea oricaror fenomene de deflatie). Stabilitatea preturilor inseamna de fapt o stabilitate a monedei. Elaborarea si aplicarea politicii monetare Politica monetara inseamna un set de activitati prin care BC determina cata moneda este necesar sa fie pe piata. Prin TMaastricht li se interzice SM emisiunea monetara in scopul acoperirii deficitului bugetar. Instrumentele prin care se pune in aplicare aceasta politica sunt de trei tipuri: - operatiunile de piata monetara - facilitatile permanente - rezervele minime obligatorii Primele doua categorii sunt operatiuni pur contractuale. Cea de-a treia categorie reprezinta o obligatie legala, un act de putere. Operatiunile de piata monetara (operatiuni open-market) sunt operatiuni care se realizeaza intotdeauna la initiativa bancii centrale, adresate celorlalte institutii de credit (cele autorizate pt participarea la operatiuni de piata monetara). Ele sunt operatiuni pe termen scurt, adeseori de maxim 90 de zile. Se realizeaza prin retragere/absorbtie de lichiditate (cand cantitatea de moneda e prea mare) sau injectie de lichiditate (cand cantitatea de moneda e prea mica, fara emisiune de moneda). Cand banca centrala vrea sa scoata moneda din piata, 1) va face bancilor oferta de vanzare de active eligibile (de regula titluri de stat pe piata secundara) sau 2) reverse repo - le va vinde acum aceste active eligibile, cu obligatia cumparatorului de a le revinde bancii in termen de 90 de zile sau 3) ofera dobanzi atractive la depozite sau 4) certificate de depozit (cu scadenta de 1 an) - titluri negociabile. Pentru a injecta lichiditati: 4) banca centrala cumpara active eligibile 5) cumpara cu obligatie de revanzare active eligibile (operatiuni repo) 6) credit pe maxim 90 de zile

Operatiunile se realizeaza pe o platforma electronica (avand acces numai institutiile de credit autorizate de BNR, care participa fie in nume propriu, fie in numele clientilor). Facilitatile permanente: permanent exista o oferta a bancilor centrale/BCE de imprumut sau de depozit. Credit: Cine vrea sa se imprumute de la BNR, o poate face intotdeauna la dobanda de politica monetara plus 4 puncte procentuale, pe termen de 1 zi (over night). Depozit: Oricand bancile pot depune la banca centrala la dobanda de politica monetara minus 4 puncte procentuale, tot pe termen de 1 zi. Rezervele minime obligatorii (se calculeaza lunar): fiecare institutie de credit trebuie sa detina la banca centrala RMO reprezentand un procent din valoarea datoriilor pe care le au, cu scadenta mai mica de 2 ani => bani inactivi. Se separa datoriile in lei de cele in moneda straina. 15% pt lei, 20% pt euro RMO au dublu rol: de instrument de politica monetara si componenta a ideii de prudenta bancara. Curs 6 Stabilirea cursurilor de schimb => intre euro si alte monede Cursul mediu BNR (nu este un curs dat pe cale administrativa de catre BNR) este o medie calculata dupa un algoritm special, reglementat, al cursurilor la care s-au facut tranzactii in ziua respectiva pe piata monetara. Participanti la piata valutara pot fi nu numai institutiile de credit autorizate, ci si bancile centrale. De ex, daca BNR vrea sa influenteze cursul, va interveni pe piata cu o oferta (politica de curs de schimb). Toate aceste politici trebuie sa fie transparente. Comitetul de politica monetara: format din membri ai CA. Atributii legate de supravegherea si implementarea sistemelor de plati, si cele legate de supravegherea institutiilor de credit. Sistemele de plati: exista reglementari la nivelul UE pe care SM le-au transpus (directive), si, dincolo de aceste regl, exista o tendinta si o activitate sustinuta de integrare la nivel european a sistemelor electronice prin care se fac platile. Asadar, platformele prin care se fac platile sa fie integrate, conectate cu cele ale altor state (sistemul unic european de plati, care este inca in lucru). Mecanismul platilor in sistemul bancar Relatia dintre client, care este titularul unui cont bancar deschis la o institutie de credit (acest cont bancar poate sa aiba fie un sold 0, fie un sold pozitiv, fie un sold negativ) si banca. Existenta uneia dintre cele trei situatii se raporteaza la creanta clientului asupra bancii. Acest cont este o oglinda a raporturilor avand ca obiect o suma de bani intre client si banca. La realizarea fiecarei operatiuni in cont se realizeaza o compensare automata a creantelor reciproce intre client si banca, a.i. soldul exprima situatia dintre client si banca. ? Clientul depune bani => dobandeste o creanta asupra institutiei de credit. Sau banca acorda un credit => dreptul clientului de a primi banii, plus obligatia sa de a returna suma. In limita soldului pozitiv, clientul, in calitate de creditor al bancii, poate da bancii un mandat (ordin de plata) de a transfera bani din contul creantei sale catre un beneficiar. Se reduce astfel creanta clientului asupra bancii. Atunci cand beneficiarul platii are cont deschis la aceeasi banca, situatia este simpla: banca va opera o modificare in evidentele sale. Atunci cand transferul trebuie facut catre un client al altei banci, aparand un al treilea raport juridic: compensare a ordinelor reciproce. Astfel, fiecare banca va centraliza valoarea ordinelor de plata date de catre clientii sai catre clientii unei anumite institutii de credit => sedinta de compensare operata pe o platforma electronica => transferul propriul zis se va face doar pt sumele

necompensate (pt plati mai mici de 500.000 lei). Peste aceasta valoare, transferul se va face fara compensare (decontare dupa sedinta de compensare). Supravegherea prudentiala a institutiilor de credit Gradul de integrare este foarte mare, iar incepand cu 2014 vor exista reguli unice in ceea ce priveste prudenta bancara si supravegherea institutiilor de credit de catre bancile centrale. S-a infiintat un comitet format din reprezentanti ai bancilor centrale din principalele economii dezvoltate din toata lumea, care a incercat sa elaboreze un set de reguli de prudenta bancara si supravegehere a institutiilor de credit. Abia in 1988 avem primul acord (Comitelul de la Basel cu privire la supravegherea prudentiala a bancilor), ale carui reguli stabileau un set minim de reguli de prudenta pe care bancile trebuiau sa le respecte si modul in care bancile centrale sau alte institutii nationale de supraveghere urmau sa verifice respectarea acelor reguli de prudenta (rapoarte periodice si ....). Comitetul de la Basel nu are nici o putere de legiferare, insa setul de reguli respectiv a devenit un standard de buna practica, el fiind preluat ca atare nu numai in statele membre care aveau reprezentanti in Comitet, ci si in celelalte state. In stabilirea raporturilor juridice interbancare, primul criteriu era aplicarea Acordului de la Basel. Reguli: - raportul dintre calitalurile proprii si creditele acordate. Cu alte cuvinte, regula era ca, cu cat acordai mai multe credite si acestea erau riscante, cu atat trebuia sa folosesti mai mult bani proprii, pe langa banii deponentilor. - limitarea expunerilor fata de un singur debitor. Adica limitarea creditelor acordate unui singur grup de debitori. Acordurile de la Basel 1 au fost preluate de catre celelalte state. In 2006, avem Basel 2. In 2008, cand marile banci americane dau faliment, ... In 2009 a fost adoptat Basel 2.5, iar in 2010 a aparut Basel 3, care vine cu reguli mult mai multe si mult mai dure decat cele initiale. Acesta trebuie sa intre in vigoare in 2014, implementarea sa facandu-se treptat, pana in 2019. UE a inceput pregatirea propriului pachet de reglementari care sa pregateasca la randul sau implementarea Basel 3. Dupa Basel 2, au fost adoptate directive care obligau statele sa implementeze aceste reguli. In romania => OUG 99/2006. In momentul de fata, la nivelul UE au fost adoptate in 2013 un regulament (stabilind reguli unice la nivelul UE in materie de activitate bancara) si o directiva. Curs 7 Uniunea bancara Basel 3 din 2010 - preluat de Romania Directivele 48 si 49/2006, transpuse prin OUG 99/2006 Urmatoarele modificari din 2009 au fost introduse prin modificari ale OUG 99/2006. La nivelul UE, dupa Basel 3, au fost adoptate trei seturi de masuri (2 de fond, regulamentul si directiva, una de supraveghere): - Regulamentul 575/2013 (continand cele mai grele masuri) - Directiva 36/2013, ele intrand in vigoare in 2014, statele avand un termen pt transpunerea directivei (conducerea bancilor, modul de remunerare al conducatorilor bancilor, supravegherea acele reguli stricte trebuie supravegheate de autoritati nationale) Unificarea europeana: activitatea de supraveghere Comitetul supraveghetorilor bancari => pt armonizarea practicilor de lucru, fara sa existe o reglementare, o obligatie in acest sens

In cadrul acestor intalniri au inceput sa se elaboreze standarde de bune practici, de lucru. In materie de supraveghere, avem doar o prevedere generala in art 127 TFUE, care arata ca BCE, printre alte atributii, coordoneaza si supravegherea prudentiala din SM. Regulile de supraveghere erau prezente in legislatiile nationale, fiind inspirate din acordurile de la Basel. Calificativele pe care autoritatile le acordau bancilor in urma supravegherii trebuiau sa fie unitare in SM. Regulamentul 1093/2010 => instituie Autoritatea Bancara Europeana (European Banking Authority), autoritate infiintata la nivelul UE, care urmareste si are ca scop crearea unui set de reguli unice de supraveghere la nivelul Uniunii Europene ("single supervisory rulebook") S-au introdus noi reguli privind modalitatea de supraveghere a grupurilor bancare. S-a reformat total modalitatea de supraveghere, prin noul pachet de supraveghere privind ... Activitatea bancara nu este singura in care are loc unificarea reglementarilor privind supravegherea. In contextul adoptarii regulamentului si directivei din 2013 => prin regulament, consiliul, consultandu-se cu parlamentul si comisia, poate adauga noi sarcini Regulamentul 1024/2013 => supravegherea directa a acelor institutii de credit considerate a fi semnificative, cele care pot genera riscuri sistemice Valoarea totala a activelor : active inseamna totalul creantelor pe care banca le are => criteriu pt a adauga o banca in categoria celor semnificative Un alt criteriu: volumul activitatilor transfrontaliere O estimare arata ca din miile de banci care functioneaza in UE, probabil sunt in jur de 100 care indeplinesc aceste criterii si vor fi supravegheate direct de BCE. Supravegherea la nivelul UE: - un nivel de supraveghere al BCE care supravegheaza institutii de credit semnificative din toate statele membre - celelalte institutii de credit din SM, care vor fi supravegheate de BC nationale sau autoritatile nationale, dar pe baza unui set (comun) de reguli unice asigurate de Autoritatea Bancara Europeana.

Curs 8

Coordonarea politicilor economice si bugetare ale statelor Reglementarile care vorbeau de o coordonare a politicilor bugetare sunt in puse, pt prima data, in TMaastricht => criteriile de convergenta Existau cel putin doua criterii care vizau stabilitatea finantelor publice. Statele trebuie sa fie capabile sa isi desfasoare activitatea cu resursele pe care le au la indemana. => folosirea banilor pe care ii au statele => acoperirea datoriilor cu propriile resurse, la timp Criterii de convergenta: - limitarea deficitului public la 3% din PIB - limitarea datoriei publice la orice moment la 60% din PIB Aceste doua criterii de convergenta ne spun cat de stabila este zona de finante publice intr-un stat membru. PIB = valoarea totala a marfurilor si serviciilor produse intr-un an intr-un stat, fara importuri. 3% din aceasta valoare

Deficitul este diferenta negativa dintre veniturile ordinare si cheltuieli. Veniturile obisnuite (fiscale: taxe, impozite, contributii; venituri nefiscale: veniturile provenite din administrarea bunurilor statului, alte venituri), la care se raporteaza mai intai statele in constructia unui buget, nu sunt suficiente pt a acoperi cheltuielile => se recurge asadar la veniturile extraordinare. Contributiile = plati obligatorii pt sistemele de asigurari sociale Veniturile nefiscale: rezultatul unui acord de vointa intre stat si particulari; sau sunt prevazute de lege => sanctiuni (de exemplu amenzile); mosteniri vacante; acte unilaterale; fonduri UE; donatori. Deficitul apare atunci cand cheltuielile sunt mai mari decat veniturile ordinare. Venituri ordinare + venituri extraordinare = cheltuieli Venituri extraordinare: emisiune monetara, vanzarea rezervelor internationale (aur, moneda straina), imprumutul. Emisiunea monetara este interzisa SM pt acoperirea datoriei publice (interdictie prevazuta la noi in Statutul BNR). Imprumutul = datoria publica = toate obligatiile nascute din contracte de imprumut + obligatiile nascute din garantiile emise de catre stat (atunci cand statul garanteaza imprumutul altuia) Deficitul = Cheltuieli - Venituri ordinare Suma totala a datoriei publice (adica imprumut plus garantii) trebuie sa fie mai mica sau egala cu ceea ce produci (PIB). Prin TMaastricht se stabilesc doua mari principii care vor sta apoi la baza unor reglementari care redau situatia actuala: - statele trebuie sa isi coordoneze politicile economice, astfel incat sa asigure stabilitatea finantelor publice, indeplinind cele doua criterii (3%, 60%) - art 121 TFUE - atunci cand un stat nu respecta aceste criterii, existand cel putin ingrijorari cu privire la stabilitatea finantelor publice, sa se poata interveni printr-un mecanism de corectie, de revenire la situatia de respectare a criteriilor, mecanism care, pt a fi eficient, merge pana la stabilirea de sanctiuni - art 126 TFUE. In 1997, se creeaza legislatia secundara prin care se detaliaza toate aceste principii. Art 121, art 126 TFUE => trimit la Protocolul nr 12 anexat Tratatului, care stabileste cele doua cifre (3%, 60%) = nivelul primar al cadrului legislativ Nivelul secundar al cadrului legislativ => detalierea procedurilor: - Regulamentul 1466/1997, care detaliaza art 121 - Regulamentul 1467/1997, care detaliaza art 126 Cele doua regulamente poarta impreuna numele de "Pactul de stabilitate si crestere". Art 121 - supravegherea multilaterala a politicilor economice (activitatea preventiva); control ex ante Art 126 - procedura de deficit excesiv, procedura de corectare a devierii fata de obiective; control ex post Code of Conduct - manual de aplicare al celor doua regulamente de mai sus.

In 2005, cele doua regulamente sunt modificate: criteriile uniforme cuprinse in cele doua regulamente (mai ales in regulamentul preventiv, ex ante) sunt inlocuite de un mecanism de evaluare adaptat fiecarui stat in functie de circumstantele nationale. S-a adaugat ideea de obiectiv pe termen mediu: pt fiecare stat se stabileste, potrivit unei proceduri detaliate in modificarea din 2005, un obiectiv adaptat specificului statelor. Obiectivul mediu este stabilit pe termen de 3 ani, impreuna cu Comisia. El permite o evaluare a fiecarui stat. In cadrul mecanismului corectiv din al doilea regulament se adauga mai multe etape inainte de sanctionare. Nu se mai trece atat de rapid la sanctiuni. A treia modificare a Pactului de stabilitate si crestere, care modifica si partea preventiva, si partea corectiva, se petrece in 2011. Aceasta modificare a facut parte dintr-un pachet de reglementari cunoscut sub denumirea de "six pack". S-au mai adoptat trei regulamente legate de armonizarea politicilor macroeconomice ale statelor din zona Euro si s-a adoptat o directiva, legata tot de coordonarea politicilor bugetare ale statelor din zona Euro. Ideea de cooperare economica capata un cadru institutional. In 2010, a fost aprobat un alt regulament, prin care se introduce ideea de semestru european = etapa cantonata in prima jumatate a anului, in care SM isi coordoneaza elementele pe care isi vor construi bugetele nationale. Prin Directiva inclusa in Six pack, se spune ca la nivelul fiecarui stat trebuie sa se infiinteze un organism independent, care sa .... supravegheze ??? In martie 2012, se semneaza Tratatul.... Pactul fiscal In 2013, se adopta doua noi regulamente, care preiau prevederi din pactul fiscal, care instituie o obligatie pt statele din zona Euro: 472/2013 - de a trimite propunerile de buget Comisiei pana la data de 15 octombrie; 473/2013 - statele care au o situatie dificila dpdv financiar, care nu isi pot sustine obligatiile din zona datoriei publice. Doua mari categorii de reglementari: - cele care contin proceduri legate de aceste doua obiective (deficitul si datoria publica), care privesc pe de o parte atingerea lor (preventive), iar pe de alta parte corectarea oricarei neindepliniri a acestor obiective: pactul de stabilitate si crestere, varianta actualizata din 2011, Titlul III din Pactul fiscal (Tratatul privind stabilitatea, cooperarea etc) - cele care privesc coordonarea politicilor de elaborare a bugetelor publice, dincolo de obiectivul de deficit si datorie (mai multe pe aceasta zona) 2013 sfarsitul anului - Cadrul Legea 69/2010 => strategia fiscal-bugetara Tintele de strategie vor fi incluse intr-un proiect de lege, alcatuind cadrul bugetar. Cele doua vor fi aprobate de Parlament pana pe 30 mai, inainte de Consiliul European din luna iunie. Acesta din urma le compara cu recomandarile, incheindu-se astfel semestrul european. Pt statele din zona Euro, pana pe 15 octombrie => intors la Comisie. Curs 9 Politicile bugetare comune Limita de datorie publica = 60% PIB; limita de deficit = 3% PIB. Deficitul se acopera prin imprumut public, care este limitat la 60%. Datoria publica inseamna mai mult decat imprumuturile asumate de stat sau de unitatile administrativ teritoriale.

Componentele datoriei publice: - datoria publica guvernamentala (datoria statului) - datoria publica locala (suma datoriilor asumate de unitatile administrativ teritoriale) DPG (datoria publica guvernamentala) = datoria publica directa (acele obligatii in care statul are calitatea de debitor principal) + datoria publica garantata DPL (datoria publica locala) = datoria publica directa + datoria publica garantata In categ de datorie publica directa, intra mai multe instrumente prin care statul trebuie sa dea inapoi: obligatii nascute din contracte (de imprumut) prin care statul sau unit adm terit au dobandit niste fonduri (sume de bani) ; titluri de stat; credit furnizor; leasing; instrumente de cash management. Contractele de imprumut sau de credit pot fi incheiate cu doua mari categorii de creditori: - statul poate incheia aceste contracte cu institutiile de credit - statul poate incheia astfel de contracte si cu institutii financiare internationale (organisme care au ca obiect de activitate acordarea de credite sau emiterea de garantii, cu particularitatea ca sunt infiintate de state) => subiecte de drept international public, cu capitalul social constituit de statele care sunt membre. Exemple: BIRD, FMI, BERD, BEI. Ele acorda credite fie numai statelor, fie, unele dintre ele, si unor entitati publice sau private altele decat statele (de ex BERD si BEI). BIRD si FMI acorda credite statelor. Tot in aceasta categorie a creditorilor care pot proveni din sectorul public intra, pt statele membre ale UE, chiar Uniunea Europeana. Situatia difera in functie de apartenenta statelor la zona euro. Teoretic, exista si posibilitatea imprumutului intre state. Contractul de imprumut => contract unilateral, real Contractul de credit => sinalagmatic; aici si creditorul are obligatia de a da banii. Imprumuturile de pe piata libera (de la inst de credit) se vor negocia la fel cu orice imprumut accesibil oricarei persoane. Institutiile financiare internationale acorda creditele in conditii mult mai bune decat cele de pe piata libera: se obtin mult mai usor si cu costuri mult mai mici. Institutiile financiare, potrivit statutului lor, ataseaza conditii de natura economica. Imprumuturile de la IFI => aprobate prin lege, pt ca sunt vazute ca un tratat. Pt imprumuturile pe piata libera: se aplica o procedura speciala de selectie => legea 34/2006. Plasamentul privat: incheierea unui contract de imprumut cu unul sau mai multi investitori determinati, unde investitorul = sofisticat (persoana care are capacitatea de a evalua riscul contractului pe care il incheie si care in plus este supus unei autoritati de supraveghere pe piata financiara). Pt plasamentul privat nu se mai face procedura de selectie, negociindu-se direct de catre MFP. Titlurile de stat : obligatiuni, adica titluri de creanta emisa in forma dematerializata, al caror titular e inscris intr-un registru, care pot circula liber, care incorporeaza un drept de creanta al detinatorului de a primi la scadenta o suma de bani (care poate fi fie valoarea nominala plus dobanda, sau titluri de scont ? ) Ele pot fi emise sub un termen scurt (sub 1 an - bonuri de tezaur) sau pe termen lung (care finanteaza in realitate deficitul). Celelalte instumente de datorie directa Creditul furnizor: contracte de prestari servicii/furnizari de bunuri, pt care scadenta platii este afectata de un termen suspensiv. Exista un termen intre livrarea bunurilor, prestarea serviciilor si scadenta platii. Partile convin ca plata este scadenta la un termen care depaseste termenele obisnuite. Acest termen nu poate fi stabilit decat prin lege. Pot incheia contracte de leasing si institutiile conduse de ordonatori principali de credite.

Cash management: Obligatii de plata nascute din contracte pe care trezoreria statului le incheie pe pietele monetare, din care rezulta obligatii de plata. Sunt contracte prin care se incearca diminuarea riscului, de regula pe termen de maxim 90 de zile. Datoria directa este asumata de regula prin MFP. Datoria garantata: totalul datoriilor garantate de stat. Exista pe de o parte garantiile emise de MFP, individuale, in favoarea unui beneficiar determinat, si care se emit de regula in temeiul unei legi, in vederea sustinerii unui proiect determinat, aprobat prin aceeasi lege. Exista si sistemele de garantii (schemele de garantare) a caror administrare este facuta de entitati pe care statul le controleaza : EXIMBANK sau fondul roman pt garantare a creditelor pt intreprinderi mici si mijlocii. Nu toate garantiile sunt emise direct de MFP, unele fiind emise de aceste entitati controlate de stat, in numele si pe seama statului. La nivel local: contracte de imprumut incheiate cu institutiile de credit, obligatiuni (titluri municipale), credit furnizor, leasing, garantii locale. Ansamblul acestor obligatii dau datoria publica. Nu toate imprumuturile, toate titlurile emise sunt destinate acoperirii deficitului, unele finantand necesarul de numerar pe termen scurt. La nivelul unit adm terit, deficitul nu poate fi acoperit din datoria directa, pt ca legea nu permite. Datoria publica locala poate fi angajata numai pt doua mari scopuri: finantarea investitiilor si refinantarea unui imprumut. In materie de deficit, ceea ce conteaza pt incadrarea in limita de 3% este un singur tip de determinare: deficitul tip ESA (European System of Accounts) - planul de conturi al contabilitatii publice pe care se calculeaza deficitul si datoria. Acest tip este diferit de sistemul deficit tip cash. Diferenta dintre cele doua este ca in tipul ESA se iau in calcul cheltuielile Deficitul structural - nu se includ cheltuielile extraordinare, ci doar cheltuielile obisnuite ale unui stat. Evolutia cheltuielilor obisnuite ale statelor. Deficitul primar - din deficitul bugetului public se scad cheltuielile aferente datoriei publice. In cadrul politicii economice comune, gasim ca element central stabilitatea finantelor publice, masurata prin deficit si datorie, la care se adauga deficitul structural si deficitul primar, care impreuna fac obiectul de raportare de catre state catre Comisie.

Curs 10 Mecanismele de finantare organizate la nivelul UE Principiile mecanismelor de finantare: 1. Toate SM sunt obligate sa contribuie la constituirea bugetului UE. Bugetul UE are doua mari destinatii: a) fondurile afectate functionarii UE b) fondurile nerambursabile (dar recuperabile daca destinatia nu este respectata) puse la dispozitia SM potrivit unor reguli prestabilite (fonduri de preaderare, fonduri pt programe de dezvoltare, fonduri structurale si de coeziune etc)

SM se obliga sa asigure fondurile necesare functionarii Uniunii, astfel ca emisiunea monetara nu poate avea ca destinatie acoperirea deficitului bugetar (BCE nu poate sa crediteze nici un stat, nici UE, nici o intreprindere publica, nici o autoritate publica). La fel, in mod simetric, bancile din SM nu pot credita nici intreprinderile publice nici din statele respective, nici din alte state). Exceptie o fac institutiile de credit care sunt intreprinderi publice, dar aceasta numai in considerarea calitatii lor de institutii de credit. 2. UE nu se poate imprumuta pt a finanta deficitul bugetului sau. Banca Europeana de Investitii - actionari la BEI sunt statele membre si UE = institutie financiara internationala BEI finanteaza proiecte de investitii prin imprumuturi acordate fie statelor, fie unitatilor administrativ teritoriale, fie intreprinderilor publice. UE este finantator, in sensul de imprumutator, care acorda finantari rambursabile. UE se imprumuta ca sa dea mai departe cu imprumut, de pe pietele financiare. Anul 2002: Mecanismul pt echilibrarea balantei de plati => un imprumut pt finantarea deficitului public (finantarea restituirii de catre un stat a unor imprumuturi externe pt care nu are surse de finantare). Beneficiarii: SM care nu au adoptat moneda euro. Regulamentul 332 Mecanismul de asistenta pt statele non-membre => Macro financial assistance (MFA) Mecanismul european de stabilizare financiara, care se adreseaza acelorasi state membre, dar cu prioritate celor din zona euro, care au dificultati financiare majore, in sensul ca nu-si pot plati datoriile. UE se imprumuta pe pietele financiare prin emisiune de obligatiuni, imprumutand statelor banii in exact aceleasi conditii in care i-a imprumutat ea => imprumut back-to-back. Garantia acestor imprumuturi o reprezinta obligatia statelor membre de a acoperi obligatiile UE, prin tratat. Banii acordati ca imprumut de UE au o destinatie precisa, de obicei fiind aceea de plata a unor datorii pe care un stat le are si pe care nu le poate acoperi din alte surse (nu se poate imprumuta la costuri rezonabile pe pietele financiare). UE isi foloseste ratingul sau aproape maxim pentru a putea ajuta statele sa imprumute bani, cu o dobanda avantajoasa, fata de dobanda pe care ar plati-o un stat intr-un imprumut direct. Spre deosebire de Banca Mondiala, BERD, BEI (care sunt banci de dezvoltare, acordand imprumuturi pt proiecte, pt investitii), UE este un imprumutator pt datoriile statelor membre. Imprumuturile vor fi insotite de un memorandum de intelegere, care contine obiectivele economice la care statele respective se obliga. Imprumuturile acestea sunt de regula pe termen mediu spre lung (1-5 ani). Sunt ratificate prin lege. In Romania se ratifica prin OUG, pt ca de indeplinirea acelor obiective economice este conditionata acordarea transelor de imprumut. Primul acord al Romaniei - in anul 2009, pe cinci miliarde In 2011 - al doilea acord, sub un miliard si jumatate, acord preventiv, care a expirat in 2013. Acord preventiv - ai optiunea de a lua banii, platesti pt disponibilitatea sumei. In 2013 - al treilea acord, pe doua miliarde, tot preventiv. Toate cele trei acorduri au fost insotite de obiective de politica economica, transpuse in foarte multe modificari ale legislatiei din zonele care au impact asupra bugetului. UE, de regula, in finantarile oferite statelor membre, incearca sa gaseasca un cofinantator al statului respectiv. Regulamentele recomanda Comisiei ca atunci cand face dosarul imprumutului sa incerce sa contacteze si alti finantatori (de regula FMI). Desi exista doi coimprumutatori, acordurile de imprumut vor fi separate:

- in cazul acordului cu FMI, acesta este insotit de alte trei documente: scrisoare de intentie, memorandumul de intelegere si memorandumul tehnic de intelegere (set comun de reguli de evaluare). - in cazul UE, ... Vor exista legi diferite care vor aproba fiecare pachet. => legi diferite de ratificare De regula, legea aplicabila acestor imprumuturi este legea britanica, iar cea aplicabila contractelor cu BEI este legea luxemburgheza.

Curs 11 Tratatul privind stabilitatea, cooperarea si guvernanta in UEM Incheiat in 2012 de 25 din statele membre. Partile contractante s-au inteles cu privire la trei elemente considerate esentiale pt depasirea crizei economice care a afectat UEM. Criza a avut impact masiv in primul rand asupra datoriei publice - destul de multe state membre care erau tinute de Pactul de stabilitate si crestere nu respectau inca acel plafon si nici nu luasera masuri reale, rezonabile, pt a respecta plafonul de 60% din PIB. Criza a fost una de incredere si de lichiditate, foarte multe banci avand probleme in a-si recupera creantele din mediul privat. S-a ajuns la concluzia ca existau trei piloni care trebuiau ajustati: 1. Disciplina monetara - SM trebuiau sa isi gestioneze finantele publice dupa aceleasi reguli. Fiecare SM isi administreaza banii publici, dar incadrandu-se in acel plafon (3% deficit, 60% datorie publica). Pactul bugetar - prim titlu al Tratatului, care se refera la disciplina bugetara , reguli mai stricte decat cele din Pactul de stabilitate si crestere. Punctul cheie este cel al principiului echilibrului bugetar. Acest principiu are o istorie relativ lunga. Pana inainte de WW2 (pana dupa perioada cea mai dificila a Marii Crize), principiul echilibrului bugetar a fost un principiu unanim recunoscut si aplicat de state, el e considerat a fi temelia finantelor clasice. Statul isi asuma relativ putine functii, si anume functiile clasice (aparare, ordine publica, justitie, educatie), toate celelalte servicii publice urmand sa fie oferite de mediul privat. Statul clasic, avand atat de putine functii, avea nevoie de putini bani, obtinuti prin impozite. Bugetul era, prin definitie, echilibrat. Aceasta conceptie a fost pusa sub semnul intrebarii incepand cu Marea Criza, astfel ca dupa Marea Criza a aparut o lucrare obscura, care mai tarziu a produs un impact destul de mare. In acea lucrare se sustinea ca deficitul bugetar este bun, ca statul poate cheltui mai mult decat ia de la cetateni, pt ca statul trebuie sa se implice si in activitati economice si alte tipuri de activitati. Mai tarziu, s-a sustinut ca imprumutul luat de stat este doar un impozit intarziat. In aceasta logica, s-a dezvoltat din ce in ce mai mult ideea de deficit, care a inceput sa fie practicat pe scara larga. Undeva in anii 1970 a aparut un curent initiat de catre James Buchanan (scoala de la Chicago Public choice school, unde statul alege care sunt cele mai necesare cheltuieli), care combate ideea deficitului. Constitutiile, prin traditie, contin seturi de norme, legate de principalele institutii, de relatia dintre ele, etc. Buchanan a sustinut ca in Constitutie era necesar sa se introduca un set de reguli privitoare si la banii publici. Ori constitutiile clasice vorbeau doar despre cine si cum aproba bugetele. Tot mai multe state europene au inceput sa introduca reguli privind finantele publice in constitutiile lor. Statele care si-au modificat constitutiile relativ recent (dupa 2000) au introdus principiul echilibrului bugetar. In principiu, sunt state federale cele care au inclus acest principiu in constitutie.

In principiu, statul nu se poate imprumuta nelimitat, ci numai ca exceptie si intr-o limita foarte mica. Statul nu isi va asuma acele cheltuieli pt care nu are venituri ordinare suficiente si nici nu le poate justifica printr-un interes public exceptional. Imprumutul nu mai devine o activitate obisnuita, ci devine o chestiune planificata, parte a unei strategii, destinata unor situatii speciale, neobisnuite. Tratatul spune ca regula este ca bugetele SM trebuie sa fie echilibrate sau in excedent. 2. Pilonul al doilea este cel legat de cooperare, prin care statele isi asuma o obligatie de cooperare in materie economica (coordonarea politicilor lor economice, adica coordonare a modului in care statele inteleg sa cheltuiasca bani publici, pt a interveni in economie). 3. Ultimul pilon are ca obiect guvernanta, adica stabilirea unui set de reguli pt realizarea strategiilor si politicilor tot in materie economica. Parte speciala - reguli de detaliu: aplicarea principiului echilibrului bugetar, modul in care statele creeaza un mecanism pt a discuta si a gasi elemente comune pt politicile lor economice, stabilirea unor reguli comune pt administrarea banilor publici, altele decat cele care sunt curpinse in Pactul de stabilitate si crestere si in Pactul fiscal. Pactul bugetar - nu putem analiza aceasta parte fara a analiza si celelalte reglementari. La nivelul UE, exista un set de reguli la finantele publice. => cel putin doua dintre criteriile care permit realizarea UEM sunt legate de stabilitatea finantelor publice. Acest set de reguli este cuprins in mai multe regulamente si directive. Acestea fac parte din dreptul UE. In 2012, statele vor sa adopte noi reguli, care insa nu vor intruni un acord intre toate statele membre, astfel ca nu devin parte a dreptului UE (nu a existat unanimitate). Problemele au fost: - regulile echilibrului bugetar - nu au fost de acord statele care au refuzat modalitatea de supraveghere si sanctionare a respectarii acelor reguli detaliate. S-a considerat ca prin pactul bugetar se instituie o coordonare a politicilor bugetare in interiorul UE => pierderea suveranitatii. Acest tratat nu face parte din DUE, dar in cuprinsul sau se prevede ca el va fi interpretat in conformitate cu regulile DUE si ca va fi aplicat cu respectarea deplina a DUE. Tratatul mai are o particularitate procedurala: daca in ceea ce priveste cei doi piloni legati de cooperare si de guvernanta va avea exact efectele unui tratat (devine parte a dreptului national dupa ratificare), in partea de pact bugetar, tratatul spune ca statele se obliga sa introduca in legislatia nationala regulile pe care acest pact bugetar le consacra. Regulile nu devin parte a dr intern prin ratificarea tratatului, ci tratatul spune ca statele se obliga sa reglementeze in dr intern in functie de specificitatea dr national acele reguli stabilite de pactul bugetar. Regulile trebuie introduse in legislatia nationala la un nivel constitutional sau un nivel similar, pt a impiedica modificarea facila a acestor reguli, derogarea cu usurinta de la ele. Legea 69/2010 - legea responsabilitatii fiscal-bugetare: - guvernul elaboreaza o strategie fiscal bugetara - pe baza strategiei va aproba niste limite de cheltuieli, supuse spre verificare Parlamentului, impreuna cu strategia - se stabilesc reguli de cheltuire a banilor publici (de ex interdictia majorarii cheltuielilor de personal cu 6 luni inainte de alegeri) - se stabilesc perioade de raportare de catre Guvern in fata Parlamentului

- finantatorii externi au cerut infiintarea unei autoritati independente, care sa emita o opinie, un raport cu privire la felul in care Guvernul isi elaboreaza si respecta strategia. Acest organism este Consiliul Fiscal. Curs 12 Prevederile din art 3 trebuiau transpuse pana la sfarsitul anului 2013, in caz contrar statele putand fi sanctionate de catre CJUE. Legea finantelor publice - caracter general Legea finantelor publice locale (aplicabila doar bugetelor locale) - caracter general Legea responsabilitatii fiscal bugetare Legea datoriei publice (OUG 64/2007) Primele patru sunt reglementari oarecum stabile, fata de urmatoarele patru, care se adopta anual. Legea de aprobare a indicatorilor strategiei bugetare Legea bugetara anuala Legi de rectificare bugetara Legea de aprobare a contului de inchidere a executiei bugetare Bugetul trebuie sa fie echilibrat (nu numai ca veniturile ordinare sunt egale cu cheltuielile, dar soldul structural anual este mai mic sau egal cu obiectivul pe termen mediu, si, in orice caz, nu mai mult de 0,5% din PIB) sau in excedent. Soldul structural anual este deficitul bugetar anual, dar care ia in calcul variatia fata de anul anterior, cu eliminarea masurilor extraordinare sau a cheltuielilor care nu sunt permanente. Este procentul cu care variaza cheltuielile publice obisnuite de la un an la altul. Datoria publica este intotdeauna mai mica sau egala cu 60% din PIB. Daca datoria depaseste aceasta cifra, statul trebuie sa se oblige prin lege sa o reduca cu 5% din valoarea datoriei in fiecare an. Pt fiecare stat se stabileste un obiectiv pe termen mediu (OTM), acesta situandu-se intre 0 - 3%. In legea din Romania, in care nu existau limitari pt datorie publica si deficit, trebuie sa fie introduse prin reglementari care sa nu fie usor de modificat. Comisia va face un raport cu privire la indeplinirea obligatiilor de catre state (implementarea in legislatia nationala si felul in care au fost implementate aceste reguli - adica nu prin reglementari care pot fi modificate in mod facil). Curtea poate fi sesizata atat de Comisie, cat si de catre alt stat. Curtea poate cere statului sa isi respecte obligatiile sau poate stabili chiar sanctiuni financiare. Inainte de Craciun, au fost publicate in MO (din 23 decembrie) legile 355 si 377 din 18 si 19 decembrie prin care Romania a implementat aceste reguli. Alegerea legiuitorului roman a fost de a introduce cele doua reguli in Legea responsabilitatii fiscal bugetare. Prin introducerea in aceasta lege, se consacra cumva un rol special al acestei legi, ea devenind legea care stabileste principiile care sunt in plus fata de Legea finantelor publice si Legea finantelor publice locale. In aceasta lege sunt concentrate in momentul de fata marile principii de administrare a banilor publici, celelalte ramanand reglementari cu caracter tehnic, de detaliu. Art 6 indice 1 din Legea responsabilitatii fiscal bugetare - adauga reguli care pot fi vazute ca o particularizare a situatiei Romaniei. Daca datoria publica e intre 45%, dar nu mai mult de 50%, MFP prezinta un raport prin care justifjca cresterea datoriei si face propuneri pt mentinerea ei la acest nivel. Daca datoria depaseste 50, dar e mai mica de 55, Guvernul prezinta public si aplica in cel mai scurt timp un program de reducere a datoriei publice. Programul va cuprinde, printre altele, in mod obligatoriu, masuri privind inghetarea salariilor din sectorul public.

In legea de aprobare a indicatorilor strategiei bugetare vor fi incluse, in plus fata de ce era pana acum, obiectivul pe termen mediu si modalitatile de atingere care au fost convenite cu Comisia Europeana. Rectificarea bugetului nu se poate face decat in semestrul II si maxim de doua ori. Legea spune acum ca, prin exceptie, in cazul inrautatirii semnificative a prognozei indicatorilor, se poate face o singura rectificare in primul semestru. Daca se observa ca pe parcursul a patru ani consecutivi exista deviatii in acelasi sens, Guvernul este obligat sa ia masuri. Curs 13 Suplimentar: articolul trimis In 2008/2009, state din zona Euro au dat faliment de facto, adica au fost in situatia de a nu-si putea plati datoriile. Creditorii acestora nu si-au primit banii de la statele debitoare din zona Euro. Reglementarile aplicabile la acel moment la nivelul UE nu puteau oferi un raspuns acestei situatii. Singurul raspuns concret era unul negativ: "nici un stat membru si nici Uniunea nu raspund pt obligatiile altui stat". In acest context, a apartut, succesiv, un pachet de regl care contine in mare trei elemente noi, care impreuna, conjugat, au dat raspuns acestei probleme. Falimentul unui stat, datorita monedei comune, le va afecta pe toate celelalte. Era inadmisibila situatia in care celelalte state nu luau nici o masura, raul putandu-se rasfrange si asupra lor. Primul raspuns - in 2011: "six pack" Al doilea raspuns - in martie 2012: Tratatul Al treilea - mecanismul de stabilizare financiara (acel regulament care permite UE sa imprumute un stat membru al zonei Euro care are dificultati in a-si plati datoriile) Intai s-au stabilit reguli comune de administrare a banilor publici, si abia apoi s-au dat bani pt acoperirea datoriilor. Cele trei pachete de reglementari Primele doua pachete creeaza un set de reguli comune, dar si un control al Uniunii asupra modului in care fiecare stat isi administreaza banii. Ori administrarea banilor publici este un element de suveranitate. Odata cu intrarea in vigoare a acestor reglementari, nu mai este la fel, pt ca inainte de a-si pregati proiectul de buget, acesta este trimis Comisiei. Proiectele de buget sunt apoi corelate, si numai dupa parcurgerea acestei etape bugetul poate fi aprobat la nivel national. Tratatul vine sa impuna fiecarui stat care l-a ratificat regula echilibrului financiar. Nu in ultimul rand, statul care vrea sa isi asume datorie publica, deci sa se imprumute, trebuie sa trimita Comisiei strategia sa de contractare a datoriei publice (control ex ante). Prin acest pachet de reglementari se considera ca s-a adancit deficitul de democratie la nivelul Uniunii; statele nu isi mai pot elabora singure politicile legate de administrarea banilor publici, ci au nevoie de avizul Comisiei, in principiu. Tranzactiile pe pietele financiare si de capital + o cota din TVA aferenta tranzactiilor intre entitati din SM (tranzactii intracomunitare) => cele doua modalitati de impozitare de catre UE care au fost propuse